After a broken heart

Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

ejoy


Cap. 1 – Misiunea

Toamna venea incet-incet intr-un mic satuc numit Konoha. Norii pufosi se plimbau pe cerul de azur. Frunzele copacilor deveneau din ce in ce mai aramii. Unele dintre ele cadeau pe pamant, formand un covor natural, multicolor.
La geamul unei case marisoare dar modeste statea ganditoare o fata cu parul roz ca florile ciresilor abia infloriti. Pielea ei alba se asorta perfect cu parul ei lung si matasos.
Numele acestei finite angelice este Sakura Haruno, o eleva la academia ninja. Este chiar cea mai buna eleva din scoala. Pe langa marele Sasuke Uchiha.
Sakura statea gaditoare la fereastra camerei sale. A doaua zi incepea scoala. Alte ore plictisitoare, alte antrenamente grele…dar cel mai rau…alte respingeri din partea lui Sasuke. Rozalia tinea la Sasuke mai mult ca la orice pe lumea asta. Dar el o respingea din ce in ce mai tare.
Trecuse de acum ceva timp de cand incepuse scoala. Sakura era din ce in ce mai indurerata din cauza ca tinea asa de mult la Sasuke iar lui parca nici nu ii pasa.

Kakashi sensei ii chemase pe membrii echipei 7, echipa sa, la o intalnire in urmatoarea dimineata la ora 5, deoarece avea sa ii anunte ceva foarte important. Membrii acestei echipe erau Sakura Haruno, despre care se spune in sat ca era floarea de cires, Sasuke Uchiha, un baiat foarte puternic si intelligent, cu parul negru si ochii mai negri decat intunericul noptii si Naruto Uzumaki, un baiat cu parul blond si ochii albastri, dar care nu era prea priceput, era cam repezit, dar foarte ambitios, cu capul in nori, gata sa te amuze oricand.
Kakashi era renumit in satul sau pentru ca intarzaia foarte mult si in alte sate ca un ninja copiator.
Ca de obicei, Kakashi intarzaia. Sasuke era la locul intalnirii primul, fiind punctual ca de obicei, Sakura a venit exact la ora 5, iar Naruto a mai intarzaiat 30 minute. Dar cei 3 au asteptat pana la ora 10 ca sa vina senseiul lor. Naruto a sarit cu gura pe el:
-Kakashi sensei, dumneavoastra stiti ce e aia ora 5? Sau ati crezut ca ora 5 inseamna ora 10??
-Nu va suparati, sensei, dar intr-un fel naruto are dreptate. Chiar trebuie mereu sa intarzaiati asa de mult? a intrebat Sakura pe un ton discret in timp ce ego-ul ei spunea “Cha!! Sa vezi, mosnege, ce bataie iti trageam daca nu erai senseiul meu!!!” nu mai avea mult si ego-ul acela exploda.
In tot acest timp, Sasuke statea calm sprijinit de un copac. Nu prea il interesa ca senseiul iarasi a intarzaiat asa de mult.
-Bun, zise Kakashi, hai sa terminam cu cearta si sa va zic ce am de spus. Trebuie sa va pregatiti de o noua misiune care va incepe maine. Va dura doar 3 zile. Trebuie sa cautam o floarea-de-colt aflata in varful unui munte catre care va voi conduce eu. Aceasta floare le trebuie medicilor pentru a o vindeca pe Tsunade-Sama de raceala pe care a luat-o si datorita careia ea se afla la spital. Va trebui sa ne luam 2 corturi cu noi, fiecare va veti aduce cate un sac de dormit si o patura in plus, in caz ca va va fi prea frig. Nelamuriri?
-Kakashi-Sensei, daca ne vom lua 2 corturi cu noi, inseamna ca vom dormi cate 2. cine va dormi cu cine? a intrebat finut Sakura.
-Voi decide acolo. Imi pare rau dar acum nu am timp, trebuie sa rezolv niste treburi. Pe maine!
-Pe maine! au spus Sakura si Naruto in acelasi timp, in timp ce sasuke a spus foarte plictisit “Ok. Pa”


Cap 2.
Veni si urmatoarea zi, in care cei 4 plecau la drum, asa ca elevii lui Kakashi erau dimineata in fata portilor satului, gata de plecare. Kakashi i-a surprins pe elevii sai, pentru ca de data aceasta nu a mai intarzaiat.
Au mers foarte mult prin padure, pana sa ajunga la poalele muntelui. Venise deja seara, impreuna cu luna si suratele ei, stelele. La apusul soarelui Kakashi a hotarat sa isi aseze tabara tocmai pe pajistea de la poalele muntelui pe care se afla acea floarea-de-colt speciala.
-Kakashi sensei, ati spus inainte de misiune ca veti hotari aici cine cu cine doarme. a spus Sakura un pic rusinata.
-Ah, corect! Era sa uit de asta! Multumesc ca miai adus aminte. Deci…un moment sa ma gandesc….
In tot acest timp ego-ul Sakurei spunea “Aah…de ce? Sunt in echipa cu doi baieti, si cu un mos….offf…sper sa ma puna cu sasuke macar!!”
-Ok, trebuie sa fim putin prudenti, asa ca eu voi dormi cu naruto, iar Sakura cu Sasuke.
In acest timp, ego-ul sakurei spunea “Cha!! Cine e cea mai tare?? O da, o da…o zi mai buna ca asta nu am mai avut, mai bine zis seara!!!!”
-Bine….ma duc sa ma plimb un pic…..spuse Sasuke pe tonul lui obisnuit de indiferent.
-Ok, dar ai grija sa nu intarzaii! a spus Kakashi grijuliu.
Sakura a mers in cortul ei sa pregateasca sacii de dormit. I-a aranjat cum a putut mai bine si mai frumos.
Peste 15 minute, Sasuke deja a ajuns inapoi in tabara. Sakura deja atipise in cort. Sasuke, nevrand sa o deranjeze, a pasit usor si s-a culcat si el. Nu trecuse mult timp de cand cei doi s-au culcat si niste zgomote ciudate se auzeau din cortul celorlalti. Sakura s-a trezit speriata si a iesit sa vada ce se intampla. A vazut ca Sasuke inca nu dormea, asa ca l-a intrebat usor:
-Sasuke, ce se aude?
-Astia doi sforaie pe rupte! a spus Sasuke printre chicoteli, in timp ce incepuse si Sakura sa se hilizeasca. Eu ma duc sa ma plimb putin. Vrei sa vii? a intrebato pe Sakura cu o voce mai calma decat oricand.
-Da, de ce nu? E mai bine decat sa ii ascult pe astia doi.
Cei doi au mers intr-un mica poiana din apropiere. Vantul incepuse sa fie destul de rece. Sakura nu avea decat o pijamaluta cu maneci si pantaloni trei sferturi. Incepuse sa tremure de frig. Sasuke a observat asta, si a luat-o in bratele lui calzi si puternice.
Pentru un moment, Sakura a ramas fara cuvinte, dar sa lasat mai moale in bratele brunetului. Voia sa profite cat mai mult de moment, stia ca nu se va mai intampla prea curand.
Dupa cateva minute, Sasuke ii dadu drumul Sakurei din brate.
-Sakura, trebuie sa te intreb ceva. De ce m-ai protejat mereu asa de mult?
-…Stii, eu intotdeauna am tinut enorm la tine si te-am iubit la fel de mult, nu ca alte fete care sunt indragostite numai de infatisarea ta. Eu mereu te-am iubit mai mult decat ca pe un frate…dar......am vazut ca ma indepartezi din ce in ce mai mult. a spus rozalia in timp ce lasa libera sa curga o lacrima fierbinte pe obrazul ei.
Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….
~Va urma!~

Ce anume ii va spune?:x:x. Fara suparare dar te rog frumos sa nu grabesti actiunea. Acum ma gandesc la concertul pe care l-au tinul Naruto si Kakashi. Oare pana unde se auzea ? De fap Sasuke si Sakura ar trebui sa fie multumiti ca au dat un concert vocal, daca ar fi mancat fasole ar fi fost si mai rau . Pune repede continuarea acestei povesti deoarece imi da o senzatie de curiozitate.

....si...partea a 2-a


Cap. 3

Sasuke, vazand reactia fetei, i-a spus:
-Stii, trebuie sa iti spun ceva….eu mereu am tinut la tine enorm. Nu te-am respins. Doar ca, cu celelalte fete din academie pe capul meu, care sunt obsedate de mine, daca ar fi vazut ca eu ies cu tine undeva, tu nu ai mai fi avut viata buna aici. Intelegi?
-Inteleg perfect! spuse Sakura in timp ce lasa pe obrazul ei sa curga o lacrima fierbinte si cristalina.
Sasuke nu a mai stat la vorba si ii luase barbia fetei intre degetele lui fine si amandoi isi unira buzele moi intr-un sarut fierbinte si plin de iubire. Brunetul nu mai statu prea mult pe ganduri pana sa isi ia rozalia de mijloc si sa o mangaie cu tandrete pe solduri. Sakura era rosie toata, dar nu se lasa prada emotiilor si il lua pe Sasuke de gat si se juca cu parul lui negru si catifelat. Se simtea in al noualea cer: reusise sa ii fure inima celui care o avea pe a sa de multa vreme.

Trecuse cam o ora de cand cei doi isi impartaseau dragostea in inima padurii. Pe Sakura deja o luase somnul. La fel si pe Sasuke. Dar nu voia sa ii arate iubirii ei asta. Intr-un sfarsit Sakura nu mai putea sa ramana treaza.
-Sasuke, imi pare rau, dar nu mai pot sa raman treaza, sunt foarte obosita de la drum. Eu merg la culcare. Vrei sa vii?
-Desigur. Nu te voi lasa singura niciodata!
In ochii de onix ai brunetului, care de obicei emanau numai ura, indiferenta sau raceala, se putea citi o dargoste pura.
Sakura lasa capul in jos, ca suvitele rozalii de par sa ii ascunda roseata din obraji si zambetul de pe chipul ei angelic.
Pe drumul spre tabara, Sakura nu mai putu sa reziste si se prabusi pe pamantul moale. Sasuke s-a uitat intr-un suflet la ea si a observat, la lumina lunii, ca iubirea vietii lui era foarte palida. O lua in brate si s-a dus cu ea in tabara si il trezi, desi cu greu, pe Kakashi sensei, si ii spuse ca merge cu Sakura in sat, la doctori, sa vada ce a patit Sakura.
-Vino putin cu mine.
-Ce s-a intamplat?
-Iti place de ea, nu?
-Nu asta este important acum!
-Este chiar evident. O iubesti. Se vad in ochii tai teama si disperarea pe care o ai in suflet.
-Da, bine! Si??? Ai ceva impotriva??
-Nu. Nu am nimic impotriva. Doar ai grija de ea. stai langa ea, orice ar fi.
-Da. Bine. Dar ai grija sa nu afle nimeni asta sau o vei pati rau!
-Bina, bine. Nu trebuie sa te ambalezi asa. Ai grija!
Desi a avut de parcurs un drum lung pana in Konoha, Sasuke a mers cat a putut de repede numai ca Sakura sa se simta iar bine si sa se restabileasca pe picioarele ei.
-Ma ajuta si pe mine cineva aici????
-Da, ce s-a intamplat? spuse o doamna cu parul roscat-visiniu, cu ochi albastri si halat alb.
-Doamna doctor, Sakura, fata din bratele mele nu se simte bine deloc!
-De ce? Ce s-a intamplat? Trebuie sa imi spui tot inainte sa incep sa o examinez.
-Bine.
Sasuke lua o gura mare de aer si ii povesti totul pana la cel mai mic detaliu.
-…..si ne-am sarutat, iar apoi, ea a spus ca vrea sa se duca la culcare, ca nu mai poate sa stea treaza. Apoi, mergeam spre corturi si nu mai aveam mult de mers, iar ea pur si simplu s-a prabusit in fata mea! Va rog, va implor sa o insanatositi cat mai repede!
-Din cate mi-ai povestit, rezulta ca ea chiar te iubeste. Alimentatia ei nu a fost prea buna in ultima vreme, s-a deshidratat si a aparut o lipsa mare de vitamine in organism. Se va rezolva in seara asta!
Sasuke se lumina la fata ca si cum ar fi vazut o raza de soare dupa ani de intuneric.
-Doamna doctor! Pot sa va rog ceva?
-Depinde despre ce e vorba.
-Va rog, aveti grija sa nu afle nimeni de dragostea pe care i-o port Sakurei.
-Aaa, desigur! Stai linistit, secretul tau e pe maini sigure! Nu voi spune nimanui.
-Va multumesc mult!
-Nu ai pentru ce! Aa, si inca un lucru: sa ma chemi cand Sakura se va trezi.
-Desigur!

Trecu o vreme si Sasuke nu mai putu sta treaz, si adormi cu capul in poala Sakurei. Ea, se trezi la un moment dat, si il observa pe Sasuke dormind pe ea. Se gandi: “Oooo! Ce dragut este cand doarme!!”
Desi trecusera numai 3 minute de cand il observa pe Sasuke dormind asa dulce, rozalia nu se putu abtine si incepu sa il maingaie pe parul lui fin. Sasuke se trezi imediat si observa ca iubirea lui se trezi.
-Sakura!!! Te-ai sculat! Credeam ca nut e voi mai vedea! spuse brunetul imbratisand-o.
-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….


Sakura:

Doamne, ce este in capul meu? Asta trebuie sa fi fost doar un vis. Sasuke? Sa ma sarute, sa imi spuna ca ma iubeste? Pe mine? Dar totusi....pe mine memoria nu ma inseala niciodata. Este adevarat!
...Realizand asta, nu ma pot controla si il strang pe Sasuke in brate din ce in ce mai tare. Nu il pot lasa. Simt cum bratele lui puternice se "gudura" pe langa corpul meu. Aud deodata niste batai in usa salonului. Off....de-as avea ceva la indemana sa arunc in cel care imi strica momentul cu Sasuke!!


Sasuke:

E adevarat. Totul e adevarat. Am gasit o fata care sa nu fie obsedata de mine, ea chiar ma iubeste! Numele aceste fiinte...este asa de melodios! Ma face sa simt...ca vreau sa zbor! Imi gasesc acum linistea in bratele ei, o pot tine aproape de mine. Cred ca nu o sa o mai las din brate prea curand! Aud un sunet strident, din spatele meu. Ii dau drumul iubirii mele din fortareata mea calcuroasa ce o inconjura si ma uit sa vad cine ne strica momentul, cine ne strica linistea. Vad ca este doctorita. Ii arunc oarecum o privire cam bosumflata, dupa care ma asez cuminte pe scaunul din salon.



Cap. 4


-Dar ce s-a intamplat? Unde sunt? Imi aminesc doar ca eram in misiune cu tine, si tu mi-ai spus adevarul, ca ma iubesti si ca tii la mine, apoi mergeam spre tabara sa ne culcam. Apoi, nu imi mai amintesc nimic….
-Pai, ne indreptam spre tabara, iar tu te-ai prabusit din senin. Apoi eu te-am adus la spital sa se vada daca esti in ordine. spuse Sasuke in timp ce o tinea strans de mana.
-Dar acum ma simt foarte bine, Sasuke. Ce a spus doctorita? Pot sa merg acasa?
-Cand am vorbit cu ea, i-am povestit tot ce s-a intamplat aseara. Si a spus ca se va rezolva in seara asta.
-Bun, atunci ma duc sa ma schimb! spuse Sakura in timp ce dadea sa se ridice din pat, dar Sasuke o lua in brate, o puse inapoi pe pat si ii spuse sa il astepte acolo.
Sasuke se duse sa o cheme pe roscata. Fugi cat putu el de repede ca sa nu o faca pe Sakura sa astepte prea mult.
-Deci, cum te simti, Sakura? Esti bine?
-Da, doamna, ma simt perfect! Va rog, pot sa merg acum acasa?
-Desigur, dar numai dupa ce te examinez putin. Nu va dura mult. Acum da-ti putin bluza jos. Sasuke, poti te rog sa ne lasi putin singure?
-Da doamna. spuse Sasuke iesind din camera cu putina roseata in obraji.

Intre timp, in salon, doctorita ii verifica Sakurei respiratia, care era destul de normala.
Sasuke astepta cu nerabdare sa isi vada iar ingerul. Intr-un bun final Tsunade ii spuse ca poate sa intre in camera. El se duse direct la Sakura si o intreba daca poate pleca. Sakura nu ii raspunse, doar il saruta dulce si se ridica din pat, luandu-l in brate. Asta insemna ca da.
-Sakura, hai sa ne oprim la mine acasa. Sa mancam ceva. Casa mea e ceva mai aproape decat a ta. Ce spui? Vrei?
-Da, vreau. Plus ca, nu prea vreau sa merg la mine acasa. Nu am chef de intrebarile enervante a le parintilor mei despre misiuni.
-Ok.
...Si mersera impreuna imbratisati spre casa lui Sasuke.
Sakura era destul de obosita din cauza calmantelor administrate de cei de la spital. Nu mai putea sa mearga prea mult. Se prabusi in genunchi chiar cand mai aveau doar zece metri si intrau pe poarta casei lui Sasuke. Brunetul si-a dat seama imediat de ce se intampla, asa ca isi lua floarea de cires in brate si o duse pe canapeaua din sufragerie.
Rozalia ramasese destul de surprinsa, se astepta ca locuinta lui Sasuke sa fie mai diferita, nu asa de calduroasa si primitoare. Ea credea ca Sasuke locuieste intr-un spatiu ceva mai rece. Ii placea sa stea acolo mai mult decat la ea acasa.
-Vrei sa mancam ceva?
-Dsigur. Dar…nu prea stiu ce as vrea sa mananc….
-E in regula. Hai sa comandam ceva! Ok?
-Este perfect! nu ar strica niste pizza.

La un moment dat, Sakura se scula intr-un pat de spital. Neji, cel mai bun prieten al ei, era chiar langa patul ei si o veghea.
-Neji, ce s-a intamplat? Nu imi amintesc mai nimic…..spuse Sakura, incercand sa ascunda de el ceea ce stia si credea ca s-a intamplat intre ea si Sasuke.
-Bine ca te-ai trezit. Iti voi povesti totul. Dar mai intai, bea niste ceai, esti cam palida. Ai mai avut si un somn foarte agitat.
-Bine. spuse Sakura luand canita de langa noptiera ei din salon.
Neji i-a povestit totul. Ea defapt era in misiune cu echipa 7 si cu Kakashi sensei. Toti mersesera la culcare. Dimineata ea nu se mai scula deloc. Senseiul echipei invoca imediat un caine ninja care avea si abilitati medicale. El i-a descoperit o lipsa mare de vitamine in sange.
-Si Sasuke? Este bine, nu?
-Da, desi este si el aici in spital. A avut multe rani in urma unei lupte impotriva celor din satul sunetului. Dar acum este bine.
-Neji, te rog, ma poti duce la el? Eu tin nespus la el, cred ca stii si tu.
-Da, cum sa nu? Vino dupa mine...
Cei doi s-au dus in salonul lui Sasuke care se parea ca avea un somn cam agitat. Sakura isi intinse mainile deasupra lui. Ele se inconjurara de o cantitate modesta de chakra. Voia sa ii linisteaca lui Sasuke cat decat somnul.
-Sakura, ce faci? spuse Neji luand-o de mana.
-Vreau doar sa ii linistesc putin somnul. Nu suport sa il vad asa.
Sasuke, auzind mica disputa dintre cei doi, deschise cu greu pleoapele lui care acundeau niste ochi de onix, de care te puteai indragosti oricand.
-Hei, ce se intampla aici? Sakura, ce faci? Ar trebui sa fii in patul tau, odihnindu-te. spuse brunetul grijuliu, dar nu voia sa arate asta.
-Sasuke, imi pare rau ca te-am trezit, eu voiam doar sa iti linistesc somnul agitat. Imi pare rau. spuse rozalia si iesi din salon.
Dupa vreo doua zile, si Sakura, si Sasuke au fost externati din spital.
Rozalia a mers direct acasa si l-a sunat pe Neji.
-Alo?
-Alo, Neji! Salut, sunt Sakura. Poti veni peste 30 de minute pe la mine? Am nevoie de sfatul tau.
-Desigur, daca vrei, voi fi acolo in 15 minute.
-Perfect!
Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.

~Va urma!~

multumesc celor care m-au incurajat! s-ar putea casa pun nextul saptamana asta!

Aceasta intrebare apare sa fie banala dar importanta. Ai avut cumva povestea pe sun? Stilul acesta de realizare a povesti este foarte asemanator cu cel de pe sun, dimensiunea de asemenea. Intrebarea aste este din simpla curiozitate, exista si linile de dialog care ma fac sa cred ca gresesc in legatura cu sun.
Descrierea povesti este cam slaba, citeste niste povesti care au descriere, o sa vezi diferente. Stiu ca ai impresia ca povestea ta este perfecta, asta simt si eu dar nu este asa, si eu sunt constienta ca nu sunt perfecta.
Bye Bye!

Nu l-ai închis tu, my dear eu ţi l-am închis că nu aveai disclaimer. ._. WTF tu măcar ştii ce zici ?
Normal că ţi l-am închis doar nu stăteam după tine şapte'ji de mi de ani ca să pui un disclaimer. Treci pe la regulament şi ţi-am mai atras odată atenţia cu privire la reguli.

Hey sis, am primit noua adresa a ficului tau, dar să comentez, voi lua fiecare capitol în parte. Capitolul 1 cum am mai spus a fost cam mic. Dialogul nu este în exces. Naraţiunuea bunicică cât a fost. Descrierea şi ea prezentă. Acţiunea nu mii se pare aşa de grăbită. Capitolul 2 şi el este micuţ dar este destul de bun. Dialogul este bunicel, nu mii sa părut sec. Naraţiunea nu pre este prezentă. Descrierea nici ea nu este prezentă. Acţiunea nu mii se pare alergată. Capitolul 3 este mai lung şi asta este bine. Dialogul, săracul este în exces, dar nu este sec. Naraţiunea nu prea este. Descrierea nici ea nu e prezentă. Acţiunea nu este foarte grăbită. Capitolul 4 să vedem ce pot zice de el. Dialogul este cam multicel dar nu lafel de mult ca în celelal capitol. Descrierea este prezentă. Naraţiunea este şi ea prezentă. Acţiunea nu este grăbită. Asta este părerea mea. Sper să nu te laşi de scris din cauza comentariului meu. Dacă te-am supărat cu ceva îmi pare rău. Aştept nextu! Succes!

bun, deci, mai tarziu voi posta si eu capitolul 5.

sa vedem....cateva raspunsuri:
1. adaioana: nu, nici macar nu am auzit vreodata de sun (ca site)
si sa stii ca nu mi se pare chiar deloc ca am o poveste perfecta, ci mi se pare ca is cam cea mai varza de pe site



si...sis:
3. Who said i have to be normal: nu mai suparat deloc! chiar mersi ca ma ajuti sa ma perfectionez! si mai ales, ca tu o spui frumos, adica...nuj cuma zic, da esti mai finuta.

multumesc tuturor!

voi posta cam in 45 de minute sa poate mai mult capitolul urmator

Un user nu poate închide un topic înţelegi ? Doar moderatorii şi administratorii pot închide un topic. Când închizi un thread, nu mai poţi posta în el . . . scrie posturi, chestii trestii.
Tu nu l-ai închis ._. for god sake, că nu ai avut cum. Poţi intra într-un topic dăh, doar că nu poţi posta în el. Lămurit ?

olla! am venit cu capitolul 5! sper saa va placa, nu am avut timp sa il corectez, ca e deacuma 11 noaptea, si ma bate mama la cap sa ma culc :die: marog....
enjoy

Cap. 5 O mare dilema



Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.
…Si ii povesti tot ce stia ca s-a intamplat. Sarutul, dezvaluirile lor, totul.

Sakura:

Huh! ...Bine ca am avut curajul sa ii spun tot lui Neji. Bina ca nu mi-am irosit curajul si vremea! Desi suntem prieteni de la gradinita, de cand eram mici boboci de trandafir, iar acum am ajuns flori care si-au deschis petalele, si si-au ascuns spinii, ca arme secrete. Acum sunt un ninja. Un ninja care intr-o buna zi spera sa devina cunoscut, un ninja care doreste sa salveze si mai multe vieti. Neji imi este cel mai bun prieten, iar eu sint cea mai buna prietena a lui. Ups! Am uitat sa va povestesc despre el! Imi pare rau! Neji este un tip tare de treaba, misterios, cu parul lung, negru, cu cateva reflexii satene. Are ochii de un mov foarte deschis, datorita carora te poti inmuia foarte usor, daca isi arata partea lor blanda. Nici eu, dar nici el, nu ne-am imaginat vreodata ca va exista ceva intre noi. Fiecare are viata lui. Cand ne mai vorbin unul altuia, ne spunem cam totul. El, desi este de aceeasi varsta cu a mea, este mai trecut prin viata decat mine. Mereu imi da cele mai bune sfaturi.
Bine, acum i-am spus totul, ma inteb ce va spune…
-Deci tu spui ca asta stii ca s-a intamplat. Se poate sa fi fost adevarat, dar am o vaga idee ca nu. Am venit la spital imediat ce am aflat ca nu te simti prea bine, si am observat ca nu ai un somn chiar asa de linistit. Erai foarte agitata.
-Inteleg. Voi continua sa ma gandesc la varianta ta. Cred mai mult in ea. Iti multumesc mult, Neji! ii spun eu bunului meu prieten, dupa care el imi spune ca a primit un mesaj de la verisoara lui, Hinata, care spune ca are nevoie de ajutor. Hinata este si ea de asemenea cea mai buna prietena a mea. Ea seamana foarte mult cu verisorul ei. Are aceiasi ochi, dar parul il are violet foarte inchis cu reflexe albastre. Mereu prietena mea intra in incurcaturi pentru ca este cam prea timida si se blocheaza foarte usor, sau, din contra, ca este prea indrazneata cu baietii care o enerveaza.
Il conduc pe Neji la usa, dupa care merg in camera mea. Ma indrept ghidata de suflet catre balcon, si privesc catre livada cu ciresi, care acum era toata pictata numai in culori pastel. Eu mereu am detestat toamna, care mereu aduce o perioada mare de “moarte” plantelor, copacilor, dupa care se trezesc iar la viata, abia primavara. Incep sa nu ma mai inteleg pe mine insami. Pana acum uram sa traiesc toamna, dar acum, am o stare de spirit care ma face sa vreau sa stau mai mult sa privesc apusul.
Merg inapoi in camera mea, si imi caut prin dulap haine cu care sa merg la o mica plimbare. Imi iau primele haine pe care le gasesc ca se potrivesc, in care ma pot misca asa cum vreau. Imi pun pe mine un tricou rosu, fara maneci, iegari scurti, negri spre gri inchis, o fusta alba, despicata pe laterale, sandalele mele ninja, si cotierele albe, impreuna cu bentita mea rosie, cu semnul Konohai pe ea. Nu imi pasa cum arat, vreau doar sa ies din casa, sa merg intr-un loc linistit, sa-mi pot aduna mai usor gandurile. Nu mai am rabdare sa ies pe usa, asa ca sar direct de pe geam, prin pomii din fata camerei mele. Merg ghidata doar de suflet si picioare, gandurile mele fiind in alta parte, undeva departe. Ma opresc undeva, de unde pot vedea apusul dintr-o ipostaza foarte frumoasa. Ma asez pe o creanga mai solida, imi indrept privirea spre apus si ma pierd in gandurile mele. Ma gandesc, ma gandesc, pana vad o umbra care se cam apropie dintre muntii sub care urma sa dispara soarele. Nu mi-a mai pasat de nimic, continuam sa ma gandesc.
Se face putin mai frig, dar nu imi pasa de nimic. Ma retine de la gandurile mele doar sentimentul pe cre il am: ma simt privita.
Mai trece ceva timp, iar eu tot nu ma misc de pe acea creanga. Afara se face cam frig, asa ca incep sa tremur. Deodata simt pe cineva stand langa mine. Ma uit cu coada ochiului, si zaresc pe cineva cu par negru si ochi de onix. Clar este Sasuke. Ma intreb ce face aici.
-Sasuke, ce fa….
Dar nici nu termin de zis, ca simt cum imi pune pe spate o jacheta calduroasa. Eu raman paralizata de gestul lui. Tot ceea ce simt, sunt numai fluturi is stomac, jacheta lui Sasuke, si caldura din ochii lui Sasuke, care ma face sa ma simt in al 9-lea cer.
-Nu pot sa te las sa tremuri aici. Ce se intampla? Ai patit ceva? imi spune Sasuke si ma ia in brate. Pe moment, raman putin pierduta, dar imi revin usor.
-…Nu, nu am patit nimic. Sunt bine, Sasuke, multumesc de intrebare! Tu ce faci aici? Ce s-a intamplat?
-Nimic, ma gandeam doar la tine. Vin in 5 minute!
Eu raman pe creanga fara sa mai spun nimic. Privesc in gol. Parca nici macar o secunda nu a trecut, ca ma trezesc cu un buchet mare de trandafiri in brate si cu o mana puternica care ma inconjoara si ma tine de umar. Asa am stat noi doi toata noaptea pe acea creanga de copac.


:love:

scuze inca o data de greseli, si ca e scurt![posturi unite]
uitati aici si cateva adrese ca sa va faceti o mica iedee despre personaje:

sakura: http://194.88.148.40/?mmid=05e41629eac088ae7 (privind apusul)
neji: http://media.photobucket.com/image/neji%20hyuga%20shipp…udenNeji.jpg%3Fo%3D8

sasuke: http://media.photobucket.com/image/sasuke%20uchiha%20ho…eBishie.jpg%3Fo%3D47

Hey sis! Am apărut cu un comentariu! Prima dacă o să mai fiu prima până termin eu de scris. Deci capitolul este bun. Dialogul este mai puţin şi nu este sec. Descrierea este bună. Naraţiunea şi ea este bună. Acţiunea nu mii se pare grăbită. Se vede o diferenţă în bine, mă bucur că ai venit cu nextu. Dar când o să vină nextu? Ce frumos Sasuke să îi aducă flori Sakurei. Succes şi aştept nextu!

Imi pare rau daca nu ti-am comentat mai devreme, dar nu am avut timp, scoala asta afurisita imi ia tot timpul. Acum sa ne apucam de capitolul 5. Asa cum ai spus este cam scurt, ar trebui sa-l faci putin mai lung, dar lungimea nu este foarte importanta.E o continuare destul de frumoasa, dar se poate s-o faci si mai bine.
Descrierea~ Nu prea are.
Dialog~ Foarte putin.
Actiune~ Nu este grabita, la asta ai nimerit-o.
Asta este parerea mea, daca nu iti place comentarul meu imi spui si il editez.

buna! am ajuns si eu pe aici cu un next. scuze ca a durat asa mult, da...nah, scoala...teme...parinti enervanti.... cred ca stiti despre ce vorbesc....marog.

enjoy

Cap. 6 Prea mult stres… Dezvaluirile incep sa iasa la suprafata

Brusc, simt ca ma pierd. Nu mai am nimic in jur. Nu mai vad decat intuneric. Imi simt tot corpul amortit. Incep sa merg, sa caut ceva, sa sper. Incepe sa se vada o lumina alb-roze, palida, care din cand in cand trimitea cate o raza de lumina in sus. Ma uit deasupra mea si vad o imparatie de onix, pe care mai stralucesc niste puncte mici, albe. Aud o voce cunoscuta, care ma striga cu disperare. Nu mai stiu nimic, nu mai stiu cum ma cheama, cine sunt, dar apar in mintea mea mici sentimente, cu ajutorul carora imi mai aduc aminte de cate ceva din viata mea. Imi aduc aminte cum iubeam un baiat care ma trata mereu cu o raceala de nespus. Pe scurt, parca era un cub de gheata. Imi aduc aminte ce frumoasa era vocea lui. Era un sunet minunat, cristalin, dar rece, care ma linistea oricand, orice ar fi spus. Inaintez, nu stiu unde ma indrept. Ma misc fara sa vreau. Ma apropii din ce in ce mai mult de acea lumina roz. Zaresc pe cineva stand intins pe jos, care geme de durere. Vad ca este imbracat ca dupa o lupta, hainele lui fiind patate de sange. Acea persoana sta cu fata in jos. Nu pot sa ii vad chipul. Nu sunt sigura, dar majoritatea lucurilor pe care le vad la acea persoana imi sunt cunoscute. Aud o voce in sinea mea, se pare ca egoul meu vrea iar sa vorbim, sau sa ma enerveze macar.
-Ce vrei? intreb eu enervata de acea vizita tocmai acum.
-Esti idioata sau ce? Tu nu vezi ca Sasuke al tau zace pe jos si tu mergi aiurea pe unde ai tu chef?
-Poftim?? si fac instantaneu o fata de parca as fi cazut din luna. Cine? Sasuke al meu? Nu, nu, nu se poate! Si incep sa strig ca disperata.
-Nu mai tipa atat si treci la treaba! Ce crezi, ca Tsunade te-a acceptat ca eleva degeaba? Nu stii asa, aiurea jutsuri medicale, tu ce crezi??
-Ah, corect! Ai dreptate.
Brusc, incep sa fug cate Sasuke. Cu cat ma apropii mai mult, cu atat razele ce izvorau dinspre el se stingeau. Mi se parea mie sau era aceea chakra? Intuitia mea nu se insela. Daca Sasuke perdea toata chakra din corp, murea.
Maresc viteza mea la maxim. Ajung langa Sasuke si tot albul-roze a disparut. Nu pot sa cred. acum, am doar ramasite de-ale lui in fata mea. Chiar trebuia sa se intample?? De ce el? Nu mai suport durerea din sufletul meu si dau drumul la lacrimi. Scot un tipat de durere si constat ca ma aflu pe un pat. Nu era patul meu, salteaua era mai moale si comoda, iar patura era si mai pufoasa decat a mea. Nu pot sa vad nimic. Ochii mei sunt prea strans inchisi din cauza plansului. Chiar daca as vrea, nu pot sa ii mai deschid.
Incerc sa ma linistesc, sa imi spun ca totul a fost un vis, luand in seama patul moale pe are ma aflu. Cu greu, ma opresc din plans. Pot sa disting ce este prin jurul meu. Sunt intr-o camera albastra, cu mobilier alb. Nu pot sa imi dau seama unde sunt. Dar stiu sigur ca nu este casa mea. Ies precauta din camera unde ma aflu. Un hol modest, si acesta albastru. Stau si ma gandesc ca de obicei Sasuke poarta albastru. Sa fiu la el acasa? Nu cred, dar cine stie, poate…
Deodata, simt un miros frumos de mancare. Merg sfioasa catre “sursa” mirosului si il vad pe Sasuke ca gateste masa. Am ramas uluita de ce am vazut.
-Hahaha….marele Sasuke Uchiha sa gateasca?? Uau! Nu ma asteptam la asta!
-Offf! Chiar acum trebuia sa apari si tu? Ego stupid! dupa care egoul facu o fata bosumflata. Se pare ca nu prea ii placea criticile.

Merg cativa pasi si observ ca Sasuke se uita la mine cu coada ochiului si zambea aproape insesizabil.
-Sasuke? Ce se intampla? De ce sunt la tine acasa? Parca eram in padure, pe acea creanga…
Sasuke nu spune nimic, doar imi pune pe masa pregatita foarte frumos, o farfurie cu doua oua prajite si rosii.
-Am sa iti explic eu totul, dar mai intai mananca, ai nevoie de energie. imi spune acesta si isi pune si farfuria sa de mancare pe masa.
Incepem sa mancam impreuna. Eu sunt prea ingandurata ca sa mai simt cum trebuie gustul a ceea ce mananc. Brunetul ma trezeste din acea stare de gandire prea profunda.
-Deci, cum e micul dejun?
-Hmm? spun eu putin distrasa de la gandurile mele, in timp ce ma inec cu o rosie, iar Sasuke ma salveaza si ma bate usor pe spate.
-Fii mai atenta! Ai putea sa te ineci rau daca te mai gandesti asa de mult!
-Da, ai dreptate. Scuze...
-Vad ca esti cam distrasa. Ce s-a intamplat?
Raman incremenita. Ma uit putin cu coada ochiului la brunet. Ii vad ochii plini de caldura si blandete ai lui. Asta e o gluma sau ce? Asta nu poate fi adevarat: cubul de gheata numit Sasuke Uchiha sa fie ca o raza de soare ce bate lin asupra mea? Marog…dar nu dermin bine de gandit ca simt doua maini calde, puternice, care ma zdruncina usor si o voce duioasa care ma intreba daca sunt bine.
-Sunt in regula, doar ca putin confuza.
-La ce te referi?
-Pai…doar la faptul ca tu pana ieri-alaltaieri te comprtai cu mine ca un cub de gheata, iar acum, radiezi de viata. Nu te-am mai vazut asa. Esti sigur ca esti tu?
Sasuke zambeste usor baieteste si imi face semn sa vin catre sufragerie, o camera mare, cu canapele de piele de un albastru foarte inchis, aproape negru, mobilier de aceeasi culoare si un televizor mare asezat pe o vitrina ce stralucea de curatenie.
-Sasuke, te porti ciudat, nu mai esti tu, cel putin nu cel de aseara. spun eu cu o voce dura, desi in sufletul meu ma dadeam cu capul de tot ce aveam in cale pentru ca m-am purtat asa cu el. Cand ai de gand sa imi spui ce se petrece aici? vad ca nu ma cunosti prea bine. E timpul sa afli o parte din mine: eu urasc minciuna si ascunzisurile. Si urasc mai ales atitudinea pe care o ai tu acum! Inceteaza sa te mai ascunzi de mine atat si spune-mi adevarul acum! daca ceea ce se intampla in mintea mea era real, cred ca eu eram deja la spital de mult timp.
-Imi pare rau, voiam doar sa pastrez suspansul, nu credeam ca vei reactiona asa! Mai intai cred ca ar trebui sa te calmezi putin. spuse acesta redevenind serios.
Vazand obisnuita atitudine a lui, ma mai calmez putin si ma asez pe canapea alaturi de el. Pastram totusi o oarecare distanta. Nu voiam sa stau prea aproape de el.
Iau o gura mare de aer, sa ma calmez si mai mult.
-Bun, deci…ce se petrece? Cum de am ajuns acum la tine acasa?
-Poveste lunga…vrei cumva un pahar de suc?
-Deja exagerezi cu atitudinea asta. Iar! Spune mai repede sau plec acasa! spun eu in timp ce ma ridic de pe canapea, si ma indrept oarecum cu fata spre usa de la intrare.
De-abea acum imi dau seama ca am exagerat si eu putin. Defapt un pic mai mult. Ma indrept inapoi spre canapea, si nu ma asez, ci pur si simplu ma “arunc” pe ea. Imi pun palmele pe fata si fac o miscare ca si cum m-as sterge de apa pe fata.
-Sasuke, imi pare rau. Chiar nu stiu ce m-a apucat sa tip asa la tine. Sunt prea agitata. Faptul ca tii ascuns de mine faptul ca sunt aici acum, ma streseaza si mai mult. mai ales atitudinea ta. Iarta-ma. Am fost o idioata. Nu trebuia sa tip asa la tine.
Nu mai suport si las sa imi curga usor o lacrima pe obrazul meu fin. Imi dau drumul efectiv emotiilor.
Simt ca Sasuke se apropie de mine. Eu incep sa plang din ce in ce mai tare. Doua maini puternice si calde imi indeparteaza mainile de pe fata, si imi sterge usor lacrimile. Nu mai pot sa raman asa. Ma izbesc in bratele brunetului, si reusesc sa ii patez tricoul cu lacrimile mele. Acesta ma cuprinde cu o mana de talie si cu cealalta ma mangaie pe par. Desi plang, sunt in al noualea cer. Nu credeam ca voi ajunge aici, cel putin nu acum.
-Nu ai de ce sa te scuzi. Si eu imi ies din fire mai mereu. Acela este cubul de gheata al meu. spune Sasuke si simt cum ma strange si mai tare in brate.


