AnimeZupCăutare

We will still be friends forever despite difficulties

iubiree... >:D< mor de somn asa ca voi da un ediiit.
merci de intelegere...totusi, ori n-am vazut eu, ori tu nu mai anuntat de noul capitol :-w
oricum, te iert daca ai uitat, doar sunt bunicuta ta ^_^.
deci, maine, ediiiiit. imi cer inca o data scuze.

EDIIIT
pai, :x ai un capitol minunat, mi-s placut foarte mult ce intorsatura au luat lucrurile, adica, Sasori are un copil? waw! n-as fi gicit asta nici intr-o mie de ani. Chiar mi-a placut!
Descrierea e chiar frumoasa, totusi trebuie sa descrii si locurile unde personajul se afla, de exemplu camera sa, ai spus doar ca a intrat si s-a trantit in pat, asa si? camera aia avea doar un pat? sunt convinsa ca nu. bine, sa trec mai departe ca incep sa devin ceva ce nu vreau sa devin ( o critica nervoasa :)) )
Naratiunea e chiar ok, nu mai comentez.
Dialogul e chiar frumos, nu-i sec deloc, love it! Mi-a placut ce i-a spus Sakura si ultimul dialog, de asemenea si cand i-a spus Saso ca o iubeste, de fapt mi-a placut tot :)) .
Actiunea nu e grabita, chiar ai lungit-o, tres bien!
pai, sincer chiar nu mai stiu ce sa mai spun decat spor in continuare cu ficul si muulte idei.

:bye:
iata-maaa micuta mea nepotica mai mare,cum am promis mi-am facut in sfarsit aparitia imediat dupa mamiii meu care este deasupra mea, deci acest capitol a fost c-am scurt [: ((]
dar plin de sentimente, si inca ceva, copil?? Sakuraaa ?? Orfelinat?? ce se intampla aici :-w ce cauta Sakura la acel orfelinat ?? hmm, oricum sunt in total mister , asa ca ma diar nepotica aduu nextul si nu ma mai tine pe jar , iti cam place sa ti-i lumea in "eroare" eee esti c-am rea si nu imi place.Deci haideee sa nu uiti sa ma anunti cand apare nextul..stiu ca am c-am intarziat cu comentul dar de citit am citit de mooooolt
bine c-am atat pentru astazi , te iubesc micuta mea nepotica mai mare semnat matusicuuu tau .
Umm, ce ati citit mai devreme nu este adevarat! Vero si.a revenit:- ", si am decis sa fie cuplul GaaSasoDeiSaku`:)). Adica patrate amoroase`:]].
Deci o sa muriti de ras la urmatorul capitol, daca o sa fie cum prezic eu`=]]. Deci nu ati vazut si nu ati auzit nimic!
Haku-chan ;x My love ;x Ai adus nextu` xD M`ai anunţat xD Şi e din perspectiva lui Sasorii-kun xD Oh , geez , God m`a binecuvântat xD Câte fapte bune ai făcut pentru noi xD Hehe , mă pun pe citit xD Comentez imediat xD Oh , my love , am ajuns deja la capitolul 10 ? Ehe xD Adică aţi ajuns xD Mnooo , iar ai ascultat Nane ;]] Nu pot spune că sunt sigură de asta , totuşi îmi place extrem de mult primu` paragraf , îl face pe Sasorii-kun un deştept cu un IQ mare =]]] xD Sasorii , you baka !!! Offf , Sakura-chan :[ Îmi e milă de ea :[ Totuşi i`a spus verde în faţă lu` Sasori , ceea ce e bine , totuşi Sasorii asta meritai , dacă ai fost un prostănac , totuşi îmi pare rău pentru tine că suferi , da` totuşi nu cred că suferi cât a suferit rozalia , totuşi asta meriţi xD Ceee ? Aventură , c...cu Hotaru ? Cu , cu , cu tipa aia ? Sasoriii ! Ce imbecil ! Îmi vine s`o iau pe portocala aia de ciuf =]]]] Hmm , Nawaki nu e numele lu fratele lu` Tsunade-sama ? Totuşi ce caută Sakura , acolo ? Să nu`mi zici că ştia totu` legat de Sasorii ? Wooow ... Descrierea perfectă :X Naraţiunea la fel xD Dialogul nu mi s`a părut sec . Greşeli nu am văzut , yupiii ` xD Acţiunea decurge bine ;-? zic eu xD Mă bucur că a mai apărut şi un capitol din perspectiva lui Sasorii . Felicitările mele pentru idee xD Spor la scris şi imaginaţie xD

________________________________________________________________________________

EDIT : Eee , ce ? Ăăă , păcat ... totuşi contează pe mine , îţi promit că o să`ţi citesc ficul în continuare >;D<

________________________________________________________________________________

EDIT: Haku-chan te ţii de glume ? Nu`i frumos xD Eeee , yupiii , Vero ;x a revenit xD
Well, după o lungă şi mare ceartă cu partenera mea m-am decis să continui ficul şi îmi cer scuze pentru ce aţi citit mai devreme. Îmi venise o altă idee şi [mă mir] Haku a fost de acord. So, fără a mai adăuga ceva, vă doresc lectură plăcută şi aştept comentarii şi critici. Sper să vă placă!

Capitolul 11.
Deidara’s story

Acea persoană este Sasuke Uchiha. Un traficant de droguri şi fratele mai mic a lui Itachi. Acesta are părul brunet şi ochii negri asemenea celui mai adânc abis. De la el procuram de cele mai multe ori aceste substanţe etnobotanice ce dau o senzaţie de plăcere şi de euforie. Cu ajutorul lor uiţi de lume, de sentimente, de tot.

Îmi iau telefonul de pe măsuţa din faţa mea şi observ un mesaj de la Tenten, o fată simpatică cu părul castaniu, prins în două corui de o parte şi de alta a capului şi ochii căprui. O fată care se tot ţine după mine şi mă invită la toate petrecerile pe care le organizează, iar eu accept doar pentru că sigur va veni şi iubitul ei, Sasuke. Îi trimit feie un mesaj prin care îi zic că voi fi acolo şi după îl caut pe Sasuke în agendă ca să îi zic să nu uite de droguri deşi, ştiu că oricum le va lua, el fiind dependent de ele.

Mă îndrept spre dormitorul meu şi îmi aleg din şifonier un tricou de culoarea cerului spre apus cu un imprimeu negru în formă de cap de mort şi o pereche de jeanşi negri cu lanţuri. Ma încalţ cu o pereche de tenişi albi şi îmi arunc o privire în oglindă. Pe faţa mea se putea citi oboseala şi neliniştea ce era în sufletul meu. Nu dormisem de vreo două zile, cred. Faţa palidă îmi cerea un somn bun, însă eu nu îi respectam dorinţa. M-am dus la baie pentru a mă spăla pe faţă şi pentru a-mi prinde părul lung şi auriu într-o coadă la baza gâtului, după care ies din casă şi mă îndrept spre maşina mea, un peaugeot negru.

Maşina alerga pe strada oarecum pustie pe lângă casele, blocurile şi magazinele oraşului. Imaginile parcă fugeau pe lângă mine. Doar cea din faţa mea era clară. Într-un final apăs frâna ce scoate un zgomot nu prea mare şi mă opresc în faţa unei vile mari. Pereţii acesteia erau de culoare crem, înconjuraţi de o frumoasă grădină plină cu flori de toate culorile: roşii precum focul, galbene aidoma soarelui, albastre ca cel mai însorit cer şi multe alte culori splendide. Cred că am uitat să precizez că Tenten este una dintre cele mai bogate fete de la mine din şcoală. De cele mai multe ori petrecerile se ţin la ea, ea locuind mai mereu singură deoarece părinţii ei erau mai tot timpul plecaţi în călătorii de afaceri. Deschid uşor poarta din fier şi păşesc pe aleea din ciment ce ducea la uşa casei. Sun la sonerie şi nici nu iau bine degetul de pe sonerie că Tenten deja îmi deschise usa.

O salut politicos şi intru căutându-l pe Sasuke cu privirea. Nu după mult timp l-am văzut stand într-un colţ al sufrageriei alături de patru băieţi. Primul era un băiat mereu vesel şi pus pe glume, cu părul blond, făcut ţepi şi cu ochii albaştri precum marea. Numele lui era Naruto Uzumaki. Al doilea, era un tip brunet prins într-o coadă în creştetul capului. Acesta este Shikamaru Naara, un tip leneş care mai degrabă ar dormi toată ziua decât să facă ceva bun. Al treilea este Neji Hyuuga, un băiat la prima vedere rece şi îmfumurat dar este foarte de treabă dacă ajungi să îl cunoşti. Acesta are părul asemenea tăciunii şi ochii lila. Ultimul dar nu cel din urmă, un băiat la fel de vesel şi de amuzant precum Naruto, cu părul roşcat şi ochii negri, Kiba.

Iau de pe masa plină cu gustăruri şi băuturi un pahar cu bere şi mă duc spre băieţii din colţ ce se dădeau la o parte pentru a-mi face loc pe canapea. Fără a-l întreba, Sasuke, care trăgea în prostie dintr-un joint, îmi întinsese cutia cu produsul. Îi mulţumesc şi i-au şi eu un joint.

La fel ca Sasuke, trăgeam şi eu în prostie. Fumam în continuu joint după joint. Fumul îmi învăluia nările dar nu îmi păsa. Eram deja în extaz. Simţeam cum uit tot, orice amintire plăcută sau neplăcută, chiar şi numele meu. Pun pariu că dacă cineva încerca să mă ridice de aici nu reuşea decât să mă dărâme căzând şi el peste mine. Am început să râd isteric fără motiv. Substanţele deja mi-au ajuns la creier.

Prin ochii între-deschişi o puteam vedea o fată frumoasă cu părul roz asemenea florilor de cireş şi ochii de un verde crud ce mă priveau. În acelaşi timp, ea vorbea cu organizatoarea petrecerii. Numele rozaliei parcă îmi stă pe limbă dar mereu îl uit. Oare cum o chema? Mi se pare atât de cunoscută. Cine era ea? Şi de ce această întrebare mă obsedează având în vedere că sunt mangă? Trebuie să fie ceva cu fata asta cu siguranţă. Dar ce?

Îmi scutur capul şi beau o gură din lichidul gălbui şi amărui după care încep să tuşesc sec. Îmi simt corpul tot mai greu. O durere de spate îmi acapară corpul datorită loviturilor ce le primeam de la unul dintre băieţi. În secunda următoare… Nimic. Nu mai pot vedea nimic în faţa ochilor. Parcă am intrat într-un abis. Haide doar nu am murit acuma! Nu se poate! E imposibil!

Clipeam des pentru a mă obişnui cu lumina din cameră. Mă uit în jurul meu şi observ aceleaşi paturi ca vai de ele şi aceiaşi pereţi murdari. Aceeaşi asistentă cu părul de foc ce mă privea îngrijorată. Nu! Nu din nou. Nu din nou am ajuns în acelaşi loc ca mai înainte. Fără a o lăsa să mai zică ceva îi zic că sunt bine şi că vreau să plec. Nu suport locul ăsta. Nici să nu aud de el. Plus că, de fiecare dată când cineva ajunge în comă din cauza drogurilor, o grămadă de jurnalişti dau buzna în saloane pentru a interoga pacientul. Nu vreau să fiu la fel ca descreieraţii ce se lasă filmaţi, interogaţi.

Asistenta se tot roagă de mine să nu plec pentru că sunt destul de slăbit, şi chiar aşa şi este, dar eu nu o ascult şi o îmbrâncesc într-un perete după care ies din salon, iar în final din spital. Oftasem uşurat că scăpasem din acea închisoare, cum o numesc eu, şi pentru că nu am dat de acei jurnalişti enervanţi, infometaţi de informaţii şi bârfe. Caut un taxi cu privirea şi intru în primul pe care îl văzusem. Îi spun adresa şi aştept să ajung acasă. Privirea-mi obosită privea pe geamul murdar oamenii fericiţi de pe străzi. Fericiţi… ce cuvânt urât pentru unii, dar frumos pentru alţi. Eu mă încadrez în prima categorie. Cândva am fost şi eu fericit dar acum, nu mai sunt. Totul s-a ruinat pentru mine. Am început să mă urăsc, să urăsc că m-am născut. Preferam să mor dar pur şi simplu nu pot. Nu pot să o fac pe acea fiinţă minunată, acea fată care mereu mă bine dispune, acea fată pe care o iubesc din toată inima, acea fată ce e îndrăgostită de Sasori, fără ca el să o iubească câtuşi de puţin, Sakura.

Pierdut în gânduri nu realizez că şoferul, enervat, strigă la mine din răsputeri zicându-mi că am ajuns. Mă uit buimac la el şi scot din buzunarul de la blugi zece dolari pe care îi înmânez după care ies din maşina portocalie. Păşesc încet cu privirea tristă spre bloc, după care urc scările ajungând în final în faţa apartamentului meu. Se pare că uşa este deschisă. Oare am uitat să o încui? Pff, chiar nu mai contează acum. Tot ce îmi doresc e să pot face o baie caldă pentru a mă linişti. Închid uşa şi aud din sufragerie nişte voci. Dacă nu mă înşel, acele voci veneau de la televizor. Hai că deja a devenit aiurea. Oi fi eu uituc dar nici în halul acesta încât să uit televizorul deschis. Mă îndrept spre sufragerie şi ce să vezi? Un băiat de vârsta mea, roşcat şi cu ochii de un verde şters, mă privea oarecum mirat. Rămân şocat. Nu, nu se poate. Cred că încă mai sunt sub influenţa drogurilor. E imposibil. Ori am vedenii ori în faţa mea stă un zombie ori visez. Prefer să fie a treia variantă. Se apropia de mine iar când a ajuns în faţa mea mă scutură. Se pare că nu este un vis. Este real. Îmi scutur capul şi spun cu o voce tremurată, plină de spaimă, de uimire, de şoc.

-Gaara?

___________________________
Capitolul este necorectat. Aşa că îmi cer scuze pentru eventualele greşeli. Sper că v-a plăcut.
Garaaaa? Sunt confuza,dar nu murise,acum a inviat sau cum,si ceea ce a spus Dei,faza cu Sakura si ca Sasori nu o iubeste mi-a incantat inima,eu sper ca Sahori sa fi obsedat se micuta Sakura si apoi sa plece din viata ei (dar mai tarziu) hmm si Sasuke iubirul lui Ten Ten ,imi place.Si faza cand s-au drogat ei imi place si mai mult,dar ce facea Sakura la petrecerea aceia? Si Ten Ten e oare indragostita de Dei-kun?
Deci mi-a placut capitolul acesta foarte mult,eu nici nu stiam ca tu este Vero lu Haku,si ma bucur ca o sa continuati ficul amandoua.
Deci c-am atat pentru astazi,dar sincer a fost un capitol bun.
gataaa,nu mai comentez,plec, dar mi-a placut cum ai descris acolo cu jurnalisti..drogatii...bla bla bla.Gata acum chiar plec,te iubeeeeesc!
Ja pe si pe curand
Vero-chan mă bucur atât de mult că vei continua ficu` cu Haku-chan ;x Eh , pătrate amoroase ? Gaara ? Sasorii ;> Deidara ;> Şi Sakura xD Interesant xD Eee , Sasuke traficant de droguri ? Uuu , Vero-chan , ce idee xD Şi mai stai puţin Sasuke şi Tenten ? Un cuplu ? Wow , asta nu am mai văzut`o O_o Eto , da greşeluţe au fost câteva , da` nu aşa importante xD So am avut dreptate , Gaara .Eee , ia stai Gaara nu era mort ? Sau s`a prefăcut ;-? Eee , să mă lămurească şi pe mine cineva , vă rog . Păi îmi place cum decurge acţiunea , nici nu mă gândeam la aşa ceva xD M`aţi surprins xD Naraţiunea e bună , la fel şi descrierea xD Dialogul , ce dialog nu a fost decât o linie xD Eh , îmi place mult ;x totuşi cu cine o să rămână Sakura-chan ? Spor la scris şi imaginaţie în continuare , fetele >;D<
Da, ai avut cateva greseli de tastare dar nu asta e faza. Gaara?
Ma bucur sa aflu ca il veti continua impreuna, chiar nu vroiam sa va dezbinati si voi. Aveti una ajutorul celeilalte si asa e mai bine.
SI totusi cum de a ajuns Gaara acolo? Si el era cel uimit? Daca as vedea o persoana pe care o credeam moarta la mine in casa as face stop cardiac. Totusi sper ca Deidara sa nu fie sub influenta drogurilor, pana la urma Gaara sa fie in viata.
Saracul Dei-kun, nu mai stia cum o chema pe Sakura. Bietul baietas, parca mi-e mila de el.
Si Sasuke? El era furnizorul? Mai sa fie, ce capitol plin de surprize. Abia astept sa vad ce e va aduce next-ul, ne? Buh Bye !!!
Fara alte introduceri, lectura placuta!

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul XII

Sasori:

-Sakura…

O nu! Acum chiar ca am dat de naiba! Dar ce cauta ea aici, dar mai degraba cum a ajuns la Nawaki? Oare stia ca este al meu, sau doar este o coincidenta? Firar! Ma aud strigat de rozalie si apoi il vad pe micut cum vine si imi sare in brate strigand”Tata! “.
-Tata? Cum adica tata, Sasori? Ce-ai mai facut, si sa nu-mi zici ca este al tau!
-Da, pai stii, acum trei ani am avut o asa zisa aventura din care a rezultat Nawaki, si mama lui nu l-a vrut. Dar, citesc in ochii tai verzui doar fericire si iubire.Nu te gandi nici un moment ca imi sta gandu` la despartire.Nu te gandi ca mi`ar trece prin cap sa te insel vreodata.Te iubesc prea mult, nu as putea, esti singura fata.Mi`ai aratat ce`nseamna, mi`ai deschis noi orizonturi.Nu pot sa cred ca as lupta...pe mai multe fronturi.De ce crezi ca dac`ar fi ceva te`as iubii mai putin !?Nu sunt genul de persoana imbitata cu venin...Sunt fericit ca ma iubesti, e`un sentiment reciproc.Ma`ntreb de multe ori ce mi`ai facut de m`am indragostit pe loc.Mi`ai dat foc la inima, ai oprit timpul in loc.Voi face`n asa fel incat pentru mine sa nu versi nici un strop.Va trece timpul, ai sa uiti, durerea provocata.Se vor vindeca si ranile lasate de`acea iubire`ndepartata.Si`atunci...vom fi doar noi doi, nimic nu va conta.Nici ce am fost nici ce`am facut, nimic, doar dragostea. Ai reaprins in mine spiritul de luptator.O simpla atingere si simt ca sunt nemuritor.O singura scanteie si`am luat foc instantaneu.Te voi pretuii mereu ca pe o piesa de muzeu.Chiar daca eu nu`ti dau de inteles cat de mult tine la tine.Parca secundele sunt ore...cand nu esti langa mine.Orele sunt zile, zilele sunt saptamani.Timpul nu`si mai are rostul, eu nu mai am forta in maini.Suntem stapani pe propria soarta, intram amandoi pe poarta.Pasim usor pe nori, trecem prin stari, parca e prima data.Cu sarutari fierbinti in zori de zi ne trezim unul pe altul.Si`mi vine greu cand tu nu esti sa vad ca iar imi e gol patul.Te plimbi mereu prin mintea mea, poate de`aia ma port ciudat.Mai toti mi`au spus pana acum ca sunt putin distrat.Nu vad nimic in jurul meu, te vad pe tine peste tot.Sunt dependent, iar pentru mine tu esti singurul antidot...
-Daca vrei sa ma minti...Daca vreodata te vei vedea, nu te intoarce si plange dupa mine,caci ai mers prea departe.Daca imi simti dragostea,imi poti auzi gandurile?Poti simti totul?Si daca imi auzi gandurile,imi poti hrani sufletul?Il poti salva de asemenea?Nu esti cel de care am nevoie,ca sa ma tin pe picioarele mele.Nu am nevoie de tine pentru a merge mai departe.Poti simti aceasta ura ce alearga dupa tine?O poti simti?Daca vrei sa ma minti,trebuie sa intorci foaia,joaca-ti jocurile, stai cu prostii tai...Va fi ok!
-Sakura...
Ah Doamne, de ce mi se intampla mereu la fel? Duc o lupta prea grea, in capul meu se petrec o gramada, trebuie sa ma duc dupa ea! Trebuie sa-mi cer iertare, nu o pot lasa asa! Imi intorc privirea si o zaresc pe un coridor. Imi i-au un avant si fug catre aceasta. O prind de incheietura, fortand-o sa se intoarca cu fata catre mine. Avea ochii rosii, iar cristalele nu incetau sa-i curga din ochii verzi, acum fara pic de vlaga. Isi desprinde buzele carnoase si imi sopteste bland, cu o anumita doza de raceala:
-Te urasc...

Sakura:

Nu mai suport, de ce mi se intampla mie asta? De ce ? Si baietelul acela, eram pe cale sa-l adopt, si bine ca nu am facut-o ! Ah, vibreaza si telefonul. Ce frumos, acest masaj al vibratiilor, ma relaxeaza. Scot din buzunar telefonul si il duc la ureche. Aud vocea prietenului meu Deidara, care imi zice sa vin pana la el acasa. Si el, nici nu stiu daca pot sa mai am incredere...Chem un taxi si ii dau adresa. Capul meu se oglindea in geam, chipul meu angelic era acum fara vlaga, eram...eram distrusa. Soferul, un barbat de vreo treizeci de ani ma trezeste din visare si imi spune ca am ajuns. Scot sin portofel cincisprezece yeni si ii inmanez omului, apoi parasesc automobilul. Pasesc pe asfaltul rece, indreptandu-ma spre casa blondului. O zaresc, ea se inalta, mareata in fata ochilor mei. O vila cu doua etaje, varuita cu crem, acompaniata de termopane able, foarte frumoasa. Intru in curtea uriasa ce acompania casa, indreptandu-ma spre gradina de trandafiri. Ce frumosi sunt! Rosii si roz, doua culori asa de calde, iar mirosul lor ma imbie, este perfect!Nu as mai pleca de aici, dar m-a chemat sa vorbesc cu el, nu cu trandafirii. Rup un boboc rosu, in memoriam lui Gaara, aceasta culoare o avea si el la par, aidoma sangelui. Ma ridic si ma indrept spre casa, unde bat usor la usa. In fata mi se infatiseaza Deidara, cu un zambet pana la urechi, si imi zice ca are o surpriza pentru mine. Intru in casa si zaresc pe canapea o silueta masculina, bine facuta, si...oo nu! Reusesc sa zic doar un simplu si sters:
-Gaara!
Totul se intuneca in jurul meu, nu mai vad sau aud nimic, cred ca am lesinat, dar acea persoana, cum este posibil, Gaara a murit, stiu asta! Doar am fost la el la mormant...Simt o durere ce imi invaluie capul, de cand nu am mai dormit oare? Simpt cum sunt zguduita de cine, sau ceva...reusesc sa imi desprind genele unele de altele. Privesc in jur, totul este in ceata.
Haku-chan , my dear ai adus nextu` xD In sfarsit , de cand il astept si , iata`l xD Da , my sweet Sasori-kun , Sakura ea era ... ea . Of , Haku-chan ... ce cuvinte frumoase . Ce`i drept alegi niste melodii din care te inspiri , perfecte ... Of , Sasori-kun ... ai inerva`to pe Sakura-chan... Aoleu Haku-chan faci niste rime , prea prea cu efect xD =] M`ai facut sa plang ... ce mila imi e de Sasorii , dar si de Sakura , pe cine sa impac ? Pe nici unu` . Sa se impace singuri xD Gaara-kun ;x Si`a inscenat cumva moartea ? Aaa ? Vero-chan astept capitolul tau din perspectiva lui Deidara pentru ca sunt sigura ca o sa scrii si rezolvarea acestui mister xD Sau poate nu , cum doreste inimioara ta xD Asa , Haku-chan , naratiunea a fost buna xD ca intotdeauna xD descrierea bunicica xD poti si mai bine xD Dialogul nu mi s`a parut deloc sec xD Asa greseli nu am vazut , deci e bine xD Astept cu nerabdare nextu` xD Spor la scris si imaginatie , scumpelor >;D<
wow dear, ma uimesti pe zi ce trece :>
ai avut un capitol fenomenal. dar mai intai sa comentez penultimul capitol.
penultimul capitol
chiar mi-a placut... nu a fost sec, dialogul, descrierea totul a fost frumos.
cateva greseli de tastare am gasit, am ramas un pic socata cand am citit Garra. NEu stiam ca a murit, cum se poate sa traiasca? poate e fratele geaman. :P zic si eu.
pai, sincer nu stiu cu privire la ce sa critic asa ca am sa trec la ultimul capitol
ultimul capitol
si ultimul capitol foarte interesant. Sakura chiar s-a suparat pe Sasori pentru ca i-a ascuns faza cu copilul. Cred si eu, la fel m-as fi suparat si eu daca iubitelul mi-ar fi ascuns un asemenea secret, apoi sa vina la mine cu replici lungi scrise parca in discursuri.
greseli n-am vazut, nu prea am fost atenta. Descriere ai avut, naratiune la fel, iar dialog, bucuria lui DeDal N. este si iar este. :))

pai, ma bucur de rusita voastra si sper s-oo tineti tot asa in continuare.

:bye:
Wait, what?
OMG, aproape ca nu am inteles nimic. Acum Sakura il uraste pe Sasori pentru ca el are un copil de trei ani si cand ajunge la Deidara acasa il gaseste pe Gaara? Si lesina? Spune-mi daca gresesc...
Capitolul asta m-a dat peste cap cu totul.
Stai, a vorbit cumva Sasori in rime sau ce naiba? Mie asa mi se pare...din nou, spune-mi daca nu am dreptate, parca ascult o melodie hip-hop cu versuri de dragoste. Ciudat.
Uhm, in rest a fost un capitol frumos. Mi-as fi dorit sa vad mai bine cum a reactionat Deidara cand l-a vazut pe Gaara, adica sa explice Gaara care e faza si restul dar probabil ca va veni si acea explicatie.
Ok then, astept urmatorul capitol. Buh Bye !!!

edit: Deci pe cuvantul meu daca nu a vorbit Sasori in rime, deci pe cuvantul meu. Nu ma mai pot opri din mirat. Pe cuvant. LoL.
buna, am ajuns intr-un final si rusine sa-mi fie ca nu am venit mai devreme...Scuze •нąкü. si iarta-ma fetita mea scumpa Rose.:((. Deci sa revenim la fic. Imi place, il ador si mama cate cupluri formezi:O. Sakura e a mijloc, toti o iubesc. Descrii foarte frumos sentimentele si ma bucur ca Garra nu a murit, dar sunt in ceata:( sper sa fiu lamurita. Sasori are un copil?:O asta da veste bomba:))
Naratiunea e ok si dialog perfect.
In concluzie nu am ce comenta de rau la fic. Astept nextu si poate ma anuntati;;)
We will still be frinds forever despite difficulties

Capitolul 13.

Sakura:

~Intre timp~


- Voi va bateti joc de mine? Cum puteti sa-mi faceti asta? Cu ce gresesc de mereu ajung sa fiu luata in batjocora. Ieri erai mort si azi vii si-mi zici ca au incurcat mortu’? Cat de stupid! Tu stii cate lacrimi am varsat eu pentru tine, si tu iti bati joc de mine! Ce ai facut pana acum? A trecut aproape o luna de cand ai asa zis ‘murit’, sa nu-mi zici ca pana acum erai in sicriu, dar azi te-a transit o idée, si ti-ai dat seama ca nu tu erai mortu’? Ha? Zi-mi! Si tu, mai nou baietas, am vazut ca te droghezi, cum vine asta? Parca imi ziceai totul, nu aveai secrete fata de mine, Sakura’n jos, Sakura’n jus, si cu fraze in genu’ “ Stii ca eu tin la tine!”, da Deidara, imi dau seama cat de mult tii la mine, eu plangeam ca disperata pe la mormantu’ lu’ asta, care cica nu mai este mort, si tu astateai pe la petreceri cu cine stie ce fufe, deci practic iti bateai joc de mine! De ce eu a trebuit sa fiu mereu alaturi de tine, si cand mi-a fost greu acum, nu ma bagai in seama… Si nu poti nega faprul ca te droghezi, ca stai pe la nustiu ce petreceri de’ale lui Ten’, pentru ca te-am vazut, si pe tine, si pe nemernicul ala de Sasori. Si haideti sa va dau o veste, dar de fapt cred ca stiti. Are un baietel! Si eu nu am stiut! Cum credeti ca ma simt eu, serios acum, v-ati batut joc de mine in cel mai josnic mod! Toti sunteti la fel, nu aveti pic de sentiment in voi! Va urasc pentru cea ce sunteti, pentru ceea ce ati devenit mai bine zis!

Parasesc casa asazisului meu ‘prieten’, indreptandu-ma spre a mea.In momentul asta simt ca pot face crima de om! Si vorbesc serios, cum au putut sa ma minta toti, toti cei la care tin! Noroc ca nu stau prea departe, pentru ca ma lovesc ca o minge de ping-pong de fecare zid in parte, de fiecare copac. Totul in fata ochilor este negru, sincera sa fiu nu sunt sigura daca este zi sau noapte, nici nu-mi mai pasa! Ma izbesc de fiecare om care imi iese in cale, se pare ca totusi este zi, si fiecare cu discursul lui, identic ca al celorlanti`” Sunteti bine, domnisoara Haruno?”. Ha, dar ce, vi se pare cumva ca nu ma simt bine, oh, daca nu, va inselati, ma simt perfect, ca noua! Doamne, parca am luat joint-uri, srios.
Nu dupa mult timp ajuns si acasa, unde sunt intampinata de Sebah, majordomul nostru, un barbat in varsta de patruzeci si doi de ani, destul de inalt si bine facut, cu parul argintiu si ochii albastri. Poarta un costum negru, care ii scoate destul de bine in evidenta muschii, doh’, eu nu as suporta sa stau in costum in fiecare zi, prea cmplex. Eh, dar ar trebui sa se multumeasca, doar i’am facut si lui o casuta in curtea casei noastre, care tin sa zic ca este chiar uriasa. Ma saluta politicos, dar nu-l bag in seama, simt nevoia sa fiu singura. Intru in casa si vad ca in livingul decorat modern, sedea tata cu o carte in mana, tipic lui, omul acela cult. Il salut fugitiv si ma indrept spre bucatarie. Acolo se aflau bunica si bunicu, mai précis Maharu si Otaku Haruno, bunicii parentali, care i-au nascut pe Myoku Haruno, unchiul meu si pe tatal meu, Myasaki Haruno. Vad ca bunica pregatea clatite, ajutata de bunicul. Erau doi oameni calmi, pe care ii iubeam nespus de mult. Bunica, o persoana potrivita de statura, cu ochii albastrii si parul ciocolatiu, in tinerete fusese avocat, iar acum sta si ne dadaceste pe noi acasa, iar bunicul, un om inalt, bine facut, cu parul negru aidoma unei noprti intunecate, si ochii verzi, identici cu ai tatei, si in cele sin urma, cu ai mei. Bunica vede ca sunt putin deprimata, iar eu ii zic ca vreau sa fiu putin singura, sa nu ma deranjeze. Ei ma inteleg chiar mai bine decat prietenii sau tata, mereu am baza in ei, pur si simplu ii ador. Ies din incapere si urc pana la etajul doi al casei, unde sedea camera mea. Va imaginati ca este o camera roz cu cateva paiete si beculete, ah, va inselati amarnic. Par eu un ingeras dar la scoala si cu prietenii adevarati nu sunt asa. Ma pot mandri cu faprul ca sunt o rockerita inrainta, imi place extremul si sa simt adrenaline in sange, de aceea imi place sa ma intrec cu moror bike-ul, si ma mai mandresc si cu multe cupe luate la intrecerile cu micuta mea “Sophie”, adica motorul. Pe pereti se afla o multime de postere cu trupe rock, cum ar fi Skillet, trupa pe care o ador, The Rasmus si multi altii, dar si poze cu mine si cu pritenii, si multe diplome si trofee. Imi I’au leptopul de pe biroul negru, o culoare pe care o prefer nespus de mult, si ma trantesc in pat. Ce poate face o fata de varsta mea cand este deprimata, normal, da muzica la maxim, eu de ce nu as face la fel? Imi caut in My Docs folderul cu muzica, si pun melodia Skillet - Whispers in the dark.. Pur si simplu o ador. Skillet sunt absolut geniali, versurile, coregrafia, tot! Si daca tot stau cu leptopul in brate, cred ca am sa ma loghez si pe mess. Zis si facut. Doh’, cate persoane online, maniaci care stau de dimineata pana seara pe mess, alta treaba n-au. Oh, vad ca indrazneste cine sa ma deranjeze din ‘meditatie’. La ignore cu tine ‘nenea`.
Nici bine nu am intrat pe mess ca prietenul meu Naruto a insistat sa iesim in oras. In ciuda starii proaste pe care o aveam, am acceptat propunerea si m-am dus sa ma pregatesc pentru iesire.
Da, pai presupun ca v-ar interesa cu cine am vorbit,nu? Pai, cu singurul prieten la fel de apropiat ca si Deidara, Naruto. Un tip care zici ca este tras la indigo dupa Deidara, numai ca are parul tuns scurt, in scari. Este un tip de treaba, iar parintii nostril sunt parteeri de afaceri, si noi ne vedem in fiecare zi, mai ales ca suntem in acelasi liceu. Iar Laura este cea mai buna pritena a mea, o rockerita inraita, inalta, binedezvoltata, cu parul ciocolatiu pana in jurul taliei si cu ochii caprui, vorba ceea’, fura inima orcui, si se vede ca i-a furat-o pe a lui Naruto, nu gluma, tipul e in limba dupa ea.
Ma imbrac cu o pereche de jeansi negri, un tricou alb cu inscriptia “Skillet”, si o vesta din stofa, neagra, foarte cute.In picioare imi i-au o pereche de sk8 gri, destul de draguti, apoi vine partea cea mai grea, machiatul. Ma asez in fata masutei si imi aleg din borseta un ruj de culoare crem[nu stiu axact cum sa’i zic], un tus negru, creion mermatograf, un rimel si fondul de ten, care trebuia sa ascunda ciarcanele datorita noprilor nedormite. Ma piptan putin, ondulandu-mi parul cu peria, care acum imi cadea usor pe umeri, prins cu o agrafa alba. Nu dupa mult timp aud telefonul cum suna, pe fundal fiind melodia The Rasmus-Lucifer’s angel. Imi i-au telefonul ,ma uit la ecran si vad ca ma suna Laura pentru a ma informa ca au ajuns.
Nici nu am mai apucat sa raspund ca mi-a si inchis. Imi i-au de pe pat o gentuta intr-o parte gri si sunt gata de asa zisa ‘plimbare’. Cobor scarile si imi i-au la revedere de la familie, spunandu-le ca nu intarzii mult. In fata casei ma astepta o decapotabila neagra, inauntru fiind cei doi prieteni. Ii salut si ma urc alaturi de ei in masina. Naruto goanea ca nebunul pe strazi, lucru care imi placea la maxim, eu ador viteaza. Ii intreb unde au de gand sa mergem, iar acesta ma intreaba daca nu cumva am uitat ca ma intrec cu Ass` cu motor bike-ul.
-Oh nu! Am uitat, nu sunt pregatita, nu am echipamentul si nici pe Sophie!
-Nu te mai plange soro’, eram sigur ca ai uitat, de aceea ne’a ocupat noi de tot. Imi zambi Laura si imi spuse sa ma calmez, eh, trecem noi si peste asta, nu?
Soooo, capitolul asta a inceput tare, ai :))
Bun, Sakura are tot dreptul sa fie revoltata si sa faca scandal. Au incurcat mortul?! Pe bune? Hai sa fim seriosi, cine naiba da o asa scuza pentru asta? A incurcat mortul, nu mai pot de ras.
Si da si Deidara a meritat sa fie luat la rost. Droguri, fufe, cum zicea ea.
Am vazut ca ai folosit ghilimea in loc de cratima, ai grija la scrisul de mess.
Ai folosit la al doilea fragment ai folosit linie de dialog care nu era necesara. Ai legat cateva cuvinte adica ai uitat sa folosesti space si am vazut cateva greseli de tastare.
Bun, in rest a fost un capitol frumos. Chiar ma intrebam cand ai sa pui next-ul.
Buh Bye !!!
buna se pare ca bunica mi-a luat-o inainte. mersi ca mai anuntat si acum sa revenim. Acest capitol a fost prea tare:)) il ador:X. Ce inceput ai avut, mi-a placut faza cu au incurcat mortu=)) ei cum... asa Sakura spuneti oful :yes: da ce le-a spus-o...si Dedara chiar merita o palma de la Sakura :grr: adica ea plange si el sta cu fufe si se drogheaza, ce fel de prieten esti?:?? =)). nu mi-am imaginat ca Sakura era rokerita si ca ii plac motoareleO_O ai avut cateva greseli fi mai atenta, nu stau sa le scriu ca mi-e lene:)) astept nextu si anunta-ma...:pls:
:bye:
super tare.multumesc ca mai anuntat.bine ca ai pus nextu.da sa sti ca a fost tare faza aia cu Gaara si cu mortul incurcat.doamne cat de prosti pot sa fie unii oameni.cum sa-l incurce pe Gaara cu altcineva?pacat ca Saku si-a risipit timpul la mormantul unuia care nu era Gaara.Anyway Thanks pt next.si app nu prea sunt obisnuita sa scriu mai mult de un rand la comm-uri.asa ca imi cer scuze ca am facut spam.sa continuati cu nextul.plzzzz.
[imagine: http://dl9.glitter-graphics.net/pub/654/654519a2mr65l8bp.gif]
Haku-chan , my dear . Ai adus next , dupa mult timp in care am asteptat , God mi`a ascultat cererile ^^ Aoleu , Haku-chan , ce e cu tine ? Patisi ceva ? Ai inceput capitolul asta , calumea xD Prea tare parca se simtea starea Sakurei cand citeam acele randuri xD De asemenea de ce am impresia ca Sakura in capitolul asta e conturata dupa tine xD ? Sau ma insel xD In orice caz , naratiunea a fost buna xD La fel si descrierea xD Actiunea e merge bine , greseli am vazut cateva xD Pai cam atat am avut de zis xD Imi place mult capitolul xD Spor la scris si imaginatie ^^
waw deci, m-ai lasat cu gura cascata, cum adica Garra traieste? O_O Can"t believe it! Chiar nu ma asteptam ca el sa traiasca... sincer. Au facut o gresela? Oh, ce bine! :)) Mai avea un pic si murea Sakura de suparare. Dar chiar ma bucur ca traieste, si sper sa fie cu Garra. Nici nu-mi vine sa cred ce intorsatura au lluat lucrurile, chiar mai socat. Iata inca o dovada a faptului ca esti talentata si nu trebuie sa lasi ficul asta neterminat. ^^
Mi-au placut mult vorbele suparate ale Sakurei adresate baietilor,, si pe buna dreptate, chiar sa isi bata joc asa de ea? Ea sufera si ei... ei, oricum un capitol super din toate punctele de vedere,
descriere, naratiune si celelalte nici nu se pune problema sa fie ceva neinregula cu ele.
cam atat si spor in continuare cu ficul..

:bye:
Buna! Vreau sa fac un anunt, din pacate pentru unii. Eu si cu Haku ne-am decis sa nu mai postam niciun next pana nu isi modifica posturile cei ce au facut spam! Imi pare rau ca am decis asta dar nu prea vad alta solutie. Noi ne chinuim ore sa scriem un next si mi se acreste cand vad posturi de nici doua randuri. Cum altii pot sa scrie mai mult de trei randuri? Va doare mana? Daca da, mai bine nu mai dati deloc si cu asta basta. Ne pare bine sa stim ca va place dar v-am ruga din tot sufletul sa va editati posturile. O sa incepem iar sa continuam ficul cand o sa vedem absolut toate posturile cu spam editate! Atat am avut de spus! Multumesc pentru ca m-ai ascultat si imi pare rau pentru cei ce se obosesc sa lase comentarii mai mari de trei randuri! Buh bye! :*
Fic curatat de spam [ c`mon Vero, 21 de posturi spam lol ._.' ] :)) asa hai sa lamurim o chestie.
daca mai faceti spam ~ caci stiu cine a facut spam in acest topic o incurca rau.
Acum spor la postat gurls ^____^ ( adica mai pe romaneste va dau ban 3 luni )
uite cum sta treaba chiar imi pare rau pentru spam-uri si off-topic .dar sunt noua si nu am nici cea mai mica idee ce e ala spam bine nu aveam dar acum am inteles si imi pare rau ca am facut spam-uri deci va rog sa puneti nextul si sa ma iertati nu e ordin e o rugaminte!!!!:zuppy11:
Hey ^^. Eu si coechipiera mea ne-am hotarat sa continuam ficul. Multumitii lui Lynn pentru asta si va rog sa nu mai faceti spam. So, fara alte adaugari, nextul! Lectura placuta si sper ca o sa va placa!

________________________
Capitolul 14.
Gaara’s story:

Am ramas blocat la auzul acelor cuvinte. Privirea imi era atintita pe podea. Nu aveam curajul, tupeul, sa o privesc. Mi-era rusine. Avea perfecta dreptate. La ce Dumnezeu mi-a fost mintea cand am acceptat ca Deidara sa o cheme aici? Credeam ca imi va sari in brate sau ce? Cat de prost trebuie sa fii ca sa crezi asta? Ca mine desigur.

Am auzit o busitura si m-am trezit din visare. Cand am ridicat privirea Sakura nu mai era acolo. Asa se explica zgomotul de mai devreme. Trantise usa la fel cum a trantit acele vorbe adevarate dar dureroase. Imi venea sa urlu. Mi-am bagat degetele in parul meu trandafiriu si l-am strans. Ma mir ca nu am reusit sa mi-l smulg de tot. Capul parca imi plesnea. Lacrimile voiau sa iasa dar nu le lasam eu. Doar una, maxim doua, reusea sa iasa la iveala.

Ma uitam la blondul de langa mine si nici el nu era prea fericit. Avea aceeasi stare de nervozitate ca si mine. Ahh, ce l-as bate in momentul asta. Poate daca nu ii venea lui ideea asta geniala, Sakura putea sa afle altfel de ,,invierea” mea. Dar acum nimic nu se mai poate face in legatura cu asta.

Simt nevoia sa ma misc, sa fac o plimbare. Zis si facut. Imi iau geaca din cuier si ies pe usa fara sa ii zic nici macar un ,,La revedere” blondului. Afara era cald si soare. Ce bine ar fi daca la fel ar fi si in inima mea. Dar cum sa fiu asa cand am facut singura fiinta care tine cu adevarat la mine sa sufere? Ahh, nu imi pot lua gandul de la ea. Ma intreb de ce nu am murit? Poate era mai bine asa. Sakura nu ar fi in starea asta.

Intru in parcul in care imi petreceam mereu timpul impreuna cu rozalia mea. Privirea mi se opreste, ca din reflex, la stejarul batran care obisnuia sa ne adaposteasca pe noi. ,,Noi”… Din pacate, nu mai exista ,,noi”. Sunt doar eu si cu mine. Acum sub coroana stejarului se sarutau alti tineri indragostiti. Peisajul acesta imi crea o stare de nostalgie, de dor. Mie dor de buzele ei dulci si de mangaierile tandre. Mie dor dea ea, mie dor de noi. Acum parca orice vad in jurul meu imi aminteste de ea. Credeam in iubire si ca ea nu va pleca. Dar s-a intamplat contrariul. De ce cand iti doresti cu ardoare ceva, acel lucru nu se intampla? Parca mi-e blestemata viata.

Fara sa imi dau seama m-am oprit langa un alt stejar, ceva mai tanar decat al ,,nostru”. Pe acesta se afla un afis ce facea reclama la o cursa de motor bike-uri. Ma uit la lista participantilor si bine inteles ca dau de numele ei. Cum ar lipsi ea de la asa ceva? Nu ar putea sa renunte la pasiunea ei niciodata. Iubeste sportul asta. Stau putin pe ganduri si ma hotarasc sa merg si eu. Macar atat sa fac pentru ea desi stiu ca nu va conta. Ma uraste era clar. Cursa era la ora patru dupa amiaza. Ma uit la ceas si observ ca e de abia ora doua. Mai am timp sa fac un dus ca sa ma revigorez si sa ma schimb.

Nu stiu de ce, dar am inceput sa alerg. Cu fiecare pas pe care il faceam, imi maream viteza. Nu conta ca ma izbeam de cate o persoana. Voiam sa ajung cat mai repede acasa. Nu dupa mult timp am ajuns. Urc la fel de repede scarile blocului si ma opresc in fata unei usi de lemn. O deschid si intru intr-un hol destul de mare care facea legatura intre o bucatarie mare mobilata cu lemn de brad, o sufragerie la fel de mare mobilata cu lemn de mesteacan de data asta, o baie si doua dormitoare. Unul dintre ele este al meu. In centrul camerei se afla un pat dublu, imbracat intr-o lenjerie verde curd, de o parte si de alta a acestuia se aflau doua noptiere mici. In coltul incaperii se afla un sifonier mare si langa un birou pe care se afla leptopl meu si un telefon fix. Rezemata de un perete, se afla chitara mea de culoare neagra asemenea abisului. Ador sa cant la aceasta.

Intru in baia destul de mare. Peretii erau imbracati cu un strat de faianta alba asemenea fulgilor de zapada, iar podeaua era acoperita cu gresie neagra. Intru in cabina de dus si las picaturile reci de apa sa imi alinte trupul murdar. Ma simteam relativ bine dar tot eram foarte prost dispus. Nu puteam sa imi scot din cap ce s-a intamplat, vorbele fetei pe care o iubesc. Imi doresc ca totul sa fie un vis urat si ca totul sa fie ca inainte. Sa o tin de mana si sa ii sarut buzele trandafirii. Vise… Vise frumoase….

Dupa cinci minute de relaxare opresc apa si ies punandu-mi in jurul bazinului un prosop alb, pufos. Parasesc incaperea si ma indrept spre dormitor si iau din sifonier un tricou negru cu cap de mort imprimat pe el si o pereche de blugi albastri deschis cu lanturi care atarnau pana la genunchi. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri si ma asez la birou.

Era ora trei jumate. Am deschis leptopul si ma uitam la lista de messenger si il vad pe Deidara. Il intreb daca vine la cursa si in cinci minute aflu ca vine. Ce incet poate sa fie omul asta. Imi dau ochii peste cap si inchid leptopul. Parasesc incaperea, apoi cladirea, si il astept pe blond sa vina sa ma ia cu masina. In mai putin de zece minute acesta se afla in fata mea. Intru in masina care porneste imediat alergand pe strazile agglomerate.

Nu mai dura mult si ajungem la destinatie. La linia de start se aflau concurenti, mai exact concurentele. Ma uitam dupa rozalia mea si o zaresc intre doua motoare negre. De asemenea, motor bike-ul ei era tot de culoarea intunericului. Suvitele roz ii ieseau din casca pe care o purta. Era imbracata intr-un costum de piele negru ce ii avantaja formele. Prin tribune era zgomot fiecare incurajandu-si favoritele. Ma uit la cele sapte concurente ce asteptau startul si o surprind pe una dintre ele cum ii punea rozaliei ceva, nu stiu ce, in teava de esapament. Ma intreb ce i-a pus. Sper sa nu fie nimic periculos sau fata aia, imediat dupa ce aflu cine e, nu va scapa cu bine din mainile mele. Nu sunt eu foarte violent dar cand ma apuca…

Arbitrul flutura steagul alb si negru si fetele au pornit motoarele si cursa a inceput. Fiecare incerca sa bage viteza cat mai mare, unele reusind, altele nu. Favorita mea era in fruntea lor. Ocolea fiecare obstacol gratios. Se vedea clar ca va castiga. Era normal pentru ea. Nu cred ca a fost vreo cursa pe care sa nu o castige. Cand o vad ca invinge, inima imi sara de bucurie. Sunt asa de bucuros pentru ea ca as putea pune munti peste oceane. In jurul meu se auzeau incurajari dar si injuraturi la adresa rozaliei. Peste cateva secunde se aude o bubuitura puternica. Cand ma uit bine, primul motor zacea la pamant arzand si soferita la doi metri de el. Privesc atent siobserv ca acea fata este de fapt… Sakura! Ma ridic impacientat si sun la ambulanta. Ce dracu s-a intamplat? Ahh, la naiba! Bine inteles ca concurenta aia e de vina! Daca Sakura moare, ea o va urma! Oricum, chiar daca nu moare, tot va muri.

Ambulanta isi facu rapid aparitia si lua pacienta pe targa, eu si Deidara intrand cu ea in ambulanta. Dupa noi au venit o fata cu parul asemenea castanelor si cu ochii caprui, pe nume Laura, si un blond cu ochii albastri suri, pe nume Naruto. Naruto seamana foarte mult cu Deidara, dar sa lasam detaliile neimportante la o parte. Acestia doi erau unii dintre cei mai buni prieteni ai Sakurei. Si ei pareau la fel de impacientati ca si mine. Nu dura mult ca am ajuns la spital dar doctorii ne-au spus sa stam in hol. Murmur o injuratura si dau lenes din cap. Sper ca totul va fi bine…

_______________________________________
Sper ca v-a placut!
leptopl=laptop-ul
agglomerate=aglomerate
Cam astea au fost greselile. Mi-a venit sa rad la faza de la dus cand ai spus de acel prosop. Acum nu mai e foarte pufos, e doar pufos, yeah. Pacat, as fi vrut sa imi inchipui iar acel prospop.
Asaaa, vad ca ai lasat o gramada de randuri libere intre acele fragmente. Majoritatea au legatura intre ele si nu se schimba actiunea si locul atat de des pe cat pare deci daca lasai trei sau chiar doua randuri libere era foarte bine. Capitolul arata destul de frumos in rest. Puteati folosii si diacritice dar e bun oricum. Cand vine vorba despre cursa, puteai sa povestesti mai mult cum evita Sakura acele obstacole inainte sa o accidentezi. AI cam grabit actiunea. In rest totul pare in regula. Acum sa speram ca Sakura nu e ranita grav, ca acestia se vor impaca, ca ne vom da seama ce va iesi din patratul acela amoros si ca Gaara nu va mai muri si invia iar. Sau Sakura.
Astept next-ul.
Buh Bye !!!
buna iubita lui mami, am reusit sa vin si eu aici, inainte sa intru in infernul temelor, vaiiii si cate am.. dar nu de asta trebuie sa vorbesc. se pare ca Spirit a spus toate greselile pe care le-ai avut si mi-a luat-o si inainte. In ceea ce priveste cursa, da ar fi trebuit sa spui ceva mai mult, macar ce fel de obstacole erau. Ai aranjat frumos capitolul, ai descris bine, mai ales tristetea lui Garra si imbini frumos modurile de expunere.
sper ca Sakura sa fie bine si chiar ma bucur ca sufera si Garra asa putin>:) oare cine e misterioasa fata? vai o bat eu si dupa Garra poate sa o bage 5 m sub pamant:))>:):die:
astept next Vero si anunta-ma te rog mult. Spor la scris iubita :bye: