AnimeZupCăutare

You changed me

M-am intors. Si de aceasta data este un capitol scurt insa nu prea mai am idei. Inspiratia a intrat in vacanta. Multumesc pentru comentarii si sper sa va placa si acest capitol.


Capitolul VIII


Ma aflu in avionul familiei impreuna cu viitoarea mea sotie pe care o iubesc atat de tare incat daca as avea un cutit l-as baga in ea si cu fratele meu caruia i-as face acelasi lucru. Nu credeam niciodata ca voi ajunge sa gandesc in acest mod insa simt cum inebunesc. Roscata asta este stresanta. Nu cred ca ar vrea cineva sa se casatoreasca cu ea sau daca ar vrea atunci ar trebui sa fie prost, orb, surd, tampit, nebun si lista continua. Oftez sa ma adancesc in scaun in timp ce ochii imi sunt atintiti spre norii albi prin care zburam. Peisajul acesta calm ma face sa adorm. Aseara n-am dormit prea bine avand in vedere ca m-am gandit la un plan mai bun pentru a scapa de Karin, Konoha si tot ce tine de acel oras.

Dupa vreo sapte ore de zbor unde mai adaug alte doua ore de mers cu limuzina prin oras ajungem acasa. Nu stam la hotel. Nu vreau. Le-am spus clar parintior si lui Karin ca atata vreme cat am o casa in acest oras nu voi sta la hotel doar pentru a fi mai aproape de prezentarea aia de curve. Merg tinta spre canapeaua din living si ma asez pe ea. Cand o vad pe Karin cum se indrapta spre mine cu gandul de a se aseza ma intind pentru a nu-i lasa loc. A stat destul timp lipita de mine chiar daca i-am facut scandal. Dupa ce observa gestul pe care l-am facut se opreste cu o fata trista si isi schimba directia. Nu-i dau atentie si deschid televizorul unde se vorbeste despre porcaria aceia de prezentare. Cred ca daca ar trebui s-o filmeze pe Karin s-ar sparge camera. Ma ridic si ma indrept spre camera mea pentru a mai dormi putin.

Drumul catre locul unde are loc prezentarea a fost foarte scurt. Ma aflu intr-o incapere decorata cu flori si alte prostii de culoare roz. Alta nu si-au putut gasi? Privesc cateva domnisoare care imi fac cu ochiul si chicotesc iar eu le zambesc fermecator fara a-mi da seama ca langa mine s afla roscata. Aceasta le imparte niste priviri mortale dupa care ma trage de mana. Rochia sa rosie precum sangele ii scoate in evidenta un decolteu generos care de curand am aflat ca este plin cu silicon. Cum a reusit ea sa-si bage atata silicon avand in vedere ca este minora si ca nici nu are cine stie ce bani? Voi afla raspunsul la aceasta intrebare cat de curand posibil. Ne asezam la masa pe care se gaseste o foaie de culoare roz pe care scrie familia Uchiha. Stai putin, Karin inca nu este casatorita cu mine deci nu ea a fost invitata. Imi dau ochii peste cap si ma asez pe scaun in timp ce privesc frumusetile pamantului. Or fi ele curve insa arata chiar mult prea bine.

Langa mine isi face aparitia Itachi cu o blanda in brate. Il privesc cu invidie deoarece blonda aceea pare chiar apetisanta. Brunetul o da jos de pe el iar ea se aseaza pe scaun. Itachi imi face semn sa ma apropriii de el si imi sopteste ca eu o am pe Karin. La auzul acestei propozitii ma enervez si incep sa-l stramb precum un copil mic ceea ce pe el il face sa rada. Luminile in incapere se sting iar pe scena isi face aparitia o domnisoara imbracata cu o rochie cu un decolteu enorm. Nu mai am ce spune despre lungimea rochiei. Cred ca daca s-ar apleca ar fi o priveliste care mi-ar incanta ochii.

Trei ore au trecut de cand ne aflam aici si nu a aparut nici o frumusete pe scena. Doar un cretin care si-a inceput discursul pe care nici pana in momentul de fata nu l-a terminat. Fiind plictisit de vorbele care ii ies din gura acum ma aflu in toaleta barbatilor si ma privesc in oglinda. Cearcanele de sub ochi arata cat de "bine" am reusit eu sa dorm aseara. Desi marea parte din ziua de azi mi-am petrecut-o dormind tot nu a fost de ajuns asa ca oboseala a pus stapanire pe mine incetul cu incetul. Inchid ochii si imi apare imaginea cu rozalia goala in fata mea. Ma musc de buza fara a deschide ochii si zambesc pervers insa un sunet scos de cineva ma trezeste la realitate. Itachi a tusit pentru a ma readuce cu picioarele pe pamant.
-Imi pare rau ca iti distrug fanteziile insa am si eu o intrebare, imi spune brunetul in timp ce isi incruciseaza mainile in jurul pieptului. Cand iti vei pune in aplicare planul?
-Peste o ora, ii rapund plictisit in timp ce oftez. Suigetsu va face tot ceea ce i-am spu. Nu pot sa-ti spun nimic momentan.

Se uita ciudat la mine si incep sa-i explic anumite lucruri ceea ce mi-a luat jumatate de ora. Itachi este chiar greu de cap. Ne intoarcem la masa iar Karin pare palida. Ne asezam si o intreb ce a patit insa ea nu-mi spune nimic. Blonda lui Itachi ma trage si-mi spune ca i-a fost rau si pare a fi insarcinata. Ultimul cuvant il spune mai incet insa cu o pauza destul de mare intre propozitie si acel cuvant care mie mi-a provocat scarba si uimire. Privesc intr-un punct fix dupa care in fata ochilor imi apar niste secvente cu mine si Karin. Incerc sa-mi amintesc mai bine dupa care raman uimit insa nu intr-un mod placut. Acum doua saptamani eram nervos si m-am imbatat. Karin m-a prins si ea stia cum fac atunci cand sunt beat. Orice fata imi iese in cale ajunge in patul meu. Doamne, eu am lasat-o insarcinata?

Roscata se ridica de la masa si imi spune ca trebuie sa plecam. Eu si Itachi o urmam pana afara si ne urcam in limuzina. Atat eu cat si Karin stam tacuti. Itachi ne priveste suspicios insa nu intreaba nimic. Pentru a fi sigur ma aproprii de ea si o intreb daca este adevarat. La auzul acestei intrebari evita raspunsul ceea ce mi se pare ciudat.
-Da, sunt insarcinata, imi spune cu jumatate de gura. Am facut testul chiar cand am fost la toaleta de curand si arata pozitiv, mai adauga in timp ce vocea ii tremura usor.

Nu inteleg, ea ar fi in al noualea cer daca r fi insarcinata cu copilul meu. Este ceva ciudat la mijloc insa trebuie sa aflu eu. Telefonul meu suna si mi-l scot in timp ce ma indepartez de Karin. Suigetsu mi-a trimis un mesaj unde scrie ca ii pare foarte rau insa planul nu va putea fi pus la punct deoarece nu are cele necesare. O injurature imi iese din gura. Cat de cretin poate fi ci asta? Tocmai acum ma anunta? Imi asez capul de geamul limuzinei si privesc masinile din partea opusa. Noi o luam la stanga incet ceea ce ma enerveaza. Inchid ochii si cand mi-i deschid vad o masina care vine cu viteza spre noi. Ma uit speriat la Itachi la fel facand si el. Karin a adormit insa n-am mai avut timp sa zicem ceva deoarece masina a intrat in noi.

Simt o durere ingrozitoare in masa stanga dupa care sunt aruncat la cativa metri departare si fac contact cu in zid. Lichidul rosiatic curge de ceva timp ceea m-a speriat. Secundele vietii mele se scrig incept dupa care inchid ochii fara voia mea.
Bunaaa! Pai cum credeai ca am sa lipsesc eu de la acest capitol! Ce pot spune... imi place foarte mult... nu exista pe lume cuvinte de lauda cate ai merita tu!
iti ador ficurile! Ai un talent genial:>:> Descrierea, naratiunea si dialogul au fost perfecte, ca intotdeuna... dar cred ca tu stiai deja asta asa ca nu stiu de ce ti-am mai spus!
Astept nerabdatoare continuarea si... te ro din suflet sa postezi si la celelalte 2 ficuri. Pt mine?!;));));))
Edit:

Imi pare rau dar vreau sa citesc si in acelasi timp sa nu-mi ia cineva inainte. Ma bucur mult ca ai intrat la "File sasusaku" ca altfel nu asi fi cunoscut aceasta poveste.

Povestea ta mi se pare foarte interesanta, cuprinde atat mister cat si drama. Dialogul este foarte scurt, la acest lucru vreau sa te felicit. Descrierea este buna, ai putea sa descri si mai mult locul, casa Sakurei nu prea ai descris-o, la fel si a lui Sasuke. Idea imi place foarte mult, mai ales ca stiu ce anume se intampla in continuare.
Sper sa pui continuarea repede.
Multumesc mult pentru comentarii. Am adus nextul deoarece inspiratia s-a gandit sa-si petreaca Carciunul cu mine. Inainte va urez un Craciun fericit.


Capitolul IX

Un zgomot enervant rasuna in incaperea in care ma aflu. Deschis usor ochii fi privesc in jur. Ma aflu intr-o incepere ce nu pare a fi salonul unui spital insa sunt conectat la niste aparate pentru a fi tinut in viata. Incerc sa ma ridic insa durerea nu ma lasa in paca asa ca ma dau batut. Privesc incaperea in care ma aflu. Stau pe un pat dublu cu cearsafuri negre ce contin figuri geometrice rosii, peretii sunt de aceasi culoare cu cercurile de pe lenjerie iar mobila este de culoare neagra. Pe usa isi face aparitia isi face aparitia o fata de aceasi varsta cu Itachi. Parul sau este mov, tuns destul de scurt si are o floarea in acesta. Poarte un maieu gri mulat, destul de lung ce ii pune in evidenta formele si o pereche de iegari negri. Se aproprie de mine si ma priveste insistent.
-Cum te simti? ma intreaba aceasta in timp ce imi schimba perfuzia.

O privesc ciudat. Nu stiu de ce imi pare cunoscuta. Tac si nu spun nimic. Cum ar vrea sa ma simt? Sa pot zbura acum sau ce? Ar trebui sa fiu multumit ca traiesc. Ma mai uit la ea si incerc sa-mi amintesc de ce imi pare atat de cunoscuta. O mai privesc si observ ca are ochii albastri inchisi si un pierce sub buza. Memoria mea se joaca cu mine sau ce? Am mai vazut-o undeva insa nu mai stiu unde. O privesc cum paraseste incaperea fara a mai spune ceva. Oftez si imi inchid din nou ochii pentru a mai dormi putin. Ma simt slabit fara nici un chef. Ce cretin sunt. Cum as putea sa ma simt? Inchid ochii si ma las purtat de lumea visurilor.

Mai multe voci se aud in camera ceea ce ma face sa ma trezesc. Deschid ochii si o vad din nou pe acea fata printre care si alti care imi par si ei cunoscuti. Pe coltul patului il vad pe Itachi cu o mana in ghips. Ma ridic si de data acesta nu mai simt durerea. Fratele meu observa si ma priveste lung, la fel facand si ceilalti. Ii intreb ce se intampla aici si o liniste apasatoare se aseaza in intreaga incepere.
-Accidentul nu a fost o intamplare Sasuke, imi spune Itachi in timp ce ofteaza. Eu impreuna cu ei l-am pus la cale. Eram sigur ca nu iti va reusi planul asa ca am vorbit cu ei, mai adauga dupa care face o pauza lunga. Oricum, cred ca ar trebui sa-ti spun cine sunt ei. Ei fac parte din trupa Akatsuki. Am facut si eu parte, asta pana a trebuit sa ne mutam, imi spune ceea ce ma socheaza.

Habar n-aveam ca el a facut parte din aceasta trupa. Imi face cunostinta cu ei. Singura fata din acest grup este Konan care canta la tobe. Apoi urmeaza Pein, dupa cum arata are vreo douazeci si sase de ani. Parul ii este portocaliu si ochii albastri insa in timpul concertelor poare lentile de contac pentru a da "famec" trupei. Urmeaza un blond care dupa cum se comporta pare a fi un mare idiot. Numele sau este Deidara. Oftez si ma mai intind.

Linistea pune din nou stapanire pe incapere insa nu pentru mult timp. Pe usa isi face aparitia un tip de vreo treizeci de ani cu parul gri ce ne spune sa ne uitam la stiri. Deschidem televizorul si la stiri sunt mama si tata impreuna cu Karin care sunt foarte indurerati de... "moartea" noastra? Stai putin, astia cred ca eu si Itachi suntem morti? Acum este prea de tot. Il privesc pe Itachi care nu pare a fi afectat de lucrurile de la stiri.
-Cum adica suntem morti? Tu iti dai seama ca noua nu nu s-au gasit trupurile deci nu vom putea umbla nicaieri. Si mai ales ca mama si tata se afla in New York am dat de naiba in adevaratul sens al cuvantului, ii spun de fapt ii strig nervos.
-Sasuke, sa sti ca am facut toate planurile. Ii vom lasa sa creada aceste lucruri timp de un an, adica pana ar trebui ca tu sa te casatoresti dupa care ne intoarcem. Si nu ar trebui sa-ti faci griji in legatura cu oamenii din oras. Il cunosc pe seful politiei din New York si i-am dat bani frumosi pentru a nu spune nimic despre acest lucru. Ancheta este in desfasurare insa nu ne vor gasi niciodata, spune fara nici un sentiment.

Oftez si ma intind in nou. Asta chiar este prea de tot. Toti cred ca suntem morti. Nu a fost o idee chiar atat de buna.
Buna! Inca un capitol minunat! Uh, deci nu-mi vine sa cred[ de fapt imi vine:))] cat de inteligent e Itachi al meu:X pai... nu ma asteptam a se uintample asta pana aseara cand ai spus despre ficul tau nu stiu in ce forum. Oricum... m-a surprins placut acest capitol! Imi place foarte mult. Nu cred ca mai trebuie sa-ti spun ca toate figurile de stil sunt frumoase. Greseli de tastare... nu-mi amintesc sa fi vazut vreuna. Bravo tie:*
Abea astept continuarea draga mea! Pa-apa si sper ca inspiratia sa ramana cu tine mereu:)) :> :>)
M-am intors. Mi-am dat si eu seama ca in capitolul anterior am gresit prea mult si sper ca acesta sa fie mai bun.Si cred ca am cam exagerat cu dialogul si pe aici. Lectura placuta :X


Capitolul X

Noaptea s-a asternut peste acest maret oras. Stelele nu se pot observa datorita cladirilor. Desi este noapte intunericul nu a pus stapanire pe strazile ce sunt aglomerate desi la ora aceast oamenii ar trebui sa doarma. Marea parte a celor care se plimba sunt adolescenti de varsta mea sau putin mai mari decat mine. Si ii inteleg. Cluburile nu ar avea profit daca ei ar sta la aceste ore tarzii in casa "invatand". Privesc strazile pline de curve ce se duc la "munca". Foarte interesant. Inchid ochii si imi apare chipul bland al rozaliei. Ce se petrece cu mine? Au trecut aproape doua luni de la "moartea" mea si a lui Itachi. Credeam ca daca ma voi intoarce in New York voi putea reincepe viata pe care practic am pierdut-o in Konoha.

De ce simt cum mi se sfasie inima? De ce ii simt lipsa rozaliei? Tanjesc sa ii mai simt buzele carnoase, parul catifelat, sanii moi. Nu, nu inteleg. Oftez si imi plimb privirea prin camera mea. Ma uit la ceasul de pe noptiera ce arata ora doua. Pe chip imi apare un zambet prostesc. Inainte de a ma muta in Konoha, eu la ora asta deja eram in tura de noapte. Daca aveam noroc, in patul meu era vreo trei.

Ma ridic si ma indrept cu pasi lenti spre usa. Imi musc buza pana cand cateva picaturi se preling usor. Oare m-am indragostit? Nu, nu poate fi adevarat. Insa fata asta este cu mult mai diferita decat cele care mi-au mai trecut prin pat pana acum. Prima data cand am vazut-o mi s-a parut o tarfa de prima mana insa practic ea tinea la blondul ala si nu inteleg ce a vazut la el. Nu cred ca prostia. Cine stie cum a vrajit-o? Insa de fata cu mine se comporta altfel. In preajma mea se comporta altfel. Faptul ca mi-a ajuns usor sub cearsaf a fost pentru ca se imbatase. Nu inteleg de ce.

Din living apare o lumina. Merg in directia aceea si-l vad pe Itachi cum priveste ecranul televizorului. Fara a produce un sunet ma asez pe fotoliul de langa el. Ma priveste uimit dupa care se ridica si isi ia berea de pe masa. Il privesc trist dupa care inchid ochii. Oftez si ma fac mai comod in fotoliu.
-Ce este cu tine fratioare? Credeam ca iti vei intra din nou in ritm, imi spune cu un zambet pe chipul sau bland.

Desi incearca sa para amuzat de situatia mea in vocea sa s-a putut citi ingrijorarea. Au trecut ani de zile de cand mi-a vorbit asa. Recunosc, i-am simtit lipsa. Ma musc de buza din ce in ce mai tare. Privirea lui este atintita spre mine. Pare ingrijorat. Nu, nu asta doream sa se intample. As prefera sa-i ascult pe parinti. As face orice doar sa nu ma casatoresc cu Karin. Tot ce vreau este o simt pe Sakura langa mine . Oare, se bucura de faptul ca eu am "murit" ?
-Itachi, ai simtit ceva pentru o fata? Nu ma refer la faptul ca o doresti pentru o noapte dupa care o arunci precum o carpa folosita. Ceva mai...profund, ultimul cuvant l-am spus ceva mai incet insa sunt sigur ca m-a auzit clar si raspicat.

Ma priveste uimit de cele spuse dup care pe chipul sau se poate citit tristetea. Am facut ceva gresit? Il privesc la fel ca inainte insa in acelasi timp pot spune ca sunt si ingrijorat de fata pe care o are in momentul acesta. Ofteaza dupa care da pe gat doza de bere pe care o avea in mana. O pune inapoi pe masa si se scufunda in pernele de pe canapea.
-Stii, nu am spus asta nimanui, incepe pe un ton cat se poate de jos. Cand eram in clasa a VIII-a aveam in clasa o fata de care imi placea foarte mult. Si acum mi-o amintesc, parul ei blond cu suvite roscate, putin ondulat, ochii negri si balnzi. Am tinut foarte mult la ea. Era singura fata din clasa pe care nu o interesa cum arata. Nu avea o situatie financiara prea buna datorita faptului ca parintii ei era despartiti iar tatal ei s-a casatorit cu o vaduva care era foarte bogata.

Il privesc cu uimire. Nu credeam ca-l voi auzi vorbind asa despre o fata. Ce s-a intamplat cu ea? Imi spune ca i-a fost foarte greu sa o faca sa-l placa. Nu avea incredere in baieti de cand tatal ei a parasit-o. Intr-un final au fost impreuna si erau fericiti. Cu cat inainteaza, cateva cristale ies din ochii sai. Plange? Nu credeam ca-l voi vedea asa vreodata. A luat o pauza mare iar in incapere doar televizorul mai face galagie. Il dau la mic dupa care il privesc in continuare.
-Trecusera jumatate de an de cand eram impreuna. Trebuia sa ne intalnim la o cofetarie fiindca era ziua ei. Am intarziat deoarece doream sa-i iau un cadou frumos. Nu am sunat-o pentru a nu strica surpriza insa cand am ajuns acolo o ambulanta era in fata cofatariei. Curios, m-am indreptat spre locul cu pricina si am ramas socat cand am avzut-o pe ea. Era intr-o balta de sange. O masina daduse peste ea iar soferul fugise. Medicii nu au mai reusit sa o salveze deoarece pierduse prea mult sange.

Fac ochii mari la auzul acestei intamplari. Habar n-aveam prin ce trecuse. Il vad cum se ridica si se indreapta spre bucatarie. Stau linistit cateva clipe dupa care imi amintesc. Eram in vacanta de vara. Treceam in clasa a IV-a cand Itachi s-a schimbat drastic. Nu mai vorbea cu nimeni, nu se mai juca cu mine cum facea inainte. Intr-un cuvant nu mai era el. De atunci nu am mai fost apropiati. Deci moartea acelei fete l-a transformat in ceea ce este acum.

Daca stau sa ma gandesc din cauza lui Itachi am ajuns eu sa-mi petrec noptile prin cluburi sau cu tot felul de tarfe. Ani de zile am sperat ca se va schimba la loc. Mereu speram ca este doar un cosmar din care ma voi trezi. Lui ii spuneam multe lucrui. Mama si tata nu stiu prin ce belele intram cand eram mic. Numai el stia. In clasa a XI-a am incetat sa mai sper. Eram satul de comportamentul lui asa ca m-am schimbat si eu. Poate la un moment dat am exagerat insa ma facea sa ma simt mai bine. Nu ii mai simteam lipsa lui Itachi si cu timpul incepusem sa-l urasc.
Buna! Oh, sper sa nu te superi ca apar asa de tarzu, dar chiar nu am avut timp de nimic zilele astea, nici macar sa scriu>.>
Pai... ce pot spune... ma bucur ca, in sfarsit, Sasuke s-a indragostit de Sakura.
Sper ca vei face inca un capitol din perspectiva ei:>:>
Pai, nu ai avut nicio greseala in acest capitol, sau cel putin nu am vazut eu. Chiar mi-a placut povestirea lui Itachi. Chiar nu ma asteptam la asta. Ma surprinzi din ce in ce mai mult.
Dialogul nu mi se pare sec si nici mult, dupa cum ai spus tu.
Abea astept continuarea si stiu ca va fi mai mult decat interesant!
Pa-pa si succes in continuare:*
Pai am adus nextul insa nu prea cred ca a iesit bine. Cred ca dintre toate acest capitol este un esec total.

Capitolul X

Sasuke:
-Sasuke, fa-ti bagajele alea mai repede! Avionul nu te asteapta pe tine! il aud pe Itachi strigand din alta incapere.

Oftez si continui sa-mi impachetez hainele cumparate aici dupa care imi pun in buzunarul blugilor telefonul si mp3-ul care a stat toata noaptea la incarcat. In jumatate de ora termin tot de impachetat si inainte de a iesi din camera o mai privesc o data dupa care inchid usa in urma mea. Astazi, ar fi trebuit sa ma insor. Ma intreb, oare ce a facut Karin in tot acest timp? Nu ca m-ar interesa chiar atat de mult insa daca nu m-a avut pe mine cred ca a devenit o dama de companie. Nu cred ca ai mei ar fi lasat-o sa mai stea la noi in casa daca eu nu mai sunt in viata.

Schitez un zambet dupa care cobor scarile si ajung la parter unde sunt asteptat de fratele meu care pare al naibii de nervos. Imi dau ochii peste cap dupa care ies din casa, la fel facand si el. In fata curtii suntem asteptati de Pein intr-o Toyota rav4 de culoare neagra. Coboara din vehicul si imi ia bagajele pe care mi le pune in portbagaj dupa care ma asez in spate. Dupa ce termina si Itachi de incuiat casa se aseaza pe locul din fata mea. In cateva minute torturam strazile cu viteza masinii si intr-un sfert de ora ajungem la aeroport.

Intram in cladire cu bagaje cu tot dupa care ne aratam biletele si pasapoartele. Dupa ce tipul care nni le controleaza citeste numele de familie zambeste fortat si ne da drumul. Cred ca am dat de naiba. Astia cred ca noi suntem morti. De ce cred ca politia ne va astepta la intoarcerea in Konoha? Il privesc pe Itachi si-i spun toate aceste lucruri dupa care pe chipul sau apare un zambet smecher. Imi spune ca-l cunoaste pe tipul asta si ii era dator cu varf si indesat dupa ce l-a ajutat cu ceva. Il privesc uimit dupa care ne continuam drumul.

Sakura:
Ma ridic lenesa din pat si privesc micul calendar agatat de perete. Ma indrept spre el si vad ca iua de astazi este incercuita. Oare de ce? Cat de proasta pot fi! Am fost chemata la aeroport de Konan sa o intampin. Abia astept sa o vad! Insa, mi-ar placea mai mult daca Sasuke ar fi in viata. Ma musc de buza pana simt cum sangele se scurge usor dupa care steg acel firicel. Las cateva cristale sa se plimbe pe chipul meu dupa care ma duc la baie. In cateva minute ma aflu din nou in incapere si imi caut cu ce sa ma imbrac. I-am promis ca ma voi imbraca frumos insa nu stiu de ce trebuie sa ma imbrac asa. Imi aleg o rochita gri fara bretele care are o panglica neagra sub sani si este pana deasupra genunchilor cu o palma.

Parul mi-l las desprins si ma dau cu putin creion la ochi. Imi iau o gentuta mica in care imi pun telefonul, niste bani si cheile dupa care cobor la parter. Se pare ca Ino a plecat deja. Mai privesc putin livingul gol dupa care imi iau niste sandalute negre fara toc si parasesc locuinta. Ma indrept spre masina pe care acum o pot conduce fara frica deoarece am varsta legala. Recunosc, am condus-o de cateva ori inainte de a avea permis insa norocul a fost mereu de partea mea si politia nu m-a prins. Daca o facea ma trezeam cu dosarul penal de la saptesprezece ani. Ma urc in vehicul si accelerez. Destinatia este aeroportul.

In zece minute ajung acolo di o parchez la loc sigur. Persoana mai nebuna ca mine nu exista pe acest pamant. Sa conduci prin oras cu peste o suta la ora. Unde naiba umbla politistii astia? Imi dau ochii peste cap si intru in cladire. Trebuie sa astept avionul care vine din New York. Ma indrept intracolo si o caut cu privirea deoarece avionul a aterizat de cateva minute. Sper ca nu am intarziat deoarece Konan m-ar lua la bataie. Nu-i place cand nu sunt punctuala. Dupa ce imi plimb privirea prin toate partile, atentia imi este atrasa de doi bruneti care pasesc usor.

Raman socata cand il vad pe Sasuke. El, este in viata. Ii privesc pe amandoi mai atent si imi dau seama ca nu am halucinatii. Nu mai rezist si incep sa fug catre ei si-i strig. Il vad pe Itachi cum zambeste stisfacut iar Sasuke ramane uimit. Sar in bratele lui si-mi dau drumul lacrimilor. Este adevarat? Visez sau este realitate? El, este in viata? Incep sa plang in hohote si atrag atentia tuturor oamenilor din aeroport. Nu ma intereseaza! El este in viata. Il simt cum ma strange de talie si-mi sopteste sa ma calmez.

Dupa cateva minute in care am stat asa ii dau drumul insa el tot ma tine de talie si imi zambeste sincer. Raman uimita de comportamentul sau insa nu prea ma intereseaza. Imi asez capul pe umarul sau si am fi stat asa o vesnicie daca Itachi nu ne-ar fi trezit din visare. Ma deslipesc usor de corpul sau bine lucrat si-i privesc pe amndoi. Itachi ma trage de mana si ii spune fratelui sau sa ne urmeze. Incerc sa ma eliberez si-i spun ca eu o astept pe Konan insa nici un raspuns.
-Tu de fapt ne asteptai pe noi, nu pe ea! incepe sa-mi explice. Daca ti-ar fi spus Konan ca noi suntem in viata ai fi crezut?

Ne oprim si dau din cap in semn ca nu. Simt mana brunetului cum o atinge pe a mea dupa care le spun ca masina este parcata pe langa intrare. Ne indreptam spre iesire si nimeni nu mai spune nimic. Deschid portbagajul si le pun vazijele in acesta dupa care il trantesc cat pot. Itachi se aseaza in spate iar eu pe scaunul soferului si Sasuke langa mine. Ii intreb unde ii duc iar Itachi ma intreaba daca pot sta la mine in aceasta seara. Dau din cap in semn ca da si ne indreptam spre locuinta mea. Simt maba lui Sasuke cum imi atinge piciorul si-l privesc pret de cateva clipe dupa care i-o indepartez usor. Acesta da drumul la muzica si ne continuam drumul.



Deci cum am spus este un esec total.
Vreau sa fiu prima asa ca o sa editez dupa ce citesc.

Edit:
Nu prea stiu ce sa spun. Descriere exista ,dar nu atat de multa, ar fi trebuit mai multa in momentul in care s-au rentalnit. Ideea se pare ca se intoarce la normal, acum chiar vreau sa stiu daca Karin a nascut. Naratiunea este buna. Actiunea mi se pare putin grabita, nu mult. Dialogul este bun, nici sec, nici mult.
Sper ca comentariul este bun si o sa-ti placa :x:X:x
Buna! Un nou capitol! Pai, mie nu mi se pare "un esec total" asa cum ai spus tu! Mi se pare chiar frumos, minunat, mirific:X Uh, Itachi e un mic geniu. Il ador, ti-am mai spus?:>
Pai... nu mai stiu ce as putea spune. Totul e perfect. Abea astept continuarea si sa povestesti din perspectiva lui Sasuke sa vad ce gandeste :))
Uh, deci vor ramane in seara asta la Saku Uuu! Oare ce se va intampla cand Ino il va vedea pe Sasuke?! >:)
Abea astept continuarea prajiturica mea si scuza-mi comentariul atat de scurt, dar nu ma simt deloc bine...[ stii tu... zilele alea proaste ale fetelor :))...(nu pot sa cred ca am spus asta:)) ) ]
hey am ajuns si eu pe la ficul tau si imi place foarte mult :X.Bun sa incepem cu Descrierea:hmmm...:-? da imi place se putea si mai multa mai ales la momentul reintalniri :chuu: Naratiune:merge linistita nu mi se pare grabita deloc, dialog: nu este sec,este bine plasat si se imbina frumos cu celelalte moduri de expunere. TITLU: e frumos,imi place si atrage atentia.
Si acum peronajele,imi place cum le-ai modelat si le-ai facut unice, mai ales imi place de Naruto cum l-ai facut. Sasuke si Sakura...2 amorezi care nu pot trai unu fara altul, Karin cea mai enervanta persoana care poate exista, ea putea sa moara din punctu meu de vedere. Itachi, waw ce tragedie la schimbat:-o . Sakura si Sasuke aveti grija ce faceti in seara asta :??:grr: si Itachi nu mai spiona copii ca nu-i fumos, nu asa te-a invatat mama ta :))
Acestea fiind spuse..astept nextu si poate doresti sa ma anunti si pe mine...:eto:
Deci, imi este greu sa fac asa ceva, nu sunt deloc genul insa vin cu o veste nu stiu daca este prea buna.
Acest fic, nu prea imi mai place acum, mi se pare putin prea "in urma" cu ceea ce scriu acum. Am probleme cu acest fic, ideile nu imi mai vin si as dori, pentru o anumita peridoada sa fie inchis. Vreau sa mai incerc sa mai scriu la el insa fara a posta capitolele deoarece vreau sa trec prin ele de mai multe ori pentru ca mi se pare ca am destul de multe probleme cu acest fic deci...in jur de doua-trei luni nu voi posta aici insa dupa aceea ma voi intoarce la el, va promit.