AnimeZupCăutare

[Terminat] Iluzii - fum si oglinzi [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

Aww, deci... :]] Puteam sa dau comm de dimineata, cand ai postat, Gaby, insa de`. Lenea e foarte mare, mai ales pentru mine. * laughs *
Si vad ca baietii astia sunt revoltati, presimt ca va iesi cu scantei... xDD Si eu, ofc, voi fi pe`aici sa citesc si sa " asist " [macar imaginar] la acest " razboi "... Pentru ca (,) chiar asa pare.
:))
Oh, si saracul Erik nu mai are nimic de adaugat? Il vad cam tacut .. :-? Eh, cred si eu, dupa ce l-a gasit pe bietul Chris pe jos, violat si batut in ultimul hal, si tocmai de fratele lui ! [-9 Ce ironie ! Si maica`sa lui Chris nu-l credea. Si mai mare ironia ! [-(
Ei bine.... Sa va grabiti; de fapt.. asa fecti mereu - postati repede. * big hug *
Ufff nu-mi place deloc femeia aia...ma indispune in cel mai rau mod...dar nu asta conteaza
Conteaza ca baietii sunt bine (cel putin relativ)...spre sa reuseasca sa-l prinda pe fratele lui Chris cat mai repede si sa-l inchida intr-o celula mica si intunecoasa impreuna cu cateva animale care sa-l violeze in fiecare noapte...sau cand merge la baie si se apleca dupa sapun=))) (mama ce rea is in seara asta)
Ma bucur ca baietii vor sa aiba grija de Melissa, caci e mica si acum cum nu mai are alta familie inafara de Erik...ii va fi greu, defapt la toti le va fi greu, dar se vor descurca ei pe parcurs.
Capitol minunat ca de obicei, si la fel ca de obicei, astept cu nerabdare nextul fetelor...poop si spor la scris
Capitolul 29


Dupa ce adormi iubitul meu, am rugat-o pe Melissa sa stea cu el, ca eu trebuie sa ma duc pana la baie. De fapt mintisem, nu ma duceam la baie, ci la teatru, fiindca eram sigur, ca Andreas acolo se afla. Orice iluzionist se simtea in siguranta, intr-un teatru, mai ales in fata oamenilor. Trebuia sa intru cu grija in sala si sa am grija cum il ucid. Adica cu finete si fara urme, ca si in cazul lui John, dar aici va fi o batalie astrala, intre spiritele noastre. Oftez si ma urc intr-un taxi, spunandu-i sa ma duc la teatrul de langa scoala mea, fiindca de obicei acolo se tineau spectacole de magie. Stiam cum trebuia sa intru in sala, dar restul?...
Restul planului venea pe loc, dar era totusi destul de riscant sa faci totului pe loc, dar si bine, ca eram imprevizibil...
- Am ajuns, ma trezi soferul din visare si eu ii platesc pentru cursa.
Iau pe o straduta laterala si imi scot manusile si le bag in buzunarul din spate al blugilor, pentru a nu le pierde. Manusile pentru skaterboard, costau o avere, mai ales daca le iei fara tot echipamentul de protectie. Manusi la mana a doua costau cincizeci de dolari, iar din magazin o suta, deci jaf la drumul mare si curat. In fine, lasand asta la o parte, mi-am lipit palmele una de cealalta si apoi am atins cu ele zidul, gandindu-ma la oglinzi, care sa fie ascunse sub un fum ce imita peretele, ce va disparea la ordinul meu. In jurul mainilor se creie niste mici fulgere albastre, semn ca atunci se petrecea o trasmutatie. Dupa ce fulgerele incetara, am pornit mai departe, spre usa de serviciu, prin care am trecut fara nici o dificultate.
Urc la etaj si privesc in sala, dintr-o tribuna si inima mi se oprise in loc si am incetat sa respir pentru cateva secunde. Andreas dadea reprezentati de iluzionism si magie in fata copiilor de gradinita si de clasele primare. Ma retrag in obscuritatea din hol si ma duc spre scarile centrale, ce dadeau la intrare. Cand ajung acolo, ma urc pe balustrada lata a balconului si am stat calm, pana ma observa iluzionistul. Cand ma vazu, ramase masca pentru cateva minute, apoi imi ranji, dandu-mi de inteles, ca nu pot sa il ucid, de fata cu copii, dar eu nu m-as baza foarte mult pe asta.
- Se pare ca neastamparatul de cumnat al meu, vrea sa ne faca un numar de iluzionism, spuse Andreas plimbandu-se intr-o parte si alta, parca fiind un leu intr-o cusca.
- Crezi ca nu pot sa te atac, daca sunt martori aici? Il intreb calm, ridicand mainile in lateral, incordandu-ma.
- Ai putea, numai daca..., tacu, cand eu m-am lasat sa pic in gol, facand o tumba peste cap si am levitat pana am atins cu picioarele podeaua, culoarului de mijloc al salii din teatru, ... le spui secretul iluzilor, spuse pe un ton ce mirosea a provocare.
Chicotesc usor in timp ce ma indreptam spre scena. M-am oprit la jumatatea drumului si am zambit amar, iar o lacrima cristalin, calda si sarata imi aluneca pe obraz. Pocnesc din degete si peretele se preschimba in fum, care incepu sa pluteasca in jurul nostru.
- Adevaratul secret al iluzilor! Strig tare si o gramada de perechi de ochi s-au atintit spre mine. Iluzile sunt doar atat! Fum si oglinzi! Strig si incep sa alerg spre scena, in timp ce barbatul alerga spre mine.
Ma las jos si in fac sa faca o piruieta, sa nu pice, dar in tot acest timp am pastrat contactul vizual. Imi atintesc privirea spre peretele de oglinzi, iar sufletul barbatului aparu acolo. Imediat aparu si sufletul meu, care il ucise, dar in loc sa il lase liber, il distruse, spargand portiunea de oglinda unde a cazut. Andreas mari ochii de uimire, apoi pica jos, fara suflare. Copii au inceput sa aplaude, crezand ca face parte din spectacol, apoi plecat, spunandu-le ca acest om nu este real si doar o iluzie.
Dupa ce sala se goli, iar eu am anuntat politia, apoi m-am asezat pe jos si am inceput sa plangand nervos, ca am spus secretul iluzilor. Imi era ciuda....

Au trecut patru ani de cand l-am cunoscut pe Chris. Au trecut patru ani, de cand mama a murit. Au trecut patru ani de cand am devenit un iluzionist foarte cunoscut. Acum stateam impreuna cu satenul, mai ales ca in urma cu trei ani, ne-am unit destinele. Melissa era fericita alaturi de noi, facandu-i toate voile si ii placea la nebunie, cand o invatam o iluzie noua. Chiar si acum mai are cosmaruri, in legatura cu scarba aia de Andreas, dar psiholoaga ei a spus ca in timp or sa treaca si alea. Imi placea de sora mea, ca invata bine la scoala si avea note bune si nu ca si catarul de fratesu, un lenes si jumatate...
- Unde te gandesti frumosul meu? Ma trezi glasul sotului meu, in timp ce ma mangaia pe spatele gol.
- La tampeni, ii raspund si il sarut pasional pe buze.
- Erik, tot nu mi-ai spus cum se fac iluzile, ma apostrofa usor, avand dreptate.
Am spus la peste cinci sute de copii si nu ii spun lui. Ma ridic in fund si ii fac semn spre oglinda de la dulap, care se arata reflexia noastra. Aceasta reflexie era urmatoarea: cearceafurile patului mototolite, iar noi goi-pusca, transpirati si ciufuliti, dupa o partida incendiara de sex de dimineata. Se uita si iubitul meu si apoi se incrunta, arand ca nu intelege ce vreau sa spun. Acest lucru ma facu sa chicotesc usor si apoi sa il sarut fugar pe buzele apetisante si dulci.
- Iluzile sunt doar fum si oglinzi, ii soptesc in ureche, apoi ii dau o mica sarutare pe gat.
- Aha, spune pe un ton de luminat, dar apoi se ridica din pat. Panteruta mica ce esti, tigrul tau trebuie sa plece la birou, o aduci tu mai tarziu pe Lissa acolo? Ma intreba, in timp ce isi cauta haine in dulap.
Aprob din cap, in timp ce ma delectam cu ochii, care priveau fundul si instrumentul sau, cand s-a intors cu fata spre mine. Imi zambi pervers, apoi imi dadu un sarut pe buze si pleca la dus, iar eu mi-am pus capul pe perna si am inceput sa privesc visator pe geam. Destinul la fel ca si iluzile... imprevizibile...

The End[/i][/b]
The End
????????????????
WTF ?! Asa ?! Fara nicio avertizare deci ? Doamne, si ce mult mi-a palcut sa citesc acest fic ! :o3 Sincera sa fiu, a fost primul meu fic citit si scris de voi doua, deci a fost o adevarata placere sa citesc si sa comentez pana la final. ^_^
Cu toate ca-s un pic dezamagita ca l-ati terminat atat de repede, ma bucur totusi pentru sfarsitul ficului.
Ce bine ca a fost un hppy end ! :X De fapt, nu m-am gandit nicio clipa ca va fi ceva sad or smth like that. :]]
Mi-a placut la nebunie cum ati descris totul, absolut totul ! Iluziile chiar sunt fum si oglinzi... Ce pot spune ? Am ramas de-a dreptul uimita, total socata, nici nu ma asteptam. Dar, intr-un mod foarte placut, am fost cu adevarat surprinsa si sunt sigura ca asta nu este finalul ficurilor voastre. Voi fi mereu pe`aici sa va citesc lucrarile si toate ce ve-ti scrie. * hugs *
Succes in continuare ! :*:*

XoXo MusicxD. ! ^^
cum? nu se poate...nu vreau sa se termine:(.....
oricum mi`a placut sfarsitul (poate vom avea si o continuare)...nu am vazut greseli..iar de restul nu am ce comm, totul este foarte bine
"Panteruta mica ce esti, tigrul tau trebuie sa plece la birou" cat de scump poate sa fie...imi place mult aceasta replica
si de asemenea, mi`a placut 'Destinul la fel ca si iluzile... imprevizibile..."...chiar ai foarte mare dreptate....pana la urma ,chiar si destinul nu este decat o iluzie, al carei fum sunt sperantele, iar imaginatia se transforma in oglinzi.....(am inceput cu filozofatul:)))...
inchei prin a spune ....astept (un next, pacat ca nu`l mai pot afisa,caci nu va mai fi nici un capitol urmator, momentan, sper) cu nerabdare continuarile la celelalte ficuri:*



sunteti exceptionale:X....toate laudele din partea mea>:D<
The end, deja? :(( Nu-mi vine sa cred ca sa terminat, eh ceva trebuie sa aiba un sfarsit odata si o data. Vai dragele mele ati fost magnifice, ca de obicei :x. A fos o poveste cu vactiune drama si o descriere impecapila. Manu, Gaby v-as zice sa scrieti o carte, nu neaparat in acest stil, dar voi douya aveti nste talente nascute( cica romani n-au talente) si meritati sa un viitor mult mai bun. Ce pot sa spun a fos un fic extraordinar, ca toate celelalte. Va urez in continuar si poate mai veniti si cu ideei noi. Multumim pentru un fic extraordinar! Ja ne my dear! :bye:
Fin terminat, fic inchis ^^.