Pure Blood [Mistery, Romance]

Bun... Desi nu prea am talent la scris fic-uri, mi-am zis sa incerc si eu Ieri m-am simtit plina de inspiratie si m-am pus pe scris sper sa va placa si suport orice critici pentru ca stiu ca le merit La titlu nu am fost prea inspirata, deci probabil ca o sa il mai modific. Astept pareri!

Prolog

Dincolo de lumea in care ne irosim fiecare secunda din viata noastra, se afla un tinut in care razele soarelui nu penetreaza tesutul dens al intunericului. Singura sursa de lumina fiind imensul glob de cristal, care de cele mai multe ori este invaluit in ceata. Nimeni nu a indraznit vreodata sa se intrebe ce fel de fiinta ar putea popula un astfel de loc, dar cu siguranta nu una normala, o persoana, un om. Aici traiesc cei pe care multi dintre noi probabil ca ii numim monstrii, devoratori ai luminii, insetati de sange, aparitii care nu cunosc o farama de teama si care, probabil ca au o inima de gheata.
Singura priveliste pe care ti-o poate oferi Keenaria, este cea a unei paduri imbatranite, care necunoascand limitele orizontului, pare a fi o tesatura fara sfarsit. Pe alocuri se pot zari siluete compuse din piatra, ramasite ale unor munti, care in timp au fost puternic erodati. Desi totul este camuflat in intuneric, locul acesta pare pentru cei diferiti, cu gusturi neobisnuite, de o frumusete nemaiintalnita.
Aici se poate observa in departare, pe una din crestele muntoase, o constructie in piatra, care uimeste pe oricine ar privi-o prin arhitectura si dimensiunile sale. Noi numim aceasta lucrare “castel”. In structura acestuia sunt combinate numeroase stiluri, unul dintre acestea fiind cel gotic, care ii ofera o nota de mister. Zidurile sunt strajuite de turnuri circulare, fiind invadate pe exterior de specii necunoscute de plante cataratoare. Locul in care este situata mareata constructie este inconjurat de o prapastie, care ar inghitii orice i se ofera. Aceasta a fost creata in mod intentionat, pentru a proteja ceea ce se afla dincolo de ea, trecerea facandu-se cu ajutorul unui pod mobil.
Poate ca in ochii unora se infatiseaza ca o imagine a unui simplu si vechi castel, dar nu este deloc asa. De fapt, e o adevarata institutie de invatamant, in care studiau doar cei a caror sete de sange nu va inceta niciodata.
In una dintre numeroasele sali de clasa, se afla o fata diferita de restul elevilor, care ascundea in trecutul sau un secret pe care inca nu il descoperi-se. Era o faptura inocenta, mica de statura, cu o piele atat de pala incat ii oferea o stralucire aparte. Avea un par bogat, negru, care ii aluneca lin pana la coapse si niste ochi mari de un rosu aprins. Purta o rochie neagra, care ii venea pana aproape de genunchi, punandu-i in evidenta trupul subtirel. La gat purta un misterios lantisor, care se termina cu o piatra pretioasa de un violet intens.
In sala se putea citi o plictiseala coplesitoare, probabil din vina profesorului care parea ca intarzie.
- Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotonia asta? Se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet.
- Hey! Ma ignori cumva?
- Poftim?
- Vorbeam cu tine Amy, sau mai bine zis, vorbeam singura.
- Imi pare rau… nu eram atenta. Zambi ea indiferenta
- Mi-am dat si eu seama de asta.
Roscata se imbufna, dorind sa-si pastreze aceasi atitudine de fata dura. Ea fusese dintotdeauna cea mai buna prietena a Amyrei, desi aveau personalitati total opuse.
- Ce doreai sa imi spui? Incerca ea sa para interesata.
- Aaaa… nimic, nimic… si totusi, ai auzit de cele intamplate? Ma refer la crimele comise dincolo de Keenaria.
- Dincolo de… te referi la locul in care traiesc oamenii?
- Da prostuto.
- Nu am auzit vorbindu-se despre asa ceva, tu de unde sti? Zicand asta se apropie de colega ei, parand dintr-o data foarte interesata.
Amyra citi de-a lungul existentei sale numeroase carti, articole, despre lumea celor vi, prezentand un interes aparte, care provenea de la o dorinta ascunsa in adancul sufletului sau.

Hey, ti-am zis ca trec pe aici, mai ales cand stiu ca e primul tau fic. Eu nu prea dau critici dure(depinde...)
Greseli gramaticale nu ai, e foarte bine pentru inceput. Hmm... Mister, deci Amyra este si ea vampir? Si ce e cu tinutu' ala Keenaria?:S Imi place atitudinea personajului principal-presupun:))
Odata ce m-am apucat de citit primul capitol, acum nu ma mai opreste nimeni. Sa-l continui, pare reusit la prima vedere, o sa vad pe parcurs..
Deci hai cu nextu'

P.S. Sunt prima:D

Eeee, am trecut si eu pe aici...
Povestea e buna si pare originala... ramane de vazut pe parcurs...

Am vazut, insa, o mica gresala:
''-Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotomia asta? Se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet.
-Hey! Ma ignori cumva?''
Sunt replicile acelui-as personaj, deci nu m-ai trebuie sa pui linie de dialog:
-Spune-mi Amy, nu te-ai saturat de monotonia asta? se inclina usor spre bruneta care privea afara pe fereastra fara a scoate vreun sunet. Hei! Ma ignori cumva?

Inafara de asta totul e bine, asa ca astept continuarea. :bye:

Ma bucur daca va placut;) E timpul pentru continuare... XD

Dupa incheierea orelor, cele doua prietene au pornit spre sala in care era servita masa. Pentru a ajunge la cantina, aveau de traversat un hol care parea ca nu se mai termina. De-o parte si de alta peretii erau tapetati, purtand culori precum visiniu si negru, care se contopeau in mod placut. Numeroase picturi erau afisate, fiind incadrate de rame din lemn de stejar. Unele infatisau portrete, altele peisaje sau modele abstracte, fiecare avand un farmec aparte.
- Meylie… spune-mi te rog despre lumea oamenilor, mai exact despre ce a avut loc acolo. Iti amintesti, urma sa imi povestesti dar ai fost intrerupta din pricina domnului Gregor.
Sir. Gregor era profesorul lor de astronomie, stiinta careia i se dedicase toata viata. Era un barbat inalt, masiv, care purta mereu haine inchise la culoare, din dorinta de a arata cat mai sumbru.
- Multumesc ca mi-ai amintit, aproape ca uitasem… L-am auzit accidental, cand ma intorceam de la dormitoare, pe domnul Gregor vorbind cu domnisoara Rosie. Ii vorbea despre una dintre iesirile ei in lumea oamenilor. Era la o librarie, cand a dat peste o ziar local, in care erau relatate numeroase intamplari straini. Se spunea ca un numar mare de adolescente au fost gasite fara suflare in anumite zone ale orasului.
- Cum asa?
- Asteapta, inca nu am terminat! Acum urmeaza partea cea mai interesanta… victimele au fost examinate de niste specialisti, care au realizat ca toate aveau urma unei muscaturi la nivelul gatului.
- Ce fel de muscatura? Era deja foarte mirata.
- Aceasi muscatura pe care am putea-o lasa si noi, Amy…
Cand auzi spusele fetei, Amyra se opri din mers pentru a se putea gandi mai bine.
- Dar nu e logic! Noua ne este interzis sa facem asta, am fost invatati de mici sa ne hranim doar cu sange de animale.
- Da… stiu. Sunt sigura ca nu e cineva de aici, din scoala si nici din satele din apropiere… trebuie sa fie cineva cu adevarat malefic. Zicand asta lua o pozitie serioasa, punandu-si mainile pe solduri.
- Eu nu ii inteleg pe uni… cum sa fi atat de lipsit de sentimente incat sa faci asa ceva.
- Sunt de accord cu tine, dar stii bine ca noi nu suntem singurii vampiri care traiesc aici.
Desi vampirii au fost considerati mereu niste fiare nemiloase, aici traiau cativa cu totul si cu totul diferiti. Au fost educati sa respinga tot ce e rau, sa faca cunostinta cu binele si sa creeze o lume in care sa traiasca in armonie, hranindu-se doar cu sangele unor animale salbatice. Poate fi greu de crezut ca o astfel de sete de sange poate fi potolita doar cu astfel de lucruri, dar cu timpul ei au inceput sa se obisnuiasca si sa-si formeze noi obiceiuri, cum ar fi mancatul carnii de animale si a anumitor ierburi care puteau fi gatite.
In Keenaria s-a dus mereu o lupta intre bine si rau. Multi dintre vampirii care traiesc aici nu ar putea rani pe nimeni, dar pe langa acestia mai exista si cei care s-au alaturat fortelor raului si care se folosesc chiar si de magie pentru a-si pune la pamant inamicul.
Cand au ajuns, sala era deja aproape plina, ceea ce facea dificila cautarea unui loc in care sa te asezi. Cei aflati deja acolo au inceput sa le arunce priviri cercetatoare, cum obisnuiau a face de fiecare daca cand cineva isi facea prezenta. Amyra incepu sa devina agitata.
- Nu imi place cand ma privesc asa. Zicand asta aproape ca isi musca buza.
- Relaxeaza-te! Uite-l pe Tony, ne-a tinut el un loc.
Tony era prietenul cel mai bun al Amyrei, un baiat a carui energie nu se termina niciodata. Vorbea intruna si era entuziasmat de orice subiect abordai. Avea parul blond si niste pistrui care ieseau in evidenta din pielea albicioasa.
S-au asezat la masa si incepura sa studieze meniul din ziua respectiva. Se servea tocana de mistret innecata intr-un sos de sange, care lor li se paru delicios. Pe langa asta primeau un recipient plin varf, de unde puteau sa savureze gustul aromat al sangelui. Ce le placea elevilor aici, pe langa faptul ca adorau mancarea pregatita de doamna Curtins, era metoda de servire a hranei. Nu erai nevoit sa mergi personal pentru a-ti procura farfuria cu mancare, deoarece erai servit chiar la locul in care te aflai. Elevii care nu respectau regulile scolii, ori erau obraznici cu profesorii, erau adusi aici si nevoiti sa joace rolul de chelneri timp de mai multe zile, depinde cat de grava era fapta comisa.
- Ce va luat atat sa ajungeti? Eu am fost primul aici. Le adresa fetelor un zambet larg.
- Am fost prinse intr-o discutie interesanta, Tony.
- Sigur, Amy… Si despre ce era vorba?
- Meylie spune-i tu… eu trebuie sa merg pana la baie. Se ridica si porni grabita spre toaleta care se afla in capatul opus al coridorului.
- Bine, dar sa te intorci repede. Sper sa ne aduca si noua mancarea pana atunci.
Ajunsa in baie, Amyra dadu drumul la robinet, lasand apa sa-i hidrateze mainile inghetate. Se simtea usor ametita, punand vina pe oboseala provocata de examenele din zilele anterioare. Lua in palme apa si isi stropi usor fata, revigorandu-se. De ceva vreme avea niste vise oribile, cosmaruri a caror prezenta nu si-o putea explica. In ele se proiectau chipurile parintilor sai, atat de neclare incat nu se puteau descifra trasaturile. Vedea cum erau ucisi in cel mai neplacut mod posibil. Si nu erau doar ei, ci un oras intreg. “ Oare cu ce am gresit si de ce? “ . Gandul acesta nu o lasa in pace, o chinuia, o facea sa sufere, sa planga si sa se gandeasca tot mai mult la trecutul ei. Avusese o copilarie destul de frumoasa alaturi de matusa ei, care a reusit sa o faca fericita si sa amelioreze faptul ca nu si-a cunoscut parintii niciodata. Singurul lucru pe care il avea de la ei, era medalionul violet, pe care il purta mereu cu ea, astfel simtindu-se mai aproape de ei, de sufletele lor. “ De ce mi se intampla mie toate astea, de ce nu pot sa fiu si eu o fata normala ca toate celelalte? “ . Dintr-o data i se facu greata. Isi simti trupul tot mai greoi si privirea i se intuneca treptat. Inchise ochii lasandu-si corpul sa alunece incetisor pe peretele de care se sprijinea.

Bunaaa! Am observat ca ai schimbat numele ficului, e ok! Imi place mult.
Sa trecem la comentat.... A devenit din ce in ce mai interesant, nu ma asteptam la atatea crime, adolescente lasata fara suflare:-?(de fapt, muscate de un vamp, banuiesc eu....)
Am o banuiala.... Nu cumva tipul asasin e vreun baiat special? Am mai intalnit eu cazuri d-astea... Se indragosteste probabil de tipu` misterios si malefic, poate arogant....nush, sunt multe idei si pareri. Eu vreau sa vad ce-o sa scri.
te astept cu mult drag! Successssss:*

Amyra zacea intinsa pe spate, pe unul din paturile punctului medical al scolii. Acesta, alaturi de laboratorul de biologie si de biroul directorului, erau unele dintre cele mai neplacute locuri in care te puteai afla. Majoritatea vizitelor la director, nu aveau tocmai un scop pozitiv.
Infirmieria era asezata la subsol, parand astfel si mai neprimitoare. Privind in jur, iti sareau in ochi cateva dulapioare pline varf cu substante de diferite nuante, ierburi vestejite, ustensile invechite si cateva siringi, gata pentru a strapunde epiderma bolnavului. Plutea un aer greu de respirat, imbaxit, mirosul dominant fiind cel de mucegai. Singurul care parea in largul lui intr-o astfel de incapere, era Rymo, un gnom cocosat si mofturos, care avea grija de pacienti.
Cand isi deschise ochii, Amyra ii vazu pe cei doi amici ai sai, care ii aruncau priviri tematoare. Isi aduna toate fortele, ridicandu-se domol. Se simtea slabita si usor ametita. Meylie nu ezita si o stranse puternic in brate.
- Ne-am facut atatea griji, Amy. Ii arunca o privire fixa. Ce s-a intamplat, acum te simti mai bine?
- Sunt bine. Ma doare putin capul, dar totul e in ordine acum.
- Te-a gasit o colega din anul III, care a anuntat-o urgent pe domnisoara Rosie. Pistruiatul zambi usurat. Eu i-am tot zis lui Meylie sa mearga sa vada de ce nu mai apari, dar ea o tinea intruna cu acelasi lucru.
- Hey! Eu doar incercam sa iti explic ca o fata are nevoie de putina intimitate si de timp! Se intoarse cu spatele la baiat, aranjandu-si buclele roscate, incercand astfel sa para indiferenta.
- Bine ca a trecut… Incerca Amy sa ii potoleasca pe cei doi.
Discutia lor fu intrerupta de Rymo, care inainta tinand in mana sa paroasa si plina de bube, un pahar plin cu sange, in care se intrezarea si o culoare verzuie.
- Trebuie sa bei asta. Astfel iti vei recapata energia, de care nu prea se pare ca ai parte.
- Ce e chestia asta? Miroase ingrozitor. Duhoarea ii invada caile respiratorii, obligand-o sa-si duca mainile la nas.
- Nu te mai plange si da-o odata pe gat in jos! Este o planta care te va pune pe picioare. Se incrunta si zambi prefacut, iesindu-i la iveala dintii ingalbeniti care erau pe jumatate distrusi. Cateva zile vei sta sa te odihnesti si tu domnisoara ii vei tine companie, in caz ca i se va face iarasi rau.
- Da domnule! Zise Meylie, luand asta ca pe o sarcina importanta.

In dormitorul lor, fetele se bucurau de linistea si comfortul oferit de acea odaie. Nu era atat de spatioasa, dar era frumos amenajata, fiind locul perfect pentru relaxare si studiu. Mobilierul era in stil gotic, avand un aspect sobru, cu decoratii sculptate in lemn. Aveau doua paturi massive, doua lazi suprapuse prevazute cu picioare de sustinere si sertare, pe post de sifonier, un birou in care isi tineau cartile pentru scoala si o baie mica. La geamuri erau atasate perdele de catifea visinie, care erau folosite mai degraba ca aspect decat pentru a impiedica trecerea luminii, care acolo nu exista.
Amyra sorbea dintr-o ceasca plina cu sange, iar prietena ei se delecta cu o delicioasa placinta umpluta cu sange. In sfarsit terminara cu examenele si proiectele, avand astfel timp pentru a se relaxa.
- Pari ingandurata, s-a intamplat ceva, Amy?
- Nu… doar ca in ultimul timp am avut ceva probleme cu somnul, dar o sa imi revin. Am fost stresata din cauza examenelor.
- Inteleg… Asta m-a cam extenuat si pe mine. Nu am avut timp liber deloc.
Examenele erau intradevar obositoare. Era nevoie de multa munca si pe langa asta aveai de prezentat si un proiect despre o anumita tema, care iti era propusa de professor.
Pe cand purtau o discutie aprinsa, auzira un zgomot care le atrase atentia spre holul, care lega dormitoarele intre ele. Din curiozitate isi ciulira urechile, pentru a afla ce se intampla.
- Fii atent Gregor! O sa trezesti pe cineva. Asta era cu siguranta vocea ragusita a domnisoarei Rosie.
- Nu e vina mea ca tie iti arde la ora asta de plimbat. Nu inteleg ce e cu graba asta.
- Vrei sa afli ce se intampla, sau nu? Stii bine ca nu putem permite una ca asta, trebuie sa aflam cine e criminalul. Pentru a se face inteleasa, era mereu nevoita sa vorbeasca mai tare.
- Sigur ca vreau, dar sa fiu anuntat din timp ca urmeaza sa fac o astfel de iesire, nu sa dai buzna peste mine astfel.
- Nu mai bolborosi atat si misca-te odata!
Mica lor conversatie le starni si mai mult interesul celor doua. Aflara de ceva timp de existenta unei astfel de lumi, devenind pe zi ce trece tot mai curioase. Amyra simtea ca o leaga ceva de acea lume, dar inca nu intelegea ce. Nu pierdura nici o secunda, se incaltara si erau gata pentru a-i urmari pe cei doi, care parea ca pun ceva la cale.
- Repede Amy! Pune-ti paltonul si hai sa mergem, nu se stie cum e vremea pe acolo.
Pornira incet pe urmele lor, incercand sa nu scoata nici un sunet, pentru a nu se da de gol. Cei doi inaintau cu pasi repezi, traversand coridorul, coborand o scara in forma de spirala, luand-o apoi la stanga pe drumul care ducea la biblioteca. Fetele ii urmareau cu atentie, ca nu cumva sa ii piarda din priviri. Era greu sa te orientezi la ora respectiva, cand somnul iti dadea tarcoale. Erai inconjurat de-o multime de incaperi si daca nu erai atent te puteai rataci destul de usor. Desi erau invatate cu locurile de acolo, existau cateva pasaje pe unde nu ajunsera niciodata. In lumina slaba emanata de cateva candele si in linistea apastoare, totul parea ca se schimba, luand o forma sinistra. In spatele celor doua statui in forma de himera, domnea inalta biblioteca, cu rafturile ei prafuite si carti a caror cotoare au fost roase de timp. Profesorii se oprira brusc in fata unui raft pe care erau asezate cateva carti uriase, a caror culoare era de nedescifrat din cauza prafului care le inconjura. Domnisoara Rosie isi duse mana dreapta spre una din carti si spre mirarea celor doua, aceasta ii premise sa treaca dincolo de ea, devenind invizibila. O usa metalizata isi facu aparitia si cei doi patrunsera inauntru. Fetele au ramas cu gura cascata, urmand exemplul celor doi. Cand usa isi facu din nou aparitia, cu inima batandu-le puternic, trecura de partea cealalta. Sala care li se intindea acum la picioare, era de-a dreptul nemaipomenita. Parea o particica desprinsa din basmele cu zane, pe care i le spunea matusa ei cand era mica. Daca priveai in sus, in locul tavanului se zarea cerul impodobit cu milioane de astrii. In jur, nu era nici urma de mobilier, ci doar niste oglinzi de diferite forme si dimensiuni. Inaintea tuturor, era asezata una a carei forma iti sarea in ochi. Era diferita de celelalte, avea o stralucire aparte fiind incadrata de-o rama sculptata intr-un lemn de culoare rosie. Se apropiara sa o studieze.
- Ce crezi ca poate fi? Amyra se apropie si mai mult.
- Nu stiu… dar sunt sigura ca nu e ceea ce pare. Priveste ce stralucire are.
- Poate ca asta e, Meylie. Bariera care desparte lumea noastra de cea a oamenilor.
- Cred ca ai dreptate, altfel unde sa fi disparut cei doi.
- Exista un singur mod de a afla.
Inchise ochii si o lua de mana pe prietena ei, pasind astfel in interiorul oglinzii. O lumina puternica le inghiti, taindu-le respiratia pentru cateva secunde.

Sincera sa fiu nu ma asteptam sa fii asa de buna.
Ai descris bine desi ai avut cateva greseli dar mi-e prea somn ca sa le mai enumar acum. Imi place idea a doua lumi: una a vampirilor si una a oamenilor.
Ai mister, chiar foarte mult dar in titlu scrie ''Romance'' si desi ai terminat capitolul III n-am vazut la tine asa ceva ana acum.
Speri sa nu te superi pe mine pentru cele spuse... dar sunt de parere ca deacum inainte n-ar strica putinica dragoste prin capitolele urmatoare.
Daca te-am suparat te rog nu mai fi suparata, daca nu... bine.
Te pwp si astept continuarea.
:bye: :bye:

Un vant puternic le intampina pe cele doua, care se aflau acum intr-un orasel al muritorilor. A inceput o ploaie marunta, cu stropi atat de reci incat le facu sa tremure. Asta da primire. Erau pierdute intr-un cartier pustiu, cu cladiri darapanate si pereti murdari de graffiti. Singurele sunete, erau produse de picurii de apa, care lovindu-se de pamant, compuneau o usoara muzicalitate. Mai era si latratul cainilor, care hoinareau prin apropiere. Au ramas pe loc pentru a observa imprejurimile, gandindu-se incotro ar putea merge. Isi doreau sa plece cat mai repede din locul acesta neprimitor. Si-au croit drum prin acel cartier, compus doar din cateva cladiri vechi, ramase fara geamuri, pe jos gasindu-se doar sticla sparta si gunoaie. In noaptea aceea totul parea pustiu, strazile, locuintele oamenilor, magazinele. Privirea le-a fost captata de un local, din care venea o lumina slaba.
- Uite! Locul acela pare ok. Eu zic sa dam o privire. Gestul ei ii atrase atentia Amyrei catre café-barul din coltul strazii.
- Esti sigura? Eu zic ca e periculos sa mergem intr-un loc pupulat de oameni, pare a fi un… restaurant?
- Hai, fricoas-o! O lua de mana fortand-o sa o urmeze.
Intrara pe usa care scoase un mic sunet, atragandu-le astfel privirile tuturor care erau acolo. Inauntru era o atmosfera linistitoare, o melodie country se auzea dintr-un casetofon care era suspendat pe un perete. Nu era prea multa lume, majoritatea din cei prezenti erau barbati. Fetele erau acum urmarite cu atentie, nu pentru ca erau doar niste pustoaice, ci si pentru faptul ca aveau o infatisare perfecta si o piele atat de stralucitoare, care iti sarea in ochi.
- Meylie… eu zic sa facem cale-ntoarsa.
- Nu! Aici e cald si bine. Eu zic sa ne gasim un loc si sa ne purtam normal.
- Bine… fie. Isi dadu la o parte parul ud, care deja i se lipise de fata.
Se asezara la cea mai izolata masa, pentru a scapa de privirile insistente ale clientilor. Nici nu apucara sa-si dea jos paltoanele, care erau acum ude leoarca, pe cand chelnerita ajunse deja. Parea genul de fata careia ii placea sa-si petreaca majoritatea timpului in compania baietilor. Era inalta, cu forme accentuate si un par blond, auriu strans intr-o coada.
- Ce cauta doua fete ca voi intr-un astfel de loc? Se incrunta usor.
- Noi… Amyrei i se blocasera cuvintele pe limba.
- Noi tocmai mergeam inspre casa, cand ne-a prins ploaia. Ne-am zis sa intram putin aici pana se potoleste.
- In fine… Ce doriti?
- Ummm… sa ne alegem cu cat mai putine haine ude. Ii adresa un zambet ironic.
- Meylie… daca stam aici trebuie sa comandam ceva. Cred ca acesta este un local unde vin oamenii sa bea si sa manance. Incerca sa-i sopteasca astfel incat femeia aia bagacioasa sa nu o poata auzi.
- Aaaa… cred ca am inteles acum.
- Grabiti-va! Nu am de gand sa stau dupa voi toata noaptea.
- Poti sa revi mai incolo, te rog? Amica mea e foarte indecisa. Incerca sa nu zambeasca prea tare, pentru a nu-i iesi in evidenta coltii.
- Bine. Va dau zece minute, daca nu va hotarati pana atunci, o sa zburati afara. Se indeparta cu pasi grabiti, miscandu-se ca o felina. Cele doua au ramas din nou singure. Meylie era foarte revoltata pe aceea femeie, careia ii lipseau bunele maniere.
- Iti vine sa crezi… ce ingamfata, cine se crede? Pun pariu ca e proasta ca noaptea…
Dar Amy nu o mai baga in seama. Isi intoarse putin gatul, pentru a-l putea vedea mai bine pe tipul care nu o scapa din ochi de cand ajunse aici. Dar nu era ca toti ceilalti, care o priveau mirati pentru frumusetea ei iesita din comun. Era ceva diferit, el nu o admira, ci mai degraba avea o privire cercetatoare. I se parea frumos, atragator, desi abia daca i se vedea fata, din cauza paltonului maroniu inchis, a carui guler era ridicat. Avea un par foarte des, drept, cu cateva suvite lasate pe fata, de un saten inspre negru si ochi verzi, hipnotizanti. Si-ar fi dorit sa-i zambeasca, dar nu o facea. O privea mirat, fara a schita vreun gest. Amyra era inecata in ganduri, cand simti mana lui Meylie pe bratul ei.
- Ce e cu tine? Ai ascultat ce ti-am spus.
- Scuze… ce ziceai?
- Trebuie sa plecam, noi nu putem comanda nimic. Nu avem ce sa-i dam in schimb.
- Bine…

In sfarsit, ai pus capitolul:bv: Ce mi-a placut discutia dintre cele doua fete si blonda nesuferita.
In capitolul asta, nu prea am ce sa comentez... Adica actiunea nu a fost nimic iesit din comun, dar m-a facut curioasa lumea muritorilor. Mai ales tipu` ala care o tot priveste pe Amyra...
Devine interesant. Hai cu nextu` scumpo:*

Norii de ploaie au inceput sa se rareasca, lasand loc lunii, care acum emana o lumina puternica. Dupa ce au parasit in graba café-barul, si-au propus sa viziteze imprejurimile. Se indreptau spre parcul din apropiere, pe cand Amyra avu o presimtire ciudata. Se opri din mers.
- Esti bine?
- Da, doar ca… am senzatia ca nu suntem singure pe aici.
- Ce vrei sa zici? Eu nu vad pe nimeni.
- Vezi masina aceea oprita langa parc?
- Da, ce e cu ea?
- Haide! O lua la fuga, ignorand-o pe prietena ei.
Parcul se intindea cat vedeai cu ochii. Era bine ingrijit, cu bancute si felinare, locul perfect pentru tinerii indragostiti. Doar ca in acea noapte era pustiu, lupsit de rasetele adolescentilor. Masina care era parcata necorespunzator aproape de parc, avea una dintre usile din fata intredeschisa. Amyra se apropie tot mai mult, atinse manerul si deschise larg usa. Ii scapa un tipat, care intrerupse linistea din jurul sau. Meylie veni cat putu de repede.
- Ce-i Amyra, ce-ai patit?
- Priveste! Isi acoperi ochii pentru a opri acea imagine sinistra.
In interiorul masinii era o fata moarta, care fusese ucisa recent. Spre mirarea lor, aceea era chiar chelnerita pe care o intalnira la bar cu ceva timp in urma. Parea sa fi fost in drum spre casa, cand a fost atacata. Dar acum era de nerecunoscut. Avea hainele toate rupte, pielea de la nivelul umerilor si a picioarelor era brazdata de zgarieturi, probabil din cauza ca se zbatuse sa scape. In dreptul gatului avea o urma de muscatura, fiind inconjurata de o vanataie urata. Pe fata i se citea o expresie ingrozita, gura ii era inclestata ramanand intredeschisa. Acesta nu era atacul unui simplu vampir, era jocul unuia dintre cei mai de temut bautori de sange. Bruneta isi tinea mana la gura pentru ca ii era greata.
- Ingrozitor! Acum imi pare tare rau pentru ea…
- E groaznic ce i s-a intamplat. O pereche de lacrimi i se prelinse pe obraji.
- Trebuie sa plecam cat mai repede de aici, sa nu cumva sa ne gaseasca cineva in preajma ei.
- Meylie… nu o putem lasa aici.
- Nu avem de ales Amy, nu vreau sa fim banuite pentru asa ceva.
- Poate ca ai dreptate, dar unde sa mergem?
- Repede, in parc! Aud pe cineva venind.
Teama provocata de cele intamplate, facea ca totul sa para diferit. Parcul nu mai era locul perfect pentru relaxare si distractie, ci mai degraba un loc de joaca pentru criminali. Erau deja obosite si asta se datora intamplarilor prin care au trecut. S-au asezat dupa un tufis imens, fiind astfel camuflate. Priveau cu atentie la cei care se apropiau. Se ivira doi baieti inalti, unul parea mai in varsta si purta o palarie care ii acoperea ochii. Amyra tresari si inainta vreo cativa pasi. Acum ca vedea mai bine, era sigura ca unul dintre ei era tipul chipes de la bar. “ Dar ce cauta el aici? “ se apropie si mai mult.
- Amyra, ce faci? Vrei sa stie ca suntem aici? O trase de haina sa vina inapoi.
Cei doi pareau ca cerceteaza cu atentie cadavrul fetei, unul dintre ei scotand-o din masina pentru a o putea examina mai bine.
- Ce crezi ca vor? Nu par a fi politisti sau ceva de genul.
- Nu stiu, Amy. Dar ceva imi spune ca ar trebui sa plecam de aici.
- De accord. Ne ridicam la “trei” si incercam sa ne facem nevazute.
Se ridicara si pornira incet, pentru a nu fi auzite. Amyra, neatenta cum era, se impiedica de o radacina si cazu la pamant. La atingerea frunzelor uscate, se facu un zgomot destul de puternic pentru a putea fi perceptat de cei doi.
- Karl, prinde-o! Ea trebuie sa fie responsabila pentru toate astea, uite-te la pielea ei.
- Mi-am dat seama, e atat de vizibil. E un vampir!
Cel care mai devreme i se paru fermecator, alerga acum inspre ea, gata sa o prinda.
- Amy ce faci? Ridica-te! Dar totul era in zadar, el fiind deja mult prea aproape.
Ajunse la ea intr-o clipa, punandu-i o mana la gat si cu cealalta scoase un pumnal, care semana mai mult cu o sabie, datorita dimensiunii pe care o avea. Era foarte bine lucrat, avand manerul din argint impodobit cu pietre pretioase rosi si o lama bine ascutita, care putea strapunge orice. Atunci Amyra simti ca inima ii sta in loc. Ii era teama, dar in acelasi timp isi dorea ca el sa fie mai aproape. Nu intelegea ce era cu sentimental acela. El o privea acum fix, cu varful pumnalului atintit asupra pieptului ei. Acum, ca era atat de aproape i se paru frumoasa, inocenta si neajutorata, nicidecum o fiara care se hranea cu sange.
- Karl, ce e cu tine? Omoar-o odata, e un vampir!
- Nu! Las-o in pace, te rog. Nu noi am facut asta, este o greseala. Meylie incepu sa planga, crezand ca totul se va sfarsi in curand.

Imi place capitolul.
Hmmm, deci Karl e personajul principal masculin? Suupeer.
Cu siguranta nu o va omori pe Amy! Unde ar mai fi povestea, nu?
Nu am vazut greseli de tastere dar ai fi putut baga mai multa descriere si sa lasi putin mai lezer actiunea.
In afara de acest lucru totul e perfect. Mi se pare mie sau Amy si Karl vor face echipa pentru al descoperi pe vampirul ucigas. Nu stiu daca asa gandesti, dar ar fi frumos daca s-ar intampla.
Te pwp si spor la scris.
:bye: :bye:

Oh, mersi ca m-ai anuntat. Eu sunt aici sa citesc.
Deci devine tot mai interesant. Cand mi-am imaginat-o pe chelnerita de la bar moarte in acea masina, plus ca mai era si batuta, vai de ea, am ramas impietrita. Este vorba de un vampir foarte sadic, asta e clar...
Si Karl ala, sper ca nu e nebun sa o omoare. Stiu ca e si Amyra vampir, dar totusi, pana si lui i s-a parut frumoasa, deci trebuie sa iasa ceva:bv:
Astapt sa vad ce ne pregatesti.

P.S. Ma anunti si pe mn cand pui nextu`?

La marginea unui lac, era situat un orasel, cufundat acum in tacere. O noapte friguroasa de toamna, ii facu pe cei care il populau, sa se retraga cat mai repede in locuintele lor calduroase. Toti erau preocupati de treburi obisnuite, cum ar fi servirea cinei, culcarea copiilor sau pregatirea lucrurilor necesare pentru o noua zi de munca. Nimeni nu avea habar, de ceea ce se petrecea acum in parcul de pe marginea apei.
- Karl, ce naiba faci? Baiatul isi tinea o mana ascunsa in interiorul paltonului, fiind gata sa intervina.
Dar Karl nu il lua in seama, o privea atent pe tanara vampiroaica, care la randul ei facea acelasi lucru. Dupa cateva secunde tensionate, baiatul se ridica, indepartand lama ascutita, care era gata sa strapunga inima copilei.
- Nu pot, Luke. Nu pot face una ca asta. Nu inteleg de ce, dar nu pot. Isi muta privirea catre colegul lui, punandu-si mainile in buzunar.
- Daca tu nu poti o sa o fac eu. Scoase un pistol si il indrepta in directia Amyrei, care abia daca apuca sa se ridice, stand acum din nou nemiscata.
Nu stia ce ar putea sa faca. Ii era teama, deoarece tipul avea o arma, putand oricand sa o raneasca. Vantul porni din nou, fiind mai hotarat ca niciodata. Frunzele care erau imprastiate pe sol, dansau acum nestingherite. Luke era gata sa apese pe tragaci, cand fu deranjat de un zgomot puternic, urmat de un hohot malefic. Cel care isi facu aparitia, era acum in centrul atentiei. Era un baiat inalt, mai inalt decat cei doi, bine facut, purtand un zambet ironic. Avea parul lung, pana la umeri, de un galben stralucitor. Imbracamintea ii era compusa dintr-o geaca de piele neagra, plina cu insigne si fermuare, o pereche de blugi cu numeroase rupturi si niste ghete de piele. I se vedeau clar coltii, bine ingrijiti.
- El trebuie sa fie! Amyra se incrunta. Tu ai fost, nu-i asa?
Se auzi un raset batjocoritor.
- Da, eu am fost. Aveam o pofta nebuna pentru ceva fraged, dar nu am fost deloc satisfacut. Era atat de impura. Rase din nou.
- Esti mai josnic decat am crezut! Fata era de-a dreptul furioasa. A trecut prin toate astea din pricina unui criminal jegos. Vampirul nu era nici pe departe afectat de spusele ei, parea chiar amuzat. Facu cativa pasi, dorind sa se apropie de ea.
- Dar tu, draga mea, esti atat de frumoasa, sunt sigur ca ai ceva special. Hai mai aproape sa ne cunoastem mai bine. Inainta si mai mult.
- Nu te apropia de mine, te previn.
- “Hehe”, sunt asa speriat. Se intinse sa o prinda, dar Karl i-o luase inainte.
O apuca, tragand-o astfel langa el. Se afla acum in bratele lui, simtindu-se protejata. Scoase din nou pumnalul, dar de data asta il indrepta catre adevaratul criminal, vampirul fiind acum usor enervat.
- Exact cum banuiam… sunteti asa zisii “vanatori de monstrii”. Cine altcineva ar putea bantui strazile pe o vreme ca asta. Nu ma tem eu de voi. Dati-mi fata si promit ca o sa va las sa va bucurati in continuare de viata.
Cei doi nu pareau inspaimantati deloc, fiind chiar foarte seriosi. Asta se datora experientei de acest gen, pe care au dobndit-o in decursul anilor. Acesta nu era primul vampir cu care se confruntau, inaintea lui fiind multi pe care ii exterminara. Faceau parte dintr-o organizatie, care se ocupa cu astfel de probleme. Ei aveau grija ca orasul sa fie in siguranta, scapand astfel de criminalii care nu faceau parte din categoria oamenilor. Meseria lor era secreta, nestiind nimeni de existenta lor.
Blondul nu a mai stat pe ganduri, napustindu-se asupra lui Karl si a Amyrei. El ii dadu imediat drumul fetei, astfel incat sa nu poata fi ranita. Ii para atacul vampirului, facandu-i o incizie pe brat.
- Plecati de aici, e prea periculos pentru voi. O privi o ultima data.
- Dar…
- Haide, Amyra! Ai auzit ce a spus, sa mergem pana nu e prea tarziu. O prinse de haina si o trase dupa ea.
Vampirul o urmarea cu coada ochiului, fiind astfel atent si la loviturile pe care le putea incasa de la Karl. Se misca foarte bine, ferindu-se usor, datorita agilitatii cu care era dotat. Dar nici muritorul nu se descurca rau, reusind sa-l mai raneasca de cateva ori. Pentru a-l ucide, era nevoie de o lovitura in dreptul inimii. Din pricina ca era om, obosea mult mai repede, concentrandu-se astfel mai greu. O mica greseala din partea sa, i-a dat celuilalt sansa sa-l imobilizeze, fiind aproape sa-l muste de gat. Avu noroc cu prietenul sau, care interveni la timp.
Cele doua, care erau acum mult mai departe, auzira intr-un tarziu doua focuri de arma.

Imi place foarte mult continuarea...
Greseli nu am vazut, nici ca am cautat.
Mi-a placut cum l-ai descris pe vampirul ucigas, desi mai mergea. Ce imi place la acest vampir e... faptul ca a aparut chiar in momentul in care Amy era sa fie impuscata de insotitorul lui Karl.
Aaaa... si faza ca l-a muscat de gat. Ce se intampla?... se transforma si Karl in vampir.
Astept continuarea, ca sa scap de indoieli.
Te pwp dulce Onisor.
:bye: :bye:

Ce lupta interesanta:X Nu ma asteptam la asta, adica eram sigura ca, Karl n-o s-o ucida pe draga de Amyra; iar aparitia adevaratului criminal incepe sa mai schimbe atmosfera>:)
Greseli nu am vazut, descrierea a fost ok, iar dialogul nu este deloc sec. Replicile vampirului malefic sunt grozave:chuu:
Scuza-mi venirea intarziata, in orice caz, iata ca am venit cu un comm si ms ca m-ai anuntat:* Te pup si te asteptam cu urmatorul capitol>:D<

Cateva raze de lumina, se inghesuiau sa patrunda prin firul gros al intunericului. Cerul era acum invadat de culori calde, care se proiectau din imensul astru. Era deja dimineata. Desi erau la capatul puterilor, fetele nu se oprira din alergat, nici macar pentru o secunda. Erau prea speriate. Isi tineau ochii inchisi, simtind doar aerul rece al diminetii, care le atingea pielea. Se oprira brusc, datorita loviturii care veni din fata. La o privire mai indelungata, au realizat ca cei de care tocmai se ciocnira, erau chiar profesorii, care le-au condus pe acest drum, presarat cu pericole. Femeia care il insotea pe Gregor, le privea larg. Pe fata i se putea citi o expresie ingrijorata, gura i se deschise, pentru a lasa loc cuvintelor.
- Ce faceti voi aici? V-am cautat peste tot prin scoala. Era de-a dreptul mirata.
- V-ati pierdut mintile, cum ati indraznit sa veniti singure pe aici? Gregor era mai serios ca niciodata.
Nu le venea sa creada in ce bucluc au intrat. Trebuia sa existe o pedeapsa destul de grava pentru o astfel de incalcare a regulilor. Dintr-o data, devenira si mai palide decat erau. Simteau o pofta nebuna pentru sange, ceea ce explica lipsa de vlaga, de care aveau parte. Nu mai erau in stare sa rosteasca nici un cuvant, desi doreau sa le povesteasca celor doi prin ce au trecut. Aveau noroc cu profesoara lor, care era mereu calma, astfel tinand situatia sub control.
- Aratati groaznic, dar asta nu mai conteaza acum. Trebuie sa va scot de aici, lumina o sa va slabeasca si mai mult. Le lua de mana, facandu-le astfel sa o urmeze.
- Dar unde mergem? Isi facu curaj Amyra.
Domnisoara Rosie inainta cu pasi grabiti, parand deranjata de cuvintele Amyrei.
- Am sa te duc intr-un loc sigur. Nu te mai poti intoarce la institutie.
- Cum adica, trebuie sa raman aici? Nu inteleg. Vreau sa stiu unde ne duce-ti! Isi smuci mana, oprindu-se brusc. Profesoara inspira adanc, parand acum si mai ingrijorata.
- Iti voi spune dupa ce vom ajunge. Acolo o sa primiti hrana si o sa va puteti linisti. Atunci o sa va spun totul, acum miscati-va!
Fetele o ascultara, lasand intrebarile pe mai tarziu. Traversara centrul, trecura pe langa un liceu, pe langa un complex de magazine, ca apoi sa o coteasca pe un drum, care era izolat de restul orasului. Era o alee acoperita cu o multime de arbori, fiecare avand costumul sau propriu, de diferite nuante. Era placut, deoarece coroana lor deasa, formata din frunze uscate, interzicea luminii sa patrunda. Era din nou liniste, fara sunetul masinilor sau glasul oamenilor, care se bucurau de o noua zi insorita de toamna. Curand aveau sa se zareasca cateva case, cu garduri, care inconjurau gradinile frumos amenajate. Era un coltisor de Paradis. Se putea zari inalta vita de vie, care gazduia niste struguri uriasi, pomii fructiferi, bancutele, locul pentru gratar si leaganele, unde te puteai relaxa la lumina soarelui. Era minunat si in acelasi timp prea stralucitor pentru cele doua, care au trait doar la lumina lunii. Rosie se opri in fata unei case cu peretii zugraviti in verde. Era o locuinta perfecta, pentru o familie fericita. Amyra simti cum un zambet ii lumineaza fata, si un vis frumos lua nastere. Isi inchipuia o viata perfecta alaturi de parintii sai, care sa fie langa ea si sa o faca sa zambeasca.
- Am ajuns. Domnisoara Rosie, deschise usa din lemn a garduletului si suna la sonerie. In clipa urmatoare, usa locuintei se deschise si o doamna destul de in varsta, le iesi in cale. Avea o figura dragalasa, chiar si la varsta ei, adresandu-le un zambet bine venit. Parea o persoana blanda, cu un suflet de aur.
- “Ooo” , draga mea, Rosie! Ce bine ca ai venit. O stranse in brate. Haide-ti, intrati. Gasiti totul in frigiderul de la subsol, Rosie tu stii drumul.
- Multumesc, Katie. Haide-ti fetelor, Gregor.

Amyra se relaxa pe unul dintre fotoliile imbracate in piele neagra, sorbind dintr-o ceasca plina cu sange proaspat. Asta o puse imediat pe picioare. Alaturi de ea era si Meylie, cei doi profesori si gazda. Se aflau acum intr-o camera spatioasa, cu doua fotolii mari, o canapea de aceeasi culoare, o masuta din sticla si un televizor suspendat pe un perete. Intr-un colt al camerei erau asezate cateva rafturi, pline cu colectii valoroase de carti. Gazda avea o slabiciune pentru verdeata, avand in fiecare coltisor al casei, vaze ori ghivece pline cu flori frumos mirositoare. Domnisoara Rosie, vazand ca fetele se simt mai bine, incepu sa le spuna tot, asa cum le-a promis.
- Cat ma bucur sa va vad zambind din nou. Asa cum am promis, o sa va dau niste explicatii… Pentru ca ati incalcat anumite reguli, unele chiar foarte importante, ve-ti fi pedepsite pe masura.
- Stiam eu… Ce va trebui sa facem? Sa servim la cantina o luna, sa curatam tot praful din biblioteca, teme suplimentare?... “Ummm”, ce mai poate fi?
- Nu, Meylie. Una din voi este nevoita sa paraseasca institutul pentru o anumita perioada de timp. Rosti toate astea dintr-o suflare. Parea ca ascunde ceva. Cand Rosie avea privirea plecata, mereu o macina ceva.
- Nu se poate! Interveni Amyra. Cum adica una din noi? Amandoua suntem vinovate. Si in plus… sa nu ne mai intoarcem la scoala, mi se pare absurd. Se ridica in picioare.
- Nu fi obraznica, domnisoara! Gregor nu suporta cand un elev ridica vocea in fata unui professor.
- Ve-ti fi separate. Astfel nu o sa va mai tineti de prostii. Nu e prima data cand incalcati regulile, doar ca de data asta e mult mai grav.
- Imi pare atat de rau! Va rog, puteti sa ne dati oricare alta pedeapsa, dar nu asta. Meylie isi puse o mana pe frunte.
- Liniste! Eu decid ce si cum faceti, ati inteles? Meylie, tu te vei intoarce la scoala, in Keenaria, iar tu Amyra vei ramane chiar aici, in lumea muritorilor. Asta o sa va fie invatatura de minte. Inchise ochii pentru cateva secunde, intrebandu-se daca nu era mai bine sa le spuna adevaratul motiv pentru care a procedat astfel.
Cele doua prietene erau de-a dreptul distruse. Nu isi puteau inchipui cum ar fi sa nu se vada deloc o zi intreaga, nici pe Tony, ori lucrurile care le legau de aceea lume. La Amyra i s-a spus ca va trebui sa ramana in aceea locuinta, alaturi de Katie si familia ei, care cu siguranta ca nu era una obisnuita. I s-a mai spus si ca aici nu va putea merge la scoala, asa ca ii vor angaja un tutore, care sa ii predea chiar acolo. Trebuia sa fie de-a dreptul ciudat sa traiasca alaturi de oameni.

Interesant...
My honey, scuza-ma, dar dau maine un edit. Now, I'm so tired....
I tell you: editttttttttttttttttttt
[EDIT]

Asa cum am spus, edit:P Stiam ca se intampla ceva, dar nici chiar asa. Poate ca sunt rea, dar totusi, imi pare bn ca batranica aceea nu a dat-o pe Amyra afara din scoala, ci pe Meylie... Cred ca are sanse sa descopere cate ceva, mai ales in legatura cu vampirul ala ucigas.
BTW, eu te las si-ti urez spor la scris>:D<

Buna draga... in primul rand te rog sa ma scuzi pentru intarziere, dar stii si tu e sambata si am avut musafirii care sincer am crezut ca nu mai pleaca:))... cat despre ficul tau ce pot spune, sunt multe ficuri cu vampiri insa ideea ta e originala... ma bucur ca ai introdus multe elemente noi fata de celelalte povesti cu vampiri, cum ar fi castelul si faptul ca nu beau sange de om(aici imi pare rau si pentru saracele animale:))), camera secreta cu poarta spre lumea oamenilor si nu in ultimul rand vanatorii... ca tot veni vorba de ei, o sa se mai intalneasca cu vanatorul acela chipes, nu-i asa?... oricum care e treaba cu parinti fetei, adica nu a apucat sa ii cunoasca si totusi o tortureaza cu cosmaruri... anyway faptul ca o sa traiasca in lumea oamenilor mi se pare o idee geniala si totusi nu pot sa nu ma intreb cum o sa se descurce sau ce o sa se intample... draga mea atata am avut de spus si nu uita sa ma anunti cand pui nextu:*:bye:

Norii grei se impletira deasupra micului oras si o rafala de vant porni de nicaieri. Amyra privea pe fereastra, la picaturile marunte de apa, care se imprastiau pe pamant. Ploua. Statea ghemuita, cu privirea indreptata spre geam si cu o tristete sfasietoare in suflet. Nu intelegea de ce a trebuit sa se intample astfel, de ce este nevoita sa ramana in aceasta lume, a muritorilor. I se parea mult prea ciudat si ii era dor de prietenii si lumea, de care apartinea. “ Nu o voi ierta niciodata ca mi-a facut una ca asta” . Se gandi la profesoara ei, Rosie, care a luat aceasta decizie stupida. In timp ce numeroase intrebari ii invadau gandirea, usa camerei in care se afla se deschise, scartaind. Prietena de-o viata a lui Rosie, i-a oferit aceasta odaie, unde urma sa-si petreaca marea parte a zilelor. Camera era situata in mansarda, fiind destul de spatioasa. Era construita cu lambriuri din lemn de brad, avand un singur geam. Mobila era compusa dintr-un pat francez, cu scheletul facut din fier, un dulap mare, o biblioteca, care era pe jumatate goala, un televizor si un birou pe care se afla un calculator invechit. In lumina slaba a becului, se ivi chipul lui Katie, care pasi inauntru. O privi pe Amyra, care nici nu baga de seama ca nu mai era singura.
- Ti-am adus o gustare, poate iti e foame. O privi duios.
Vocea acesteia o facu pe fata sa isi intoarca privirea.
- Nu, multumesc. Ii raspunse sec.
Femeia nu se lasa intimidata si se apropie tot mai mult, pana ajunse langa Amyra. O mana calda ii atinse pielea inghetata.
- Stiu cum te simti, copila. Ii spuse cu o voce blanda.
- Nu aveti cum sa stiti. Nu ati fost niciodata pusa intr-o situatie ca asta. Un sir de lacrimi au pornit din ochii mari ai acesteia.
- Draga mea, la viata mea, am trecut si eu prin multe incercari. Ii sterse cateva lacrimi. Nu am fost mereu ceea ce sunt acum.
- Ce vreti sa spuneti cu asta?
Femeia incepu sa-i povesteasca despre viata sa.
- M-am nascut la fel ca si tine, cu sange rece. Am trait in Keenaria, alaturi de parintii mei, pana la varsta de douazeci de ani, cand viata mea a luat o intorsatura neasteptata. Fata Amyrei se luminase, devenind serioasa. M-am indragostit de un muritor si atunci am inceput sa inteleg ceea ce imi doream cu adevarat. Katie se uita fix la Amyra, pe buze aparandu-i un zambet.
- Ei bine… ce va doreati? Era nerabdatoare sa afle continuarea.
- Imi doream sa am o familie obisnuita, un copil de care sa ma bucur, impreuna cu care sa ma pot plimba sub razele soarelui linistita, fara sa ma orbeasca ori sa obosesc. Nu mai vroiam sa simt niciodata gustul dezgustator al sangelui, ma saturasem.
- Dorinta vi s-a implinit! Dar cum e posibil? Amyra facu ochii mari.
- Aceasta este partea cea mai interesanta, dar am sa iti povestesc totul maine dimineata, caci acum e tarziu. Katie chicoti si o mangaie pe parul ei negru si drept.
- In regula. Dar sa stiti ca nu ve-ti scapa de gura mea pana nu o sa-mi spuneti totul. Se ivi un zambet pe chipul ei.
- Iti promit! Katie ii trase cu ochiul si iesi din camera.

Amyra se trezi cu greu, privind adormita spre fereastra. Era dimineata, ploaia se opri si soarele isi facea din nou aparitia. S-a dat jos din pat, intinzandu-se si cascand cu putere. Isi aminti de seara trecuta si promisiunea facuta de Katie. Se imbraca repede cu un tricou verde inchis, isi trase pe ea o pereche de blugi si se incalta cu niste tenisi ponositi. Isi duse mana la gat, aranjandu-si medalionul. Cobora grabita scarile si ajunse in bucatarie. Era atata lumina, de abia isi putea tine ochii deschisi. Se aseza la masa din sticla, privind-o pe Katie, care pregatea micul dejun. Aceasta o intampina cu un zambet cald, cum proceda mereu.
- Buna dimineata, dragut-o!
- Buna dimineata… desi preferam sa fie seara. Isi inchise ochii pentru cateva secunde. Unde este domnul Bannet?
- A plecat deja la munca, zilele astea o sa lipseasca mai mult deoarece au un proiect de incheiat.
- Inteleg. Privi la farfuria care tocmai i se puse in fata. Continea doua ochiuri, trei feli de sunca prajita si cateva feli de paine. Pe masa mai era si un pahar mare, plin cu sange, care ii sari in ochi Amyrei. Incepu sa manance. Katie se aseza si ea, sorbind dintr-un pahar cu suc de portocale. Pentru cateva minute fu tacere. Amyra era nerabdatoare, dorind continuarea istorisirii cat mai repede.
- Deci… Se juca cu furculita in farfurie.
- Nu am uitat. Se ridica sa isi duca farfuria la chiuveta, rasuci robinetul si apa incepu sa curga. Cine nu cunoaste adevarul, ar zice ca vampirii sunt cu totii la fel, ca prin ei curge acelasi sange. Dar asta este total gresit. Inca din antichitate, au existat cativa, cu totul si cu totul speciali, chiar daca acestia erau foarte putini. Aveau ceva care ii facea diferiti, de o importanta deosebita. Ei au avut darul de a schimba destinele celor care se detestau pentru ceea ce erau. Acestia sunt vampirii prin venele carora curge un sange pur. Orice vampir care dorea sa renunte la tot ceea ce i-a fost dat si sa devina om, trebuia doar sa guste din acel sange pur. Atunci incepea magia, el devenind pentru totdeauna un muritor.
- Vorbiti serios? Dar asta este extraordinar! Deci dumneavoastra ati fost una dintre cei care au incercat asta. Acum inteleg cum ati procedat. Se simti fericita, se bucura pentru femeia aceasta, care si-a ales acest drum minunat.
- Da… chiar este extraordinar. Desi cuvintele ei trebuiau sa exprime fericirea, aceasta isi pleca privirea. Stia ca trebuie sa ii spuna toata povestea, trebuia sa stie ca din acel sange pur nu a mai ramas decat foarte putin, acela apartinandu-i unei fiinte inocente, care se afla acum in fata ei.
- S-a intamplat ceva? Intreba ea mirata.
- Nu, doar ca…
Sunetul produs de sonerie le facu pe cele doua sa tresara. Katie se ridica si merse sa deschida usa. Se auzira cativa pasi, dupa care o voce care o striga.
- Amyra! A venit noul tau professor, care iti va fi tutore pe timpul sederii tale aici.
Amyra merse in graba sa cunoasca persoana, care probabil ca ii va face noua ei viata un cosmar. “ De ce trebuie sa studiez chiar si aici? “ . Cand ajunse la usa de la intrare, bataile inimii i se accelerasera, fiind gata sa-i sparga pieptul. Nu ii venea sa creada. Ceea ce vedea era real? Alaturi de Katie statea Karl, care vazand-o, ii adresa un zambet dulce. Parea mult mai schimbat decat in acea noapte, acum fiind imbracat ca un tanar obisnuit. Amyra simti cum o lasa picioarele. “ Cum poate fi el tutorele meu? Nu poate avea cu mult peste douazeci de ani. Asta nu e de bine. Si pun pariu ca o sa aiba pretentia sa ma si concentrez. “ . Katie il pofti inauntru si ii explica unde o sa stea sa ii predea Amyrei. Sufrageria era locul potrivit.

Hi sweetie, tnx` ca m-ai anuntat, ca de obicei ^^
Pai incepand cu inceputul, , chiar nu credeam vreodata ca (,) Katie sa ascunda un asemenea secret si in al doilea rand OMG!! Ce-mi vad ochii?! Din nou, raman uimita sa-l vad pe Karl - ok , tocmai Karl - unde locuieste Amyra.
Jur ca la faza cu profesoru`, am ramas
Btw, greseli n-am observat :] Tine-o tot asa. Byeh, dear

Hi sweetie:*
Ce sa spun inafara de faptul ca esti uimitoare... povestea aia este total si cat se poate da reusita, chiar mi-a atras atentia.
Cat despre Karl, cine s-ar fi asteptat sa fie profesorul si tutorele ei se potriveste perfect... desi sunt curioasa sa vad ce lectii o sa faca ei. Am sentimentul dca vor avea loc anumit conflicte intre cei doi, dar daca ar fi sa se intample sigur ar fi minore:))
Sweetie ms ca mai anuntat... sper sa o faci si in continuare:*:bye:

Am promis ca trec,nu?
Deci nu se poate, Karl e noul ei profesor? E mirifantatribulos (nu exista cuvantul, nu? de la cola, n-am ce face). Ma intreb cum va fi viata lui Amy de acum inainte si care e marele secret pentru care a fost ''repudiata'' in lumea oamenilor. Nu cred ce e numai pentru ca are sangele pur. Trebuie sa mai fie si alceva, cred... Cum adica ii va fi tutore? Adica e ... Nu stiu cum e... ba stiu: E complicat. Foatre complicat.
Eu te pwp si astept capitolul urmator.
:bye: :bye:

Loc rezervat. Defapt, postez ca sa nu uit. Promit ca dau edit cand vin de la antrenament sau maine xD. Daca uit, nu ezita sa ma stresezi! ^^. Spam. Spammily-spam-spam. Spam.Am spus SPAM!!! Gata, nu mai e spam xD.

EDIT:

În sfârşit! Îmi pare foarte rău că am întârziat aşa de mult cu edit-ul, dar am luat-o mai uşor cu comentatul xD. Trebuia să te anunţ, ştiu ><". În primul rând am observat originalitatea fic-ului tău, pentru care vreau să te felicit. Da, e cu vampiri, şi aproape toată lumea scrie " cu vampiri", dar al tău are o idee rar intâlnită :3. Let's see:
Îmi place mult cum descrii, şi deşi nu narezi la persoana întâi, unde poţi descrie mai profund sentimentele, le descrii bine. Descrii ok şi spaţiul, şi personajele.
Dialogul este ok, nu este în excess şi nici sec, iar acţiunea decurge normal.
Cu acest capitol am înteles şi titlul, care mi se pare foarte interesant. Povestea aceasta cu "sângele pur" este, în sine, foarte interesantă. And what?! Un tip de douăzeci de ani este prof? Presimt că aia vor face cu totu' altceva decât lecţii împreuna *laughs*. Nu mă băga în seamă. xD

Am găsit câteva greşeli, şi am observat că ai o problemuţă cu virgulele, pui prea multe şi unde nu trebuie xD.

Amyra privea pe fereastra, la picaturile marunte de apa, care se imprastiau pe pamant. - fără a doua virgulă.
I se parea mult prea ciudat si ii era dor de prietenii si lumea, de care apartinea. - ăghen, virgula aia n-are ce căuta acolo
Prietena de-o viata a lui Rosie, i-a oferit aceasta odaie, unde urma sa-si petreaca marea parte a zilelor. - end ăghen xD prima virgula.

Şi lista continua, iar eu nu sunt Moş Crăciun.
Sper să mă anunţi când vii cu next-ul, pentru că sunt curioasă cum se va descurca Amyra fără prietena ei şi cu noul "prof" *laughz*.

Ja ne & gambatte~!

O liniste apasatoare se lasa in odaia in care Amyra urma sa studieze geometria in spatiu. Il privea insistent pe cel care, cu cateva seri in urma ii salva viata. Un sir de emotii puternice ii strabatura corpul, se simtea prizoniera in acea camera unde domnea tacerea. Era ciudat. Karl nu parea deloc surprins, era chiar foarte calm. Isi deschise rucsacul, din care scoase cateva caiete si un penar, care era dotat cu tot ceea ce avea nevoie. O privea din cand in cand pe Amyra, dar de data asta fara a o cerceta.
- Astazi iti voi spune tot ceea ce trebuie sa stii despre figurile geometrice de baza. Isi deschise unul dintre caiete.
- Sunt numai ochi si urechi. Amyra ii evita privirea.
- Atunci sa incepem. Cilindrul circular drept are o desfasurare…
Amyra incerca sa se concentreze, dar in zadar caci gandul o purta in alta parte. Baiatul acesta era cu adevarat deosebit, cunostea atatea lucruri despre materia pe care ea o ura cel mai mult, era puternic si frumos. Oare era real? Se simtea ignorata, el vorbind doar despre o stiinta care pentru unii era de neinteles. Isi lua inima in dinti si ii vorbi.
- Prietenul tau a renuntat sa ma mai vaneze? Acum se simtea si mai incordata.
- Da. Cred ca a inteles si el cat esti de firava si inofensiva. Ii aparu din nou acel zambet in coltul gurii.
- Tu razi cumva de mine? Se enerva Amyra.
- Nu am motive sa fac asta. Ti-am spus doar adevarul.
Amyra isi pleca privirea, devenind din nou o visatoare. Karl era atat de linistit si asta il facea si mai sexy. Auzi ceva miscandu-se, apoi isi simti spatele cuprins de ceva care ii era atat de cunoscut. Era Karl, care statea acum langa ea. Ii prinse cu o mana barbia, inaltand-o in asa fel incat ea sa il poata privi drept in ochi.
- Vad ca nu prea esti atenta la ceea ce trebuie sa iti predau. Crezi ca ai putea sa imi oferi atentia ta macar pentru un minut? Ii afisa un zambet larg.
- C... c … cred ca as putea incerca.
- Sunt sigur… Isi retrase mana cautand ceva intr-un caiet.
Amyra inghiti in sec, isi aranja parul si lua un creion in mana. Se simtea atat de atrasa de vanatorul devenit acum professor, incat nu isi mai putea muta privirea de pe chipul lui. El continua cu explicatiile, care deveneau tot mai plictisitoare. Avea un character greu de descifrat. La inceput a privit-o serios, cercetand-o, apoi i s-a parut inocenta si lipsita de aparare, iar mai tarziu a inceput sa ii zambeasca si sa o tina atat de aproape de el.
- Vad ca pentru tine nu exista leac, poate asta te va ajuta sa te concentrezi mai bine. Ii lua chipul in palme atingandu-i usor buzele, care erau atat de moi. Desi surprinsa de gestul baiatului, Amyra isi trecu mainile dupa gatul lui, dorind sa continue astfel pentru o eternitate. Buzele lor se contopeau intr-un joc nebun care iti taia respiratia. Desi nu a durat atat de mult, pentru Amyra a fost o experienta de neuitat. Era primul dar si cel mai dulce sarut din viata sa.
- Sper ca acum ma vei asculta cu atentie. Gresesc cumva?
Amyra simtea cum sangele ii clocoteste in vene, dar obrajii ii ramaneau tot de un alb pur.
- Nu sunt sigura de asta… Incepu sa devina mai agitata. Cum as putea sa mai fiu atenta? Se incrunta.
- Atunci va trebui sa lasam asta pe maine. Ii arunca o privire telefonului, care incepu sa sune. Avea un mesaj. Il citi cu atentie, dupa care il puse la loc in buzunar.
- S-a intamplat ceva, pari ingrijorat?
- Trebuie sa plec. Ne vedem maine. Isi aduna lucrurile in graba fara a da vreo explicatie.
Amyra il urma pana la usa, fiind putin ingrijorata. Dar orice problema ar avea, era sigura ca o sa se descurce. Karl o privi o ultima data, ciufulindu-i parul.
- Hey! Ce crezi ca faci? Isi duse mana in par.
- Mi-a facut placere sa iti predau, esti un elev special. Ii trase cu ochiul.
- Sunt…? Il privea cum se indeparteaza, asta intristand-o putin. Sunt convinsa ca orice problema ar avea de rezolvat, are legatura cu meseria sa secreta.

"Ii trase cu ochiul" - cred ca mergea mai bine " ii facuse cu ochiul, zambind copilaros "
Greseli de tastare, nu am observat ceea ce e foarte bine . ^^ Totusi, am observat pe`acolo [ ma rog, am citit ] un sarut micut intre cei doi. : > Mie mi s-a parut cam scurt, puteai sa pui mai mult accent pe sentimentele fetei, dat fiind faptul ca era primul ei sarut. Si wooow ! Primul sarut pentru un vampir... xD
In rest, totul a fost OK. Ideea cu predatul este destul de buna, poate la urmatoarea lectie va iesi mai mult... >:] :]]
Btw, sa nu mai intarzii asa mult data viitoare, cu toate ca e bine, mai creste suspansul si misterul. Success darling !

PS: Merci ca m-ai anuntat ! S-o faci si data viitoare ! * hug *