AnimeZupCăutare

Iluzia dragostei - [+18]

Multumim foarte mult pentru comentarii, am adus nextul. Destul de repede deoarece inspiratia a gasit drumul catre casa si s-a intors. Pai sa nu va mai tin in suspans si lectura placuta.


Capitolul 9

Alerg. Nici oamenii de pe strada, nici ploaia nu ma pot opri. Nu inteleg. Ce naiba i-am facut de mi-a distrus toata viata. De ce? Sunt o proasta. Stiam de la bun inceput ca daca ma voi baga in toata porcaria asta voi sfarsi rau. De ce nu mi-am ascultat instinctul? El s-a jucat cu mine. Tot ce vrea este sa ajung in patul sau. I-am putut citi pe chip acest lucru. Ma dorea. Asta este tot. Nimic mai mult. Mi-a stricat relatia cu Sasuke. Cu baiatul dupa care am tanjit mereu. Cel care am crezut mereu ca-mi este sufletul pereche. Itachi habar n-are nici cea mai vaga idee. Nu are idee cat de mult l-am iubit pe Sasuke. Cat mi-am dorit mereu sa fiu cu el. Cate am suportat doar ca acesta sa tina la mine ca la o amica. Nu aveam nici cea mai vaga idee ca va ajunge sa ma iubeasca.

Ploua din ce in ce mai tare. Incep sa incetinesc pasul datorita oboselii care a pus stapanire pe mine. Pot spune ca am avut destula energie dupa ce ca abia am dormit o ora. Trec de o cladire mare si ajung intr-o parcare a unui hotel. Un zgomot produl de ciocnirea dintre o masina si o motocicleta ma face sa-mi intorc privirea catre locul cu pricina. Scap din mana geanta cand il vad pe Itachi cum este azvarlit catre un zid mare. Raman incremenita pret de cateva minute dupa care fug catre el. Se pare ca nimeni nu are de gand sa faca ceva. Ii vad ochii cum se inchid in timp ce sangele isi croieste drum pe alee. Il strig insa acesta se rasteste la mine nervos fara a-si deschide ochii.

O masina de politie ajunge destul de repede si din aceasta coboara doi polititsti. Unul dintre ei cheama o ambulanta prin statia ce o poarta la el in timp ce celalalt se aproprie de noi. Se apleaca si ma intreaba daca il cunosc. Dau afirmativ din cap iar barbatul imi spune sa merg cu Itachi in ambulanta. Se pare ca daca va trai va primi o amenda deoarece nu a respectat nu stiu ce legi. Imi intorc chipul catre el in timp ce cateva lacrimi ies la iveala. Din cauza mea a patit asta. De ce port atata ghinion? Cu ce am gresit in toata viata mea?

Ambulanta ajunge intr-un timp record si-l ia pe brunet. Urc si eu si privesc medicii cum il bandajeaza. Vreau sa-mi scot telefonul insa imi dau seama ca se afla in geanta pe care am scapat-o. Intreb un barbat, in jur de douazeci si trei de ani daca are un telefon. Mi-l da iar eu incerc sa-mi amintesc numarul lui Sasuke. Dupa ce-l formez astept sa-mi raspunda insa nu are nici un gand. Imi dau seama ca daca ar fi fost numarul meu nici nu s-ar mai fi uitat la ecranul telefonului. Intr-un final, cand am incetat sa mai sper ii aud vocea trista si obosita.
-Sasuke, sunt Sakura! ii spun destul de repede. Te rog nu inchide, trebuie sa-ti spun ceva important. Itachi a avut un accident si acum sunt cu el in ambulanta. Ne vedem la spital, ii spun si nu-l las sa raspunda pentru a fi sigura ca nu ma va jigni cu nimic. Daca este sa o faca atunci sa fim doar noi doi fata in fata.

Razele soarelui isi fac aparitia in salonul brunetului. Il tin strans de mana insa acesta nu face nici o miscare. Sasuke a innebunit sau ce? Desi a fost o cearta apriga nici acum nu a venit. Poate crede ca am glumit sau poate se gandeste ca doar compania mea ii va face bine fratelui sau. Oftez si privesc aparatul care incearca sa-l tina pe Itachi in aceasta lume. Oftez usor. Nu am reusit sa dorm deloc. Cum as fi putut daca el este intr-o stare ca asta? Mana sa incepe sa ma stranga si il privesc. Ochii sai negri se deschid usor si privesc incaperea in care se afla.
-Te-ai trezit! strig fericita catre brunet.
-Ce cauti aici ? Pleaca! Ah, nu, nu, prima data adu-mi o tigara, apoi poti sa pleci linistita ! Nu am nevoie ca tu sa-ti faci griji pentru mine, pustoaico!

La auzul acestor cuvinte cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu bland. Ma priveste nervos si in acelasi timp curios de comportamentul meu straniu pentru el. Ma musc usor de buza si incerc sa nu las nici o lacrima sa paraseasca lacasul lor. Reusesc cu greu insa sangele isi face aparitia din buza mea carnoasa. Isi ridica o spranceana dupa care ma intreaba cu o raceala in voce daca ma duc sa-i aduc tigara aia o data. Parasesc incaperea si imi lipesc spatele de perete. Oftez si dau sa plec. In nici un caz nu-i iau o tigara. Ma duc sa iau o sticla de apa. Mor de sete si cred ca si el face la fel.

Cobor lent scarile dupa care parasesc cladirea. Merg incet, pana si un melc m-ar putea intrece. Imi ridic usor privirea pentru a fi sigura ca nu voi da peste cineva. Incremenesc cand il vad pe Sasuke la intrarea in curtea spitalului. Cateva cristale parasesc locasul lor sfant iar eu incept sa alerg catre brunet. Il imbratisez si las lacrimile sa curga. Brunetul nu face nici o miscare. Mai mult ca sigur inca este suparat pe mine. Incep sa-mi cer scuze. Nu am curajul sa-l rog sa ne impacam. Imi dau seama ca i-am pierdut increderea. Ma despart usor de el si-l privesc in ochi. Nu a dormit la cum arata. Il intreb de ce nu a venit pana acum insa el nu raspunde. Imi da aceeasi privire pe care mi-o dadea in urma cu cativa ani. Aceeasi privire de gheata de care am reusit sa scap insa acum a revenit.
-Sasuke, te rog. Iarta-ma. Te implor, continui in timp ce chipul imi este invadat de lacrimi.

Trece de mine fara a-i pasa de faptul ca eu ma simt foarte oribil din cauza celor intamplate.
-Nu-mi pasa de scuzele tale. Unde este fratele meu? ma intreaba cu o raceala in voce.
-Sasuke, inceteaza! strig cat ma tin plamanii. Tu nu poti intelege? Ti-am explicat aseara ce a fost cu adevarat! Chiar tu ai spus ca eu sunt sensibila! Cum crezi ca m-am simtit de fata cu fratele tau? Tu nu intelegi ca esti singurul la care am tinut, tin si voi tine mereu? Sau mai bine zis ca eu te iubesc!

Cad in genunchi. Norocul meu este ca nu era nimeni prin gradina pentru a vedea felul in care m-am comportat. De fapt ce-mi pasa ce cred altii? Ma intereseaza mai mult ceea ce crede Sasuke despre mine. Simt cum ma doare inima. Durerea provocata de faptul ca cel la care tin nu are incredere in mine imi sfasie inima. Fac pariu ca acum crede ca el nici macar nu a fost primul barbat din viata mea. Numai lui mi-am daruti trupul. El a fost cel care mi-a furat primul sarut. Inima mea i-a apartinul de multa vreme si inca ii apartine. Recunosc, nici eu nu stiu ce am simtit pentru Itachi. Poate a fost un fel de atractie. M-a uimit ce fel de persoana misterioasa poate fi. Cel putin atunci cand m-a salvat.

Oftez si imi ascund chipul in mainile fine. Nu mai rezist. Simt ca innebunesc. El se afla in fata mea si nu-mi adreseaza nici un cuvant. Ma uraste. Pur si simplu asta face. Ii aud pasii cum se indeparteaza de mine. Imi ridic privirea si tip in gura mare ca-l iubesc. La auzul acestor cuvinte se opreste. Desi tin atat de mult la el niciodata nu i-am spus ca-l iubesc. Desi noi doi suntem de un an impreuna nu am avut curajul necesar. Se intoarce spre mine cu un zambet victorios pe chip. Il privesc uimita si-mi spune cat de patetica pot fi dupa care se aproprie de mine.

Se apleaca la nivelul meu dupa care ma saruta usor. Un sarut scurt insa dulce. Exact ca primul nostru sarut. Se indeparteaza de mine si ma intreaba daca vin cu el sa-i arat unde se afla fratele sau sau va afla singur. Raman socata de felul in care a reactionat dupa care un zambet imi apare pe chip. Ma ridic si ma indrept spre el vesela. Ma opreste si imi sterge lacrimile de pe chip dupa care ma saruta pe frunte si ma tine de mana.

Nu-i voi mai pierde increderea niciodata. Tin prea mult la el pentru a-l pierde. Il strang tare de mana dupa care urcam la etajul al doilea unde se afla Itachi. Ii arat salonul lui Sasuke dupa care intra primul Eu raman la usa. Prefer sa-i las mai intai sa discute singuri dupa care sa intru si eu. Dupa ce brunetul meu il saluta nu se mai aude nimic. Cred ca inca este nervos asa ca prefer sa intru si eu. Pasesc sfioasa iar Itachi isi indreapta privirea catre mine. Ma intreaba unde este tigara lui insa ii spun doar ca nu are voie sa fumeze acum. Ma priveste nervos dupa care isi indrepta privirea catre fereastra dupa care nu mai spune nimeni nimic.




Pai, cam atat. Sper sa va placa si este necorectat. Again.
Buna >:D<

Deci ficul vostru e bestial , grozav, minunat , extraordinar :X Il ador . Deci nu ma asteptam ca ei sa se impace adica de ce sa se impace ? Eu vreau sa ramana cu Itachi , pentru ca e prea misto e atat de sexy si vulgar si cum vorbeste , ma topesc dupa el . Da si cum ziceam vreau sa ramna cu Itachi adica sper sa ramana cu el . God damn it ! Voi doua sunteti super imprevizibile . Pai de comentata nu prea as avea ce , ideea e super originala , naratiunea e ok , descrierea e perfecta , actiunea nu e grabita si dialogul la locul lui .Greseli de tastare nu am vazut :D
Sakura e foarte dragutza , chiar a fost patetica cand ia spus lui Sasuke ca-l iubeste - bleah -
Sasuke e cam prostovel si Itachi =p~ .
Da , deci astept nextul cu nerabdare :X
Buna! Uhu, dupa cum ai promis, ai adus continuarea[ eu nu o sa pot face la fel ca azi n-am stat deloc la PC pana acum>.>] si nu numai la asta. Abea astept sa citesc si la celalalt pentru ca, nu cred ca ai adus si la Soaptele realitatii... in fine, sa trecem la fic acum.
Stiu ca am spus ca ador atitudinea lui Itachi, insa acum cred ca e pentru prima oara cand spun ca si pe cea a lui Sasuke. Uh, deci sa inteleg ca el a asteptat ca Sakura a-i spuna ca-l iubeste? UU, ce baietel rau:))
Cred ca e inutil sa mai vorbesc depsre descriere si alea, alea pentru ca sunt superbe! Greseli de tastare... ei bine, chiar nu am vazut. Spui ca acest capitol e necorectat.. pff... pai eu daca nu le corectez, nu intelegi nimic:))
Pai... nu stiu ce as mai putea spune cuu exceptia fapttului ca astept continuarea[ ceea ce presupun ca si voi stiti:))]

Pa-pa si spor la scris:*
Mulţumim pentru comentari, diărs . Păăi, am adus nextu` şi sper că o să vă placă *smile* .
Lectură Plăcută !
~ Capitolul 10 ~


Auzeam voci cunoscute pe coridor, dacă nu mă înşelam Sasuke vorbea cu rozalia. Am strâns mâna în pumn, scrâşniind din dinţi nervos. Aveau să se împace, eram sigur. Am înghiţit în sec, trăgând aer în piept, apoi mi-am aruncat privirea întunecată către uşă.
Pe ea intră boul de fratiu-miu cu Sakura de mână. Gata, aveam să-ncep să plâng. Mă simţeam vulnerabil, îl vedeam strângâbdu-i mâna şi mă simţeam ca naiba. Doar gândul ca rozalia ar fi a lui mă înnebunea, dar asta era cruda realitate.

Când o aud pe fată că-mi spune ce nu ar trebui să fac îmi vine să ţip, să mă răstesc la ea, dar mă abţin, încercând să-mi ascund lacrimile. Îmi arunc privirea către fereastră, apoi îmi umezesc buzele, înjurându-mi fratele în gând.
Strâng mâna în pumn, îndreptându-mă de spate. Inspir adânc, uitându-mă cu coada ochiului la rozalie. Mă privea atentă, îmi urmărea fiecare mişcare şi sincer să fiu nu înţelegeam de ce se uita la mine. Era cu Sasuke, nu avea nevoie de mine. Numai avea nevoie de mine, nenorocita !

După o jumătate de oră în care i-am spus fratelui meu că aveam să ies a doua zi, normal că plăteam dobitocul de doctor, acesta a plecat cu Sakura . Am închis ochii, încercând să-mi înlătur toate gândurile ce ţineau de ea. O iubeam ca prostul, ca un copil mic ce ştia oricum că nu va primi acadeaua dorită. Dar pentru prima dată în viaţă ţineam la cineva, mă simţeam singur, părăsit într-un pustiu atât de real în sufletul meu, dar totuşi ireal.
Înghit în sec, apoi mă foiesc uşor pe pat, nedeschizându-mi ochii, chiar dacă aud pe cineva intrând în cameră. Rămân aşa, de parcă aş fi mort - ceea ce ar fi mult mai bine decât să stau şi să o văd pe rozalie cu fratele meu - fără a mişca măcar un deget. Respir uşor, apoi mă întorc într-o parte, către peretele de un alb imaculat.

Îmi muşc buza, gândul zburându-mi involuntar la Sakura, la frumuseţea ei atât de rară, la privirea ei caldă ce oricum nu-mi era mie trimisă, la buzele pline şi atât de fine, cu un gust de miere proaspătă. Mi-am deschis ochii, simţindu-mi lacrimile ce parcă-mi înţepau ploapele.
Le-am lăsat să-mi alunece pe obraji, în voie, fără să-mi pese măcar puţin că cel sau cea care intrase în salon mă putea vedea.
- Sunt un fraier, un tâmpit...
Am şoptit, lovind perna cu pumnul, apoi am tras adânc aer în piept. S-a auzit o mişcare, ca şi cum cineva se aşeza pe scaunul de lângă pat, apoi un oftat scurt.

Nu m-a interesat cine era, cine îmi privea umlinţa ce mi-o produceam singur. De ce să-mi pese, până la urmă când ştiam foarte bine că Sakura nu va fi vreodată a mea ? Ca niciodată eu nu voi zâmbi sincer cuiva, nu voi săruta un inger ca ea ?
Dintre buzele-mi vineţi mi-a ieşit un oftat prelung, apoi am auzit cum persoana ce era în cameră şi-a dres glasul.
-Pot să te-ntreb de ce crezi asta ?
Un glas oarecum plăcut mie, şi poate cunoscut, nu mi-am dat foarte bine seama, s-a auzit în încăpere, parcă inundându-mi urechile cu frumosul sunet.
- Iubesc şi nu primesc ce vreau. Visez la fructul oprit, mai bine spus.
Am zis, totuşi fără să mă întorc, privind umbra din perete. După câte îmi dadeam eu seama, era o ea. O femeie cu forme destul de frumoase, avea sâni mari, asta sigur nu greşeam.
- Păi pe cine iubeşti, mai exact ?
Întrebă, întinzându-se - îi văzusem umbra, de fapt - , apoi îşi puse ambele palme în poală .
- Oricum nu contează, dar o cheama Sakura. Sakura Haruno . Este iubita fratelui meu mai mic .
Îi răspund fără a-mi păsa că tânăra era prietenă cu rozalia sau ceva de genul. Putea să-i spună, ea şi aşa îl iubea pe Sasuke, iar eu nu aveam nici-o şansă împotriva acestuia.
- Oh, înţeleg acum. Mă bucur că am vorbit, Itachi !

Se ridică repede după ce zise asta, apoi ieşi val- vărtej din salonul meu. În acel timp eu îmi întorsesem privirea pentru că amorţisem în aceea poziţie, şi mărisem ochii cănd văzusem cine fusese de fapt tânăra ce venise să mă " viziteze" .
Puteam jura că avusese refelexi de roz în păr, iar bluza ce o purta o mai văzusem undeva.

________
Sper că vă place *smile*
OMG:|:|:|
sa nu-mi zici ca misterioasa persoana era Sakura:O:O:O
I can't belive this!! O.o
inf... in caz ca era ea ma bucur ffff mult ca a aflat ca Itachi o iubeste:X:X:X
ea nu voia nimic cu Itachi deoarece credea ca vrea sa se joace cu ea, dar acum ca a aflat ca o iubeste...:">
oare ce se va intampla...:-?
@Where's my cookie,[sau cum iti zic eu, 'cookie':X] pune repede nextul ca mor de nerabdare... poate ma vedeti maine la stirile de la ora 5 cu titlul: Gasita spanzurata din cauza ca ehere's my cookie nu a pus nextul la fic:|
Glm;):))... oricat de mult mi-ar place aceste ficuri, totusi nu sunt obsedata in halu' asta=))
P.S. asta nu inseamna ca nu trebuie sa pui rapid nextul;):)
P.P.S. sa ma anunti cand postezi nextu:">
P.P.P.S. merCi anticipat:)):))
P.P.P.P.S kiss u:*:*:*
of... cate 'P.S.' uri mai dau si eu:))
Ce pot spune inafara faptului ca m-am intors? Si am vrut sa fiu sigura ca nu voi fi vinovata de moartea cuiva anume. Inainte va urez un An Nou fericit alaturi de cei dragi.


Capitolul 11

Dupa ce parasim incaperea in liniste brunetul nu a mai spus nimic inafara faptului ca maine va fi externat. Impreuna cu Sasuke mergem pe coridor fara a spune ceva. In cateva minute ne aflam afara iar Sasuke o ia inainte fara a mai spune ceva. Cred ca tot ii este greu dupa ce s-a intamplat. Oftez si-l privesc cum a ajuns la masina. Se intoarce spre mine si ma striga sa ma grabesc. Il privesc si stau locului pana pe chipul ingerului meu apare un zambet sincer. Il privesc cu ochii mari pentru a fi sigura ca vad bine. Dupa ce imi dau seama ca el ma asteapta zambesc la randul meu si fug spre el precum un copil mic. Ii sar in brate si-l sarut apasat iar el nu se opune deloc. Dupa ce terminam imi da drumul si ne urcam in masina.

Stau intinsa pe canapea si privesc televizorul din camera hotelului. Sasuke se afla in baie de mai bine de jumatate de ora. Speriata, ma indrept spre toaleta si bat usor insa nimeni nu raspunde. Deschid usor usa si observ ca nu este nimeni acolo. Fac doi pasi si privesc nedumerita. Unde ar putea fi. Simt doua brate ce imi inconjoara talia dupa care in mai putin de un minut ma vad in apa. Sasuke se urca usor pe mine si ma saruta cu foc iar eu ii raspund. Dupa ce imi da drumul imi dau seama ca el inca mai este cu hainele pe el iar eu cu camasa sa. Rosesc atunci cand prin materialul acesteia mi se pot observa formele. Imi zambeste si ma imbratiseaza.
-Nu stii ca nu este frumos sa intri peste cineva care se afla in baie? ma intreaba amuzat in timp ce ma ridica.
-Am batut la usa insa nu mi-ai raspuns si m-am speriat ca nu ieseai odata si...

Insa nu am apucat sa termin ce aveam de spus deoarece ma saruta tandru. Ii raspund si imi plimb mainile prin parul sau negru. Dupa ce terminam rasuflam cu greu insa nu fara a ne zambi unul altuia. Cat il iubesc? Nu pot spune in cuvinte. El este tot ce am pe acest pamant. Tot ce mi-a ramas. Cand ma gandesc ca atunci cand a murit tata ma simteam singura, cand ma gandesc ca mama nu m-a vrut niciodata. Insa acum sunt fericita. Stiu ca sunt iubita de cel la care am tinut atatia ani.

Incerc sa-mi caut geanta cu telefonul insa nu o gasesc. Stiu foarte bine ca mi-au adus-o politistii cand au descoperit actele in ea. Oftez cand imi dau seama ca se afla la spital. Ma ridic din pat usor pentru a nu-l trezi pe brunet si privesc ceasul. Ora patru deja. Ora de vizita se termina de ochicei la opt deci mai am destul timp. Imi iau hainele si ma imbrac cu ele insa sunt speriata de vocea iubitului meu care ma intreaba unde plec. Ii spun ca ma duc la spital pentru a-mi lua geanta iar acesta incearca sa se ridice din pat insa ocoseala si-a pus amprenta pe el de ceva vreme. Ii spun ca voi lua un taxi si nu voi pati nimic dupa care ma idnrept spre el si-l sarut scurt dupa care ii zambesc si parasesc incaperea. Fug pe scari ceea ce este interzis aici insa nu prea ma intereseaza. Intr-un final ma aflu afara si caut un taxi insa spre ghinionul meu nu gasesc nici unul.

Merg usor si prin minte imi apar toate amintirile petrecute de cei dragi. Tatal meu mereu a fost plecat iar eu stateam cu dadaca mea, o femeie batrana in jurul varstei de saizeci de ani. Ea mi-a fost precum o mama. Si acum imi amintesc de chipul ei, putin palid si plin de riduri ceea ca arata varsta la care se afla. Ochii ei albastri precum cerul ma priveau mereu. Datorita ei am putut face cunostinta cu Sasuke. Aveam sase ani pe vremea aceea. Il mai vazusem de cateva ori insa nimic mai mult. Veneam de la gradinita si mi-a spus ca tata a trimis-o pana la familia Uchiha sa le inmaneze ceva asa ca m-a luat si pe mine. Cand l-am vazut am ramas nemiscata. Il priveam atenta insa nu puteam scoate nici un cuvant. Atunci am simtit cum genunchii mici ma lasau si sangele incepea sa se plimbe prin trupul fraged din ce in ce mai repede.

Apoi l-am mai vazut in jur de un an mai tarziu pe vremea cand eram in clasa I. Cand i-am vazut chipul sau minunat am ramas uimita. Nu credeam ca vom fi vreodata colegi. Cu trecerea anilor am inceput sa cred ca destinul a fost de partea mea insa in acelasi timp ma punea la incercare. In clasa a V-a am devenit preocupata de aspectul meu fizic. Eram singura fata din clasa care arata precum o fetita de cinci ani. Nu aveam nimic. Auzisem ceva in legatura cu brunetul meu. Se spunea ca lui ii plac fetele cu parul lung, cum il aveam insa si cele care aveau ce arata. Mi-am cumparat bustiere pe care am inceput sa le umplu cu vata insa n-am rezistat prea mult.

Dintre toate fetele din clasa mea ma intelegeam cel mai bine cu Naoko. O fata deschisa la suflet. Era genul de fata care atragea atentia, avea forme dezvoltate pentru varsta ei ceea ce ma facea putin invidioasa. Parul sau castaniu il tinea in marea parte a timpului prins intr-o coada. In primele clase purta ochelari insa din clasa a III-a incepuse sa poarte lentile de contac. Avea ochii albastrii spre gri, o culoare destul de rar intalnita. Cu trecerea animlor incepusem sa devin geloasa pe ea. Avea un trup minunat ceea ce eu nu aveam. Credeam ca nu voi semana deloc cu cea care mi-a dat viata. Era o femeie cu parul roz, ondulat si ochii negri. Formele ei erau de invidiat, nu avea nici un implant.

Cand credeam ca nu voi avea norocul de a semana cu ea, la sfarsitul clasei a VIII-a am inceput sa ma dezvolt. Pana in clasa a XI-a eram deja de invidita. Le intrecusem pe multe din tregul licei ceea ce ma facea sa ma simt mandra insa ce ma bucura cel mai tare era faptul ca o intrecusem pe Naoko care nu parea afectata de acest lucru. Ei niciodata nu i-a pasat de felul in care arata. Poate nici mie nu mi-ar fi pasat daca nu incepeam sa ma dezvolt mai tarziu.

Cu aceste amintiri mi-am continuat drumul pana la spital. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns insa eram destul de fericita din nu stiu ce motiv. Ofteze dupa care intru in curtea spitalului. Imi este tare mila de cei ce se afla aici. Din cate am inteles acest spital este cel mai bun din intreg orasul asa ca marea parte a pacientilor care se afla aici sunt copii care se lupta pentru a vedea ziua de maine. Imi este tare mila de ei. Si nu numai copii ci si persoane de alte varste.

Intru in cladire si urac pana la salonul lui Itachi. Intru usor si caut geanta care se afla pe scaun. Incerc sa pasesc usor pentru a nu-l trezi insa spre surprinderea mea el nu doarme ci...plange? Raman nemiscata si ma sez pe scaun. Il intreb ce are insa acesta imi spune ca iubirea pe care o poarta el nu ii este impartasita. Nu cred ca si-a dat seama cine sunt eu insa il intreb despre cine este vorba. Raman uimita cand aud ca fata despre care vorbeste sunt chiar eu. Incghit usor in sec dupa care plec fara a masi spune ceva.

In drumul spre hotel ma gandesc la destainuirea sa. Nu pot sa cred ceea ce am auzit. El ma iubeste pe mine? Nu cred ca stie ce este aceea dragoste. Ne cunoastem doar de cateva zile. Nu are nici un sens. Cum poti iubi pe cineva dupa ce l-ai cunoscut cu doar cateva zile in urma. De fapt ce vorbesc? La mine a fost dragoste la prima vedere. Oftez si gandul meu zboara la scena din spital.

Merge incet. Parca nu-mi doresc sa ajung la Sasuke insa de ce? De ce ma simt ca o tradatoare? Oare Itachi si-a dat seama ca vorbea cu mine? Un mic zambet prostesc isi face aparitia pe chipul meu. Normal ca si-a dat seama. A jucat teatru. Asta este tot ce a facut. Ce barbat ar spune ce simte despre o fata de fata cu un necunoscut? Cat de proasta pot fi? Cat de credula pot fi? Grabesc pasul cand observ ca se insereaza. Nu vreau ca brunetul meu sa-si faca griji sau sa cedeze nervos. Cine site cum va reactiona?


________________________

Este necorectat. Am incercat sa-l fac ceva mai lung. Cadou pentru voi cu ocazia Anului Nou.
pai... in primu rand "HAPPY NEW YEAR!!!":*:*
in al doilea rand: acest capitol a fost splendid:X
Doamneee! De ce Sakura pur si simplu nu vrea sa aiba incredere in Itachi?:(
adica, ce a facut-o sa aiba atitudinea asta fata de el si sa creada tot impul ca se joaca cu ea?
Poate faza aia cand a intrat Itachi peste ea si Sasuke in camera de la motel si a lipit-o pe Sakura de zid si...
ah, da probabil ca de atunci:|
sau atunci cand a aflat ca barbatul ce o salvase de la a fi violata era fretele iubitului sau?!
off... cred ca deja aberez, asa ca... mai bine nu mai zic nimic:))
@cookie~ iti spun ca esti extraordinara:*:*
@vex~ iti doresc sa ai multa imaginatie ca sa aduci cat mai repede nextul:)
P.S. sa ma anunti si pe mnE:">
merCi:X:*:*:*
Buna fetelor. Se pare ca voi sunteti foarte rapide. Nu-mi vine sa cred ca am piersut un capitol, insa nu credeam ca veti posta asa repede, insa ma bucur ca ati facut-o.
Uh... ce tare. Buna ideea asta cu Itachi ce a spus ca o iubesti pe sakura nestiind ca ea se afla in salon. Ei bine, eu nu ma asteptam ca aceasta sa creada ca el isi bate joc de ea... Uh, nu ma asteptam la asa ceva. Figurile de stil au fost bune, ca intotdeauna-in ambele capitole- , iar greseli de tastare nu am vazut niciuna.
Abea astept urmatorul capitol si sper sa fie postat la fel de repede ca acestea.
Va pup fetelor si spor la scris in continuare:*
Accept toate injuraturile pe care vreti sa mi le adresati pentru ca aduc tocmai acum nextu` . Sunt o lenesa, i know, si-mi pare foarte rau. In orice caz, v-am adus nextu` si pentru cei care citesc ficurile mele, anunt ca azi postez toate capitolele, poate maine daca nu reusesc sa termin *smile* .
Lectura placuta, diars !
~ Capitolul 12 ~

A trecut atata timp, prea multe ore, mult prea multe minute si secunde ce mi-au facut durerea din suflet sa arda, sa ma omoare incetul cu incetul. Poate ca eram sortit sa nu gasesc dragostea adevarata, sau poate ca eu nu aveam pe cineva care sa-mi impartaseasca ultima farama de iubire ce o aveam ascunsa in strafundurile inimii mele facuta si asa cioburi de nenorocita de Sakura.
Cum as putea pana la urma s-o fac ? Era cu el, cu fratele meu ce-mi devenise dusman de moarte in momentul in care mi-o luase de tot pe aceea fiinta aproape ireala. Imi era asa dor sa-i zaresc zambetul, sa-i aud glasul melodic, sau macar s-o vad. Doar s-o privesc un minut, si-as fi fost bine. As fi fost implinit daca rozalia ar fi stat doar cateva secunde cu mine, daca m-ar fi lasat s-o admir clipe intregi, ce in realitate ar fi insemnat poate doar secunde, sau minute.
Oare ce facea acum ? Statea , sau se plimba pe strada ? Era la liceu sau cu Sasuke ? Poate ca doar mi se pare mie, dar cred ca mai aveam putin si innebuneam, devenam obsedat de persoana fetei. Pare atat de prostesc, eu, Itachi cel fara slabiciuni, sa sufere din dragoste ?
Cat de ratat reusisem sa fiu din cauza unei . . . unei simple fete !

Un glas puternic, rece, a rasunat in intreaga camera. Mi-am ridicat obosit privirea din perna, uitandu-ma confuz in jurul meu. Cine intrase in camera ? Mi-am frecat ochii, incruntandu-ma, cand am auzit usa trantindu-se puternic. Ce naiba ? M-am uitat catre usa incet, privindu-l pe roscat. Ah, era Sasori. Am inceput sa ma holbez la el, fara sa zambesc sau sa am vreo expresie pe fata.
Ma privea atent, crispat, muscandu-si incontinuu buza. Deci era nervos, inteleg. Parul ii era ciufulit si purta o geaca de piele, neagra cu niste blugi albastri, usor stramti. Isi incrucisase bratele la piept si cred ca astepta ca eu sa fac ceva. Trebuia, totusi , sa fac ? Adevarul e ca trecusera doua saptamani de cand iesisem din spital, nu dadusem vreun semn de viata, doar ma refugiasem in apartamentul meu din centrul orasului.
Cascand lung, i-am facut semn sa traga si el jaluzelele, era cam intuneric in camera si ma deranja asta. Dar nu-mi puteam aduce aminte ce spusese cand intrase in camera. Ceva de mine, poate. Sau injurase, cine stie. Am ridicat simplu din umeri, si l-am urmarit pe roscat cu privirea cum s-a indreptat catre fereastra. Dintr-o singura miscare, jaluzele au fost trase, iar razele aurii ale soarelui mi-au inundat dormitorul. Pe chip mi-a aparut un zambet mic, gandul zburandu-mi fara sa vreau la Sakura. M-am uitat in alta parte, apoi mi-am ciufulit parul.
- Cand ai de gand sa mai iesi si tu ?
Vocea lui Sasori nu suna foarte prietenoasa, dar mi-a placut intrebarea. Am ridicat din umeri, privindu-l amuzat. Sincer, nici eu nu stiam de ce aveam pofta sa rad.
- Diseara e bine ? I-am raspuns cu o alta intrebare, in timp ce ma ridicam din pat. A zambit larg, sarindu-mi in brate ca nebunul. Am inceput sa rad cand amandoi am cazut pe jos. Mi-am intors privirea catre el, simtind cum fericirea cu care eram obisnuit revenea ince-incet.
- Normal ca-i bine ! Unde mergem ? La ce club ? Ah, si vrei tipe brunete, blonde, s-au roscate ?
Am ras scurt, auzind avalansa de intrebari ce pornise asupra mea. Clatinand amuzat din cap, am luat pachetul de tigari de pe jos, scotand una, apoi mi-am aprins-o, tragand cu pofta diseparata din ea. Ce bine era ! Oare de cand numai simtisem gustul asta dulce-amar ?
Am zambit larg, deschizand dulapul, apoi am scos niste haine la nimereala, aruncandu-le pe patul inca nefacut.
"Roze", mi-am raspuns in gand, surazand. L-am privit pe Sasori care inca zambea vesel, in timp ce-si proptise spatele de perete.
- Night, clubul, blonde si roscate !
Am zambit, apoi am intrat la baie, facandu-mi ritualul obisnuit de . . . dupa-amiaza, caci vazusem ca ceasul era vreo 15:00 sau 16:00 . Am iesit din baie, luandu-mi hainele, un maieu negru, ce-mi statea lipit de corp, si niste blugi tot negri, cu o jacheta de aceeasi culoare.
- Ce sexy esti ! A exclamat Sasori, iar eu am bufnit in ras, uitandu-ma amuzat la el.
- Nu stiam ca esti gay, dar iti multumesc de compliment !
La auzul replici mele, acesta a inceput sa rada si el, aruncand imi mine cu o perna. Surazand, am iesit cu acesta din camera, tin sa mentionez ca el deja facea pregatirile pentru venirea noastra la club.

Da, poate ca daca incepeam o. . . viata noua, aveam sa-mi refac si inima ce tot ranita era. Chiar daca pe din afara aratam complet fericit, inauntrul meu imi venea sa ma arunc de pe o prapastie, sau chiar sa mor innecat in mare. Ar fi fost moduri destul de placute de a muri, dar nu stiu, mai bine ramaneam inca putin in viata. Pana la urma, trebuia sa ma distrez si eu, nu ?
Mi-am luat telefonul din living, pana acum coborasem traversasem holul, uitandu-ma la micul ecran ce-mi arata douazeci si patru de mesaje si douazeci de apeluri pierdute. Sincer sa fiu, nu ma interesa cine ma sunase, asa ca am dat "delet" la toate, apoi mi-am bagat mobilul in buzunarul blugilor, cautand cheia motocicletei cu privirea.
-Itachi, uite-le, daca asta cauti ! Roscatul mi-a aruncat cheile, i-am multumit, aproband din cap, apoi m-am uitat in jurul meu, absent, fara sa-mi pese. Nu-mi era foame, si chiar asa, eram sigur ca aveam sa ma imbat la club, deci mai bine ma pastram in forma.
Schitand ranjetul meu obijnuit, rautacios, adica, am iesit din apartament, cu Sasori, peste cinci sau zece minte din bloc. M-am urcat pe motocicleta, observand tocmai acum ce repede se inserase. Nu prea m-a interesat, nici nu aveam de ce.
Am pornit amandoi in viteza, placandu-ne cred vantul ce-l provocam. Minunat, acum ma reaintorceam la viata mea normala. Aceea in care Sakura nu avea ce sa cauta, iar vreo amintire cu ea treabuia ascunsa departe, in subcostientul meu.

Am ajuns la club dupa vreo trezeci si ceva de minute, apoi am coborat de pe motoare, intrand in localul luxos si plin numai de oameni cu bani. Ne-am uitat unul la altul, zambiindu-ne cu inteles, apoi ne-am indreptat catre un loc privat, unde doua domnisioare, una roscata si alta blonda, ne asteaptau picior peste picior, fiind imbrcate indecent, mai exact, in doua rochii albe, cu un decolteu generos, ce le acopereau corpul bine facut doar pana la solduri.
Mi-am trecut limba peste buze, salutandu-se politicos pe fete, timp in care m-am asezat la masa, langa roscata. Aceasta si-a pus bratul pe pieptul meu, dand sa ma sarute, cand eu am ramas masca, fara sa spun ceva. M-am ridicat brusc de masa, aruncand-o pe tipa de pe mine, holbandu-ma ca prostul la cea care intrase. Il tinea de brat pe Sasuke, si zambea oarecum fortat, uitandu-se in jurul ei cu o oarecare ezitare. Nu-mi venea sa cred ce vedeam, poate ca privirea-mi juca feste. Dar n-avea cum, era real, iar ea era. . . asa frumoasa. Avea parul rozaliu lasat liber, si era imbracata intr-o rochie, nu i-am dat atentie culoarei, doar buzelor ei. Si privirea aceea de smaralad, verzuie, ce parca se oprise deoadata catre mine. Da, da, da, si Sakura ma privea !
Era Sakura, era rozalia, si acum zambea cald, zambea. . . cu speranta, nu fortat, holbandu-se si ea la mine. Faceam amandoi acelasi lucru, nu stiu ce simtea ea, dar eu vroiam sa fug la ea si s-o strang in brate, s-o privesc si s-o desmierdez cu saruturi dulci, numai pentru ea.

___________
Sper ca va placut ! (:
Este necorectat, dar sper ca este bun.
well dear, sa stii ca eu una nu am sa te injur:)) pentru ca a meritat asteptarea;)
acest capitol a fost frumos, desi a fost cam scurticel:-w
```Descriere```[/i][/u] ai avut destula, desi mai puteai adauga cate ceva. Dar e bne si cum ai scris tu:P
```Dialog```[/i][/u] a fost putin, dar deloc sec. dupa cum am mai zis de atatea ori, mai repet o data: e bine ca nu il folosesti in exces...;)
```Actiune```[/i][/u] cred ca aici stai chiar bine. Actiunea nu mi s`a parut deloc grabita, a fost chiar... in regula:)

deci, per total acest capitol, la fel ca si celalalte a fost dplendid.
acum, sper k "cookie" [scuzati cacofonia] sa puna repede nextul ca sa vad ce se intampla;))
spo la scris dragelor, si sa nu uitati sa ma anuntati si pe mine;)
kiss u* *hugs*>:D<
Buna! Inca un capitol sup[erb! Nu ma voi satura niciodata de ficurile voastre:X Pai... ce as putea spune... mai nimic. Totul e foarte frumos, toate figurile de til se imbina armonios si actiunea e lina si... ce sa mai, superb! Greseli de tastare, nu imi amintesc sa fi vazut, insa nici nu cred ca au fost. Uh, ma intreb de ce era Sakura asa... nu stiu, parca nu ii placea in compania lui Sasuke[... nu o inteleg:))] Abea stept urmatorul capitol deoarece mor aici de curiozitate. Nu mai pot asa ca, prajiturica, continuarea repejor. Va pup fetelor si spor la scris in continuare ! :*
Okay, off post sau cum s-o mai spune. Vreau sa va spun ceva tuturor, cel putin ultimelor patru persone care au comentat. Va rog sa va editati posturile deoarece ceea ce ati scris sunt considerate spamuri si daca nu le re-editati voi intarzia cu continuarea mai mult decat de obicei.
Daca nu editati ceea ce ati scris acest fic va ajunge precum celelalte la sectiunea Atelier si nu doresc sa se intample acest lucru cu aceasta colaborare.
Wow 0.0
Ce mai pot sa spun.Ficul este interesant,ideea este unica.Dialogurile nu sunt seci.
Good job
Dar acum vine si partea rea.Unde o sa fiu dura.
Dupa parerea mea descrierea este prea...(alege tu cuvantul).
Numai in unele parti.Nu complet.Sant unele parti din descriere care m-au acaparat,dar sunt si unele care m-au plictisit asa de rau incat am sarit randuri.Pe viitor o sa ai o sa mai primesti comuri din astea de la cititorii experimentati care vor ceva nou si interesant,nu plictisitor de le vine sa sara randul.Sper ca intelegi ce vreau sa spun.
Voturile pentru descriere sunt 35% Up
65% Down
Dar lasa.Nu te descuraja.Este loc de mai bine.
Succes pe viitor.Sper ca urmatorul capitol sa aiba mai mult intriga,iar sfatul meu sa te ajute.
Anunta-ma cand pui noul capitol ca sa pun si eu un ochi pe el.
Ja ne!
Pai am adus nextul ce-i drept cu putina intarziere insa nu cred ca voi mai scrie la fel de repede cum o faceam inainte pentru ca nu mai am acea inspiratie deci sa nu va mire ca nu aduc nexturile (preum la celelalte ficuri) prea devreme. Apropo, este necorectat.
Capitolul 13


Au trecut ore, zile chiar saptamani de cand nu l-am mai vazut pe Itachi si recunosc, nu ma simt chiar in apele mine in preajma lui Sasuke. Sentimentele pe care le-am simtit pentru el era...nici eu nu stiu. Nu-mi inteleg propriile sentimente chiar deloc. Inainte vroiam sa-i demosntrez lui Sasuke faptul ca dragostea mea pentru el chiar exista insa acum ma simt oribil in preajma sa. Nu ma distrez deloc, nu simt atractie pentru el. Nu mai exista nimic intre noi, cel putin asa cred eu. In schimb el incearca sa-mi dovedeasca faptul ca ma iubeste si incepe sa ma sufoce. Nu ma inteleg chiar deloc.

Ma ridic lenesa de pe pat si ma indrept spre sifonier si-mi iau o rochie cat de cat mulata si nu prea scurta de culoare neagra iar parul mi-l las desprins. Ma dau cu putin creion si-mi iau niste pantofi dupa care cobor lenesa in living si ma asez pe canapea si dau drumul televizorului. I-am promis iubitului meu ca in aceasta seara vom merge la club si trebuie sa ma tin de cuvant, nu am de ales. Oftez cand imi dau seama ca nu este nimic interesant la televizor dupa care soneria telefonului ma trezeste la viata. Il iau fara a ma uita pe ecra si parasesc locuinta. Afara sunt asteptata de brunet care zambeste satisfacut.

Il privesc ciudat dupa care merg cu pasi marunti catre el. Ma iubeste? Cred ca nu. De la incidentul din spital eu si cu Sasuke nu am mai fost la fel. Poate acesta este si motivul pentru care nu mai simt acea atractie fata de el. De fiecare data cand ma vede pe chipul sau apare un zambet viclean si pervers in acelasi timp care mie imi provoaca o stare de frica. Frica de cea ce mi-ar putea face. Este adevarat ca nu am mai facut dragoste de mult si poate si acesta ar fi motivul insa daca ar fi sa-i analizez intreg comportamentul pot spune ca este un alt Sasuke.

Nu stiu daca vrea sa ma faca geloasa sau nu insa cert este ca, in ultima vreme se uita la fundurile si decolteurile altor fete. Nu mai trebuie sa mentionez faptul ca ma pune sa ma imbrac indecent ceea ce eu nu fac. Nu vreau sa devin o curva sau mai stiu eu ce. Nu, el s-a schimbat complet insa nu pot intelege ce este cu aceasta schimbare a sa.

Cand ajung in dreptul sau il sarut iar acesta ma prinde de talie si imi presara sanii pe pieptul sau bine lucrat. Sarutul devine din ce in ce mai violent iar eu incerc sa ma desprind de el insa fara nici un efect. Nu ma pot compara cu forta sa. Dupa ce se gandeste sa-mi dea drumul urc in masina iar acesta face la fel dupa care gonim pe strazi. Privesc in fata si nici unul dintre noi nu spune nimic. Simt mana sa cum imi mangaie piciorul dupa care urca mai sus vrand sa ajunga in acea zona insa nu-i permit. Ii iau mana si-i arunc o privire ucigatoare iar acesta pare sa se enerveze insa renunta la orice cearta.

Dupa cateva minute ajungem in fata clubului si intram, bine inteles eu de bratul sau. Avand in vedere ca exista multe persoane care ma cunosc trebuie sa afisez un zambet, chiar daca este fortat nu ar observa multi avand in vedere ca in incapere luminile se stin si se aprind intruna. Dupa ce pasim inauntru imi plimb privirea si dau de...Itachi? Raman cu gura intredeschisa iar acesta face la fel. Sasuke nu a adat atentie acestui incident iar eu imi revin imediat si zambesc, de aceasta data cu adevarat. Un zambet care provine din slufet si nu unul pe chip care doar sa fie acolo.Ne asezam la o masa iar Sasuke comanda ceva insa nu dau atentie acestui detalie.

Dupa o ora ma asez inapoi la masa noastra fiind obosita de la atata dansat. Brunetul face la fel insa nici macar nu-mi da atentie mie ci damelor care danseaza la bara. Oftez dupa care ma duc la toaleta. Odata ce ajung in acea incapere, cu faianta alba si oglinzi cat sa se uite o turma intreaga de fete ma indrept catre prima chiuveta si dau drumul apei cristaline dupa care imi ud chipul care deja arde. Ma privesc in olginda si incerc sa-mi dau seama ce este cu mine. Cand l-am vazut pe Itachi m-am bucurat foarte mult insa in acelasi timp cand il vad pe Sasuke cum se holbeaza la altele parca ma doare. Ma musc de buza dupa care parasesc toaleta si intru inapoi in incaperea din care privone muzica.

Il caut cu privirea pe Sasuke si raman uluita de privirea ce mi se arata in fata ochilor. Sasuke sta la masa noastra cu o roscata in poala sa fiind imbracata cu un sutien si o pereche de pantaloni scurti desfacuti la nasturi. Ma enervez si ma indrept catre noul cuplu dupa care iau paharul plin cu cola si il torn pe capul celor doi care nici macar nu m-au obsrvat. Sasuke se pregatea sa injure insa cand m-a vazut a tacut.
-Asta faci tu cand eu nu sunt in preajma? il intreb lasand sirurile de lacrimi sa curga. De cate ori m-ai inselat pana acum?
-Sakura, nu este ce pare, sincer, imi spune acesta ridicandu-se de pe canapea.

Il privesc la pantaloni care deja au slitul lasat in jos. Dar vad ca el nici nu mai asteapta, nu prea ii pasa daca o face in vazul lumii sau undeva unde sa fie numai ei doi. Ma prinde de mana insa eu imi infig nervoasa unghiile destul de lungi in aceasta, fortandu-l pe brunet sa-mi de-a drumul. Fara a ezita parasesc clubul in fuga. Nu-mi pasa de nimeni si nimic. Nu mi se parea. El chiar se uita la altele iar eu ca o proata am tacut. Nu i-am zis nimic. Sa-l ia naiba. Ma opresc pentru a lua o gura de aer insa la scurt timp simt doua brate puternice. Dau sa ma intorc nervoasa, fiind sigura ca cel care are curajul sa faca acest lucru este Sasuke insa raman mirata cand il vad pe Itachi.

Acesta ma intoarce cu fata spre el si-mi sterge lacrimile dupa care isi da joas jacheta din piele si mi-o pune pe umeri. Ma ia de mana si ma duce catre motocicleta sa dupa care imi spune ca voi sta la el in aceasta seara. Dau din cap in semn ca da dupa care ma urc pe motocicleta sa si-l strang bine in jurul taliei.
Ello dear ^^ Se pare ca sunt prima xD. Well ce schimbare pe Sasuke asta. Cat de nesimtit e! Zau ca l-as omori daca as avea ocazia. Dar las` k a venit Itachi-kun si are grija de ea ^^. A fost un next ft frumos my dear. Descrierea a fost ft frumoasa, la fel si naratiunea. Actiunea merge lin, frumos deci nu am ce comenta la ea. Dialogul nu a fost sec, iar greseli de tastare... eu am vazut doar una dar nu a fost grava mai ales k ai zis k e necorectat. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!:*
Waaaa :X , dupa cum spun unii "ciment" :)):)) foarte frumos capitolul, imi place descrierea si naratiunea, dialogul nu e sec absolut deloc.
Greseli de ortografie nu am vazut si nici nu am cautat sa fiu sincera.
Faza cu Sasuke si roscata e totala (upss l-a prins cu mata-n sac) si chiar nu ma asteptam ca Itachi sa mearga dupa ea si toate alea...
Abea astept urmatorul. NEXT :X
wow super fik il ador si vreau next saraka sakura oare cu cine ramane...itachi...sau...sasuke ??? nu sasuke e un bou nu o merita eu zic ca mai bn ramane cu itachi ma rog asta e fikul tau si faci ce vrei oricum era doar un sfat!!! poi ce sa mai spun spor la scris pupici:zuppy02: