AnimeZupCăutare

Pretul amintirilor

Pretul amintirilor


Capitolul I


Cate sensuri poate avea un cuvant? Cand ii spui cuiva "te iubesc" inseamna ca simti o oarecare afectiune pentru ea sau ca tii la aceea persoana intratat incat sa fii in stare sa iti sacrifici propia-ti fericire pentru ca ea sa o poata avea.Si daca e asa ,cum se numeste sentimentul pe care il ai cand simti ca lumea ta e formata doar din cel sau cea la care tii dar nu esti atat de sigur incat sa renunti la tot si toate doar pentru ea.Si in fond tot nu imi pot raspunde la intrebare.Se spune ca o iubire adevarata e aceea care dureaza o viata,dar daca e asa cand o sa stim ca am gasit iubirea adevarata cand noi nu stim nici ce inseamna iubirea in realitate,iar cand o sa ajungem la capatul
existentei noatre si vom privii in urma ce o sa vedem?O viata plina de dragoste sau o viata in care doar ne-am prefacut ca iubim.

-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi o vocea cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nici o surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi acum cand......
-Allison,vreau sa ne despartim!

Cuvintele lui au fost ca un pumnal ce mi-a strabatut inima.Nu credeam ca se poate asa ceva dar acum stiu sigur.Unele cuvinte dor mult mai rau decat orice lovitura.
Mi-am ridicat privirea pe care vorbele sale m-au obligat sa o cobor.Cu ochii plini de lacrimi l-am privit pierduta, iar cu glasul stins l-am intrebat :

-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc!

Cate farse pate juca soarta,cate cotituri poate lua viata. Exact atunci cand tot ceea ce ai visat se indeplineste si destinul iti surade soarta ti se impotriveste,iti refuza fericirea mult sperata lasandu-te sa suferi singur fara nimeni care sa te sprijine sau sa iti spuna o vorba de alinare.Si cand ma gandesc ca azi trebuia sa fie una dintre cele mai fericite zile care imi erau data sa le traiesc.Azi trebuia sa fie una dintre acele zile de care trebuia sa imi amintesc atunci cand voi imbatrani;una dintre acele zile pe care le povastesti nepotilor langa foc.
Azi implineam un an de cand eu si cel pe care il iubesc am spus "da" unei relatii urate de toti.Am luptat atat de mult,m-am certat cu familia mea ,cu persoane pe care le iubeam nespus .Si toate pentru ce?Pentru ca in ziua pe care eu o pregatisem cu atata grija si sacrificasem fara sa ezit rabdarea si timpul meu ,sa fiu parasita tocmai de cel pe care il veneram ca pe un Dumnezeu.
Nu am mai spus nimic.Ce rost mai avea sa ma mai chinui sa cer explicatii cand stiam prea bine motivul.Si era atat de dureros .Am plecat de langa el.Nu mai suportam sa il vad ,imi facea rau.M-am inchis in dormitor,lasand lacrimile sa curga necontrolat.
-El nu stie,nu stie cate nopti nu am dormit doar pentru a gasi cadoul perfect pentru acesta zi,nu stie cate ore am incins telefonul pentru a gasi reteta perfecta pentru tortul de ciocolata pe care il adora ,nu stie cate ore am stat in bucatarie incercand si tot incercand sa iasa totul perfect pentru el,nu stie nimic din toate astea,inganam printre lacrimi si suspine.
Nu stiu cate ore trecusera de cand eram inchisa acolo plangand si plangand mereu.Cert e ca reusisem sa imi fac bagajul,iar acum incercam sa gasesc putearea necesara de a pleca de acolo fara a plange de fata cu el.Mi-am luat sufletul in dinti,mi-am sters lacrimile de pe fata ,insa in zadar.Aceste se incapatanau sa apara neincetat.Am deschis usa dormitorului.El statea intins pe canapeaua din living.Fata rosie si haina pe care o purta dadea de inteles ca fusese afara,asta insemnand ca nu intrase inca in bucatarie.Cand m-a vazut iesind s-a ridicat, incercand sa imi spuna ceva,dar s-a razgandit rapid.Am privit fugativ camera pe care chiar eu o decorasem.Peretii albi se potriveau perfect cu canapeaua de aceeasi culoare ,masuta din sticla si draperiile maro.Era pentru ultima data cand priveam acesta camera.Am lasat capul in jos si am parasit incaperea iesind afara din apartament
Din nou lacrimile s-au revarsat peste obrajii mei.Am scos telefonul mobil din geanta neagra ce se afla pe umarul meu.Am aplelat nelijenta fara a mai verifica numarul.Nu am mai asteptat sa aud glasul de la capatul celalat si am raspuns cu vocea inecata in lacrimi:
-Alo!Sonia sunt Allison...am o mare problema !Pot sa...,insa lacrimile nu mai m-au lasat sa vorbesc.
-Allison?! Sunt Riley sora mea nu are numarul ast...dar ce ai patit? Stai putin plangi!
-Scuze Riley o voi suna pe Soni,a spus suspinand fara a ma putea controla
-Nu te pot lasa asa.Unde esti? Vin imediat dupa tine.
-Sunt in fata blocului unde locu...iam
-Cum adica locuiai,sti ceva nu conteaza.Vin dupa tine! Sa nu te misti de acolo!
-Nici n-aveam de gand s-o fac,soptesc printre suspine inchizand telefonul
Nu stiu cate minute trecusera de cand vorbisem cu Riley.Totusi stateam nemiscata in fata blocului asteptandu-l.Nu conta ca ploaia torentiala care incepuse ma udase pana la piele.Ploaia asta era nimic in comparatie cu ceea ce mi se intamplase cu putin timp in urma.Deodata o masina neagra s-a oprit direct in fata mea.Am putut recunoscu chipul bunului meu prieten.Acesta mi-a deschis rapid prtiera reprosandu-mi de ce stau in ploaie fara umbrela.Am plecat capul usor nevrand sa dau explicatii.A inteles mesajul si a tacut demarand in tromba.
Salut Mady >:D<
Păi observ că sunt prima care`ţi comentează ficul xD
Un lucru care adică ... cred eu că este puţin deranjant xD Adică cred eu că ar fi arătat mai bine ca la primul capitol[post] la acest fic să scrii titlul , capitolul 1 xD Aşa pot spune că titlul m`a atras şi am fost tare surprinsă să observ , că nu ai primit nici un comentariu xD La primu` paragraf era chestiuţa asta `...,iar cand o sa ajungem la capatul ...` iar după continuarea frazei era cu un rând mai jos xD Presepun că din greşeală ai dat un enter :-? În orice caz nu e nimic , se mai întămplă xD Presepun că de la `Câte sensuri ...` până la sfârşit acolo unde sunt steluţele [***] era o amintire , nu ? Păi din căte ştiu eu , la amintiri ai putea scrie cu Italic sau ai putea pune *FlashBack* , iar la sfârşitul amintirii *EndOfFlashBack* sau ceva de genu` , nici eu nu ştiu foarte bine pentru că nu scriu ficuri xD [dar imi place să le citesc xD] Apare pe undeva un `nelijenta` care cred că era `neglijentă` xD Şi puţin mai jos apare un `spune` care cred că trebuia să fie `spun` xD Aşa am observat că la unele propoziţii din dialog uiţi să pui semnul de punctuaţie de la sfârşit xD Fii puţin mai atentă >:D< Păi să ştii că descrii destul de bine :X CHiar imi place cum descrii , da` mereu există loc de mai bine xD Naraţiunea mi s`a părut bunicică xD Iar dialogul nu mi s`a părut sec xD Destul de bun acest capitol xD

_________________________________________________________________________________

În caz că criticile mele , te`au supărat , îmi cer scuze , iar dacă vrei să asculţi bine , dacă nu iar e bine xD E decizia ta >:D<

Spor la scris şi imaginţie pentru fic în continuare xD

P.S:Citeşte capitolul de 2-3 ori înainte să`l postezi şi uită`te după greşeli xD
Ok poi am revenit cu al doilea capitol.Aaa da ininte sa uit ILY ms mult pentru sfaturi (eu asa vad criticile) si nu-ti face griji pentru ca nu am de ce sa ma supar chiar iti multumesc.Ei si ca sa nu o mai lungim,iata si al doilea capitol.Va spun de pe acum ca nu-i cine stie ce dar pe parcurs o sa incerc sa ma perfectionesz. So enjoy!



Capitolul II


Wade's P.O.V

Nu stiu de cat timp stau in fata usii gandindu-ma ce sa fac,cum sa fac sa nu o ranesc.Am incercat de multe ori sa ii spun,dar doar vazandu-i chipul bland si ochii de un negru aproape nefiresc ,ce ma priveau blanzi si dragastosi,cuvintele pe care eram gata sa la spun,pur si simplu nu doreau sa fie rostite.Mi-am scos pentru o clipa telefonul din buzunarul blugilor pentru a privi ora.
-14 :30,am soptit aproape insesisabil.Cred ca e timpul sa intru.
M-am intors cu fata la usa.Stiam ca de partea cealalta era Allison cara ma astepta in living cu un zambet cald pe chip,ca de obicei.Am inlaturat rapid imaginea ei,am tras puternic are in piept si am intrat.
Deindata ce am pasit in apartament,nu am putut nici macar respira,caci Allison iesi de nicaieri sarindu-mi in brate si sarutandu-ma scurt pe buze.
-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi vocea ei cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
Am privit-o trist.Ii evitam privirea care stiam ca ma va face si mai neputincios.Am raspuns incet,cu o urma de regret tiparita pe fata :
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nicio surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
Fata insa nu parea sa imi observe starea.Era mult prea preocupata de surpriza pe care mi-o pregatise. Eram dezamagit de mine,pentru lipsa mea de curaj,eram dezamagit de ea caci nu era capabila sa imi observe starea de spirit,eram cu totul dezamagit.Cuvintele ei mi-au rasunat ca o explozie in urechi :
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi, acum cand...
Nu am mai putut suporta si am rabufnit fara nici macar sa ma gandesc la ceea ce voi zice :
-Allison,vreau sa ne despartim!

Am amutit.Doar sa vad zambetul care ii disparea incet, m-a facut sa ma simt cel mai mizerabil om.Nu vroiam sa sufere.Stiam cat de mult ma iubeste,dar trebuia sa ii spun.Am vazut cum lacrimile ii invadeaza rapid chipul.M-a privit in ochii intrebandu-ma doar :
-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc !

Aveam o multime de cuvinte in minte.O multime de explicatii pe care sa ii le dau.Ma gandisem mereu la ce ii voi spune cand va sosi acest moment,dar pierdut in negura gandurilor doar aceste crude cuvinte i-au stapuns inima .
Nu a mai asteptat nici o secunsa.A plecat imediat,inchizandu-se in dormitor.Ma simteam cea mai jalnica fiinta de pe intreg pamantul.Nu am vrut sa o ranesc atat de rau.Nu am vrut decat sa ii explic ca nu mai pot continua asa,pentru ca exista altcineva.O alta fata la fel de extraordinara ca si ea de care pur si simplu ma indragostisem.Credeam ca va intelege si ne vom desparti ca doi buni prieteni.Dar cat ma inselasem.Am fost atat de prost spunandu-i ca nu o mai iubesc.Atat de prost !
Mi-am luat la repezeala haina si am iesit din apartament. Trebuia sa o las singura. Sa isi puna ordine in gandurile. Am plecat fara sa stiu unde.Trebuia ca si eu sa imi ordonez gandurile.
M-am intors dupa o ora. Vantul care colinda strazile m-a obligat sa o fac.Am intrat usor in casa fara sa fac zgomot si m-am intins usurat pe canapeaua din living. Am privit pentru o secunda in jur. Linistea mormantala ce domnea in incapere imi dadea fiori. Nu am mai avut timp sa privesc nimic pentru ca usa dormitorul se deschisese brusc facandu-si aparitia Allison. I-am vazut chipul trist si udat de lacrimi. Am incercat sa ii spun ceva dar nu am avut curaj. I-am observat trolerul pe care il ducea cu ea si am intors capul pentru a nu-i intalni privirea. A privit pret de cateva secunde camera si... a plecat. Fara o privire,o vorba sau un gest.
Am ramas acolo ,nemiscat. Priveam fara incetare usa pe care cu cateva clipe in urma Allison please. In minte imi reveneau naincetat imagini cu noi doi. Primul sarut prima mangaiere primul te iubesc.
Asa a trecat timpul pentru mine,cufundat in amintiri dulci ,de neuitat.Brusc mi-am simtit gatul uscat.M-am ridicat usor de pe canapea si am intrat in bucatarie. Un miros placut de lamaie si vanilie m-a intampinat in momentul cand am deschis usa. Nu i-am dat imortanta si m-am indreptat spre frigider de unde am luat in graba un pahar cu suc de portocale . Abia cand m-am intors si am vazut tortul care se afla pe masa am inteles ce era cum mirosul de lamaie si vanilie. Am scapat paharul din mana fara sa sesisez macar si m-am apropiat de masa.
-Ce naiba mai e si asta ?!
A observat imediat ca langa tort de afla si un cadou impachetat frumos.L-am deschis rapid si imediat am realizat ca era un album.Album in care Allison pusese cu atata grija zeci de fotografii cu noi doi.
-Dar ce inseam...,insa nu am mai continuat .Biletul ce se afla langa cadou mi-a captat toata atentia.L-am luat rapid si l-am deschis parcurgand fiecare rand cu vocea aproape stinsa :


« -Wade ,dragul meu Wade,azi am vrut sa fie o zi speciala, o zi de neuitat, pentru ca sunt sigura ca nu ai uitat de aniversarea noastra. Dar daca ai facut-o,nu iti reprosez nimic. Stiu ca nu ai o memorie tocmai buna asa ca nu astept nimic din partea ta. Oricum,cel mai frumos cadou mi l-ai facut deja. Mi l-ai facut atunci cand mi-ai soptit pentru prima oara « te iubesc  .Cand scriu aceste randuri vreau sa sti ca ma gandesc la tine. Mereu o fac,dar acum e mai special si chiar daca ti-am spus-o de nenumarate ori,ti-o spun si acum :

Te iubesc dragul meu ,

si niciodata nu voi inceta sa o fac

Allison»


Am ramas pur si simplu o stana de piatra. Nu miscam,nu respiram nici macar nu gandeam. Eram total dus de pe acesta lume. Nu imi venea sa cred. Asta era surpriza pe care mi-o pregatise ! Azi implineam un an de cand eram impreuna,si eu...eu...
-Doamne ce am facut !am tipat ,regretul citindu-mi-se pe chip. Doamne ce am facut! am tipat din nou ,doar ca de doua ari mai tare.
-Doamne..., Allison ! Nu am mai spus nimic,doar am iesit fulgerator din casa,parcaugand in graba scarile, un singur cuvant ramanandu-mi pe buze: Allison.
Am iesit disperat din caldire cu gandul ca poate o voi ajunge. Nu imi pasa ca ploaia care cadea din cer ma uda. Gandul meu era la Allison. Cum am putut sa fiu atat de tampit incat sa uit de aniversarea noastra,si cel mai rau, cum am putut sa o parasesc tocmai acum ? Mii de ganduri imi invadau mintea. Cautam pierdut silueta ei printre sutele de oameni. Am zarit-o insfarsit,insa era deja prea tarziu. Masina in care se urcase plecase deja.
-La dracu',am tipat in plina strada dand cu pumnul in peretele din spatele meu. La dracu',am repetat in timp ce priveam masina in care Allison se afla, disparand.
Ok am revanit si cu al-III-lea capitol.As vrea sa va spun ca nu voi mai scrie deloc din perspectiva lui.Capitolul II a fost si va fi singurul pentru ca in viitor voi scrie numai din perspectiva ei.Acestea fiind spuse va doresc lactura placuta.
Enjoy!



Capitolul III


Allison's P.O.V


Priveam pierduta prin camara.Un sentiment de regret imi umplea sufletul.Simteam cum mii de ganduri vroiau sa isi faca loc in mintea mea confuza.Totul se petrecuse atat de repede incat abia acum incepeam sa realizez.Franturi din lucrurile care s-au petrecut azi mi se derulau mereu in minte,ca un film vechi pe care l-am vazut de nenumarate ori.Nu intelegeam ce am gresit,ce nu i-a placut,ce nu am facut bine,ca el sa imi spuna adio cu atata usurinta.
L-am vazut pe Riley apropiindu-se de mine cu o cesca de ceai.Nu puteam ,nu aveam chef si nici nu reuseam dar am facut efortul sa ii zambesc.Un zambet fortat,trist,nesincer mi-a aparut pe chip.A realizat si el asta si mi-a facut un semn din mana ce vroia sa insemne "Nu e nevoie".Mi-a asezat ceasca de ceai pe masuta ce se afla in fata mea dupa care s-a asezat si el langa mine.
-Ai o casa draguta,m-am trezit ca ii spun eu din senin,chiar daca nici nu ma uitasem.Abia acum observasem ca era chiar un apartament dragut,elegant predominand din plin culoarea maro,in combinatie cu putin negru si alb.Se vedea insa lipsa unei atentii feminine.
-Multumesc,imi raspunse sec.Soni l-a aranjat,si doar cunosti gusturile ei.Doua saptamani a trebuit sa astept pana ca ea sa isi gaseaca inspiratia,si alte doua pana sa si-o puna in practica.
Am ras usor.Riley mereu facea mici glume pe seama surori sale,insa Soni niciodata nu se supara.Isi iubea fratiorul,si mereu,nu conta cand,ea era acolo ajuntandu-l si sprijinindu-l.Am luat o gura din ceasca de ceai si l-am privit trista pe Riley.Mi-a luat usor mana intra lui si m-a intrebat pe un ton din care reiesea intelegere si compasiune:
-Ce s-a intamplat cu tine? Ce s-a intamplat cu tine si cu Wade?
-Nim... dar m-a intrerupt taios.
-Nu incerca sa ma minti Allison pentru ca te cunosc mai bine decat crezi.Spune-mi doar ce s-a intamplat?
-Doar daca promiti ca nu o sa faci nimic !
-Promit ! raspunse increzator ridicand solemn mana.Acum spune!

I-am istorisit toata povestea,pana la cel mai mic detaliu .Aveam deplina incredere in Riley.Pe el si pe Soni ii cunosteam din copilarie.Locuiam pe aceeasi strada si mereau ne intalneam pentru a face nebunii.Cu timpul am urmat aceeasi scoala, apoi liceul.Eram de nedespartit.Timpul a trecut peste noi fiecare facandu-si propia viata.Sonia s-a indragostit in ultimul an de liceu si acum e pe punctul de a se casatori,Riley s-a accsat mai mult pe studii si in curand va devani un avocat de succes,iar eu dupa ce l-am cunoscut pe Wade am crezut ca el e cel cu care imi voi petrece tot restul vietii.Imi amintesc cum eu si Soni ne imaginam in rochii de mirese sau cu copii ,ne faceam atatea planuri impreuna,cum va arata rochia ,ce muzica vom alege,cum vor fi imbracate domnisoarele de onoare si multe altele.Lacrimi amare mi-au invadat chipul .Riley m-a luat in brate strangandu-ma protector la piept.Ma simteam atat de bine acolo,cuibarita la piptul lui,in bratele sala calde si protectoare.
Asa am adormit.Un somn dulce,adanc a pus stapanire pe corpul meu obosit facandu-ma sa uit de tot si de toate.
Am fost insa trezita de niste stigate.Mi s-a parut ciudat si am deschis buimaca ochii privind dezorientata in jur.Dinspre usa de la intrare se auzeau doua voci.Doua persoane care se certau.M-am ridicat ametita si l-am stigat pe Riley dar nu mi-a raspuns.Vocile deveneu din ce in ce mai clare si am putut sa aud o mica parte din discutie.
-Trebuie sa o vad nu intelegi,trebuie sa ii cer iertare. Nu am vru...
-Nu mai ai nimic altceva sa ii spui.Nu pot sa cred ca ai renuntat la Allison pentru o tarfa ca ea.Esti patetic.
-Asculta, tu nu ai nici o legatura cu asta da?Nu e traba ta ce se intampla cu Allison!
-Nici a ta .Ceea ce se intampla cu Allison nu te mai priveste din momentul in care i-ai spus ca o parasesti si ar tre...
-Ce se intampla aici? intreb ametita si surprinsa in acelasi timp.Stateam sprijinita de perete privindu-i pe cei doi cum se certau.Apucasem sa aud o mica parte din discutie dar nu intelegeam absolut nimic.
-Allison...,il aud soptind pe Wade care ma privea uimit,vreau sa vorbesc cu tine.
Imi facea rau sa il vad.Sa ii vad chipul angelic si ochii atat de frumosi parca erau pictati cu cea mai fina pensula.Am plecat capul in jos pentru a nu-i intalni privirea.L-am azuzit vorbind din nou.
-Stiu ca nu merit sa ma asculti dar vreau sa sti ca nu am stiut.Abia dupa ce ai plecat mi-am amintit,dar era prea tarziu.Asculta,cel mai bine ar fi sa vorbim intre patru ochi,spuse in timp ce il fulgara cu privirea pe Riley.
Nu stiam ce sa fac.Il iubeam pe Wade mai mult ca viata mea,dar ce rost mai avea sa vorbim.Imi spusese deja tot ce conta.O discutie cu el ar insemna sa imi rasucesc singura cutitul in rana si nu vroiam.Poate in acele momente vroiam doar sa plang dar nu mai aveam lacrimi.Totusi eram dispusa sa il ascult.Am ridicat capul privindu-l in ochi.In acei ochi verzi,minunati.Eram gata sa dau un raspuns afirmativ,daca vocea lui Riley nu m-ar fi oprit.Imi citise in priviri ceea ce aveam de gand si nu era de acord.
-Nu te grabi Allison ! Sunt sigur ca Wade nu ti-a spus si de ce te-a parasit,continua el pe un ton acuzator.Haide Wade,sa vedem daca esti in stare sa recunosti ?
-Sa recunoasca ce ?am intrebat nedumerita uitandu-me la Wade.Era de-a dreptul uimit.Ma privea rugator.M-am apropiat de el si l-am privit fix in ochi.Sa recunosti ce ?
Nu mi-a raspuns.L-am privit atunci pe Riley.Zambea.Nu mai intelegeam absolut nimic.Ii priveam nedumerita cand pe unul cand pe celalat.Nimeni nu spunea absolut nimic.Riley a rupt la un moment dat tacerea apasatoare :
-Nu ai curaj nu ?Foarte bine,o sa-i spun eu.
-Sa imi spui ce ?il intrb ingrijorata pe bunul meu prieten.Riley lasa misterele si vorbeste odata.Daca e ceva ce are legatura cu mine cred ca am dreptul sa aflu nu ?
-Prea bine Allison,ar trebui sa sti ca dragul tau Wade ,cel pe care il iubesti atat de mult nu iti impartasea acelasi sentiment.Cel putin in ultimele trei luni,cand te-a inselat cu cineva,acel cineva pentru care te-a si parasit.
Cuvintele lui au rasunat ca o explozie in urechile mele.Asta nu se putea intapla.Sigur visam.
Doamne , scuză`măăă :[ Scuză`mi întârzierea , urmăresc o dramă Koreană şi nu prea am mai dat pe zup :[ Totuşi , mă bucur că scrii în continuare la fic . Şi îţi muţumesc că m`ai anunţat . Eto , o să citesc capitolele şi voi da com xD Aşă pentru început ai ales nişte nume superbe ;x Chiar îmi plac ;] Nu am plâns destu` la drama aia , ai ştiu tu , aşa că mi`ai pregătit un capitol :[[ Offf , da , exact , tipule ce ai făcut ? Ruşine să`ţi fie xD Aşa capitolu` ăsta îmi place foarte mult ;x Acţiunea decurge bine , văd că mai pui şi amintiri xD mai aflăm [ mai aflu ] şi noi ceva ce nu ştiam xD Dialogul e bun , nu mi s`a părut sec . Descrierea e bunicică , da` mereu se poate şi mai bine >;D< ştiu asta xD şi sigur te vei perfecţiona şi tu , ca toţi ceilalţi de pe zup xD Aşa greşeluţe mi se pare că a fost una ... sau două în primu` capitol xD Da` cine se mai uit după ele xD Aşa acum citesc al doilea capitol xD Riley , ce băiat , există şi în ziua de azi băieţi ca el ? Dacă da aş vrea să cunosc unul =]]] Aşa să trecem la subiect xD Eheee , mă superi :[ am văzut mai multe greşeluţe în capitolu` ăsta xD Nee , nu e bine xD ;]] Aşa chiar îmi place cum cum decurg lucrurile xD Wade , cam mult tupeu pe tine AI uitat o data aşa importantă X ( Woo , nu se poate :[ Chiar îmi e milă de Allison :[ Totuşi vreau s`o văd cu Riley xD Aşa dialogul bun xD Descrierea bunicică xD Naraţiunea , am uitat s`o menţionez la capitolul anterior . La ambele , e bună xD Ce mai , îmi place xD

Îţi urez spor la scris în continuare >;D< De asemenea spor la imaginaţie xD

Mersiii că m`ai anunţat xD Bie ;-h
Da, bine! Ti-am spus ca nu stiu cu ce sa incep, dar cum tu te-ai supy rau ca nu ti-am lasat comm inca de ieri, citesti si plangi!
In primul capitol ti-am zis ce nu-mi place, care sunt micile greseli pe care le-ai facut, din punct de vedere gramatical si, stii tu, acel mic-micut paragraf despre care ti-am spus ca mai bine l-ai edita si l-ai scrie din nou, cum ti-am zi si in ziua precedenta.
O parere generala nu prea pot sa-mi fac, Inca! Allison e draguta, dar nu stiu de ce mie imi place foarte, ffooarte muult de Wade!! Aa, si Riley... Nu poti sa-l arunci intr-o groapa adanca si sa-si dea duhul, sau sa-i dai foc cumva, din greseala?? Hai, te rog! Fa asta pentru sisu' tau!!

Te pwp! Revin cu un alt comm, doar dupa ce postezi continuarea. :*:*
My dear dupa cum ti-am spus iata-ma cam tarziu stiu, stiu dar cum sunt cam imprastiata am uitat. Asa dupa cum vad eu aici ai postat deja trei capitole destul de frumoase.
Am vazut greseli de tastare si de exprimare dar nu'i bai oricine mai face. Ideea este destul de draguta, descrierea este buna, dialogul nu este sec iar actiunea nu este grabita ceea ce imi place. Astept nextu si sper sa ma anunti bye, bye.
Ei iata ca am revenit cu un nou capitol. Ms mult pentru comentarii si voi incerca sa tin cont de staturile voatre si ca sa nu o mai lungesc.ieta si capitolul.Enjoy!


Capitolul IV


Asta nu se putea intampla.Era clar ca e un vis.Unul nu prea placut dar totusi un vis.Am deschis ochii larg si am inceput sa imi pipai pe tot corpul. Nu e un vis ! am soptit ingrozita, cateva lacrimi facandu-si aparitia in ochii mei mari.M-am uitat pierduta la Riley.Nu schita nimic.Am intors privirea si am vrut sa plec dar o voce atat de cunoscuta m-a oprit.
-Allison asteapta ! Hai sa stam de vorba,sunt sigur ca dupa ce vom discuta vei privi altfel lucrurile.Nu l-am ascultat si mi-am continuat drumul.In clipa urmatoare am simtit cum un brat puternic ma prinde usor de talie.Era Wade.
-Nu ma atinge ! am tipat cu toate puterea.Nu intelegi ca nu vreau sa te vad,sa te privesc si mult mai putin sa te ascult.Nu meriti absolut nimic.Tot ceea ce vreau e sa pleci.
Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre iesire.Cand era pe punctul de a iesi i-am spus pe un ton taios :
-Maine voi veni sa imi iau si restul lucrurilor asa ca ai face bina sa nu fi acolo.Nu vreau sa te mai vad niciodata in viata mea si cu putin noroc asta e ultima data cand ne vedem.
Cu aceste cuvinte ne-am despartit.Nu i-am mai dat ocazia sa spuna altceva pentru ca am plecat imediat urmata de Riley.M-am asezat pe canapeaua din living privind absenta in jur.Eram in propia mea lume,pierduta printe amintiri si vise.Simteam o durerea imensa in suflet.Cum a putut sa imi faca una ca asta ?I-am dat tot ce mi-a cerut,i-am dat toata viata mea si el le-a aruncat la gunoi.Un an ! Am pierdut pentru el un an din viata. An in care puteam face atatea lucruri. Vroiam sa plang , sa tip. Doar asta ma putea linisti dar din pacate in acest moment nu aveam forta nici sa clipesc. Am auzit in treacat vocea lui Riley iar atunci mi-am amintit brusc.
-Tradatorule,am soptit aproape insesisabil dar nu atat de incet incat Riley sa nu ma auda.
-Poftim ? a intrebat nedumerit.
-Am spus ca esti un tadator, doar un nenorocit de tradator !
-Allison stai o clipa cred ca te inseli in...
-Da m-am inselat,m-am inselat amarnic cand am crezut ca imi esti prieten.Ai stiut mereu ca Wade ma inseala si nu ai facut nimic.Puteai sa imi spui.Asa fac prietenii,stii ? Dar e clar ca tu nu mi-ai fost niciodata prieten !
Vorbeam calma pe un ton contolat privind doar podeaua.Am simtit cum ochii sunt invadati de lacrimi amare.Nu am plans.Chiar daca aveam un chef nebun sa o fac, nu mai vroiam sa plang.M-am ridicat usor.Imi simteam capul greu iar corpul parca mi-era facut din plumb.Am privit dezorientata in jur.L-am zarit pe Riley.Statea intr-un colt privindu-ma ingrijorat.M-a intrebat cu un glas cald :
-Ce vrei sa faci ?
-Ma car de-aici cat mai repede posibil.Nu mai vreau sa stau nici o secunda langa un tradator.
-Gata Allison a fost de-ajuns.Tot ce am facut a fost pentru binele tau,striga acesta nervos.
-O da sigur ! Ai tacut atata timp doar pentru binele meu !?Ma vezi cumva bine acum ?
-Si daca ti-as fi spus m-ai fi crezut ? Daca ti-as fi dezvaluit adevarul m-ai fi ascultat ?
-Puteai macar sa incerci, am raspuns pe un ton dezamagit.
-Am incercat,si nu odata .Dar nu vroiai sa ma asculti. Il venerai pe Wade ca pe un zeu,iar comentariile mele nu ar fi avut nici un efect.Tot ce as fi reusit sa obtin,daca iti spuneam, era sa ma trimiti la dracu’,asa cum faceai cu toti cei care il vorbeau rau pe Wade !
Am tacut. Stiam ca are dreptate. Wade era universul meu ,iar cine incerca sa il insulte sau sa faca o remarca ironica la adresa lui avea de a face cu mine.Deabia acum incepeam sa realizez cat de oarba am putut sa fiu.Mi-am pus in pericol familia si preietenii doar pentru ca el sa fie fericit , stiind ca de asta depinde insasi fericirea mea. M-am asezat din nou pe canapea ingropandu-mi fata in palme.Riley s-a asezat langa mine luandu-ma in brate.M-am ghemut la pieptul sau inchizand ochii.Dupa cateva secunde insa i-am redeschis din nou,imbratisandu-l la randu-mi pe Riley.
-Iarta-ma,am soptit usor sarutandu-l pe obraz.
Nu a spus nimic decat m-a strans mai tare in brate,cufundandu-si chipul in parul meu negru ca smoala.
Asa am adormit.Acolo in intunericul camerei inconjurata de bratele sale protectoare m-am cufundat din nou intr-un somn bland si odihnitor.Aveam nevoie de asta iar Riley o stia.
Am deschis ochii cateva ore mai tarziu desi mi se parusera ce trecusera doar cateva minute.Am cautat cu privirea un ceas dar nu l-am gasit.Cand am vrut sa ma ridic am fost surprinsa sa il gasesc pe Riley langa mine.L-am invelit cu o patura si m-am ridicat in picioare cautandu-mi valiza.Am gasit-o in cele din urma asezata la intamplare intr-un colt.Am deschis-o si am luat de acolo o pereche de colanti negri,o fustita de aceeasi culoare si o camasuta alba cu o fundita din matase neagra la gat, dupa care am intrat repede in baie.Am iesit dupa cateva minute,privind curioasa in jur.Riley era tot pe canapea dormind.M-am apropiat usor de el si l-am sarutat scurt pe unul dintre obraji.A motait somnoros dechizandu-si ochii si privindu-ma intrebator.
-Unde pleci ? m-a intrebat inca buimac.
-Ma duc sa imi iau restul lucrurilor pe care le-am lasat la Wade dupa care ma duc acasa. La adevarata mea casa, am continuat dupa o mica ezitare.
A ramas putin nedumerit, insa in scurt timp mi-am dat seama ca am fost inteleasa. M-am ridicat in cele din urma cu gandul de a pleca dar mana lui m-a oprit brusc.
-Stai,nu vrei sa te duc eu?
-Nu iti face griji ,am chemat deja un taxi care ma va duce pana la el.
-Dar dupa aceea ? a intrebat insistent.
-Riley,masina mea e inca acolo. Imi iau lucrurile si plec.Nu ai de ce sa iti faci griji.Sunt bine,serios.
M-a privit intrebator .I-am zambit cald dupa care m-am ridicat . Mii-am luat haina si, geanta, impreuna cu bagajul si am plecat soptindu-i un scurt La revedere.
Odata iesita afara,in strada, un vant rece de noiembrie mi-a invaluit intrega fata. Iarna nu era prea departe. Am oftat si m-am urcat in taxiul care ma astepta. Va fi o zi atat de lunga!
O sa dau edit mai tarziu acum am timp doar sa citesc.

Edit:
Asa am revenit si vreau sa iti spun ca a fost un capitol frumos. Descrierea a fost buna dialogul nu a fost sec actiunea nu mi s-a parut grabita. La inceput cand am citit ca nu vei mai scrie din perspectiva lui Wade m-am intristat putin dar dupa ce am citit tot capitolul am inteles de ce nu o vei face pentru ca Allison s-ar putea sa ramana cu Riley. Anywy am sa aflu in urmatoarele capitole. Cam atat am avut de spus astept nextu. Spor la scris si multa imaginatie bye, bye.
Mai, sa stii ca imi place la nebunie cum scrii. Da' ce vorbesc eu aici, toti cei care te cunosc stiu ca esti o scriitoare desavarsita. Ficul devine atat de interesant, da' cu toate astea mie tot de Wade imi place mai mult, orice ar spune lumea( stii ca eu is mai ciudata)... Numele. De unde Dumnzeu' meu te-ai inspirat?! Sunt geniale!! Eu astept sa se mai complice povestea, acum suntem abia la inceput, dar sa speram ca or sa se aciduleze lucrurile, iar, la cum te cunosc eu pe tine, o sa se intample sigur asa. Poi, cam atat. Stii ca mie imi place orice scrii tu, si ca as citi orice a iesit din manutele si creativitatea ta, ca doar esti surioara mea, bre! Nu esti tu Elu a mea?
Hai, cam atat. Pupici! :*:*
Pa!
Mady-chan xD Scuză`mi întârzirea xD Cu şcoala asta abia mai am itmp la calculator xD Totuşi fi happy , că am reuşit în sfârşit să ajung pe zup şi să citesc noul capitol xD Sumimasen pentru întârziere xD So , let`s see xD Aoleu , Wade mamă cât tupeu cât tupeu , ce cuvinte mari ... spuse cu ură , mi`e milă de biata fată ... Aşa Riley ;> Ce , trădător ? A pfiu , m`am liniştit ... totuşi nu sunt sigură chiar sentimentul pe care îl deţinea ea pentru Wade , era iubire ? sau poate doar o atracţie fatală ... Aşa Riley stai cu ea , ajut`o xD Eee , e ce grijuliu e Riley ;> Ah ce`mi place sfârşitul capitolului ăsta , inafar` de `Va fi o zi atât lungă !` xD Greşeli , măi eu nu am văzut , deci e bine xD Acţiunea decurge destul de bine xD Descrierea e bunicică , totuşi ţi`am zis vreau mai multă >;) Naraţiunea bună xD Ce mai , aştept next`ul xD SPor la scris şi imaginaţie xD
Deci iata ca a venit nextul si scuze pentru intarziere dar scoala asta imi ocupa tot timpul. Multumesc mult pentru comentariile voastre si multumesc deasemenea si celor care imi urmaresc ficul fara sa posteze ,dar ca sa nu o mai lungesc iata si capitolul. Enjoy!



Capitolul V


-Domnisoara am ajuns! Domnisoara ma auziti ?!
Am tresarit buimaca la auzul acestor vorbe.Timpul trecuse atat de repede incat nici nu observasem cand masina se oprise. Eram cu totul in alta lume. Plina de ganduri si emotii greu de stapanit, realiteatea mi se parea un contrast izbitor cu ceea ce eu visam in acest moment.
-Scuzati-ma nu eram atenta ,am soptit indiferenta deschizand portiera si intinzandu-i soferului o bacnota neteda. Am coborat fara prea mult entuziasm carand dupa mine valiza in care se aflau lucrurile mele si am privit rece cladirea din fata mea. Nu am mai vrut sa lungesc momentul gandindu-ma la clipele si momentele petrecute aici si am intrat fara prea mare graba. In mai putin de cinci minute ma aflam in fata usii apartamentului. Am atins usor clanta si am observat uimita ca usa era deschisa. Brusc in minte mi-au aparut zeci de scenarii ,dar constientizand ca nu are rost sa ma gandesc la ceva ce nu mai are legatura cu mine am intrat fara ezitare.
O priveliste dezolanta mi-a aparut in fata ochilor. Haine aruncate la intamplare, cutii de bere si pungii de macare peste tot prin camera, resturi de tigarii lasate neglijent pe masa. Am inchis rapid ochii un fior rece strabatandu-mi intreg corpul.Cum s-a putut intampla asta? Nu lipsisem decat o zi! O singura zi , si toata casa arata ca o groapa de gunoi. Cat de pustiu parea totul.Am redeschis insa rapid ochii mei ca doi carbuni si am soptit cu un glas in care se regasea dispretul:
-Nu imi pasa ! Pana la urma de ce sa ma doara. El a vrut asa ,acum sa suporte ,pentru ca orice fapta are urmari ,iar asta e doar o mica si insemnificanta demonstratie a ceea ce va urma. Un zambet ce intruchipa o noua fata a mea,total diferita de cea pe care o afisam mereu, si-a facut aparitia pe chipul meu ca de portelan.Un gol parca fusese umplut in sufletul meu. Cred ca era satisfactie ! De ce sa mint? Ma bucura tot ceea ce vedeam si asteptam mai mult.
Am lasat trolerul la intamplare pasind printre resturile de pe podeaua ce teoretic trebuia sa fie alba,indreptandu-ma spre dormitor.Am deschis neglijenta usa,dar cand am vrut sa pasesc,o voce atat de familiara mi-a rasunat in urechii.Era Wade bineinteles. Un val de furie si dezamagire m-a invaluit in acel moment.Simteam cum tot corpul imi tremura,iar aerul nu imi mai era suficient.Am respirat adanc fiind gata sa imi fac simtita prezenta dar...nu am putut.Am ramas impietrita ca o ciudata in pragul usii cu gura larg deschisa.Wade se afla exact in fata mea cu spatele la mine,fiind acoperit doar de un prosop.Nu asta a fost insa motivul care m-a impiediacat sa ma fac remarcata,ci discutia pe care o purta in acel moment cu...cineva.
-Iubito crede-ma ,nu imi place sa te stiu in acolo.Nu e sigur,in plus daca cineva incearca sa te deranjeze.Mi-ai promis ca iti vei gasi alt job mult mai decent pentru ca ,orice ai spune tu, nu e un lucru de admirat sa fi...animatoare!
O multime de ace parca mi-au trecut exact prin centrul inimii.Ochii mi s-au umezit,iar corpul a inceput sa imi tremure incontrolabil.Nu am mai auzit nimic din discutie.Eram parca fara viata.Doar lacrimile ce-mi dansau in ochii de un negru bizar tradau licarul vietii din fiinta mea.Brusc mi-am dus mainile parca inerte la ochii si mi-am sters lacrimile amare.Nu mai vroiam sa plang...nu pentru el.M-am sprijinit de peretele din dreapta mea raspirand incet si regulat,controlandu-mi fiecare miscare. In urmatoarea clipa Wade a inchis mobilul,aruncandu-l neglijent pe patul din lemn de nuc intorcandu-se spre mine.Recunoasc ca expresia tampita ce o afisase in momentul cand si-a dat seama ca eram in camera ma ajutase mai mult sa ma controlez.Zambetul odata atat de dulce si plin de sinceritate era transformat acum in nimic altceva decat un simplu gest ridicol.
-Allison ?! a rostit socat cu privirea atintita spre mine.
-Chiar ea,am raspuns ironic si rece. Esti un nenorocit ! Un nemernic nenorocit !
-Stai lasa-ma sa iti explic , stii nu e chiar asa cum....
-Oh Doamne! De cate ori am auzit aceasta fraza din gura ta in ultimele douazeci si patru de ore.Tu chiar ma crezi atat de proasta? Spune! am tipat dintr-o data surprinzandu-ma chiar si pe mine.Vorbeste,chiar crezi ca sunt atat de prosta incat sa mai inghit si asta?
-Dar lasa-ma sa iti spun doar ce...
-Ce? Stii chiar ma obisnuisem cu gandul ca ma parasisei pentru alta,am spus sacadat abia respirand.Credeam ca e o fiinta incredibila ,minunata,mult mai buna decat mine. M-am oprit pentru o clipa pentru a ma linisti. Eram mult prea agitata si asta nu ma ajuta. Am continuat intr-un tarziu pe un ton rece si distant:
-O animatoare Wade? M-ai parasit pentru o animatoare nenorocita ! Chiar atat de putin am insemnat pentru tine? Chiar crezi ca o animatoare ma poate inlocui?
A tacut. Asta imi dadea o enorma sadisfactie.M-a privit pierdut pentru o clipa dupa care a iesit rapid din camera. Atat de mult doare adevarul,mi-am soptit in gand incepand sa privesc dezinteresata incaperea.
Am iesit dupa cincisprezece minute cu cateva lucruri indesate intr-un rucsac vechi.Nu erau lucruri importante,dar nu am vrut ca Wade sa le aiba.Vroiam sa rup orice legatura cu el,chiar daca ma durea ingrozitor ,trebuia sa o fac. Am aruncat o privire fugativa prin camera dupa care am vrut sa ies. Vocea aceea care odinioara imi incalzea sufletul ma oprii brusc:
-Allison te rog,nu pleca asa.Stiu ca te-am ranit dar iti jur ca niciodata nu am avut intentia asta.
Mi-am intors capul privindu-l rece.Avea o fata atat de trista si dezamagita.Nu i-am raspuns si am deschis neglijenta usa,insa cand am vrut sa ies mana sa mi-a inconjurat talia oprindu-ma.O urma de uimire mi se putea citi in acel moment pe chipul meu alb.Un amalgam de sentimente mi-a invaluit trupul.Simteam iubire,dragoste,ura,furie,resentiment.
-Alli intelege-ma ! Stiu ca nu am procedat bine si chiar imi pare rau.Ma simt atat de vinovat de tot ce se intampla.Stii poate ca daca ai cunoaste-o ti-ai schimba parerea.
Chiar daca pare o nebunie poate...
Nu a mai putut insa continua deoarece palma mea i-a lovit violent obrazul.Aveam lacrimi in ochii dar nu mai conta.Era deja prea mult. I-am privit tulburata chipul ce exprima nedumerirea.Cat de insensibil putea fi ? Cat timp avea sa ma mai tortureze in acest fel?
-Nu am auzit in viata mea o prostie mai mare! am stigat eu intr-un final.Spui ca te simti vinovat de tot ce se intampla, dar oare tot ce se petrece nu e din vina ta?! Imi sugerezi sa o cunosc pe ...aia? Pentru ce ? Sa ma doara mai mult faptul ca m-ai inlocuit cu o animatoare ,sa ma simt inferioara uneia ca ea? Nu multumesc! Am suferit deja prea mult pentru ceva ce nici nu merita!
Lacrimi amare imi curgeau pe fata.Nu le puteam controla dar nici nu vroiam.M-am indepartat de el luandu-mi valiza ce o lasasem neglijenta intr-un colt al incaperii.Am privit usa dar din nou nu am putut iesi.Acum eram eu cea cere refuza sa plece.L-am privit pentru o ultima oara spund calma dar in acelasi timp indiferenta:
-Iti doresc toata fericirea pe care nu ai avut-o alaturi de mine si sincer sper sa-ti fi gasit jumatatea.Dar tine minte un lucru: nu exista persoana care sa te fi iubit sau sa te iubeasca mai mult decat am facut-o eu ,dar la fel de bine nu cred ca mai e o alta persoana in lume care sa te urasca asa cum eu o fac acum!
Cu aceste cuvinte ne-am despartit. De data asta nimic nu mai m-a impiedicat sa parasesc incaperea si in acelasi timp viata lui Wade.Am iesit din ea la fel de brusc cum am intrat ,doar ca acum o tristete cruda,amara imi macina inima si sufletul.
Am coborat repede scarile indreptandu-ma spre iesire.Odata ajunsa afara pasii mi s-au indreptat spre parcarea din spatele blocului.Acolo,la umbra unui copac se afla masina mea,un Audi de un negru lucios.M-am indreptat sprea ea si am urcat rapid aruncand la intamplare trolerul si restul lucrurilor pe care le aveam, pornind motorul.
Priveam un peisaj atat de trist si rece pierduta printe ganduri si sentimente.Am indepartat rapid orice gand ,mintea ramanandu-mi limpede.
-Gata Allison,gata cu lacrimile si cu suferinta ! Nu mai merita sa suferi ! Nu pentru el !
Cu aceste vorbe am parasit usor parcarea conducand incet si cu grija.Odata ajunsa pe strada principala am privit pentru o ultima oara cladirea in care pana mai ieri locuisem.Brusc mi-am amintit ceva.Am luat repede geanta cautand in ea telefonul mobil.L-am gasit in cele din urma ascuns printre farduri si hartii inutile.L-am luat rapid formand cu precizie un numar atat de cunoscut.Am dus telefonul la ureche asteptand cateva secunde,pana cand am auzit glasul celeilalte persoane.Cu sufletul plin de emotii si vocea tremaranda am spus cald un licar de bucurie aparandu-mi in ochi :
-Mama...vin acasa!


O da si iata si pozele :

Allison- http://i1136.photobucket.com/albums/n489/mady4580/RedHairedAnimeGirl.jpg imaginati-va ca are parul si ochii negrii :-)
Wade- http://i1136.photobucket.com/albums/n489/mady4580/Againmyotherbf.jpg
Riley- http://i1136.photobucket.com/albums/n489/mady4580/AnimeGuy16.jpg


Deci cam astea sunt sper sa va placa! Je ne :-h
Hei!Buna!Iti citesc pentru prima oara ficul si pot sa spun ca e minunat.Nu pot sa cred ca Wade a inlocuit-o pe Ali cu o animatoare.Chiar credeam ca ii pare rau pentru ce a facut.Pun pariu ca Riley o va consola pe buna sa prietena.Sper sa se infiripe ceva intre ei.Descrierea,dialogul si naratiunea,din punctul meu de vedere,sunt chiar foarte bune.Astept cu nerabdare nextul si sper sa ma anunti si pe mine cand il pui.
My dear în primul rând mulţumesc că mai anunţat, în al doilea rând îmi pare rău că am ajuns atât de târziu pe la ficul tău am fost prinsă cu o conferinţă.

So revenind la ficul tău acest capitol mi-a plăcut foarte mult descrierea a fost bună, acţiunea nu mi s-a părut grăbită iar dialogul nu a fost sec.
Wade este un idiot se vede cât de mult ,,a suferit'' după Allison, dar mă bucur că s-a despărţit de el. Cam atât aştept nextu spor de scris şi multă imaginaţie bye, bye.
Hello people ! Uite ca am revenit cu un nou capitol.Nu prea grozav ce-i drept,dar promit ca incepand cu urmatorul capitol ,lucrurile vor lua o intorsatura mai interesanta sa zicem.Astept multe critici. Enjoy!




Capitolul VI


Vocea mamei ma linistea atat de mult.Si acum ma mai gandeam la discutia pe care a avut-o.Cuvintele ei parca mi-au redat viata,iar glasul plin de caldura m-a facut sa ma simt atat de bine,de linistita si calma.Am privit melancolica stradutele orasului.Imi parea atat de rau sa il parasesc asa,dar nu mai puteam ramane.Aveam nevoie de liniste si de pace,iar orasul nu imi oferea aceste lucruri.Singurul loc care o putea face asta era "acasa".In casa in care am crescut.Acolo unde am petrecut cei mai frumosi ani ,anii copilariei.Am tresarit usor.Golul din sufletul meu era atat de mare.Brusc,soneria monotona a telefonului mi-a intrerupt starea de visare in care ma cufundasem.Cu miscari incete, lenese,am luat aparatul raspunzand simplu:
-Alo !
-Allison,draga mea cat ma bucur sa te aud !
Mii de furnicaturi mi-au cupris trupul in momentul cand am auzit aceea voce calda si senina.
-Sonia ! am exclamat zgomotos.Doamne nici nu stii cat de mult doream sa vorbesc cu tine !
-Stiu draga stiu .Riley mi-a povestit ce s-a intamplat. Crede-ma ca nici nu stiu ce sa iti spun.
Am tacut.Tot entuziasmul mi s-a sters instantaneu de pe chip.Doar gandindu-ma la ce s-a intamplat,la ce mi s-a intamplat,o tristete adanca ma invaluia.Nu vroiam sa ma mai gandesc la el.Nu vroiam sa imi mai amintesc de el. Dar era asa greu. Wade a fost totul,el a fost cel pentru care,practic traiam.Am incercat sa fiu cat mai buna,sa imi depasesc limitele ,sa ii indeplinesc toate dorintele.In zadar se pare.Toate au fost in zadar.Puteam face atatea lucruri .Imi puteam indeplini atatea visuri,dar se pare ca am fost prea oarba sa realizez asta.
-Alli ! Mai esti acolo?!
-Mda ,am raspuns cu glasul stins.
-Stii vreau sa ne vedem. As vrea sa vorbesc cu tine.Crezi ca se poate?
-Sigur ! Si eu am nevoie sa vorbesc cu tine ! Ne vedem la cafeneaua noastra in cincisprezece minute.
-Bine,voi fi acolo!
Am inchis instantaneu.Nu mai m-am putut abtine si am dat drumul lacrimilor ce ma chinuiau.Am plans.Pentru a nu stiu cata oara plangeam.Cu atat putere,cu atat ura ,imi varsam lacrimile pe care le tinusem atat de mult timp in mine.Un plans sfasietor,puternic ,salbatic imi invadase intreaga fiinta.
-Te voi uita ! Nu stiu cand ,nu stiu cum dar jur pe ce am mai scump ca te voi uita ! am tipat inecata in suspinele ce nu imi mai dadeau pace.
Nu stiu cat timp am stat acolo,plangand.Aveam o stare de melancolie iar asta ma facea sa ma simt si mai rau.In cele din urma,amintindu-mi de promisiunea facuta Soniei am pornit inspre cafenea.In mai putin de zece minute ma aflam deja in fata localului.Am parcat rapid masina ,deschizand mai apoi portiera si indreptandu-ma spre intrare.Cafeneaua pe care noi o numeam adeseori "a noastra" era locul unde ma vedeam cel mai des cu Soni si Riley.Descoperisem acest local impreuna cu Soni,intr-una dintre multele noastre plimbari prin oras si din prima clipa in care am vazut-o,mi-a transmis un sentiment placut.Nu stiu daca designul armonios si simplu ma atrasese sau pura si sincera amabilitate a oamenilor dar cert e ca adoram acest loc.Imi oferea o stare de liniste si impacare.Am privit pentru o clipa cladirea imbracata in culorii vii pentru a atrage privirile,dupa care am intrat grabita.Odata ajunsa inauntru,am cautat-o cu privirea pe Soni.Am observat-o stand la o masa,intr-un colt,departe de privirile oamenilor,bandu-si linistita cafeaua.Mi-am indreptat pasii spre ea stigand-o usor.O pereche de ochi verzi m-au privit cu incantare,gura transformandu-i-se intr-un zambet cald si sincer.Sa ridicat grabita imbratisandu-ma cu dragoste.
-Abia asteptam sa te vad ! imi sopti calduros.
-Si eu ! Mi-a fost atat de dor de tine !
Ne-am despartit usor asezandu-ne la masa.Cat de mult imi lipsise !
-Alli imi pare pau pentru ce ti s-a intamplat. Nu credeam ca Wade ar fi in stare de asa ceva.Chiar am ramas uimita atunci cand Riley mi-a povestit !
-Mda, a fost o lovitura grea,care m-a durut,si inca ma doare.Am spus aceste cuvinte plecand capul.Nu eram in stare sa vorbesc despre asta.Soni a observat si ea curand acest lucru.Se vedea ca ma cunoste la fel de bine ca si mine.
-Dar gata cu asta ! Viata nu a inceput si nici nu se va termina cu Wade.Stii cum se spune: zambeste,maine va fi mai rau !
Am suras la auzul acestor cuvinte.Erau cele pe care eu i le spuneam mereu Soniei in momentele sale de tristete.Nu imi venea sa cred ca acum ea mi le spunea mie.Am luat-o usor de maneca privind-o in ochii.
-Multumesc ! Esti mereu ca o gura de aer proaspat !
-Pentru asta m-am nascut ! A glumit ,facandu-ma sa surad usor.Hai cu mine ! Ti-am pregatit o surpriza! Defapt nu e chiar o surpriza ci e ceva ce pe mine ma face mereu sa ma simt bine atunci cand sunt suparata.E...shopping! a tipat ,toate privirile atintindu-se asupra noastra.
-Grozav,asa imi trebuie daca am vrut sa ma intalnesc cu tine in oras ,am spus in timp ce ma lasam condusa de Soni afara din cafenea,in cautare de magazine.

Eram extenuata ! Dupa doar doua ore de colindat prin magazine cu Soni,eram de-a dreptul terminata.Cu greau reusisem sa ma despart de ea dar in cele din urma dupa multe staruinte a cedat lasandu-ma sa plec .Acum eram in masina conducand grabita spre casa.Avusesem insa inspiratia sa o sun pe mama spunandu-i ca o sa intarzii.M-a inteles,ca de obicei.Mama mereu ma intelegea.Mai putin in acel moment.Mai putin atunci cand mi-a interzis sa ma mai vad cu Wade.Asta a fost inceputul.Dupa aceea am inceput sa ne certam din ce in ce mai des,pana ce intr-o zi am decis sa plec de acasa.Ideea nu a incantat-o deloc pe mama.A inceput sa ma roage,sa ma jigneasca,sa ma ameninte.Toate au fost in zadar.Am parasit oricum casa,lasandu-mi in urma parintii.Asta pana intr-o zi cand am primit un telefon neasteptat.Era mama care ma ruga sa dau uitarii toate neintelegerile dintre noi,spunandu-mi ca il accepta pe Wade.Asta a fost momentul,cand mama a devenit din nou ceea ce fusese si in trecut: confidenta mea ! Am inchis pentru o clipa ochii, in minte aparandu-mi chipul sau.Eram sigura ca banuia ce se intamplase,chiar daca nu ii spusesem nimic.Ea ma cunostea mai bine ca oricine si stia fiecare gand al meu.Am redeschis ochii gandindu-ma la tot ce se intamplase.
-Ai avut dreptate mama ! am soptit trista privind in gol drumul ce mi se intindea in fata ochilor.
Brusc am fost trezita din aceste ganduri triste de un zgomot neplacut. Am simtit cum masina se misca din ce in ce mai greu asa ca am tras rapid pe dreapta.Eram agitata nestiind ce se intamplase.Am realizat insa rapid ca nu mai aveam combustibil.
-Oh super ! Nu mai am benzina. Acum ce dracu' ar trebui sa fac!
M-am invartit cateva minute bune prin jurul autoturismului,dar cand am realizat ca asta nu ma ajuta cu nimic am luat rapid telefonul.Am renuntat insa la idee cand am vazut ca nu mai aveam deloc baterie.
-Asta e culmea ! am tipat nervoasa aruncand telefonul la intamplare.E numai vina Soniei.Daca nu as fi umblat atata cu ea,acum probabil eram acasa.
Nervoasa si enervata am privit cerul plumburiu.De ce mereu mi se intampla numai mie astfel de situatii ridicole!?Dupa cateva minute in care nu am facut altceva decat sa ma gandesc cum pot iesi din acesta incurcatura, am ajuns la concluzia ca am doar trei variante pentru a ajunge acasa:
1.Rog pe cineva sa ma ajute.
2.Merg singura,pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie.
Sau 3.Iau un transport in comun.
Cum evident cea mai simpla si la indemana varianta era sa rog pe cineva sa ma ajute,am decis sa o incerc pe acesta.Se pare insa ca Dumnezeu avea alte planuri pentru mine,deoarece de fiecare data cand faceam semn unei masini sa opreasca, acesta trecea pe langa mine ca si cum as fi fi fost ca si aerul:invizibila ! Plina de furie am rabufnit in cele din urma tipand cat ma tineau plamanii:
-La dracu' cu lumea asta egoista !
Iata ca am revenit cu un nou capitol.Sper sa va placa si va rog scuzati micile greseli.Nu prea am avut timp sa il corectez asa cum trebuie.

Capitolul VII


-La dracu' cu lumea asta egoista ! am tipat scurt si rasunator.
Era clar ca nimeni nu avea de gand sa ma ajute.Eram in mijlocul pustiului fara masina si fara telefon.Ce putea fi oare mai rau !M-am spijinit nervoasa de portiera masinii injurand in gand pe oricine imi trecea in minte.De ce toate imi mergeau exact pe dos? De ce sunt mereu atat de ghinionista ?De ce ? De ce? De ce? Intrebarea asta imi traversa in fiecare clipa mintea.Mi-am ridicat usor capul privind cerul plumburiu.
-O nu ! Doar asta mai lipseste acum ! mi-am soptit nervoasa.
Mi-am indreptat apoi privirea spre drumul din fata mea.Parea la fel de pustiu ca si desertul.Deodata am vazut in departare un punct miscator ce se apropia cu repeziciune.Sigur era o masina.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care mi-am reluat pozitia de mai devreme.La ce bun sa mai incerc sa cer ajutor ! Oricum nu va opri nimeni.Imi voi face doar mai multi nervi,dovedindu-mi-se inca odata cat de egoisti si needucati sunt oamenii din tara asta.Am privit in pamant gandindu-ma ce as putea face sa scap din acesta incurcatura.O varianta deja picase,si anume aceea de a cere ajutor.Imi mai ramaneau doar doua.Ideea de a merge pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie era deja deplasata.Eram hotarata sa o folosesc doar in cazul in care imi voi pierde orice speranta.Mai ramanea doar transportul in comun.Bine,recunosc ca nu am mai circulat cu asa ceva de ceva ani buni,dar cum imprejurarile nu imi permiteau sa devin fitoasa,mi-am zis ca asta ar fi cea mai convenabila solutie.Mi-am ridicat demna capul,privind fara prea mare tragere de inima soseaua nesfarsita.Brusc,am auzit motorul unei masini apropiindu-se.Mi-am intors privirea ,cercetand atenta automobilul de un albastru metalic.Era o masina sport, extrem de frumoasa si ingrijita.Am privit uimita cum masina se apropie din ce in ce mai mult de mine,oprindu-se in cele din urma in fata mea.
-Doamne multumesc ! In sfarsit cineva care sa ma ajute ! am exclamat bucuroasa,un zambet plin de speranta aparundu-mi pe chipul neobisnuit de alb.
M-am apropiat sfioasa de automobilul din fata mea.Geamul fumuriu s-a deschis usor permitandu-mi sa ii vad chipul salvatorului meu,pentru ca eram sigura ca e un baiat,dupa culoarea tare a masinii si flacarile desenate pe portiera.De indata ce bariera dintre noi a fost indepartata,si am putut sa ii vad chipul,am ramas de-a dreptul stupefiata.
In fata mea se afisa un tanar ce nu parea sa aiba mai mult de 24 de anii.Corpul ii era solid,semn ca avea cat de cat grija de el,iar parul intunecat ii dadea un aer de bad boy.Insa ceea ce mi-au atas cu adevarat atentia,au fost ochii sai ca de safir ce ma priveau atat de superior.Am ramas nemiscata pentru o clipa,privindu-l insistent.
-Sunt frumos nu?! intreba acesta ironic pe un ton amuzat.
-Ce?! adica nu...adica...Ce legatura are asta?
Il priveam uimita.Ma simteam jenata de acesta situatie.Mi-am intors rapid privirea,pentru a nu observa ca ma inrosisem.Asta chiar ar fi fost penibil !
-Deci sa inteleg ca ai nevoie de ajutor ? intreba acesta pe acelasi ton care deja simteam ca imi displace.
-Asa se pare, am raspuns sec,privindu-l ,in ochii aparandu-mi un licar de speranta.
-Interesant.Pai atunci iti urez mult succes,spuse indiferent,demarand rapid.
Am ramas de-a dreptul stupefiata.Ce dracu' mai fusese si asta? Tipul ala ori era retardat,ori foarte plictisit de viata? Am ramas catva timp nemiscata,privind in gol.Inca nu imi venea sa cred ce mi se intamplase.Abia dupa cateva minute mai tarziu,am reusit sa realizez.
-Of Doamne ! Asta e ajutorul pe care mi l-ai trimis ?! Un retardat mintal care face misto de mine !
Si din nou vesnica intrebare: de ce mie , de ce eu? M-am rezemat nervoasa de portiera masinii. Se pare ca tot transportul in comun era solutia.

****
Stateam nemiscata .Afara deja se lasase intunericul,dar mie nu imi pasa.Priveam pierduta casa in care locuisem atatia ani.Era o vila draguta,cu etaj, nu foarte mare, deoarece mamei nu ii placeau lucrurile exagerat de grandioase,optand pentru o casuta de marime medie foarte cocheta imbracata intr-o culoare caramizie.Aceste detalii insa ma lasau rece.Imi erau cu totul indiferente,toata fiinta mea fiind cuprinsa de emotia regasirii.Simteam fluturasi in stomac,iar tot corpul imi tremura
involuntar,neputandu-mil controla.Am inspirat adanc,dupa care am intrat,pasind incet in curtea inecata in intuneric.
In scurt timp am ajuns in fata usii de la intrare.Am apasat usor butonul soneriei asteptand.Nu dura mult si usa s-a deschis zgomatos ,in fata mea afisandu-se Erika.
-Buna seara domnisoara ! exclama acesta ,pe fata aparandu-i un zambet imens. Imi pare atat de bine sa va vad !
-Buna Erika ! Mama unde e ?
-Tocmai acum serveste cina impreuna cu tatal dumneavoastra.Sa o anunt ?
-Nu e nevoie ,multumesc!
Acestea fiind spuse,am pasit usor in camera,aruncandu-mi la intamplare lucrurile si incepand sa analizez incaperea.Nu se schimbasera prea multe de la ultima mea vizita aici.Singurul lucru cara mi s-a parut cat de cat nou,era mobilierul.Se pare ca tata reusise in sfarsit sa o convinga pe mama sa renunte la acea mobila veche si demodata,inlocuind-o cu una mult mai eleganta si cocheta.Am mai privit pret de cateva minute casa,dupa care m-am indreptat grabita spre sufragerie.M-am oprit putin,inainte de a intra,aranjandu-mi fugativ parul si hainele.Am pasit usor in incapere.Mama m-a observat imediat,exclamand fericita:
-Oh draga mea! In sfarsit ai ajuns ! Abia asteptam sa te vad !
M-am apropiat de ea,imbratisand-o calduros.
-Si eu ma bucur sa te vad ! am spus zambind trist.
-Scumpa mea,cat ma bucur sa te revad ! Cand mama ta mi-a spus ca te intorci acasa nu mi-a venit sa cred,spuse tata ridicandu-se de la masa si apropiindu-se de mine.
L-am imbratisat ,sarutandu-l usor pe obraz.M-am departat apoi ,privindu-i pe amandoi cum imi zambeau.Cat de dor imi fusese de aceasta imagine ! I-am mai imbratisat inca o data pe amandoi,dupa care am vrut sa ma retrag in camera mea.Vocea mamei m-a oprit insa:
-Scumpo nu vrei sa cinezi cu noi ? Am vrea sa mai discutam cu tine!
-Scuze mama dar nu in seara asta ! Am avut o zi oribila ,am spus sec,intocandu-ma sa plec,insa m-am oprit la jumatatea drumului. Am intors galesa capul spre parintii mei privindu-i obosita.
-A da inainte sa uit ! Puteti trimite maine pe cineva sa imi ia masina ? Am ramas fara benzina pe la jumatatea drumului,si a trebuit sa merg pe jos aproape un km pana am gasit o statie de autobuz.In fine,am trecut printr-o groaza de situatii neplacute,si sincer singurul lucru pe care vreau sa il fac acum e sa dorm.
Nedumerirea isi facuse loc pe chipurile parintilor mei,dar vazandu-ma atat de obosita,au renuntat la a mai cere explicatii.M-am despartit in cele din urma de ei mergand direct spre camera mea.Ajunsa acolo,am aprins lumina cercetand atenta incaperea.Era neschimbata.Acelasi pat calduros si moale,aceleasi asternuturi albe,cu imprimeuri violet,aceleasi draperii de culoarea ometului,aceeasi atmosfera de dragoste si caldura.Am zambit bucuroasa,amintindu-mi toate momentele petrecute aici,in aceasta incapere.M-am indreptat apoi spre baie.Dupa toate agitatia asta,imi trebuia neaaparat o baie lunga .Am pornit rapid robinetul,lasand sa curga apa fierbinte,in timp ce eu scapam de hainele ce le simteam atat de incomode.Cu miscari lenese mi-am indepartat intr-un final hainele,cufundandu-main apa fierbinte.Era o senzatie atat de placuta.Simteam cum apa fierbinte imi invaluia corpul obosit,facandu-ma sa ma simt revigorata.Asa am atipit.Cufundata in ganduri am adormit acolo,invelita de apa fierbinte si un miros placut de vanilie
M-am trezit insa peste putin timp.Am iesit lenesa din baie,luandu-mi rapid pijamaua si aruncandu-ma rapid in patul cald si moale.Am privit pentru o secunda luna,ale carei raze se oglindeau in fereastra mea,dupa care am inchis ochii,trecand rapid in lumea viselor.
Iubire!! Viata mea, oh... stai! Tu esti moartea. :)):)) In orice caz, numai noi stim despre ce este vorba.
Eu stiu decat ca tipu' ala super bengos din masina, care n-a facut decat sa-i amarasca viata si mai mult saracei Allison, m-a bagat in boala.
Ce zici? Sa dezvalui ceva cititorilor tai, sisu' meu?! =)) Glumeam! Doar ma stii~!!
Voi, fetelor care cititi ficul, sa stiti ca va compatimesc! Mie imi place de Wade mai mult, nu de Riley. Riley e doar un <<nenorocit>> perfect!( si stiu prea bine de ce spun asta) Wade e mai... normal, ca sa zic asa.
Elu, hai, mai, grabeste-te si tu cu Nextu', bine? Vrei sa ma vezi lesinata p-aci, cu craci in sus si sa ma adune mama dupa jos, ca nu mai pui si tu continuarea aia blestemat de mirifica( ca doar stim amandoua ce urmeaza sa scrii)?

P.S. Prima, aha!! O, da, Prima!!!!!!!!!!!!!
Sal'tare my dear.
Întârziata de mine şi-a făcut în sfârşit apariţia pe la ficul tau, aş fi venit mai devreme, dar am fost prinsă cu un concurs de aceea îmi cer mi de scuze că a durat atât să las un replay.
Să revenim.
În primul rând mulţumesc că mai anunţat acest capitol mi-a plăcut foarte mult mi s-a părut destul de reuşit ( părerea mea).
Totul devine din ce în ce mai interesant, iar asta îmi place. Descrierea a fost bună, dialogul nu a fost sec iar acţiunea nu mi s-a părut grăbită.
Am totuşi o nelămurire care e faza cu tipu ala? asta ma pus pe gânduri, dar o să mă lămuresc pe parcurs şi o să pot să îmi dau şi cu părerea. Cam atât ne vedem data viitoare când postezi. Bye, bye .
Buna tuturor ! Hei uite ca am ravenit cu inca un capitol.Va rag sa imi scuzati intarzierea dar am avut cateva probleme personale .Dar acum sunt aici cun un nou capitol care sper sa va placa.Enjoy!
PS. Astept multe critici.


Capitolul VIII


Priveam nepasatoare gradina inecata in racoarea si tristetea unei dimineti de noiambrie.Ochii imi erau tristi si distanti iar chipul presarat cu lacrimi.Imi parea ca traiesc un vis urat.Ma simteam singura parasita si pustiita.Deja suspinele si lacrimile nu-si mai aveau rostul.Singurul lucru ce ma alina era amintirea clipelor fericite.Nu ma gandeam la el,chiar daca datorita lui am trait cele mai frumoase clipe si sentimente.Ma gandeam doar la bucurie,bucuriea care acum imi lipsea.
-De ce sunt atat de nefericita ?! De ce ma pedepsesti asa Doamne ? De ce?am rostit privind cerul plumburiu.
O picatura de ploaie mi-a atins atunci obrazul.In scurt timp multe alte mii au urmat-o.Mi-am mai aruncat inca odata privirea spre gradina,dupa care am parasit terasa camerei mele,indreptandu-ma spre patul moale ce trona in mijlocul camerei.M-am asezat indiferenta privind in gol.Era atat de ciudat.In mai putin de doua zile viata mi s-a schimbat complet.In urma cu cateva ore aveam totul :o viata fericita,caldura si siguranta unui viitor primitator,si cel mai important ,aveam dragostea omului pe care il iubeam,sau cel putin asa credeam.
-De ce trebuie sa platesc eu pentru greselile altora? Ce pacat am savarsit Doamne ca sa merit durerea asta care imi macina sufletul,am stigat ignorand faptul ca cineva ma putea auzi.
In scurt timp insa ,un ciocanit sfios s-a auzit usor la usa camerei mele,iar in secunda urmatoare Erika isi facu aparitia,purtand cu ea o tava micuta pe care se regasea micul meu dejun.
-Domnisoara va simtiti bine ? intreba acesta ingrijorata asezand atenta tava pe o masuta aflata langa usa.
Erica locuia cu noi de mai bine de cinci ani.Era o fata nu foarte inalta,slabuta,cu ochii ca doua smaralde.Era imbracata ca de obicei in uniforma ei sobra de culoarea pamantului.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care am rostit zambind fortat:
-Da Erika,nu-ti face griji. Sunt bine,am doar nevoie de timp pentru a ma obisnui cu cateva schimbari.
-Va referiti probabil la faptul ca v-ati mutat din nou aici,spuse acesta privindu-ma bland prin lentilele ochelarilor mari ce-i stateau asezati cu grija pe nas.Se intorse pentru o clipa dand semne ca vrea sa plece.Se intorse insa cateva secunde mai tarziu soptindu-mi zambind:
-Ascultati domnisoara ! Nu stiu care e motivul pentru care v-ati intors dar va asigur ca toti in special parintii dumneavostra se bucura nespus ca ati facut-o.Poate dumnesvoastra nu stiti cate lacrimi a varsat doamna Samantha pentru dumneavostra.Eu am fost martora suferintei pe care o indura,iar acum ca v-ati intors e in culmea fericirii.Stiti cat de mult va iubesc pe amandoua si tocmai de aceea vreau sa va vad impreuna, la fel ca altadata.
Am privit-o uimita.Nu ma asteptam sa aud astfel de vorbe,dar recunosc ca au avut un efect neasteptat.Brusc m-am simtit mult mai bine ca si cum toata amaracuinea si nostalgia din sufletul meu disparusera.I-am multumit politicos Erikai ,imbratisand-o usor.Ea a fost cu mine dintotdeauna.Dupa ce mama ei a murit,intr-un accident nefericit de masina,Erika a fost mereu cu noi.Nu pot spune ca eram prietene,deoarece acesta mereu a avut grija sa pastreze o anumita distanta fata de familie si implicit si de mine,insa da,ne-a fost mereu alturi in momentele cele mai dificile.Am privit-o zambind cum parasea usor camera luand cu ea toata tristetea care pusese stapanire pe mine.
Am suras dupa aceea in treacat,trecandu-mi mana prin parul ca smoala.Am mai aruncat o priveliste rapida peste gradina adormita dupa care m-am hotarat sa ma pregatesc de prima mea zi petrecuta cu parintii.Am privit plictisita usile dressing-ului meu deschizandu-le lenesa privind fara interes hainele ce salajluiau pe rafturi sau in umerase .Mi-am ales intr-un final o bluzita draguta,putin mai larga de un mov pal,o pereche de blugi albi si niste cizme fara toc negre ce se asortau perfect cu curelusa neagra pe care o adaugasem tinutei.M-am privit pret de cateva minute in oglinda ,aranjandu-mi in treacat parul intunecat si lung.Nu puneam foarte mult accent pe felul cum aratam, insa da,eram totusi preocupata si de acest aspect.
Am iesit in cele din urma din camera,indreptandu-ma spre sufragerie,acolo unde mama si tata obisnuiau sa ia micul dejun.Am coborat usor scarile pasind incet.Odata ajunsa in in fata usii am tras puternic aer in piept.Eram constienta de faptul ca va trebui sa dau o explicatie pentru sosirea mea subita.Nu avusesem timp sa ma gandesc la asta pana acum si de aceea eram atat de nelinistita.Am deschis intr-un final usa soptind cu un zambet fals pe fata:
-Buna dimineata !
-Buna draga mea,spuse mama vesela privindu-ma prin ochii sai de un verde inchis.
I-am aruncat o privire si tatei care imi zambea calduros.Abia atunci am observat uimita ca alaturi de ei se mai afla o persoana.O femeie frumoasa,trecuta de prima tinerete ce-i drept.Parul scurt,saten ii era aranjat cu gust iar trasaturile ii erau fine.Nu i-am putut distinge insa culoarea ochilor.Imi zambea calduros in timp ce ma analiza din cap pana-n picioare.
-Aveai dreptate Samantha ! Ai o fiica absolut superba,preciza acesta in timp ce o privea cu subinteles pe mama.
Ma uitam nedumerita neintelegand nimic.Cine era acesta femeie?O priveam confuza fara a schita nimic.Acesta observa in scurt timp acest lucru si avu grija sa ma lumineze
-Oh ,cat de nepoliticoasa sunt,am uitat sa ma prezint. Eu sunt Elizabeth Damon.Locuiesc alaturi.Eu si familia mea ne-am mutat acum ceva timp si de atunci eu si mama ta am devenit foarte bune prietene,ma lamuri acesta continuand sa zambeasca.
-Incantata sa va cunoasc doamna Damon ! Eu sunt Allison Greys!
-Oh stiu prea bine cine esti.Mama ta mi-a vorbit atat de mult despre tine incat am ajuns sa te cunosc fara nici macar sa te intalnesc.
Am zambit fara a parea prea convinsa.O priveam in acelasi timp pe ea dar si pe mama.De ce oare ii povestise atat de multe despre mine?In cele din urma tata fu cel care sparse tacerea apasatoare ce invadase camera.
-Ei bine eu trebuie sa plec.Azi trebuie sa asist la o sedinta foto.Se pare ca a existat o mica problema cu doua manechine,iar sedinta programata pentru ieri s-a mutat azi.Se ridica cu miscari lente ,sarutand-o scurt pe mama ,apropiindu-se mai apoi de mine.
-Sa ai o zi buna,i-am spus in timp ce l-am sarutat scurt pe obraz.
-Multumesc draga mea,si tu la fel.Apropo ,acum cincisprezece minute a sosit si masina ta,ma anunta acesta in timp ce se indrepta spre iesire.O sa sun putin mai tarziu sa vad cum merg pregatirile pentru petrecere.
-Ce petrecere? am intrebat surprinsa privindu-l insistent.
-Ah scuza-ma draga mea.Am uitat sa iti spun.Maine este aniversarea casatoriei noastre si ne-am gandit sa organizam o petrecere.Defapt din acest motiv se afla aici Elizabeth.A promis ca ma va ajuta cu pregatirile.
Nu aveam dispozitia necesara dar la insistentele mamei am acceptat intr-un final sa particip si eu la pregatiri.Pe tot parcursul zilei nu am facut altceva decat sa imi dau cu parerea despre cum ar putea arata decorul ,cum vor fi asezate mesele sau ce muzica ar fi potrivita.Stiam ca petrecerea va avea loc aici in vila,vor fi in jur de cincizeci de invitati,oamenii importanti,sau prieteni de familie iar atmosfera trebuie sa fie cat mai potrivita pentru o astfel de petrecere.Nu m-am implicat insa prea mult in asta deoarece mama si doamna Damon gaseau mereu cea mai potrivita varianta.Era incredibil cat de bine comunicau una cu alta.Parca ma vedeam pe mine impreuna cu Sonii peste vreo cincispezece ani.
Cu toate acestea a fost o zi frumoasa.Petrecand mai mult timp in compania doamnei Damon am ajuns sa realizez ca este o femeie foarte draguta si amabila.Nici nu ma puteam astepta la altceva din partea unei prietene de-a mamei.Se purtase foarte dragut cu mine povestindu-mi din cand in cand de familia sa.Am aflat cu acesta ocazie ca are un fiu cu vreo patru ani mai mare ca mine.Se mutasera aici acum vreo opt luni,insa eu nu am avut niciodata prilejul sa ii cunosc din motive evidente.Am mai aflat si ca tata impreuna cu domnul Damon aveau sa devina asociatii acesta detinand si el o agentie de modele.Urma deci sa fim destul de legati de ei si pe plan profesional.Una pesta alta ziua s-a incheiat chiar foarte bine.Fara sa imi dau seama,dispozitia mi se schimbase semnificativ,gandurile mele fiind acum doar la petrecerea ce urma sa aiba loc.
Hello dear în sfârşit am reuşit să trec pe aici, îmi pare nespus de rău că nu am venit mai devreme, dar am fost ocupată cu şcoala.
Anyway let's see. Nu ştiu de ce, dar acest capitol nu a reuşită să mă capteze la fel de mult ca celelalte. Ai avut descriere într-adevăr, dar mi s-a părut că te-ai repetat şi parcă ceea ce ai vrut să transmiţi s-a pierdut. Greşeli de tastare nu am văzut, însă am văzut câteva repetiţii şi câteva greşeli de exprimare. Dialogul tinde să devină sec, iar acţiunea mi s-a părut puţin grăbită.
Per total a fost un capitol bun. Aştept nextu bye, bye. Sper că nu te-a supărat comentariul meu.
Hey buna tuturor! Iata ca dupa o lunga si binevenita pauza revin cu un nou capitol. As vrea sa ma scuz ca nu am mai postat ,insa am avut o serie de intamplari nefericite.Important e ca am revenit cu forte prospete si cu multa multa imagineatie.
O da si inainte sa uit o sa va spun de pe-acum ca eu si buna mea prietena,kame ne-am hotarat sa lucram impreuna la acest fic asa ca, probabil urmatorul capitol il va posta ea, insa nu sunt inca sigura,ramane de vazut.Dar pana atunci,iata si continuarea.





Capitolul IX




-Domnisoara... Petrecerea a inceput deja de mai bine de o jumatate de ora...
-Splendid ! Tocmai de aceea iti cer, te rog frumos, sa ma ajuti si pe mine cu fermoarul asta.
Erika, draguta ca intodeauna, n-a schitat nicio expresie si nici nu a comentat in privinta nonsalantei cu care tratam situatia.Imediat dupa aceea m-a anuntat ca trebuie sa se intoarca jos. Mi-a cerut sa o scuz, in urmatoarea clipa parasindu-mi camera.
M-am asezat plictisita pe marginea patului, incaltandu-mi pantofii de un negru tare. Am injurat printre dinti cand am observat ca nici nu ma pot tine bine pe picioare, tocurile fiind exagerat de inalte si subtiri. Am incercat totusi sa ma acomodez si sa incerc pe cat pot de bine sa nu mai merg ca o ratusca cu probleme la picioare.
M-am apropiat usor de oglinda, privindu-ma sadisfacuta. Purtam o rochita mult prea scurta pentru gusturile mele, aproape mini, mulata si stramta. Sub sani era marcata cu o bentita din dantela neagra, continuand in jurul acestora, capetele ei impreunandu-se mai apoi dupa gat, intr-o fundita mica si discreta. In partea de jos era decorata cu un frumos trandafir, conturat cu zeci de pietricele de culoarea carbunelui. Parul il aveam prins intr-un coc lejer, insa foarte cochet. La gat purtam un frumos colier din cristale negre, iar la urechi mi se puteau observa frumosii cercei presarati cu praf de diamant. Eram intru-totul o explozie de senzualitate si eleganta, imbinata si cu putina sfiala.
-Esti, intr-adevar, o frumusete. Nu imi vine sa cred cat de repede ai crescut.Te-ai transformat intr-o adevarata printesa.
Vocea calda a mamei imi ungea, parca sufletul cu miere. Detona atata sinceritate, blandete si eleganta... Simteam cum mi se umplea inima de bucurie. Mi-am intors chipul spre figura sa, care se prezenta impunatoare si admirabila. Am suras privind-o cu caldura. Era atat de frumoasa in rochia sa crem presarata cu pietricele de culoarea argintului..
-Mama, arati superb! o complimentez apropiindu-ma usor de ea.
-Multumesc, scumpo! Esti gata? Invitatii te-asteapta de-o vesnicie.
-Sigur, i-am raspuns zambindu-i sincer, privindu-i in acelasi timp, ochii caprui, ce pastrau inca aceeasi gingasie si copilarie. Acesta era unul dintre lucrurile pe care le admiram cel mai mult la ea. Naivitatea si inocenta cu care se avanta in orice nazbatie, desi avea totusi o varsta. De aceea tata spunea mereu ca in relatia noastra, de mama si fiica, eu sunt cea matura si eleganta, cea care gandeste rational si care nu cedeaza niciodata prima.
Am luat-o atunci pe mama de mana parasind camera.Eram plina de fericire, surazand mereu. Coboram usor treptele, toate privirile fiind atintite asupra noastra. Imediat ce am ajuns in incapere un ropot de aplauze au rasunat in intreg salonul.
L-am vazut in scurt timp si pe tata.Parea atat de mandru de noi. I-am zambit sincer raspunzandu-mi la randu-i cu un zambet plin de sadisfactie, in timp ce imi facea semn cu mana sa ma apropi. Odata ajunsa langa el am observat inca o persoana. Un domn elegant, bine imbracat, cu o postura sobra si impunatoare.
-Scumpo, dansul este Daniel De l'Aventure. Detine cea mai mare agentie de modele din Paris, si este un foarte bun amic al meu, ca sa-l numesc asa,spuse tata continuand sa zambeasca.
-Incantata, domnule De l'Aventure, Allison Greys!
-Stiu cine esti. De cand te-am vazut coborand impreuna cu Samantha am stiut ca esti fiica tatalui tau.
I-am zambit discret, analizandu-i expresiile fetei. Parea ca ii place ceea ce vedea, ba mai mult, se declara de-a dreptul incantat.
Astfel am petrecut o vreme, discutand cu tata si domnul Daniel despre o prezentare ce avea sa se tina in Anglia, intr-o casa de moda renumita. La un moment dat am simtit ca sunt in plus si m-am decis sa ma retrag. M-am scuzat politicos dupa care am plecat.
Am rasuflat usurata cand m-am indepartat de ei, indrepandu-ma spre mama care imi facea semn sa ma apropi.
-Buna seara! am soptit politicoasa cand am observat ca in compania mamei se mai afla si doamna Elizabeth. M-a privit incantata, sarutandu-mi usor obrazul.
-Oh, mon Dieu, Allison! Esti de-a dreptul splendida, exclama aceasta zgomotos.
Am zambit putin plictisita de situatie, multumindu-i pentru compliment.
Nu ma aflam nici de-o jumatate de ora si deja simteam a ma plictisesc. De ce nu au putut si ei sa organizeze o intalnire simpla de familie, unde as fi putut purta lejer o pereche de jeansi si sa mananc cata pizza voiam? Nu, au trebui sa organizeze o petrecere din aceea de fite, plictisitoare si... Dureroasa, avand in vedere ca purtam o pereche de pantofi meschini, ce imi chinuiau ingrozitor picioarele.
In cele din urma m-am scuzat, nu foarte amabil, indrepandu-ma, de data aceasta, spre balcon. Era o noapte linistita de noiembrie, dar extrem de rece. Priveam plictisita gradina invelita in intunericul apasator. Aerul rece imi brazda chipul catifelat, facandu-ma sa ma infior.
-Credeam ca va fi o seara plicticoasa, dar se pare ca m-am inselat.
La auzul acestor vorbe m-am intors imediat, vocea fiindu-mi total necunoscuta. Am ramas de-a dreptul uimita cand l-am vazut pe cel ce era postat in fata mea, zambindu-mi ingamfat. Ochii mei negrii, atat de intunecati, ce pareau ca doi carbuni, erau acum mariti de uimire, iar vocea mi se stinsese. Imi simteam corpul inghetat si tot ceea ce am reusit sa rostesc a fost:
-Cine esti si ce cauti in casa mea?!
Hello people ! Iata ca am revenit cu un nou capitol. Nu e prea grozav dar in fine am fost ocupata cu tezele simularile ,testarile etc,stiti voi detali detali.
O da si inainte sa imi scape , stiu ca v-am promis ca poate urmatorul capitol ( adik asta) va fi postat de Kame,dar amandoua am cazut de acord ca cel mai indicat ar fi sa postez eu iar urmatorul capitol va fi cu siguranta opera lui Kame.Asa! Acum ca am lamurit si asta iata capitolul.
Enjoi it!



Capitolul X




Am ramas de-a dreptul impietrita cand mi-am intors privirea pentru a-l observa pe cel din fata mea.Il priveam nedumerita in timp ce imi zambea hilar ,poate chiar ironic.Imi parea oarecum familial chipul si postura sa, insa nu stiam cine e.Imediat insa ce i-am privit ochii cu reflexii de safir,mi-am amintit instantaneu unde il mai vazusem .
-Stai putin! Eu te cunosc pe tine.Da da,esti tipul ala care....
-Esti chiar atat de surprinsa sa ma vezi? a intrebat luand o postura total dezinteresata.
Parea foarte sigur pe sine,dand dovada de o nota de aroganta si sarcasm.
-Cum adica surprinsa?! Sunt de-a dreptul bulvesata.Tu esti cel care m-a lasat in ziua aceea acolo,in mijlocul pustietatii ! am raspus, indiganata de proasta sa memorie.
A ras.Un ras pofticios,plin de mandrie,dar totusi discret mi-a rasunat in urechii.Nu l-am luat insa in seama continuand sa vorbesc pe un glas apasat in care se putea observa usor nervozitatea dar in acelasi timp jos pentru a nu atrage atentia.
-Deci inca nu mi-ai raspuns la intrebare: Cine esti si ce cauti aici?
M-a privit plictisit analizandu-ma in detaliu.Tipul asta chiar se credea atat de interesant? Nu pot nega,arata destul de bine.Ba chiar foarte bine in blugii sai de un albastru deschis,putin taiati pe alocuri si in camasa aceea de un alb imaculat,descheiata la primi trei nasturi peste care purta un frumos sacou negru destul de sport pentru un astfel de eveniment.
Mi-am ridicat in cele din urma putin mai sus capul pentru a-i intalni privirea,deoarece acesta era cu mult mai inalt ca mine.Ochii sai ma priveau pofticiosi,asteptand parca doar un semn de la mine.
-Cred ca te-am judecat gresit.Nu esti deloc asa cum te-a descris mama, a spus simplu,sorbind nonsalant din paharul cu sampanie pe care il tinea in mana.
-Mama?! Ce mama....stai putin,am continuat eu ,uimirea facandu-si loc pe chipul meu atat de alb.Am tacut cateva clipe,privindu-l sceptica,insa imediat ochii mi s-au facut cat cepele,exclamand uimita:Doar nu vreai sa spui...ca doamna Damon e....
-Mama mea,exact! Hai mai ca totusi esti mult mai inteligenta decat pari,a spus surazand pe un ton ironic.
Mi-am scuturat rapid capul sagetandu-l cu privirea.Cum isi permitea sa imi vorbesca asa.Cine se credea el? Bine poate mama si tata ii dadeau tot ce isi doreste ,dar asta nu insemna ca trebuia sa se considere atat de important.Am oftat nervoasa.Nu il cunosteam nici de cinci minute si deja simteam cum tot sangele mi se urca la cap,neputandu-ma abtine sa nu il plesnesc.Era un necioplit uracios si foarte foarte arogant.
-Oh chiar asa! Crede-ma sunt mult mai inteligenta de cat iti poti tu inchipui,dar nu am de ce sa dau explicatii unui badaran indiferent pe care nici macar nu il cunosc,i-am spus in timp ce mii de scantei stralucitoare imi scaparau din ochii de un negru aproape nefiresc.
-O da! Pai da-mi voie sa iti spun ca aproape toate fetele pe care le-am cunoscut pareau la fel de "inteligete" ca tine,dar nu e vina nimanui ca Dumnezeu a vrut sa mai existe si greseli pe lume,mi-a raspuns nonsalant privindu-ma iscoditor.
Ooo gata! Pana aici! Tipul asta intrecea masurara rau de tot.
-Nu mai spune! Pai eu cred ca Dumnezeu a avut ochii inchisi cand te-a creat pe tine si cel mai bine ar fi fost sa....,insa nu am mai apucat sa imi termin replica ce sigur l-ar fi usturat,deoarece vocea cristalina a doamnei Damon m-a intrerupt brusc.
-Vad ca va simtit destul de bine ! a exclamat ea pe un ton in care se observa usor o anume sadisfactie.
-Splendid! am raspuns amandoi in cor sincronizandu-ne perfect miscarile,in timp ce ii zambeam cat se poate de fals.
-Perfect ! Asta chiar ma bucura ! a spus multumita analizandu-ne fiecare expresie. Si atunci,avand in vedere ca va intelegeti atat de bine,Ace ce-ar fi sa o inviti pe Allison la dans?
In acel moment am tusit puternic,inecandu-ma brusc cu sampania pe care tocmai o degustam.
-Stiti,nu cred ca ar fi o idee buna,am incercat eu sa ma eschivez incercand cat de cat sa evadez din acesta situatie.
-Da mama,chiar nu e un moment potrivit pentru asta, a continuat Ace pe acelasi ton evaziv pe care il folosisem si eu.
Macar eram si noi de acord intr-o privinta.Innsistentele doamnei Damon au continuat insa:
-Dar de unde,prostii! Mie mi se pare un moment cat se poate de propice pentru un dans lent,elegant,care sa va dea posibilitatea sa va cun....
-Scuzati-ma dar cred ca ma chama mama! am spus repede departandu-ma rapid ce cei doi.Nici moarta nu aveam de gand sa dansez cu arogantul ala.Nu,nu! Nu in viata asta.
In scurt timp am ajuns langa mama care ,pe deasupra,era ocupata cu niste invitati.Din instinct,mi-am intors capul pentru ai observa pe doamna Damon si "simpaticul" ei fiu.Din gesturile si grimasele lui Ace se putea observa usor ca nu ii facea deloc placere sa asculte ceea ce ii spunea mama sa.Nu dura insa mult,caci dupa nici cinci minute,l-am vazut pe Ace cum se apropia tot mai mult de locul in care eu ma aflam.Ajuns langa mine,m-a apucat usor de brat strangandu-ma tare.
-Hei ce faci?! am exclamat uimita,in timp ce ma lasam purtata,sau mai degraba tarata spre mijlocul salii.
-Nu te flata,nu a fost ideea mea.Mama a insistat sa te invit la dans.
-O si asta ti se pare tie "invitat",i-am raspuns rece pe un ton cat se poate de ironic.
Poate as mai fi continuat cu reprosurile si remarcile ridicole,insa am considerat ca nu era cazul sa atrag si mai mult atentia invitatilor, care deja ne aruncau priviri suspicioase,preferand sa ma abtin.Ajunsi in mijlocul rigului de dans m-am oprit brusc privindu-l amenintator.Se vedea pe fata lui ca nu intelegea nimic,asa ca m-am hotarat sa il lamuresc:
-Doar nu te gandesti ca voi accepta ca mainile tale sa ma atinga?!
La auzul acestor vorbe nu a schitat insa absolut nimic,oftand doar,un oftat din care se putea usor observa neplacerea si nervozitatea.Nu a durat insa mult,deoarece,doar dupa cateva secunde si-a afisat din nou acel zambet arogant,plin de mandrie,insa oarecum pictisitor.M-a apucat mai apoi destul de brusc de talie,in ciuda protestelor mele.Intr-un final m-am resemnat incepand amandoi sa ne miscam lent ,pe ritmul melodiei.
Usor,usor,in timp ce inaintam mai mult in esenta lenta a cantecului, in minte mi-au aparut fragmente din momentele petrecute cu Wade.Nu stiu daca toate astea se datorau sampaniei,sau versurilor atat de triste,dar cert e ca imi aduceam aminte de absolut tot: de primul sarut,primul "te iubesc",prima atingere tandra,prima floare oferita in dar,si nu in ultimul rand,de prima noapte petrecuta impreuna.O foapte magica,la lumina lumanarilor,presarata cu flori si muzica buna.
Fara sa realizez,am inceput usor usor sa suspin,iar mai apoi sa plang.Imi simteam trupul tot mai moale,ca si cum ar fi fost facut din ceara iar gatul parca imi era sec.
Uimit, Ace mi-a apucat usor barbia privindu-ma pret de cateva secunde in ochii de un negru abisal.
- Hei uite...stiu ca e o melodie lenta si poate nu dasez exceptional,dar nu e cazul sa plagi. La urma urmei nu sunt chiar asa de rau!
Habar n-am avut insa ce-a zis.Gandurile mele erau mult prea departe.Am ramas impietrita pentru o clipa,dar imediat in urmatoarea secunda,m-am despris brutal din bratele sale indreptandu-ma grabita spre camera mea,in timp ce din ochi continuau sa imi cada lacrimi.
Nu i-am vazut expresia fetei,insa am putut auzi un singur cuvant inainte sa urc scarile,spre camera mea:
-Ciudata...!
Lume, lume, asa cum mady v-a promis, am venit cu un capitol nou si sper eu pe gustul vostru :-).
Asa,inainte ca voi sa va delectati privirile cu ce am scris eu aici ,vreau sa va spun ca eu voi posta doar din perspectiva unui singur personaj. Unul si atat! Ei, acum ca am lamurit-o ,spor la scris, nu stati, cu asta ma ocup eu si mady... La citit, mai, la citit, ca ma si incurcasem =)).

:::Capitolul XI:::


O lumina puternica a patruns in camera, draperiile lungi pana in pamant,de un caramiziu strident clatinandu-se,lasandu-se mai apoi purtate de valul de aer rece,ce mi-a invadat narile si m-a indemnat sa casc,usor adormit,frecandu-mi in acelasi timp ambii ochi cu dosul mainii drepte.
M-am ridicat monoton,ducandu-mi amandoua bratele la acelasi nivel cu capul,deschizand din nou gura,inspirand,de data acesta mai puternic,aerul de care plamanii mei simteam ca au atata nevoie.
Se parea totusi ca eram mai obosit decat credeam si ca aveam neaaparata nevoie sa ma trantesc din nou in patul,care in acel moment,aveam impresia ca era mai ispititor decat orice forma bine definita,sau piept voluptos.
Petrecerea de aseara m-a epuizat total,reusind sa ma plictiseasca mai rau decat partida cu virgina lu' taticu' de saptamana trecuta,care n-a facut nimic altceva decat sa ma adoarma in mijlocul actului.
Oricum,toata festivitatea s-a sfarsit cand fetita aia smiorcaita,Allison sau ceva de genul,m-a imbrancit si a fugit in camera ei.Si-asa n-aveam chef de nici-o serata dansanta.
M-am putat eu badaran sau n-am incercat sa fiu elegant cu o domnisoara distrasa total de la subiect,cu un mers labartat,de parca ar calca in strachini, si cu o problema grava de a se controla?! In opinia mea,cred ca am fost mult prea gentil cu un asemenea specimen...
Dar,intr-un fel anume,pustoaica ma atragea.O fi fost ea prost crescuta si nu prea stia sa-si tina pliscul atunci cand trebuie,dar a fost si prima femeie care nu s-a impiedicat "accidental" si nu a cazut tocmai peste mine,sau nu si-a aranjat decolteul fix in ochii mei.Ba chiar mai avea putin si ma lua la suturi,de fata cu toata lumea aia de acolo.
Acum,serios.N-am nici cea mai vaga idee pentru care m-a luat in primire in halu' in care a facut-o.Pe cuvant daca mi-amintesc sa-i fi facut eu ceva.
Dar hai s-o lasam balta....Tipa asta-mi rapeste timp pretios si,cine e ea ca sa indrazneasca un asemenea fapt?
Am imbracat rapid un blug albastru,usor piscat pe alocuri,caruia i-am adaugat o curea neagra asortata.Sus mi-am luat o bluza neagra,simpla,marcata adanc in zona gatului,atat cat sa se poata observa mai bine de jumatate din bicepsii bine lucrati.De la atat efort zilnic, in pat, nici n-am ce-mi reprosa.Pe deasupra mi-am pus un sacou sport,cu gluga,de un gri lipsit de viata,costumatie ce-mi oferea un aer indiferent.Exact de ce are nevoie un golan ca mine,pentru a-i fi mai usor sa-si gaseasca companie pentru o seara,sau in cazul meu dupa-amiaza placuta.
Am coborat treptele, jos din camera mea,scotocind in acelasi timp in buzunarele sacoului dupa niste nenorocite de chei.Am trantit usa vilei in urma mea,anuntand dinainte ca nu stiam la ce ora voi ajunge,sau,mai bine spus,pe cine voi aduce acasa astazi.
Nu stiam care a fost imbecilul care mi-a lasat, noaptea trecuta, Mercedesul, mot in fata portii, dar nu-mi faceam griji.Adica, e evident ca pana maine angajatul acela va fi deja dat uitarii.
Am deschis portiera de un albastru intens incercand sa ma aplec pentru a putea reusi sa incap in masina.N-am mai apucat insa,deoarece,chiar inainte de a baga cheile in contact,imi dau seama ca, vizavi,in apropiere de masina mea,se afla Allison,acompaniata de un oarecare tip,cu par saten,si putin mai inalt decat aceasta.Ii vad imbratisandu-se si nu-mi dau seama cum sau cu ce motiv,un zambet in batjocura mi se intiparise pe chip.Copii astia erau chiar amuzanti.Ma intreb daca asta e iubitul pricopsitei...Nu-mi amintesc sa-l fi vazut la petrecere.Nu,in nici un caz n-a fost.Care tip intreg la cap,si-ar fi lasat iubita,care apropo,intrecea cu mult termenul "frumos", de izbeliste? Dar...Daca stau sa ma gandesc mai bine,amicul brunetei nu parea foarte inteligent.
Am realizat apoi ca amadoi,si Allison si el,intrasera in casa,parand foarte adanciti in discutie,fiind probabil in lumea lor.Cand,ce sa observi?Tocmai imi venise o idee nastrusnica.
Ce-ar fi daca as da buzna la ei in casa? Doamne,ce mi-ai facut de ma comport ca un copilas de gradinita,cand eu sunt exact la polul opus?
Imi varasc rapid cheile inapoi in buzunar,grabindu-ma sa ajung la destinatia dorita.Nu m-am deranjat sa mai apas soneria sau sa ciocan,am intrat direct,de parca as fi fost la mine acasa."Urat din partea mea!" am gandit eu razand in sinea mea.
-Ali,frumusete mica ! strig eu tare,indeajuns cat sa ma aud in intreg livingul,cand il observ pe saten stand jos pe canapea,uitandu-se aiurit la mine si pe Allison,cum ma privea ca pe un intrus,un parazit pe teritoriul sau,ridicandu-se brusc si inspirand adanc.
-Ace ?!! Ce nai....
-Iubito !! Mi-ai lipsit aseara! Cum te mai simti? i-am taiat rapid replica,punandu-i apoi niste intrebari gretos de dragastoase,lasandu-i pe amandoi muti de uimire.
-Esti complet nebun?! a stigat ea privindu-ma nedumerita de situatie. Vai,nu-mi spune ca mica fandosita s-a enervat !
-Normal...dupa tine,doar sti ! am spus in timp ce i-am pus mainile in jurul taliei.Arata al dracu' de bine in tricoul ala negru atat de mulat pe corp.Brusc in minte mi-a aparut un gand ce m-a facut sa zambesc in coltul gurii,multumit de inteligenta cu care am fost inzestrat.
Fara macar sa o anunt,am apropiat-o rapid de mine depunandu-i un sarut scurt pe buze.Ochii ei mariti,ca rezultat al socului pe care,apropo,tocmai l-am produs,si gura intredeschisa,lasand la vedere perechea de canini ascutiti care,de altfel,imi condimentau imaginatia, ma starneau incredibil.Cum ar fi sentimentul lasat de urma dintilor ei,dupa ce-mi musca lacoma buzele perfecte,sau limba ei catifelata,impletita cu a mea,intr-un dans pasional,nu ca cel de aseara.
Pielea gatului era de un alb surprinzator,nemarcata de vreun semn obscen,privit de mine ca un ritual senzual,facut de buzele mele,accentuand grav ideea de posesie totala.Toate acestea imi invadasera gandurile,si pana ca Allison sa se smuceasca din bratele mele,ma aplec deasupra ei unindu-mi buzele cu ale sale,intr-un sarut,care, de data acesta speram eu, sa dureze.Ii presez buzele cu limba,indemnand-o sa-si deschida gura,ceea ce si face,acordandu-mi ocazia de a-i cerceta fiecare particica a lacasului sau umed.Ii musc bland buza carnoasa,la care, ea scapa un scancet,semn ca o doare,ceea ce mie imi provoca o sadisfactie totala.Imi misc buzele peste ale ei si simt cum incet,incet,hainele incep sa ma incomodeze,iar corpul sa-mi arda incontrolabil.
Imi duc mana dreapta in spatele gatului ei,prinzandu-i intre degete cateva suvite din par.Ii trag putin capul pe spate despartindu-mi buzele de ale ei,coborand spre gat,pentru a-i putea gusta pielea catifelata.
Fara sa vreau,in timp ce eram ocupat sa acopar fiecare particica a gatului ei,ochii mi s-au atintit spre satenul de care uitasem complet.Era asezat pe canapea cu o expresie ce involuntar m-a facut sa zambesc.
Pff ! Ce fraier ! Se vede de la o posta ca era indragostit pana peste cap de frumusetea pe care eu tocmai o gustam.Mi-e mila de el !Chiar mila ! Sunt sigur ca, daca nu ar fi intrat in peisaj un tip atat de cool,aratos si destept ca mine,misiunea lui de a o cucerii pe Allison ar fi fost mult,dar mult mai usoara.Pacat ! Viata nu ne da mereu ceea ce dorim.Bine, inafara de mine.Pot obtine orice imi pofteste inima,iar asta o poate confirma chiar fata din bratele mele.
Hello people ! Iata ca am am adus continuarea, ceva mai tarziu decat era planificat, recunosc, da' na ,scoala asta imi ocupa tot timpul.
Asa,inainte de a incepe as vrea sa fac un anunt. Avand in vedere ca ficul nu e deloc comentat cred ca sunt indreptatita sa cred ca nu va place,so , impreauna cu Kame, pentru ca acum si ea e implicata in asta, am luat decizia ca,daca nu o sa primim minimum doua comentarii la capitol sa renuntam la fic. Acum totul tine de voi !


Iata si nextul!



Capitolul XII



Eram asezata confortabil in unul dintre fotoliile din pielea alba din living.Aveam o durere de cap ingrozitoare,iar sub ochi mi se puteau observa cu usurinta cearcanele,nu foarte adanci pe care incercasem totusi sa le maschez,fara succes insa.Priveam plictisita ecranul plat al LCD-ului, schimband din cand in cand canalele.Aveam o dispozitie si o stare de spirit oribile, plus o durere de cap insuportabila, care se datora cel mai probabil, sampaniei.
Eram singura acasa,parintii mei plecand foarte devreme, nu inainte insa ca mama,fire libera si foarte directa, sa ma mustre serios pentru plecarea mea "atat de neasteptata si brutala".Nu am reusit sa o conving prea usor,dar, dupa lungi si interminabile discutii,am obtinut in cele din urma iertarea ei,chiar daca nu imi pasa prea mult,pentru ca stiam ca in cele din urma,tot ea va fi cea cu ganduri de pace.
Am oftat plictisita ,sorbind o gura din cafeaua tare si amara ce se afla in fata mea.De ce naiba nu era nimic bun la Tv ?Am privit pentru cateva secunde ferestra camerei,ochii mutandu-mi-se mai apoi spre usa ce tocmai se dechidea,inauntru facandu-si aparitia,Erika.
-Domnisoara,scuzati-ma ca va deranjez,dar cred ca v-ar interesa sa stiti ca in fata casei tocmai a oprit o masina,total necunosccuta mie.Asteptati pe cineva ? a intrebat sfioasa pe un ton mult prea formal.
-O masina? Nu ,nu astept pe nimeni ! Cum arata ?
-Nu as stii sa va spun prea bine, dar cred ca e.......
-Las-o balta am intrerupt-o eu nepoliticos,in timp ce ma ridicam pentru a-mi lua geaca.Voi afla singura!
Gradina era inecata intr-o ceata groasa,potrivita pentru acesta perioada iar cerul plumburiu,parea ca nu mai are mult sa se reverse peste pamantul rece.Am privit fara interes peisajul,toata atentia indreptandu-mi-se mai apoi spre misteriosul personaj ce tocmai isi facuse aparitia.
Am tresarit bucuroasa,un zambet larg si plin de entuziasm aparandu-mi pe buze.Am inceput sa aleg fericita nevenindu-mi sa cred ca e aici.
-Riley!!! am exclamatmult prea tare sarindu-i fara nici o retinere in brate.Esti aici? Nu-mi vine sa cred ! Ce bine imi pare sa te vad din nou.
I-am zambit depunandu-i un sarut cald pe unul din obraji.El m-a strans mai tare in brate,sarutandu-mi apasat fruntea.Era atat de cald in bratele sale ! Atat de bine,incat as fi vrut sa nu ma mai despart de el.
-Si, pustoaico,cum iti mai merge? a intrebat el la un moment dat,indepartandu-ma putin pentru a ma privi.
-Hmm, am atatea sa iti spun ca nici nu stiu de unde sa incep ! Hai sa intram si iti voi povesti totul!
L-am luat usor de mana,tragandu-l dupa mine pana in vila.Ne-am asezat amandoi pe canapeaua moale privindu-ne reciproc in ochii.Ma simteam atat de bine in compania sa,discutand despre tot felul de chestii hilare,fara importanta.Pot spune cu scucces ca Riley era una dintre putinele persoane cu care puateam aborda absolut orice subiect,indiferent de importanta lui.
Tocmai in momentul in care conversatia ajunsese intr-un punct destul de interesant,avand-o ca subiect pe Sonii,s-a auzit usa de la intrare deschizandu-se puternic,urmata de o voce stranie,destul de puternica,dar hilara.
-Alli,frumusete mica ! a strigat "dragul" meu vecin,patrunzand fara nici cea mai mica jena in livingul luminat de razele palide ale soarelui.
M-am ridicat mecanic de pe canapea,uimirea intiparandu-mi-se pe chip.Il priveam rece,nedumerita,surprinsa,nervoasa,ametita.
-Ce nai....ba cauti aici si ce mai inseamna si dracia asta ? as fi vrut eu sa zic,dar vorbele mi-au fost brutal si realmente nepoliticos intrerupte de glasul sau puternic ce il acoperea pe al meu.
-Iubito!!! Mi-a fost atat de dor de tine! Cum te mai simti? a spus pe acelasi ton sarcastic impreunandu-mi talia cu bratele sale.
-Esti nebun?! am eclamat zgomotos furia si nedumerirea invaluindu-mi trupul firav.
-Normal. ...Dupa tine, doar stii, mi-a raspuns degajat un zambet strengaresc intiparandu-i-se pe chip.
La dracu' cu tine! La dracu' cu tot ce tine de tine! ma pregateam eu sa ii sting in fata fara nici cea mai mica retinere, asta daca, buzele nu mi-ar fi fost atinse de ale lui,intr-un sarut simplu,nevinovat.
Mi de fiorii ai furiei mi-au strabatut in acel moment trupul,iar sangele imi clocotea in vene.As fi vrut sa il omor,sa il spintec,sa il fac una cu pamantul.Asa insa imi era practic imposibil.Corpul imi era inghetat,facut parca din piatra,iar glasul stins,neputincios.Tot ceea ce faceam era sa il privesc in ochi,in ochii aceia de culoarea safirului,intunecati,misteriosi....absolut fermecatori.Eram parca hipnotizata,vrajita,posedata intru totul ce aceea intensitate mata pe care ochii sai o emenau la infinit.
Asa...pierduta in abisul celor doua diamante,nici nu am relizat ca buzele sale se aflau din nou peste ale mele,gustandu-le lacome,pofticioase.Fara sa realizez macar,abil,si-a strecurat limba in gura mea, jucandu-se,colindand si distrandu-se pe cinste cu a mea.M-a apropiat mai mult de el,fiind sigur ca nu aveam sa ii scap din brate,desprinzandu-si buzele de ale mele,doar pentru a merge mai jos,pe linia gatului.
Abia atunci cand dintii sau mi-au strapuns usor pielea ,am realizat defapt ce se intampla.Am scos un tipat scurt,aproape insesizabil,pe care eram insa sigura ca el il auzise.Corpul mi-a inceput sa se miste,iar in urmatoare fractiune de secunda,mainile mele,nu prea puternice ce-i drept,l-au impins neputinciose.
-Ce iti inchipui ca faci ! i-am reprosat de-abia respirand stergandu-mi involuntar buzele.
El ma privea surazand sadisfacut trecandu-si usor limba peste buzele rozalii,exact ca un motan multumit de strachina cu smantana.
-Oh iubito,nu imi spune ca inca esti suparata pe mine pentru micul joc de aseara ! Uite,stiu ca am intrecut masura si chiar te rog frumos sa ma ierti ! a spus destul de serios,pe un ton ce puteai jura ca e incredibil de sincer.
-Tu,tu...,insa cuvintele pur si simplu nu imi veneu.Tipul asta ma lasase practic fara vorbe.
Am incercat totusi sa ma calmez repirand incet si regulat pentru a ma elibera de orice urma de furie sau stres.Cand in sfarsit imi recapatasem toate fortele,si eram gata sa il pun odata pentru totdeauna pe acel idiot incredibil de retardat la punct,el a disparut subit,sub pretextul hilar ca si-a uitat ceva in masina.
Ce Dracu' se mai intampla si cu tipul asta?Ce urmarea? De ce ma tot sacaia asa,fara nici un motiv? Nu am avut timp insa sa ma gandesc la raspunsurile acestor intrebari destul de patetice,deoarece,vocea grava a lui Riley,de care aproape uitasem ca inca se afla aici, m-a facut sa tresar.
-A...Allison ma poti lamuri si pe mine cu ceva? a intrebat serios,mii de scantei scaparandu-i din ochii de un ciocolatiu inchis.Cum poti ca dupa nici patru zile de la despartirea de cel de care se presupunea ca esti indragostita pana peste cap,sa umbli deja cu altul?
L-am privt tacuta inghitind in sec.
-Riley...stii,daca m-ai lasa sa iti explic ai intelege ca lucrurile nu stau deloc asa cum crezi tu,am incercat eu sa aplanez cat de cat situatia.
-Las-o balta! Oricum nu mai are rost! a spus simplu ridicandu-se de pe canapea si iesind imediat din camera.
Oh Doamne ! Oh Doamne! De ce trebuise sa se intample asa? De ce nenorocitul ala de Ace era atat de cretin si idiot?
-Riley ! m-am trezit eu la un moment dat strigand ca apucata prin casa.Riley stai putin ! Vreau sa iti explic situatia!
Am iesit in pragul usii zarindu-l la masina.Daca aveam putin noroc l-as fi putut opri sa plece.Sansele mi-au fost insa naruite din nou, de Ace.Tocmai in momentul in care am vrut sa ies,pentru a-l urma pe Riley,nemernicul,s-a postat in fata mea,blocandu-mi iesirea.Cand a fost sigur ca bunul meu prieten a plecat,m-a apucat brutal de talie tragandu-ma dupa el in casa.
-De ce esti un idiot atat de mare? l-am intrebat nervoasa in momentul in care ne-am reintors inapoi in living.
Nu mi-a raspuns insa la intrebare,tolanindu-se fara nici cea mai mica retinere pe canapeaua moale.Ma observa subtil prin perechea de ochii albastri fara a scoate nici un cuvant.
-Hei cesca asta de cafea e a ta?a intrebat dintr-o data spargand linistea mormantala ce se asternuse in camera.
-Ah pentru numele lui Dumnezeu din ce esti facut? am rabufnit dintr-o data nervii fiindu-mi intinsi la maxim.Esti cumva extraterestru? Pentru ca refuz sa cred ca exista oamenii atat de imbecili ca tine pe pamant.
Nu mi-a raspuns multumindu-se doar sa sorba nonsalant din cesca plina cu cafea.
-Gata renunt ! Jur ca renunt ! Nu te pot intelege si sincera sa fiu nici nu vreau.Esti cea mai ciudata creatura de pe intreg Globul ! am capitulat eu ,declarandu-ma invinsa de caracterul si comportamentul sau bizar.
L-am privit nervoasa incercand sa ii penetrez gandurile, insa era mai greu de citit decat o carte scrisa in chineza.Am renuntat rapid,luandu-mi capul in palme.Am oftat resemnata incercand sa imi golesc mintea.
-De ce ma necajesti atat de mult ? De ce iti petreci timpul prin a-mi amari viata? De ce esti atat de nesuferit uneori? m-am trezit eu intrebandu-l pe un ton calm,sobru,insa incarcat un sarcasm amar.
M-a privit derutat,linistea cuprinzand din nou incaperea.
people, people,people,...people uite ca a venit si nextu', pentru cei ce il asteptau desigur. Oh, da, si in legatura cu ce a zis draga mea mady...ei bine, am discutat and ...no problem. Atata timp cat ficul este citit vom continua sa postam. And now, enjoy the chapter!

:::Capitolul XIII:::

-De ce ma necajesti atat de mult? De ce iti petreci timpul prin a-mi amari viata? De ce esti atat de nesuferit uneori?
Am ras amuzat in sinea mea, continuand sa o privesc la fel de impasibil ca si pana atunci. Pustoaica chiar nu s-a prins ca exact asta era placerea mea: sa o fac sa se enerveze oferindu-mi astfel o deosebita oportunitate de a-i descoperi punctele slabe . M-am abtinut din rasputeri sa nu schitez nici macar un gest, indiferent de expresiile pe care Allison le afisa sau mutrita diabolesc de ilara, cu care ma intampina de fiecare data cand imi intorceam privirea de la ecranul plasmei la chipul furios al singurei femei careia nu i-au alunecat mainile, deocamdata, spre cureaua mea.
-Cate intrebari fara noima misuna printr-un capsor atat de dragut... am adaugat, mangaindu-i usor crestetul si dand din cap, negativist, incercand sa dau impresia ca eram dezamagit de toate "prostioarele" pe care le indruga .
-I-ati mana lipicioasa de pe mine, obsedat fara niciun neuron! a exclamat ea incapatanata, refuzand cu desavarsire sa mi se considere mai prejos. Si-a dat seama ca, desi arata bine si toate cele, eu nu o vad decat ca pe un obiect distractiv, cu care m-am gandit sa-mi mai omor niste timp. Dar asta, in mod clar, nu va accepta sa creada.
-Tipul ala... E chiar atat de important ce crede el despre tine? am ignorat-o, asezand in acelasi timp ceasca de cafea la locul ei, dupa ce am sorbit din lichidul negru. Mi-am ridicat bland privirea asupra ei, dupa ce am sesizat ca nu a scos inca niciun sunet care sa-mi confirme faptul ca o lasasem probabil perplexa, dupa ce i-am adresat o astfel de intrebare. Ochii mariti ii erau atintiti spre mine, iar buzele rozalii, pe care abia le gustasem acum cateva minute, incercau sa mimeze ceva.
-Vrei sa spui Riley? m-a intrebat ea scurt, asteptand sa ii confirm, ceea ce am si facut, dand usor din cap afirmativ. Poate. Sau poate... Nu! In orice caz nu o sa discut asta cu tine!! mi-a accentuat astfel clar ideea ca ar trebui sa nu-i mai cotrobai prin socoteli si s-o las in pace. Dar eu nu pot face asa ceva. Asta ar insemna sa ma resemnez si sa plec cu urechile plecate si coada intre picioare, iar aceasta imagine nu ma reprezinta. Chiar deloc! Ce ar fi trebuit sa fac daca bruneta chiar ma atragea? Era cumva vina mea?! Normal ca nu! Era a ei, pentru ca nu a stiut cum sa se abtina din a ma mai ignora si a ma trata cu indiferenta. Am privit-o blajin oftant plitisit.
Am fi putut continua asa toata dupa-amiaza daca nu-mi simteam telefonul, vibrand incontrolabil in buzunarul din spatele blugilor. Era imposibil sa nu remarc, mai ales ca stateam asezat fix pe el.Mi-am trecut bratul peste spatarul canapelei de care ma sprijinisem, pentru a ma ridica, desi ma simteam putin amortit si incapabil de a ma tine pe propriile picioare. "26"! Oh, deci trebuia sa fie o "achizitie" noua, dulcea mea apelanta. Faptul ca-mi numerotez porumbitele, care mi-au cazut in "plasa", trecandu-le in agenda telefonica in functie de modul in care mi se prezinta si parerea care mi-au lasat-o, nu face decat sa-mi gadile si mai mult orgoliul.
-Shh! i-am facut semn lui Allison sa taca putin, presandu-mi degetul aratator peste buze, dandu-i de inteles ca as vrea sa inceteze. Aceasta, nervoasa pentru ca am indrasnit sa fiu eu cel care, de data asta, o ignora, isi puse ambele maini in solduri, leganandu-se de pe un picior pe altul si muscandu-si obrazul pe interior, nerabdatoare sa inchei conversatia cu "partenera" mea pe termen limitat. Am apasat plictisit pe unul dintre butoanele mobilului, fapt ce a facut posibila comunicarea mea cu Angelique, tipa de la celalalt capat al firului.
-Buna, Angelique! am salutat-o gentil pe aceasta, amuzandu-ma pe seama sunetului produs de frecarea maxilarelor lui Allison, care-si trosnea dintii, si zambetul ironic ce il afisase, nevenindu-i probabil sa creada ca pot fi si un barbat educat si cult, care stie sa se comporte in preajma femeilor.
-Buna, Ace, dragule! Ma bucur enorm ca mi-ai retinut numele si ca nu te-ai hotarat sa ma lasi balta chiar inainte de prima intalnire. m-a intampinat vocea pitigaiata a blondei.
-Nu fi prostuta! Esti constienta ca nu ti-as face asa ceva niciodata, nu? am mintit-o eu cu nerusinare pe atat de "biata" copila, cica inocenta.
-Deci, poti veni sa ma iei intr-o jumatate de ora? Ma gandeam ca am putea merge intr-un club si sa ne... "distram" putin... Ce zici? Hmm... Ma gandeam ca poate ar fi fost o oportunitate buna de a scapa de stresul provocat de cealalta frumusete exotica, care spre deosebire de pustoaica dornica de putina joaca, nu se lasa deloc impresionata de tot ce tine de persoana mea. Trebuia sa-mi ridic cumva moralul. Orgoliul meu a fost profund ranit de catre aceasta ciudatica mica.
-Ajung imediat sa te iau! am anuntat-o, inchizandu-i si varandu-mi telefonul inapoi in buzunar, intorcandu-mi atentia asupra brunetei. Frumoaso, ce pot sa zic, decat ca m-am simtit incredibil in compania ta si ca esti o gazda minunata. O sa mai trec pe-aici, daca esti de acord si tu, desigur! Te ador, Ciao! i-am spus, zambindu-i provocator, dupa care mi-am indreptat pasii mari si lenesi in directia ei. Sprancenele i s-au arcuit si pentru prima oare de cand am intalnit-o, am avut placerea sa ii pot observa chipul dulce imbujorat si vocea fina ce parca ma atentiona precauta sa nu ma apropii mai mult de ea. Mi-as fi dorit sa ii mai fi putut gusta din buzele acelea ce pareau ale naibii de delicioase sau sa simt limba ei cutremurator de dulce si catifelata, mangaind-o pe a mea, intr-un mod pasional si posesiv. Vroiam...Nu! Imi doream nespus de mult sa simt cum o iau razna, cum inebunesc complet si vroiam ca ea sa fie cea care ma aduce in starea aia.
-Iesi afara !!
Am tresarit buimac cand i-am auzit glasul crispat, poruncindu-mi sa plec.
-Iesi si sper ca n-o sa mai fie nevoie sa te mai vad vreodata ! s-a facut auzita pentru a doua oare, respirand regulat dar tinandu-si capul plecat neavand indrazneala de a da ochii cu mine dupa gestul atat de intim, cum fusese sarutul care o luase prin surprindere in urma cu cateva minute.In acelasi mod la fel de surprinzator nici eu nu i-am raspuns la replica, simtind cum acel pusti neobrazat din mine murea de rusine si vroia sa scape cat mai rapid posibil din acesta situatie jenanta.
Plictisit am plescait cateva cuvinte aruncate la intamplare, alinandu-mi constiinta incarcata, cu ganduri cum ca nu mi-ar fi pasat sau ca aveam deja un alt deliciu cu care sa-mi fac de cap pe ziua de azi, si am iesit val-vartej din casa pustoaicei.
***
Dupa ce am plecat de la Allison...cu buza umflata, m-am dus sa o iau pe Angelique si ne-am avantat de nebuni in primul club care ne-a iesit in cale.Cateva ore mai tarziu, ea se odihnea franta, beata, folosita ca o carpa la indemana tuturor, o papusa goala pe sub gramada de plastic si par blond ce nu m-ar fi mirat sa fie fals, ca cea mai mare muritoare de foame si cersetoare de placere, in patul meu cel mare si comfortabil, iar eu...Ei bine, eu ma aflam ca un bou, care dupa atata bautura, fum de tigare si efort depus, nu conteaza de care, nu simtea oboseala, care se presupunea ca ar fi trebuit sa se depuna, nici pe jumatate, pe balcon, obosindu-mi plamanii cu atat nicotina ca nici nu-ti puteai imagina.Aerul adia racoros, facandu-mi pielea transpirata si descoperita a partii de sus a corpului, sa se infioare si sa oftez resemnat ca un curcand de Ziua Recunostintei.
-Poftim?!!! Ce cauti acolo? A...acum ma mai si urmaresti, pervers depravat bun de nimic !!! am auzit vocea balbaita, dar ferma, insa atat de subtire incat nu inceta sa imi zgarie auzul fin, trezind in mine un amalgam de sentimente.Allison sa afla si ea pe balconul camerei sale, care, coincidenta a facut, sa fie fata in fata cu a mea, repetand iar si iar ca ii amarasc viata si ca de ce n-o las in pace, ca ma uraste si ca isi doreste sa dispar odata pentru totdeauna din viata ei.De ce doamne ma pedepsesti astfel, rapindu-mi si unul dintre putinele momente de liniste.
Ok! Sa presupunem ca poate intelegeam ca am fost si eu umpicut...badaran, dar asta nu e un motiv sa ma faci sa ma simt in halu' asta.Am fost asa dintotdeauna si, pana acum nu mi s-a mai intamplat ceva de genul. Si pe deasupra, de ce ma simteam asa tocmai din cauza fetei cu talie de viespe, piele satinata, chip superb si un caracter ce ma facea sa oftez intrebandu-ma cum pot exista persoane atat de ciudate.
-Te urasc ! De ce nu te sinucizi ? De ce nu te rapesc oare extraterestii si puf ...dispari pentru totdeauna!
Sarmana copila...Dar deja incepeau sa ma scoata din sarite tipetele ei.In regula. Jocul asta se poate juca la fel de bine si in doi. Imediat dupa asta, mi-am dus mana drapta la ureche, prefacandu-ma ca nu pricep o iota din ce-mi spune.Mi-am dat seama ca mi-a inteles mesajul, dupa ce am vazut-o cum se uita stupefiata la mine, intrebandu-se probabil daca pana acum a vorbit degeaba.
Nu am mai avut timp sa o analizez, simtind pe umar mana superbei, dar atat de blondei tipe cu care mi-am impartit ultimele ore, care ma ruga demna de mila, saraca de ea, sa merg cu ea in camera pentru ca nu putea dormi fara mine.Dar cand s-a mai ivit o ocazie atat de perfecta de a o lasa pe "Alli" cu ochii in...luna?! Asa e! Niciodata!
Angelique nu era decat pe jumatate acoperita cu o frantura din astenutul patului,iar buclele aurii ii cadeau perfect peste sanii aproape descoperiti.Picioarele ei lungi ma starneu la fel de mult precum o faceau si buzele care, slava Domnului erau naturale.Astfel, mi-am trecut bratul peste talia acesteia, aducand-o mai aproape de mine si intrecandu-ne spre dormitor.Totusi, inainte sa inchid usa in urma mea, mi-am intors chipul in directia opusa blondei de langa mine, zambind in coltul gurii, soptindu-i brunetei, care ne privea cu dezgust si dispret, de alaturi, niste sincere si cat se poate de adevarate: "Vise placute!"


http://i1136.photobucket.com/albums/n489/mady4580/nyajpg.jpg si uitati-l si pe mirificul Ace.