"The best listeners listen between the lines."
"You are my life, but you are not my purpose."
"I took Sin on faith, but if faith were money, fools would be billionaires."
Ah, si desi Teh a mentionat deja cateva, nu ma pot abtine...avand in vedere ca am uitat de una din putinele carti cu un stil uber catchy, mai ales din punct de vedere al replicilor.
Nick & Norah's Infinite Playlist- Rachel Cohn, David Levithan
"Because the song is us and the song is her and this time I'm going to use her name. Norah, Norah, Norah - no rhymes really. Just truth.
I shouldn't want the song to end. I always think of each night as a song. Or each moment as a song. But now I'm seeing we don't live in a single song. We move from song to song, from lyric to lyric, from chord to chord. There is no ending here. It's an infinite playlist."
"There's no such thing as ready," she says. "There's only willing."
"Wold domination is exhausting and cliche. People ought to just focus on being individual responsible citizens of the earth instead of assholes."
"When is a night over? Is it the start of sunrise or the end of it? Is it when you finally go to sleep or simply realize that you have to? When the club closes or when you everyone leaves?
"It's over when you decide it's over," she says. "When you call it a night. The rest is just a matter of where the sun is in the sky."
I almost believed it. She was right. I should be nicer. I didn't know why I was mean and cruel
sometimes. Sometimes I'd told myself I'd be nicer to people. But always, in an hour or so, I forgot it, because it felt good to be on top of them all. Maybe a psychologist, one of those guys on TV, would say I did it to feel important, because my parents didn't pay attention to me or something. But that wasn't it, not really. It was just, like, sometimes I couldn't help it.
BeastNYC:How do you know there aren't lots of fish and birds and spiders out there who got
transformed and *never* came back?
SilentMaid:I'm sure there are no fish. I'd know about it.
SilentMaid:It's love on my side, Beast.
Grizzlyguy:<- doesn't think Silent should risk it.
BeastNYC:<- doesn't believe in love.
I got what she meant. The rose. The rose corsage I'd given to that nerdy girl at the dance. I'd only given it to her because I didn't know what else to do with it. Did that count? Was that the only nice thing I'd ever done for anyone? If so, it was pretty lame.
"You don't believe anyone could love you if you're not beautiful? "
"I don't believe anyone could love a monster."
The witch smiled. "Would you rather be a three-headed winged snake? A creature with the beak of an eagle, the legs of a horse, and the humps of a camel? A lion, perhaps, or a buffalo? Hey, at least you can walk upright."
"I want to be like I was."
"Then you'll have to hope to find someone better than yourself and that you are able to win her love with your goodness."
I laughed. "Yeah, goodness. Girls really think goodness is hot."
Look, this has been real fun. Now change me back or whatever you did. This isn't a fairy
tales'it'sNew York City
"Could I go to a blind school?
"What planet do you live on? " I shouted. "Because it's definitely not Earth. I don't know anyone kind, Dr. Endecott. And what's more, I don't want to know anyone like that. They sound like losers. I don't have some little problem. I'm not in a wheelchair. I'm a complete and total freak.
"But that's the problem, Doc. I'm no genius. I'm just a guy."
The few weeks with the doctors was the most time we'd spent together in … well, ever. But I'd known it wouldn't last. I was back to my former life of only seeing Dad on television. I hadn't cared before, when I had a life. But now I had nothing and no one.
I glanced at the title.
Jane Eyre, it was called. I was bored enough at that point that I thought maybe I'd read it someday.
Or, more like it, I could have seen a camp shower room full of naked girls—okay, I did do that.
I could be a superhero except that if I ever tried to save someone from a burning building, they'd take one look at my face and run screaming into the flames."
Could I be getting smarter to compensate for my hideousness?
"That's the same as saying no. I can never break the spell."
"Do you want to? "
"No. I want to be a freak all my life
"Then where's my dress? "
I look away. "In my room, under my mattress."
She gives me a funny look. "Why would it be there? Were you wearing it? Is that why you don't want
me to wear it? "
"Charlie Asher: I accidently shagged a monk last night.
Minty Fresh: Sometimes, in times of crisis, that shit cannot be avoided."
"Jane Asher: Oh, sweetie, I'm sorry, you can't have a baby brother, because that would mean that Daddy had sex, and that's never going to happen again."
"Charlie had Sophie strapped to his chest like a terrorist baby bomb when he came down the back steps. She had just gotten to the point where she could hold up her head, so he had strapped her in face-out so she could look around. The way her arms and legs waved around as Charlie walked, she looked as if she was skydiving and using a skinny nerd as a parachute."
"Everyone is happier if they have someone else to look down on, as well as someone to look up to, especially if they resent both."
"And it's not like there's a moaning Teletubby on the other end of it."
Sourcery
Terry Pratchett
"I meant," said Ipslore bitterly, "what is there in this world that truly makes living worthwhile? "
Death thought about it.
CATS, he said eventually. CATS ARE NICE."
"And what would humans be without love? "
"Rare," said Death."
"It is a well-known established fact throughout the many-dimensional worlds of the multiverse that most really great discoveries are owed to one brief moment of inspiration. There's a lot of spadework first, of course, but what clinches the whole thing is the sight of, say, a falling apple or a boiling kettle or the water slipping over the edge of the bath. Something goes click inside the observer's head and then everything falls into place. The shape of DNA, it is popularly said, owes its discovery to the chance sight of a spiral staircase when the scientist's mind was just at the right receptive temperature. Had he used the elevator, the whole science of genetics might have been a good deal different.
This is thought of as somehow wonderful. It isn't. It is tragic. Little particles of inspiration sleet through the universe all the time traveling through the densest matter in the same way that a neutrino passes through a candyfloss haystack, and most of them miss.
Even worse, most of the ones that hit the exact cerebral target, hit the wrong one.
For example, the weird dream about a lead doughnut on a mile-high gantry, which in the right mind would have been the catalyst for the invention of repressed-gravitational electricity generation (a cheap and inexhaustible and totally non-polluting form of power which the world in question had been seeking for centuries, and for the lack of which it was plunged into a terrible and pointless war) was in fact had by a small and bewildered duck. [...]"
I'll post some more later, as soon as I find the highlights in the books.
"œShe was standing in the airport of Copenhagen, staring at a doorway, trying to figure out if it was (a) a bathroom and (b) what kind of bathroom it was. The door merely said H.
Was she an H? Was H "hers"? It could just as easily be "his". Or "Helicopter Room: Not a Bathroom at All"
"Go see old virgins! Now ask a strange boy out, you shy, Retarded thing!"
"Why Paris? Paris doesn't need a reason. Paris is its own reason."
The Gargoyle - Andrew Davidson
"I understand that some people find God after misfortune, although this seems to me even more ridiculous than finding Him in good times. 'God smote me. He must love me.' It's like not wanting a romantic relationship until a member of the opposite sex punches you in the face. My 'miraculous survival' will not change my opinion that Heaven is an idea constructed by man to help him cope with the fact that life on earth is both brutally short, and paradoxically, far too long. "
"You'll swoop from incredible highs when you're just glad to be alive, to those lows when you wish you were dead. And just when you start thinking that you've accepted who you are, that changes, too. Because who you are is not permanent"
"There I lay, wearing dead people as armor against death."
"Only a man unable to handle the actual world would create another one in which to hide."
'Most species do their own evolving, making it up as they go, which is the way Nature intended. And this is all very natural and organic and in tune with mysterious cycles of the cosmos, which believes that there's nothing like millions of years of really frustrating trial and error to give a species moral fibre and, in some cases, backbone.'
Adela, Garabet Ibraileanu
Prostie sa crezi, prostie sa nu crezi. Cine poate sa stie daca este? Numai... Dumnezeu stie.
Adela s-a intors la sase si treizeci si cinci de minute. I-am iesit inainte din intamplare, sau ca din intamplare, nu stiu sigur.
Adela mi-a spus ca o iubesc: "Stiam ca ai sa vii dimineata asta la mine", nu putea avea alt sens.
Un logodnic este o virtualitate. Un amant este o realitate teribila. Incomparabil mai ingrozitoare decat un sot.
Si apoi, bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu...
Si totusi, stiu ca nu vreau nimic de la ea, ca nu urmaresc nimic, ca nu trebuie sa urmaresc. Ca nu se poate...
Fara ochii ei, am impresia ca monologhez, oricata atentie ar arata vorbelor mele, confirmata de participarea ei normala la discutie si prin promptitudinea raspunsurilor.
Prietenia noastra a murit odata cu cea dintai bataie de inima pentru ea, fiindca foamea selectiva de femeie, numita impropriu si aproape in deradere iubire, este intotdeauna intoarcerea la animalitate, este, gandind bine, o impulsie sinistra.
E asa de incantatoare femeia asta urata, ca incepe sa mi se para frumoasa! Si ce odihna pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te incanta fara sa-ti inspire nicio umbra de dorinta.
Dar pe femeia pe care as injosi-o si care s-ar injosi, n-as mai putea s-o pretuiesc.
Senzatia de voluptate, provocata de cuvantul "Ea", cand o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru ca fiind contradictoriul lui "El", si atat de femeiesc prin fizionomia lui, diformismul gramatical proclama cu putere diformismul sexual, concentreaza intreaga constiinta asupra femeii, pana la halucinatie.
Dar pentru ce glumeste mereu? Iubirea nu glumeste, e grava.
Fara sa-mi dau seama, avusesem iluzia ca timpul sta si el impreuna cu noi, amical. Dar el isi indeplinea implacabil functia de a uza totul si de a ucide viata.
Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator.
Se spune ca un arhitect neamt, prieten cu Carol I, dupa ce a stat vreo zece ani la noi si a construit cateva edificii frumoase, i-a cerut regelui promisiunea sa se intoarca in Germania.
-De ce, Frant, l-a intrebat suveranul, nu-ti place tara asta?
-Maiestate, i-a raspuns arhitectul, tara e frumoasa, oamenii veseli, femeile atragatoare, dar prea mult p... mo-ti!
-Adica cum? s-a mirat regele.
- Pai, i-a explicat neamtul, deraiaza un tren, morti, raniti, romanul zice: p... mo-ti! Seceta, inundatii, p... mo-ti! Prea mult p... mo-ti!
Fii generoasa pe cont prorpiu, i-am spus, nu pe contul altuia. Cui ii place sa citeasca, sa se ghiftuiasca mai putin si sa-si cumpere carti, n-ai decat sa-ti faci biblioteca ta si pe urma s-o dai cu imprumut tuturor vitelor din oras care sa ti le inapoieze pline de caca...
Desigur, in conceptia mea, si in ceea ce priveste viata sentimentelor nu exista deosebirea intre un om cultivat si unul cu o meserie simplista si fara cultura. Intelectualul putea doar complica meschinaria vietii in care traia, perorand si vorbind despre idealuri, in timp ce omul simplu putea recurge la violenta sau sa sufere in tacere, fara generalizari filozofice.
Da, dar oamenii numiti de toata lumea de treaba nu sint de treaba deloc daca pot pastra in sufletul lor, atat de multa vreme, o jignire, chiar daca e grava.
Un fior rece de invidie grea ma strabatu. Cum de nu intalnisem eu o astfel de femeie si o intalnise petrica? Cum dracu au noroc unii si dau peste astfel de femei fascinante, cum se intampla, unde le gasesc sau culmea, cum de sint gasiti de ele?
In fata mortii nu mai esti nimic, nu mai esti poet, esti un simplu om care trebuie sa dispara.
Intr-o zi venise de la Bucuresti in vizita in orasul nostru um membru al Biroului politic insarcinat cu invatamantul si cultura ca de ce nu stim inca ruseste? (...)
"Dar dumneavoastra cand aveti de gand sa invatati romaneste? raspunse atunci Ion Micu.
Fiindca una e sa cunosti amenintarile din istorie si alta e sa le cunosti pe cele care te pandesc pe tine insuti in timpul unei istorii vii, care se face sub ochii tai si in tara ta.
Dar hai sa zicem ca te vira chiar pe linia intaia. Si aia sint mai multe posibilitati, ori mori ori scapi... Cine ai spune ie ca n-o sa scapi? dar hai sa zicem ca nu scapi... Si aici sint doua posibilitati, i-a mau spus rabi foarte hotarat. Poti sa mori sfartecat de o bomba, sau poti sa mori de un glonte si sa fii ingropat frumos cu sapa si lopata...
Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra.
(...) femeile pot fi urate, dar niciodata dispretuite.
Cine n-are bunici sa si-i cumpere!
Barbatul meu spunea: la prima sticla te simtica un inger, la a doua ca un leu, la a treia ca un porc.
(...) nicio femeie nu e in mod absolut frumoasa sau urata pana n-o cunosti.
Dimpotiva, fericirea nu poate veni decat din scurgerea neincetata a clipelor linistite si senine, fiindca ce altceva e suferinta decat o oprire a fiintei noastre, o uriasa inertie care face sa se apese asupra ei tot ce exista?
Fara suferinta! Deloc! Nici macar o adiere... Iar daca nu va fi nimic, cu atat mai bine, despartindu-ne, tot ceea ce a fost va ramane curat, pur,o amintire de nesters.
Sa ne casatorim,murmura... Cum, pentru toata viata?!!
Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pamanteni?
Medicul ( dumirit): aha! si ce-ai vrea dumneata?
Pacientul ( umil) : sa fac si eu normal,
Medicul ( expeditiv ) : mananca cacat!
Mi-a fost frica! Ai fi vrut amanunte sa ma ajuti, si el ar fi aflat ca sintem impreuna si scena care a avut loc aici in cabina s-ar fi produs atunci, cand eu ma indragostisem de tine si nu vroiam sa te pierd.
Te mai intorci? o intrebai. 'Bineinteles ca ma intorc' protesta ea. Bineinteles ca mintea. Nu se mai intoarse...
Si atata timp cat aceste trepte urcate si coborate de mine, vor fi urcate si coborate de nenumarati altii, aceasta carte va marturisi oricand: ... daca dragoste nu e, nimic nu e!...
Ratiune si simtire, Jane Austen
Oare n-are sa-mi para rau dupa tine, cand am sa incep sa ma simt ca acasa in alta parte? (...) Si voi, copaci pe care va cunosc atat de bine! Dar voi n-o sa va schimbati. N-o sa va cada nicio frunza pentru ca plecam noi de aici, iar ramurile voastre vor fremata mai departe, chiar daca n-o sa mai fim aici sa ne uitam la voi. Da, n-o sa va schimbati, nu va dati seama de bucuria sau de regretul pe care il pricinuiti si ramaneti insensibili la schimbarile celor care se plimba pe sub umbra voastra! Si cine-o sa ramana sa se bucure de voi?
-Sa-ti spun?
- Sigur ca da.
- ei bine, afla ca am ghicit ca domnul Willoughby vaneaza.
- Casa noastra de la tara nu e prea departe de a lui. Cel mult zece mile, cred.
- Mai precis, treizeci spuse sotul ei.
- Dumneata si cu mine, Sir John, spuse doamna Jennings n-am mai tine seama de atatea reguli de politete.
-Atunci ati fi foarte prost crescuti! exclama domnul Palmer.
- Iubitule, ii spuse sotia lui razand ca de obicei. Tu ii contrazici pe toti. Stii ca esti foarte nepoliticos?
- Nu stiam ca daca ii spun mamei tale ca e prost crescuta, contrazic pe cineva.
Teh, imi plac primele trei citate si ultimele doua.
Kafka:
Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina niciodata. Sub pasii tai care urca , ele se vor inmulti la nesfarsit. (America)
In lupta dintre tine si lume, pariaza pe lume.
Traiesc si acest lucru imi este cat se poate de clar.
Orice fiinta, oricat de neinsemnata ar fi, constituie centrul unui cerc trasat in jurul ei.
Antoine de Saint-Exupery:
Singur te simit si printre oameni (Micul Print)
Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi (Micul Print)
Eu stapanesc stelele pentru ca nimeni inaintea mea nu s'a gandit sa le stapaneasca.
M'a intrebat atunci daca nu mi'ar placea o schimbare in viata. Am raspuns ca nu schimbi niciodata viata, ca in orice caz toate vietilee sunt la fel si ca a mea aici, nu'mi displacea deloc. (Albert Camus - Strainul)
Memoriile unei gheise - Arthur Golden
Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul prea subtire pe hartie.
Brida - Paulo Coelho
E atat de complicat sa traiesti.
Panza de paianjen - Cella Serghi
Te gasesc atat de schimbata, incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine...
Albert Camus
Extrag din absurd trei elemente: revolta, libertatea si pasiunea mea. Printr-un joc de constiinta, din invitatia la moarte fac regula de capatai a vietii -a refuz suicidul.
Visul - de Emile Zola - O casatorie in afara cerintelor obisnuite ale fericirii ar fi fost cu adevarat scandal. Totul se va ridica s-o impiedice. Ea socotea, deci, sa lupte impotriva tuturor?
- De ce nu?
- Insoara-te cu ea... Trebuie sa-l asculti!
El se opri la randul lui langa fereastra, gata sa plece din moment ce ea il alunga.
- Dar tu vei muri, striga el.
Ea, linistita, murmura cu un suras.
- Oh! Si sunt pe jumatate moarta!
Daisy Miller, Henry James American candy's the best candy.
And are American little boys the best little boys? I asked Winterbourne.
I don't know. I'm an American boy, said the child.
Eu si amanta lui - Marcel Prevost Iti mai aduci aminte pasajul din Heinrich Heine, unde, privitor la Gottingen, spune ca e un oras cu trei mii de locuitori „printre care se afla si cateva suflete..."? Ei bine... in grupul in care te afli tu si scumpii tai tovarasi, barbati si femei, se gasesc desigur si cateva suflete.
Razboiul a fost realitatea vietii de cinci ani de zile pentru milioane de fiinte umane.
Contemporanilor care spun ca sunt plictisiti cand li se pomeneste de razboi, tinerelor generatii care habar n-au de el, le pot declara din proprie experienta „ca am facut razboiul". Transeele, retelele de sarma, macelaria sectoarelor, gazele mortale, membrele smulse din corp, creierii care tasneau din teasta, abdomenele deschide, sangele, moartea, nu sunt o inventie de gazetari sau o tema de romane.
Ea a indepartat de mine toate dorintele ambitioase care n-ar fi insasi ea. E tot ce vreau si n-o vreau decat pe ea.
Iata in sfarsit, gandii eu, iata o femeie pe care o pot gasi grumoasa, pe care o pot privi, careia ii pot vorbi cu placere. Si aceasta femeie, in afara ca firea ei este dreapta si sincera, apartine celui mai scump prieten al meu. Ceea ce-mi interzice orice incercare galanta. Mi-o interzice, si slava Domnului! ma scuteste de ea.
Oare mp minteam pe mine insumi? Nu. Dar pe cand gandeam hotarat si sincer: „Totul se va sfarsi..." instinctul dragostei prostesta in mine si soptea: „Ba nu... totul incepe abia..."
Fireste, experienta pe care am avut-o cu celalalt sex m-a invatat sa cunosc ca o femeie nu este aceeasi cu doi varbati deosebiti carora le apartine, fie in acelasi timp, fie succesiv.
Mi-e teama de noapte, nu de spirite, ci de gandurile mele. Ca si cum gandurile mele incatusate ziua de vointa-mi ferma, si guvernate de ratiunea mea lucida, ar fi lipsite in intunericul nocturn de orice putere de stapanire: noaptea gandurile mele capata un fel de insusire imaginativa, o ascutime, o combativitate ciudata, care lupta impotriva mea si sfarseste prin a ma invinge.
(...), nu m-am intins niciodata fara frica pe culcusul meu alaturi de patul Sophiei, si, ridicand bratul meu pana la ea, adormeam strangandu-i degetele intr-ale mele.
-Stii, zisei caporalului care era cu noi, sunt nemti.
El raspunse:
-Ce-mi pasa... Lasa-ma sa dorm.
Mai tarziu, intalnind-o pe Sophie, aflai ca puteam sa sufar prin prezenta unei femei care nu-mi apartinea: dar sufeream pentru ca nu era a mea, iar nicidecum pentru ca era a altuia.
Astazi puteam tolera momentan ca acest trup sa se fi retras de la mine, deoarece nu apartinea nimanui; dar reluarea spiritului ma ofensa ca o tradare, pentru ca altul il poseda.
(...) o mana luneca sub brat, degetele se imbratiseaza.
Domnie efemera: Cand o femeie s-a dat catva timp intreaga, oricat de putin ar retrage din ceea ce a dat, tot darul se afla in primejdie.
Care femeie fericita prin dragoste sta sa analizeze fericirea ei? Barbatul care i-o da este primul printre barbati. Nu exista gand de comparatie: el este regele...
Nu mai suntem nici unul, nici altul, aceiasi admiratori orbi, dar suntem aceiasi amanti.
Cand aceste doua fiinte predestinate se tinura de mana, stiind ca aceste maini, odata despartite, nu se vor mai atinge probabil, ochii barbatului adanciti in ochii femeii recunoscura ii ei o tulburare pe care el o cunostea bine. El sopti:
-Dar... ma iubesti...
Ea facea semn ca da si induiosarea ei era la culme.
-Atunci, zise el, ramai?
Ea isi trase mainile dintr-ale lui.
-Te iubesc... pentru ca plec...
Seria Fracurile negre: Manusa de otel - Paul Feval
"Contesa Corona! murmura la un moment dat. Nu stiu daca o urasc sau o iubesc pe aceasta femeie!"
Lampa contribuia mult la ambitioasele visuri ale lui Michel. La 20 de ani nu dai stralucire numai pentru tine unui blazon inchipuit.
Maurice ramasese in fata usii si se uita la cele scrise pe tabla.
" Daca ar intra Michel! spuse Etienne nu fara ingrijorare.
" Michel nu va intra, raspunse micul blond ca si cum ar fi vorbit singur. Apoi, cu o manie brusca: Ce dracu poate sa faca? Si de ce ne-o fi parasit?
" E un barbat ocupat, raspunse Etienne numarand pe degete: primul rand, Olympe Verdier; in al doilea, contesa Corona; in al treilea Edmee Leber!
" Am banii, spuse Michel in loc sa raspunda si batand cu palma buzunarul de la vesta, ca omul care triumfa simtindu-l plin. Ce e si cu noi! adauga el cu un accent vrednic de mila. Am gesturi, cuvinte si bucurii de mic-burghez, eu, care acum sase luni puteam sa trec drept oglinda unei true gentleman (adevarat gentilom)! Banul este insusi sangele care curge in vinele acestui secol, acest lucru este sigur! Am dus lipsa de bani, fapt care m-a degradat! Unde ramasesem? Bruneau este un nelegiuit si contesa Corona nu valoreaza mai mult decat el. Fara domnul Lecoq, ti-o spun in mod serios, Edmee, eram pierdut si lipsit de mijloace de trai.
Tanara fata isi intorcea ochii stanjenita de fiecare data cand pronunta numele domnului Lecoq. Ea intreba:
" Domnul Lecoq este cel care ti i-a vorbit de rau pe domnul Bruneau si pe contesa Corona?
" Nu ai s-o aperi acum si pe contesa Corona! izbucni Michel.
" Ea te place! dar tu nu o placi, murmura Edmee. Cand sufeream, ma gandeam la ea ca la o prietena.
" O prietena! repeta Michel ranjind. Dar, in definitiv, nu este vorba de contesa Corona, si vom reveni la acest onorabil domn Bruneau! inca o data, iti spun, stiu toate povestile tale cu domnul Lecoq.
O aveam pe contesa Corona, care imi vorbea in enigme mai putin naive, aratandu-mi poarta deschisa a gradinii Armidei ; mai era Trei-Labe, schilodul de la Plat-d'Étain, care imi aducea mesajele acestei incantatoare femei. Iata un rebus, acest cuplu fantastic: contesa si Trei-Labe! Ea vine la el sa-l vada! stii la fel de bine ca si mine! Dar singurul om care cunoaste misterul acestei povesti ca in romane este domnul Lecoq.
Puse lingura intre dintii bolnavului, care clampanira la atingerea metalului.
" Tu ma iubesti, Fanchette, murmura el dupa ce bau. Multumesc.
" Te iubesc, Tata, raspunse contesa. Daca l'Amitie devine Stapanul, ma va distruge.
" Tu nu esti decat o femeie; nu poti sa fii Stapanul.
" Uita-te bine la mine! spuse ea.
Talia ei supla si muschiuloasa se arcui. Avea o frumusete regeasca.
Batranul ii facu un semn admirativ si sopti:
" Ai fi mai puternica decat barbatii! Ai dreptate!! dar mai avem timp.
" Ca doar nu mi-o fi si inima paralizata, raspunse Trei-Labe. E frumoasa ca un inger!
" Ei as! La dracu, daca aceste doua bucati de hartie nu seamana ca doua picaturi de apa! Nu-ti mai continui povestea "Frumoasa si Bestia" cu contesa Corona?
" Imi plac femeile! raspunse Trei-Labe cu o afectare neasteptata.
" Si mie, spuse domnul Lecoq, mascand un zambet. Esti cam ciudat, domnule Mathieu! Si trebuie sa fi fost un mare crai cand aveai picioarele intregi!
" Inima mea! spuse ea cu amaraciune. Rana mea, poate vrei sa spui, in care toti si-au rasucit cutitul! Si cei pe care ii urasc, si cei pe care ii iubesc! Dumneata ai sa te razbuni, Andre; eu nu am nici macar razbunarea! Dumneata ai fost de doua ori nefericirea mea, si totusi mi-as da viata pentru dumneata!
Dupa o scurta pauza, continua:
" As putea oare sa le urasc pe aceste doua femei, pe rivalele mele? De doua ori am fost infranta: de dumneata, si de fiul dumitale! si, in fond, ce fel de fericire pot sa ofer unui om eu, care sunt insasi nenorocirea? Nu, nu le pot uri, pentru ca dumneata le iubesti. Asta sunt eu: am cucernicia si devotamentul banditilor. Sunt intocmai ca asasinii din tara mea, fac milostenie chiar cu sufletul meu.
" Ai dreptate, Fanchette, spuse Andre grav, m-ai miluit.
Ea isi arunca bratele in jurul gatului lui Andre si ramase un timp asa. Apoi izbucni:
" Nu iti reprosez nimic! Sunt a dumitale, asta e destinul meu. Sufletul meu de copil s-a avantat spre dumneata. Am fost geloasa pe Giovanna din prima zi. Si cat de frumoasa era, scaldata in lacrimi! Dragostea ar fi facut din mine o fiinta buna, Andrea, iti jur! Daca ai sti cum sunt visele mele, cand ma intreb ce anume se poate darui unui barbat adorat! Te rog, lasa-ma sa-ti vorbesc! Cine stie cand vei mai putea sa ma asculti! Am impresia ca voi suferi mai putin daca iti voi marturisi toata durerea mea. Nu stiam ca Michel este fiul dumitale, dar de fapt pe dumneata te iubeam in el. Ăsta este adevarul: te-am regasit in el. Pentru ce m-ai trimis la aceasta moarte, Andre, Andre, nu ajungea un singur chin?
Erai dumneata, mai tanar si liber. Poate atunci nu o iubea pe Edmee. I-a fortat insa dragostea prin chiar taria iubirii ei. Nu o urasc; are ceea ce eu nu ii pot da lui Michel al meu! Michel al meu!! Nebunia mea! Pentru ce m-ai aruncat prada acestui leu, mai timid si mai bland decat un miel? Iti trebuia un ochi deschis asupra lui! Ai pus dinamita sa supravegheze flacara? L-am iubit mult mai mult decat te-am iubit pe dumneata! Oh, dar cu totul altfel, navalnic, cu varsta mea arzatoare, cu biata mea tristete si forta. Eu am fost aceea care i-am facut curte; am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care il tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva! sau ma va tari si pe mine cu el!
" Dar despre Edmee nu imi spui nimic? mai intreba Andre.
Contesa se intrista iarasi:
" Este deci cu mult mai frumoasa decat mine? intreba ea.
Apoi, facand un efort si ridicandu-si fruntea, continua:
" Nu pot sa o urasc, jur pe Dumnezeu si pe Fecioara, in mila carora imi pun acum toata nadejdea! As fi ucis-o daca Michel ar fi sovait intre noi doua. Dar el a ales: sa mi se implineasca deci destinul! Ea va fi fericita; si-a plans ultimele lacrimi. Trasura doamnei Schwartz o va duce la bal.
" Sunt foarte nefericita, relua ea eu vocea sugrumata, sunt obosita si chinuita. Atata vreme cat sunt cu dumneata Andre, si atata vreme cat il vad pe Michel, pentru care as renunta la fericirea vietii de apoi, nu imi pot gasi refugiu in religie. Religia ii respinge pe cei care nu vor sa se pocaiasca. Si, totusi, nu am alta cale de ales. Andre, imi trebuie liniste, singuratate, moarte! Cand spuse ultimele cuvinte, se infiora.
Am coborat pana acolo incat intr-o zi am devenit complicea lui Lecoq, omul acesta care-l tara spre prapastie. Imi spuneam: voi fi langa el si il voi salva... sau ma va tari si pe mine cu el!
Ei stiu ca eu am fost am fost ultima care l-a vazut in viata pe Colonel. Toulonnais-l'Amitie este acum Stapanul: de duminica mana contelui Corona sta amenintatoare deasupra capului meu.
Iti multumesc. Esti bun, ti-e mila de mine. Dar timpul dumitale este masurat si temerile mele sunt curate nebunii. In jurul meu am numai prieteni devotati: Battista, vizitiul care asteapta in colt ma stie de cand eram copil si si-ar da viata pentru mine; oamenii din casa mea ma iubesc: am facut tot ce am putut ca sa fiu o buna stapana. Ma vor pazi bine in cele cateva ore care te mai despart de telul dumitale, Andre, si cand iti vei fi atins acel tel, totul se va fi lamurit intre mine si lume. Unde va trebui sa ne intalnim data viitoare?
Piramidele lui Napoleon - William Dietrich
Atunci norocul ei, si al meu, ca tu ai fost cel care ai gasit-o. Spune-i ca i-am ucis stapanul in lupta si astfel am devenit noul ei stapan. Si ca eu, Napoleon, o dau in grija aliatului meu american - adica tie.
Panza de paianjen - Cella Serghi
Un barbat abil se ascundea sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.
Te gasesc atat de schimbata incat imi este teama sa nu te insel pe tine cu tine.
Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit. Stiu ca sunt femei mai frumoase decat mine, dar asta nu are nicio insemnatate, fiindca oricat de frumoasa ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care sa fie si mai frumoasa; dar cred ca poate exista o adancime sufleteasca, o sensibilitate, o inteligenta care pot insufleti in asa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibila, amalgam unic de insusiri de neinlocuit, cel putin intr-o clipa data, pentru un om intr-un anume climat sufletesc.
Nu ma doare nimic anume, si totusi ma simt bolnava.
Ceea ce ma atragea la el era impresia pe care mi-o dadea ca e singur, nenorocit, ca unicul lui stimulent in viata sunt eu, ca sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Daca nu-i asa, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza un barbat decat in masura in care cred ca-l stapanesc ca femeie, in care cred ca sunt pentru el, intr-un moment din viata, o fiinta unica, de neinlocuit.
P.S. Nu-mi vine sa cred ca n-am vazut topicu' asta mai devreme - o sa revin cat mai curand.
The Collector, John Fowles Only once, before she came to be my guest here did I have the privilege to see her with it loose, and it took my breath away it was so beautiful, like a mermaid.
I can't say what it was the very first time I saw her, I knew she was the only one.
then again I knew it was ridiculous, people oonly married for love, especially girls like Miranda. There were even times I though I would forget her. But forgetting's not something you do, it happens to you. Only it didn't happen to me.
She spoke as she walked, as you might say.
That's the thing about money. There are no obstacles.
you never know with girls these days
It finally ten days later happened as it sometimes does with butterflies. I mean you go to a place where you know you may see something rare and you don't, but the next time not looking for it you see it on a flower right in front of you, handed to you on a plate, as they say.
I know it's old-fashioned to say you love a woman, I never meant to do it then. In my dreams it was always we looked into each other's eyes one day and then we kissed and nothing was said until after.
But when I had her there imy head went round and I often said things I didn't mean to.
The truth was she couldn't do ugly things. She was too beautiful.
We all want things we can't have. Being a decent human being is accepting that.
'I thought all men had to know dirty jokes'
'I wouldn't tell you one if I knew it' 'Why not?' 'They are for men.' 'What do you think women talk about? I bet I know more dirty jokes than you do'
The beauty confuses you, you don't know what you want to do anymore, what you should do.
Sex is just an activity, like anything else. It's not dirty, its just two people playing with each other's bodies. Like dancing.
It was no good, she had killed all the romance, she had made herself like any other woman. I didn't respect her any more, there was nothing left to respect.
I know what I am to him. A butterfly he has always wanted to catch.
The ordinary man is the curse of civilization.
He is ugliness. But you can't smash human ugliness.
I have a strange illusion quite often. I think I've become deaf. I have to make a little noise to prove I'm not. I clear my throat to show myself that everything's quite normal. It's like the little Japanese girl they found in the ruins of Hiroshima. Everything dead; and she was singing to her doll.
I never go to bed with the people I love.
Men are vile.
Just those three words, said and meant. I love you. They were quite hopeless. He said it as he might have said 'I have cancer'. His fairy story.
But now I think of G.P. and I compare him to Piers. And Piers has got nothing on his side. Just a golden body throwing stones aimlessly into the sea.
Men are a joke. We're so weak physically, so helpless with things. Still, even today. But we're stronger than they are. We can stand their cruelty. They can't stand ours.
I think we are just insects. We live a bit and then die and that's the lot.
" There is some good in this world, and it's worth fighting for."
" All your words are but to say: you are a woman, and your part is in the house. But... I can ride and wield blade, and I do not fear either pain or death."
" Gimli [kills Orc]: Legolas! Two already!
Legolas: I'm on seventeen!"
" Help means ruin and saving means slaying."
" I was talking aloud to myself. A habit of the old: they choose the wisest person present to speak to"
" But you comfort me, Gimli, I'm glad to have you standing nigh with your stout legs and your hard axe. I wish there were more of your kin among us. But even more would I give for a hundred good archers of Mirkwood."
" And that's the way of a real tale. Take any one that you're fond of. You may know, or guess, what kind of a tale it is, happy-ending or sad-ending, but the people in it don't know. And you don't want them to."
" Tall ships and tall kings
Three times three,
What brought they from the foundered land
Over the flowing sea?
Seven stars and seven stones
And one white tree. "
"Sa-mi para rau? Sa-mi para rau ca-n viata asta, facuta-n mare parte din rutina, mi-a fost dat sa traiesc ceva adevarat si-atat de frumos? Daca maine as lua viata de la capat si cineva m-ar pune sa aleg, infatisanu-mi de la inceput si suferinta cu care-as plati bucuria, eu tot te-as alege!"
"Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie mai ales atunci sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei: sa asculti muzica, sa recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data, simti cum, de la nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului."
"In viata trebuie sa inveti sa citesti printre randuri si in oameni. Sa citesti printre vorbele lor si chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteste mai mult decat un roman-fluviu, o privire - mai mult decat o biblioteca."
"Ma atrag oamenii complicati. Ma atrag major, nimicitor, doar oamenii care ma fac sa visez, care mascheaza atat de bine implacabilele roti dintate ale imuabilelor legi care ne guverneaza, atat de bine ca ma fac sa le uit existenta. Cu cat sufletul tau intra mai profund in hatisurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atat actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfaptuit. Nu ti-l mai poti inchipui. Desi-l doresti, nu ti-l mai poti inchipui."
"Mai schimbator decat sufletul omului, decat conceptiile sale si decat vremea nu e nimic."
"Mintea si sufletul omului nu merg intotdeauna pe aceeasi poteca."
"Nimeni nu are dreptul sa aleaga pentru altul, oricat l-ar iubi."
Luna nou de catre Stephenie Meyer.
"Intre durere si nimic, alesesem nimicul."
"Cand am ajuns la cinema, Jacob mi-a dat o bacnota de zece dolari.
- Ce-i asta? am obiectat eu.
- Nu am varsta necesara ca sa pot intra la filmul asta, imi aminti el.
Am izbucnit in ras.
- S-a zis cu varsta relativa. N-o sa ma omoare Billy daca te ajut sa intri? [replica superba] - Nu. I-am spus ca ai de cand sa-mi corupi inocenta copilariei."
"- Suntem o pereche destul de dereglata, nu-i asa? spuse Jacob. Nici unul dintre noi nu isi poate tine corpul intr-o pozitie normala.
- Induiesator, am spus eu, respirand cu greutate.
- Macar ne avem unul pe altul, spuse el, cosolandu-se cu gandul acesta.
Si eu ma simteam alinata.
- Macar avem asta, am incuviintat."
"Si ingerul plangea fara lacrimi, cu suspine intreteiate."
De cand nu am mai dat pe aici, am adunat o multitudine de citate... si pt. ca am decis sa imi relaxez putin mintea- nu extraordinar de exersata, ce-i drept, dar invalmasita de idei peste idei, lol - am zis ca ar trebui sa bother and write them down. It's going to take a while, lol, but I love quotes. Imi pare rau doar ca memoria mea nu este prea buna, altfel as vorbi in citate toata ziua *laughs*
Sons and Lovers
D.H. Lawrence
'Didn't my father buy you anything?'
'Yes- one half pound of apples - and that was all - every penny he spent on me, before we got married'
'Why?'
'Because I was silly. And when he said "What should I buy thee?" I told him "Nothing". But bring me anything! -it never occured to him.'
'If I were a man, nothing would stop me.'
'You know mother -when I'm away from her, I don't care for her a bit - I shouldn't care if I never saw her again.- But when I'm with her in the evenings, I'm awfully fond of her.'
'The world is a wonderful place, she said, and wonderfully beautiful.'
'Nothing's as bad as a marriage that's a failure. Mine was bad enough, God knows, and ought to teach you something.'
'I want to do something, I want a chance like anybody else. Why should I because I'm a girl be kept at home and not allowed to be anything.'
'I don't want to be a woman, he replied thoughtfully. And I don't think I could be a woman better than a woman is one herself.'
'You don't care about Herbert Spencer.'
'No' was the sad reply 'And you won't at my age'
'Well, but I do now -and Miriam does'
'You are old, mother, and we're young.'
'I want a woman to keep me, but not in her pocket'
'And afterwards he loved her, he loved her to the last fibre of his being. He loved her. But he wanted, somehow, to cry.'
'And if he kills you?'
'I should be sorry for his sake and mine'
'And you would bet a woman does as she likes?'
'Yes - I'll see that she likes to love me. If she doesn't- well, I don't hold her.'
'That's how women are with me', said Paul. 'They want me mad, but they don't want to belong to me.'
Pygmalion
George Bernard Shaw
'I never swear. I detest the habit. What the devil do you mean?'
'But you mustn't. I'm serious, Henry. You offend all my friends: they stop coming whenever they meet you.'
'Oh, I can't be bothered with young women. My idea of a loveable woman is something as like you as possible. I shall never get into the way of seriously liking young women, some habits lie to deep to be changed'
[Rising abruptly and walking about, jingling his money and his keys in his trousers pockets]
'Besides, they are all idiots.'
'If people would only be frank and say what they really think! [...]'
'What they ought to think is bad enough, Lord knows, but what they really think would break up the whole show.'
'Do you mean that my language is improper?'
'No, dearest: it would be quite proper - say on a canal barge, but it would not be proper for her at a garden party'
'[...] The difference between a lady and a former girl is not how she behaves, but how she is treated'
'He treats a flower girl as if she was a duchess.'
'And i treat a duchess as if she was a flower girl.'
Nimic nou pe frontul de vest
Erich Maria Remarque
-Sa vezi ma ca o sa pierdem razboiul fiindca nu stim sa salutam prea bine.
(...) omul nu e in primul rand decat un animal, uns pe deasupra cu putina civilizatie.
-Din toate astea nu mai stim acum mai nimic. Nici nu ne-a folosit vreodata. Vezi ca la scoala nu ne-a invatat nimeni cum se aprinde o tigara pe timp de ploaie si vant, cum se face foc cu lemne ude sau ca este mai bine sa vari baioneta in burta, pentru ca acolo nu se intepeneste ca in coaste.
-Razboiul ne-a stricat. Nu mai suntem buni de nimic.
Are dreptate. Nu mai suntem tineri. Nu mai vrem sa cucerim lumea. Suntem niste fugari. Fugim de noi insine. De viata noastra. Am avut 18 ani, am inceput sa indragim lumea si viata, dar a trebuit sa tragem cu pusca in ele. Primul obuz care a explodat ne-a lovit direct in inima. Suntem izolati de activitate, de nazuinte, de progres. Nu mai credem in ele, credem in razboi.
Tot atat de inspaimantator cum pot fi lovit de moarte, tot astfel raman in viata. Intr-un adapost blindat pot fi facut ciulama, iar pe camp deschis sa stau 10 ore sub baraj de joc si sa scap nevatamat.
Fiecare soldat ramane in viata numai datorita unui numar nesfarsit de hazarduri si fiecare soldat crede si se increde in hazard.
-Camarade- ii vorbesc mortului din celalalt colt, insa pe un ton calm si resemnat, astazi tu, maine eu.
Ma simt murdar ca un porc. Cum sa ma culc acolo.
- Pai o sa se...
Ma opresc.
- Murdareasca? intreaba ea cu un suras imbietor. Nu face nimic. O sa-l spalam.
In fata acestui asalt de civilizatie sunt cu totul dezarmat.
-Daca dumneata ai putut sta in transee, putem si noii sa spalam un cearceaf.
Arta conversatiei
Ileana Vulpescu
Dragostea cea fierbinte de la inceput, nu tine cat lumea - important e cu ce ramai cand s-a stins vapaia. Dragostea e o stare exceptionala. Iar starile exceptionale nu pot tine. Evolutia dragostei e comparabila cu evolutia unei boli. Si intr-o boala, criza nu e poate tine-o viata.
- Nu e vorba de el , e vorba de noi. Desi ne numaram printre cei care au luat atitudine de partea evreilor in vremea prigoanei, avem un sentiment ciudat al culpei.
- Culpa? De ce?
- Mario, daca poporul tau intr-o zi ar face o nedreptate altui popor, tu care n-ai avea nicio vina, totusi nu te-ai simti deloc, dar deloc vinovat?
E mai usor sa fii patetic intr-o limba straina.
Ion
Liviu Rebreanu
Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, la sfarsit, iti lasa un gol in suflet.
Se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarama intre degete cu o placere infricosata. Mainile ii ramasesera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecandu-si palmele.
Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor...
Se ridica deodata rusinat si se uita imprejur sa nu-l fi vazut cineva. Fata inca ii zambea de o placere nesfarsita.
Isi incrucisa bratele pe piept si-si linse buzele simtind neincetat atingerea rece si dulceata amara a pamantului. Satul, in vale, departe, parea un cuib de pasarti ascuns in vagauna de frica uliului. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori. Isi infipse mai bine picioarele in pamant, ca si cand ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvarcoliri ale unui dusma doborat. Si pamantul parca se clatina, parca se inclina in fata lui...
Fii demn!
Dan Puric
-(...) lumanarea poate sa faca ceea ce soarele nu poate! (...)
- Poate sa lumineze pe intuneric!
Apoi, crescand mai mare, le-am dat lor, celor ce ma priveu de dupa gard, sufletul meu. Iar ei il dadeau de-a dura prin colbul vietii si mi-l inapoiau strivit, lovi si fara de viata. Trist, imi luam propriul sufletul in brate si-l mangaiam. Apoi, cand se refacea, ma parasea si se arunca naiv in bratele pofticioase ale celor din jur. Si din nou zdrobit de valurile vesele, dar necunocute ale vietii, se intindea obosit langa picioarele mele, spunandu-mi ca este pentru ultima oara. De atunci imi ingrop si dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.
(...) odata un tanar ajuns sa o cunoasca, s-ar putea sa inceapa s-o iubeasca in mod absolut.
Frankenstein
Mary Shelley
God raises my weakness and gives me courage to endure the worst. I leave a sad and bitter world.
'Why did you form a monster so hideous that even you turned from me in disgust? God, in pity, made man beautiful and alluring, after his own image, but my form is a filthy type of yours, more horrid even from the very resemblance. satan had his companions, fellow devils, to admire and encourage them, but I am solitary and abhorred. '
Candida
George Bernard Shaw
'Wicked people means people who have no love: therefore, they have no shame. They have the power to ask love because they don't need it, they have the power to offer it because they have none to give.'
'Oh, well, if you want otiginal conversations, you'd better go and talk to yourself.'
'That is what all the poets do: they talk to themselves outloud and the world overhears them. But it's horribly lonely not to hear someone else talk sometimes.'
Augustus Does His Bit
George Bernard Shaw
'Hell, they say, is paved with good intentions'
'Well, upon my soul! You are not ashamed to stand there and confess yourself a disgusting drunkard.'
'If you want soldiers, you must have children. You can't buy 'em in boxes, like toy soldiers.'
The Philanderer
George Bernard Shaw
'You might have married him, not because you loved him, but because you didn't love anybody else. When one is young, one marries out of mere curiosity, just to see what's like.'
'No woman is the property of a man. A woman belongs to herself and nobody else.'
'But are you earnest? Will you keep your word?'
'Now, you're becoming unreasonable.'
'I'm fond of everybody, so I don't count.'
Androcles and the Lion
George Bernard Shaw
'A martyr, Lavinia, is a fool. Your death will prove nothing.'
'Then why kill me?'
'I'm glad he's hungry. Not that I want him to suffer, poor chap! but then he'll enjoy eating me much more. There's a cheerful side to everything.
'No, really: I can't fight. I never could. i can't bring myself to dislike anyone enough.'
Ivanoff
Anton Cehov
'The life of a man is like a flower blooming gaily in a field. Then, along comes a goat, eats it and then the flower is gone!'
'A naive man is nothing better than a fool, but you women continue to be naive in such a way that in you it seems sweet and gentle and proper and not as silly at it really is.'
'It's better to live down a scandal, than to ruin one's life.'
- bine ca exista butonul UNDO altfel postul meu era fuxed up ^^"
Asa.. deci, am revenit cu altele noi si foarte impresionante:
(Memoriile unei gheise
- Arthur Golden -)
"Noi, oamenii, suntem numai o particica din ceva mult mai cuprinzator. Mergand, putem strivi un gandac sau putem crea un curent de aer care sa faca o gaza sa ajunga intr-un loc unde astfel n-ar fi ajuns. Iar daca ne gandim la acelasi exemplu, dar cu noi in rol de insecta si universul in rolul nostru, devine limpede ca suntem zilnic afectati de forte asupra carora nu avem mai mult control decat are bietul gandac asupra piciorului urias pe care-l calca. Trebuie sa folosim orice metoda pt a intelege miscarile universului si a ne planui faptele in asa fel incat sa nu luptam contra curentului, ci sa ne lasam ajutati de el."
"Lumea noastra nu e cu nimic mai durabila decat un val care se ridica din ocean. Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul prea subtire pe hartie."
"Ne traim viata ca apa care curge, mergand intr-o directie, pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs."
"Nu-i poti cere soarelui mai multa lumina sau ploii mai multa apa."
"Nu cred ca putem vorbi deschis despre suferinta noastra decat dupa ce ea s-a sfarsit."
pentru amatorii de dureri de cap (nu garantez, still... am gasit cartea in clubul "brain pain" de pe goodreads XD).. eu una nu sunt amatoare .. de dureri de cap, I mean XD.
Vorbesc despre "Valurile" de Virgina Woolf ^_^. Faceti cunostinta cu...
Louis
"Tin in mana o tulpina. Eu sunt tulpina. Radacinile mele se intind in jos catre adancurile lumii, strapungand pamant uscat ca lutul ars, si pamant umed, printre vine de plumb si de argint. Sunt alcatuit numai din fibre. Toate zguduirile ma patrund, iar povara pamantului imi apasa coastele."
Bernard
"Ne ridicam cu toii. Plecam cu totii. Dar eu mai zaboveam, uitandu-ma la salcie, si in timp ce priveam in ziua aceea de toamna frunzele aramii si galbene, s-a alcatuit ceva. M-am alcatuit eu. A cazut un strop; eu, produsul unei trairi complete."
Neville
"Dar daca intr-una din zile nu vei veni la mine dupa micul dejun, daca intr-una din zile voi vedea, in oglinda, ca iti fug privirile dupa altul decat dupa mine, daca telefonul nu va suna lung in camera ta pustie, atunci - fiindca nebunia inimii nu are margini - voi cauta si voi gasi pe altcineva, deosebit si asemeni tie. Dar pana atunci, sa nimicim cu o singura lovitura ticaitul care masoara timpul. Vino mai aproape."
"Eu", spuse Susan, "ca un pui de pasare mai casc inca ciocul, asteptand sa mai prind ceva care mi-a scapat."
Jinny
"Incep sa incaruntesc; sa nu mai fiu ceea ce eram; dar ma uit la chipul meu, stand dinaintea oglinzii in plina lumina, si imi observ cu mare atentie nasul si barbia, si gura care se deschide prea mult, lasand sa se vada gingiile. Dar nu mi-e teama."
"Domnisoara Hudson", spuse Rhoda, "si-a inchis cartea. Acum incepe groaza. Ia o bucata de creta si scrie cifre: sapte, opt, si apoi o cruce, si apoi trage o linie pe tabla. Care-i raspunsul? Ceilalti privesc; privesc intelegand. Louis scrie; Susan scrie; Neville scrie; Jinny scrie; pana si Bernard incepe sa scrie, Eu insa nu pot sa scriu. Vad doar niste cifre. Ceilalti predau rezultatele, unul cate unul. Acum e randul meu. Dar eu n-am rezultat."
Au fost cateva citate foarte interesante in Iubim de Octav Dessila, deci m-am gandit sa le impartasesc si eu:
"- Am, nu poate! Am intotdeauna dreptate, numai tu nu mi-o recunosti." *atat de mine*
"In cadrul vietii studentesti 'colega' are dreptul la orice. Fara avertisment si fara protocol. Colega nu are indatoriri de pantalon si nici drepturi de fusta. Colega poate fi considerat drept un al treilea sex. Un sex care iti da libertatea sa intri cu cotul in pieptul unei fete, fara pic de cracnire din partea victimei, si care, de asemenea, iti impune sa rabzi cu resemnare islamica(asa trebuie sa fie) apasarea vreunui toc de pantof feminin, care iti striveste cu nepasare piciorul."
"Salile pline de tinerete mai au un aspect, al lor numai. Simti in ele sanatatea de cum intri. O sala plina numai de tinerete, nu te oboseste. Respiratia ei, oricat de calda ar fi, nu e greoaie. Nu are nimic din bolnaviciunea salilor de concerte sau de teatru, in care traiesc imprastiat, in aer, intalnindu-se si ciocnindu-se, toate semnele oboselii. Si mai au salile pline de tinerete o nota numai a lor. Te leaga de ele. Si cateodata, te iau si te duc cu ele."
"In imprejurarile in care tristetile sunt laolalta amestecate cu veseliile, biruinta e a acestora din urma. Cele cateva lamuriri date de Gheorghita Mirza, in guga sculatului de la masa, privitoare la boala necrutatoare a unui profesor, client si prieten al lui, nu au putut impiedica nicidecum rasul starnit de 'goma' Anicai. Ca la un etaj mai sus si exact deasupra camerei in care se aflau moare un om, a insemnat in discutia lor hazlie ceea ce inseamna o virgula pusa in siragul cuvintelor. O oprire de o secunda, in care si-au inchis mai mult o mirare decat o tristete, ca apoi, cu moartea pre moarte calcand, rasul sa-i cuprinda iar in buna lui dispozitie.
Dintre toti numai unul singur parea ca adanceste un gand. Era poetul Mihai Padureanu. Verifica o data mai mult un adevar spus candva tot de el la o masa de prieteni. Colectivitatile n-au tristeti." *din pacate adevarat*
"Dar timpul nu sta in loc. Timpul te invata, pe masura ce te infunzi in el, sa aduni ce-i al tau si sa privesti cu dispret, cu ura sau cu gelozie, ce-i al altuia."
" Si si-a mai dat seama cu timpul Dana, ca nu e aur pe lume care sa valoreze cat poate sa insemne un zambet, o privire, sau chiar un singur 'da', cand 'da' vrei sa fie raspunsul pe care il astepti."
Winter denial: therein lay the key to California Schadenfreude, the secret joy that the rest of the country feels at the misfortune of California. The country said: "Look at them, with their fitness and
their tans, their beaches and their movie stars, their Silicon Valley and silicone breasts, their orange bridge and their palm trees. God, I hate those smug, sunshiny bastards!" Because if you're up to your navel in a snowdrift in Ohio, nothing warms your heart like the sight of California on fire. If you're shoveling silt out of your basement in the Fargo flood zone, nothing brightens your day like watching a Malibu mansion tumbling down a cliff into the sea. And if a tornado just peppered the land around your Oklahoma town with random trailer trash and redneck nuggets, then you can find a quantum of solace in the fact that the earth actually opened up in the San Fernando Valley and swallowed a whole caravan of commuting SUVs.
"'Oh, I am a bad, bad dog.' No, wait, the Emergency Backup Food Guy was scratching
his ears. Oh, that felt good. He was fine. Doggie Xanax. Never mind."
"Oh yeah, oh yeah, oh yeah!" Molly cried from her seat astraddle the town constable, who was squirming on an uncomfortable bed of plastic roses a few feet above a dead schoolteacher.
"They always think they're the first ones. Ooooo, let's do it in the
graveyard," said Bess Leander, whose husband had served her foxglove tea with her last breakfast.
"I know, there are three used condoms on my grave from this week alone," said Arthur Tannbeau, citrus farmer, deceased five years.
"How can you tell?"
They heard everything, but their vision was limited.
"The smell."
They'd heard it all, the dead: crying children, wailing widows, confessions, condemnations, questions that they could never answer; Halloween dares, raving drunks-invoking the ghosts or just apologizing for drawing breath; would-be witches, chanting at indifferent spirits, tourists rubbing the old tombstones with paper and charcoal like curious dogs scratching at the grave to get in.
Funerals, confirmations, communions, weddings, square dances, heart attacks, junior-high hand jobs, wakes gone awry, vandalism, Handel's Messiah, a birth, a murder, eighty-three Passion plays,
eighty-five Christmas pageants, a dozen brides barking over tombstones like taffeta sea lions as the best man gave it to them dog style, and now and again, couples who needed something dark and
smelling of damp earth to give their sex life a jolt: the dead had heard it.
Author's Warning
If you're buying this book as a gift for your grandma or a kid, you should be aware that it contains cusswords as well as tasteful depictions of cannibalism and people in their forties having sex.
Don't blame me. I told you.
"We just buried my ex-husband," Lena said.
"Sure, sure, but then we delivered Christmas trees to the poor. A little perspective, huh? A lot of people have buried their spouses."
"Not personally. With the shovel they killed him with."
"You may want to keep it down a little." Tuck checked the diners at the nearby tables to see if they were listening, but they all seemed to be discussing the pine tree that had just driven by. "Let's talk about something else. Interests? Hobbies? Movies?"
Lena tossed her head as if she didn't hear him right, then stared as if to say: Are you nuts?
"You're a child," said the blond man.
Josh stopped kicking for a second and looked into the impossibly blue eyes of the stranger, who was now studying him in much the same way a bear might examine a portable television while wondering how to get all those tasty little people out of it.
"Well, duh," said Josh.
"Our Heavenly Father," Josh began. You never used God's first name that was like a commandment or something. "This is Josh Barker, six-seventy-one Worchester Street, Pine Cove, California nine-three-seven, five-four. I saw Santa tonight, which was great, and thank you for that, but then, right after I saw him, he got killed with a shovel, and so, I'm afraid that there's not going to be any Christmas and I've been good, which I'm sure you'll see if you check Santa's list, so if you don't mind could you please make Santa come back to life and make everything okay for Christmas?" No, no, no, that sounded really selfish. Quickly he added: "And a Happy Hanukkah to you and all the Jewish people like Sam and his family. Mazel tov."
Deci, am gasit un fragment care mi-a placut la nebunie din Rem si nu era posibil sa nu-l scriu. O sa am ceva de tastat, dar voi face totul cat mai scurt:
" Un mare scriitor nu este altceva decat un scriitor. Diferenta este de nuanta, nu radicala. Toti saritorii in inaltime sar, sa zicem, doi metri. Unul sare doi metri si cinci centimetri si este un mare sportiv. Nu, nu merita osteneala nici sa te gandesti macar sa ajungi doar un biet mare scriitor, doar un parlit de autor genial. Ia cele mai bune carti scrise vreodata. Abia daca sunt ceva mai rasarite decat cartile mediocre. Fundamental sunt tot carti, nimic altceva. Iti vor da, la citire, o placere estetica ceva mai intensa. Ca o cafea un pic mai dulce. O sa le lasi din mana dupa treizeci de pagini ca sa-ti faci un sandvici sau ca sa te duci la baie. Ai sa le citesti in paralel cu cine stie ce carte politista. Peste cateva mii de ani vor fi si ele praf si pulbere. In conditiile astea, sa-ti propui tu, un om, o fiinta careia i s-a dat sansa nebuneasca de a exista si de-a reflecta asupra lumii, sa ajungi, doar un geniu este umilitor, este infim. E ca si cand ai lasa totul balta si te-ai cufunda din nou in padure. In fiecare om exista posibilitati fata de care ambitia de-a fi cel mai mare scriitor dintotdeauna al lumii este pur si simplu dezonoranta prin facilitatea ei. Caci ce miracol mai conteaza fata de miracolul de a exista si de-a stii ca existi? De aici si pana la a fi omul cel mai bogat, cel mai puternic, cel mai talentat din intreaga lume e ca de la un miliard la un miliard unu, si chiar mult mai putin. Nu, nu vreau sa ajung un mare scriitor, vreau sa ajung Totul. Visez necontenit la un creator care, prin arta lui, sa ajunga cu adevarat sa influenteze viata oamenilor, a tuturor oamenilor, si apoi viata intregului univers, pana la stelele cele mai indepartate, pana la capatul spatiului si-al timpului. Iar apoi sa se substituie universului, sa devina el insusi Lumea. Numai asa cred ca un om, un artist, si-ar putea indeplini menirea. Restul e literatura, colectie de trucuri stapanite mai bine sau mai rau, bucati de hartie mazgalite cu gudron, pe care nu da nimeni doi bani, oricat de geniale ar fi randurile de semne grafice, care, curand, tot nu vor mai fi intelese.[...] Dar cei mai multi dintre oameni - sau, hai sa zicem, dintre scriitori- nu vor ajunge totul. Nu vor ajunge nici macar genii. Nu vor ajunge nimic. Eu... sunt unul dintre ei. Dar eu macar stiu asta si prin tot ce scriu incerc sa-mi exprim neputinta. Stiu ca nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu asteapta de la tine sa spui ceva, dar si ca trebuie sa spui. Stiu ca trebuie sa te impotrivesti cumva nedreptatii de a fi om si de a nu putea sa fii Totul. Si eu o fac din toate puterile. Uite...' Se ridica de pe scaunul cu furnir galben, pasi pe deasupra castelului de cuburi si deschise larg cele doua usi minunat impodobite ale marelui scrin. Era mai incapatoare decat ai fi putut crede. Un lemn rosu, placut mirosito, ii captusea adancimea. Tot interiorul era ocupat de cateva teancuri groase de hartie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Cand, infingandu-si degetele in ele si rasturnandu-le pe covor, Egor le-a ravasit prin toata odaita, am putut vedea ca erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia cand am incercat sa citesc cateva randuri din opre alungitului, am inteles oroarea imensa pe care aceasta o continea: pe mii si mii de pagini, cu o rabdare si tenacitate de furnica, Egor scrisese un singur cuvant, repetat mereu, de zeci de ori pe o pagina, intr-o succesiune fara inceput si fara sfarsit. Era cuvantul nu. 'Scriu de la saisprezece ani si abia am trecut de cincisprezece mii de pagini. Scriu uneori si opt ore pe zi, dar in alte zile nu pot scrie nici macar un rand. Poate o sa razi, dar cateodata ma poticnesc si, cu toate ca poate ti se pare usor sa scrii asa ceva, cunosc crize care aproape ma fac sa ma las de scris. Cunosc si frica de sterilitate, si pe aceea de-a nu mai putea sa tii pasul cu tine insuti. Pentru ca eu nu scriu mecanic. Vreau ca fiecare, dar fiecare din acesti nu sa fie simtit si gandit pana in maduva lui. Sa fie trait cu toti neuronii, cu toata carnea mea. Sa nu crezi ca e simplu. Cateodata se intampla sa meditez si cate-o saptamana intreaga pana sa mai adaug un cuvant, pentru ca vreau ca opera mea sa fie perfecta, sa ma reprezinte desavarsit.'"
Am terminat "Un veac de singuratate" de Gabriel García Márquez. E o carte minunata, si se merita pentru final s-o citesti toata, pentru acea clipa de revelatie suprema. Ah!
"Il cautase multa vreme. Ii intrebase despre el pe mortii de la Riohacha, pe mortii care veneau din Valea Upar, pe aceia care veneau dinspre mlastini, dar nimeni nu-i putea da vesti pentru simplul motiv ca Macondo fusese un sat necunoscut de morti, pana in ziua sosirii lui Melchiade, care ii semnala pozitia printr-un mic semn negru pe hartile baltate ale mortii."
"Generatiile urmatoare, care nu aveau sa lase sa se stinga niciodata aceasta candela, ramaneau descumpanite in fata fetitei cu fusta plisata, cu ghetute albe si cu o panglica de ograndi in par, pe care nu o puteau identifica cu imaginea traditionala a unei strabunici."
"Sensibilitatea Amarantei, tandretea ei discreta, insa invaluitoare tesusera, incetul cu incetul, in jurul logodincului o panza nevazuta de paianjen pe care el trebuia s-o indeparteze materialmente cu degetele sale palide si lipsite de inele, pentru a parasi casa cand bateau ceasurile opt."
"Oamenii din Macondo isi gasisera un obiect de distractie noua in aceste plimbari de-a lungul aleilor umede, interminabile, strajuite de bananieri, unde tacerea parea ca vine din alta parte, o tacere care nu se rodase inca si care era, din aceasta pricina, tare greoaie in a transmite glasurile. Uneori nu se auzea bine ceea ce se rostise la o jumatate de metru distanta, dar aceleasi cuvinte se auzeau perfect la celalalt capat al plantatiei."
"Scuipa peste gramada spectaculoasa de monede, umplu cu ele trei saci de panza si-i ingropa intr-un loc ascuns, asteptand ca, mai curand sau mai tarziu, cei trei necunoscuti sa-i ceara indarat. Mult mai tarziu, in anii intunecati ai ultimei batraneti, Ursula se amesteca din cand in cand in conversatiile numerosilor calatori care treceau atunci pe la ei si-i intreba daca in timpul razboiului n-au lasat in paza un sfant Iosif din ipsos, pentru perioada cat vor dura ploile."
"-Ah, striga el, asadar, nici dumneavoastra nu credeti?
-Ce sa cred?
-Ca faimosul colonel Aureliano Buendía a purtat treizeci si doua de razboaie civile si le-a pierdut pe toate, raspunse Aureliano. Ca armata a impresurat si a mitraliat trei mii de lucratori si ca s-au incarcat lesurile intr-un tren de doua sute de vagoane pentru a fi aruncate in mare."
"Caci oamenii se lasa fascinati de tablouri si cuvinte si ajung sa uite Limbajul Lumii."
"Maktub."
"Cand oamenii ma consulta, eu nu citesc viitorul: ghicesc viitorul. Fiindca viitor ii apartine lui Dumnezeu si numai El il dezvaluie in imprejurari deosebite. Si cum reusesc eu sa ghicesc viitorul? Din semnele prezentului. In prezent sta tot secretul; daca vei da atentie prezentului, vei putea sa ti-l imbratisezi. Iar daca iti vie imbratisa prezentul tot ce se va intampla ulterior va fi de asemenea bun. [...] Fiecare zi poarta in sine vesnicia."
Love Water- Venio Tachibana
"Two things that people want more than sex or money are recognition and praise."
"He wasn't sad. He was only miserable."
Si inca ceva care sincer, habar n-am prin ce carte l-am citit.
" Când vrei ceva, tot Universul conspiră pentru ca tu să obţii ceea ce doreşti."
" Pe fiecare om de pe faţa Pământului îl aşteaptă o comoară undeva, îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuim să vorbim puţin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găsească.Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea devine ameninţătoare.
Şi atunci, noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.
- De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele?
- Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere."
" Înainte să împlinească un vis, totdeauna Sufletul Lumii hotărăşte să pună la încercare tot ce visătorul a învăţat pe parcurs. El face asta nu pentru că ştie mai multe, ci ca să putem, împreună cu visul nostru, să posedăm şi lecţiile pe care le-am învăţat urmând drumul către vis. Este momentul în care cea mai mare parte a oamenilor renunţă. Este ceea ce numim noi, în limbajul deşertului, 'să mori de sete când curmalii au apărut la orizont'. O căutare întotdeauna cu Norocul Începătorului şi se termină totdeauna cu Proba Cuceritorului."
"- Ca să-ţi arăt o simplă lege a lumii acesteia. Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori."
"- Marea continuă să se mai afle în această scoică, pentru că este Legenda ei Personală. Şi niciodată n-o va părăsi, până ce deşertul se va acoperi din nou de apă."
" A stat toată după-amiaza acelei zile privind deşertul. Şi-a ascultat inima. Iar deşertul i-a ascultat frica.
Amândoi vorbeau aceeaşi limbă."
"- Ce înseamnă iubire? întrebă deşertul.
- Iubire este atunci când şoimul zboară peste nisipurile tale. Pentru el, tu eşti un câmp verde de pe care nu s-a întors niciodată fără vânat. El îţi cunoaşte stâncile, dunele, munţii, şi tu eşti generos cu el.
- Ciocul şoimului ia pietrele din mine, răspunse deşertul. Ani în şir eu îi întreţin vânatul, cu puţina mea apă îl hrănesc, îi arăt unde este hrana. Şi într-o zi coboară şoimul din cer chiar atunci când simt mângâierea vânatului pe nisipurile mele. Şi-mi ia tot ce am crescut.
- Dar pentru asta ai crescut vânatul, răspunse flăcăul. Pentru a-l hrăni pe şoim. Iar şoimul îl va hrăni pe om. Şi într-o bună zi, omul îţi va hrăni nisipurile, şi vânatul va răsări din nou. Aşa se mişcă lumea.
- Şi asta înseamnă iubire?
- Asta e iubirea. Este ceea ce face ca vânatul să devină şoim, şoimul să devină om, şi omul din nou, deşert."
" Flăcăul s-a cufundat în Sufletul Lumii şi a văzut că Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu şi a văzut că sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Şi că putea deci să facă minuni."
" Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară."
]
.. de dureri de cap, I mean XD.