~Va urma!~

scuze de intarzaiere! sper ca va placut. fac tot ce pot ca nextul sa vina ceva mai repejor :chuu:

Bună sis! Sunt prima, dacă o să mai fiu prima până termin eu de scris. Ce a apucat-o pe Sakura? Iar Sasuke e neobişnuit de drăguţ cu ea. E ceva la mijloc. Dar mai bine să trec la treaba mea, cât te-am bătut la cap ieri cu capitolul. Dialogul bunicel, încearcă să scoţi fazele cu "uau" poţi scrie ceva de genul "În priveam uimită pe X deoarece nu credeam că o să îl văg gătind y." Unde "X" e personajul şi "Y" este felul de mâncare. Sau ceva de genul. Descrierea bună, chiar mi-a plăcut. Naraţiunea şi ea este bună. Acţiunea la început a fost cam grăbită, adică aleargă, îl vede pe Sasuke, vorbeşte cu egoul ei. Am fost puţin derutată la faza aia. În rest totul este ok. Aştept nextu! Succes!

P.S. Dacă te-a deranjat comentariul meu îmi poţi spune pe messenger, sau ptrintr-un P.M.

helau!! am mai reusit sa fac si eu un next la fic. sper sa va placa!

ei bhn....eu voiam sa vin cu next pana aveam ceva mai multe commuri, da las' ca vedeti voi, o sa vina taaare greu next dak nu primesk mai molte comm

Cap. 7 – Dilema…

Incet-incet imi dau seama ca deja intrec masura. Am stat chiar prea mult acasa la brunetul cu ochii de onix. Mi-am pierdut firea de prea multe ori in fata lui. Am inceput sa ridic tonul la el fara motiv, defapt, din cauza ca era prea calm si voia sa mai traga de timp. O gramada de imi invadeaza mintea asa, din senin. De ce sa se comporte asa? Doar nu…? Dar nu, nu are cum. Sa fie cumva interesat de mine? El, marele Uchiha sa fie interesat de mine, o simpla fata care a fost asa de fraiera sa isi lase inima in mainile lui, iar el sa o inghete? Sunt doar o simpla ninja. Nici macar nu imi mai aduc aminte de trecutul meu.
-Sasuke, imi pare rau, dar mi-am adus aminte ca am niste treaba de facut. Scuza-ma inca o data! spun eu si o zbughescpe usa afara. Intru rapid in casa mea, care este visavi de a lui, si merg direct in camera mea. Ma schimb intr-un trening pe care il port mereu prin casa, de culoare albastru inchis, cu dungi roz pe margini. Au fost primele haine pe care le-am gasit in dulap. Merg sa o caut pe mama in bucatarie, dar casa este pustie. Gasesc lipit de frigider cu magneti un bilet care se pare ca este lasat de mama. Imi spune ca a plecat cu sora mea la bunica. Se pare ca este cam bolnava, asa ca a mers cu sor-mea, Tsukiyama, sa aiba grija de ea cam o saptamana. Spre bucuria mea, mama nu se supara daca invit prietene pe la mine, deci imi da voie sa le invit pe Hinata si pe Ten-ten sa imi tina companie. Dupa cum este firea lui Ten-ten cred ca ma va implora sa dau o petrecere monstru impreuna cu ea. Nu imi pasa ce se va intampla. Avem si noi la scoala o scurta vacanta, de doua saptamani, deci pot sa ma culc la ce ora vreau eu, pot sa fac ce vreau, pe scurt. Merg pana in camera mea si iau telefonul si incep a o suna pe Hinata. Ca de obicei, prietena mea nu vrea sa deranjeze, dar cedeaza pana la urma insistentelor mele si vine sa ne petrecem timpul impreuna. Acum, trebuie sa o mai sun doar pe Ten-ten.
-Alo, salut Ten-ten! Sunt Sakura!
-Oh, salut! Ce s-a intamplat?
-Pai, o sa iti spun mai repede: mama este plecata de acasa timp de o saptamana si voiam sa te chem pe la mine sa dormim impreuna.
-Normal ca vin! Doar ca ti stii conditiile mele, nu?
-Stiu, stiu…trebuie sa dau o petrecere monstru, stiu! spun eu dandu-mi ochii peste cap.
-Pai, eu ma gandeam doar la o mica petrecere in pijamale de data asta. Dar ramane cum spui tu! Merg sa imi pregatesc lucrurile! Mai vorbim!
…si imi inchide telefonul in nas. Merg revoltata in sufragerie si deschid televizorul. Nu pot sa ma abtin si incep sa rad aiurea de dialogul meu cu Ten-ten. Nu gasesc nimic interesant, asa ca las pe muzica si ma uit la videoclipuri. Nici nu se termina bine melodia la care am lasat, ca si suna cineva la usa. Merg sa vad cine este si il vad pe Sasuke la usa cu un trandafir rosu ca sangele in mana. Oare ce s-a ointamplat cu el? Deschid usa si ma intampina cu cuvinte siropoase, dar nu inainte de a intreba daca sunt singura acasa.
-Salut! Sper ca esti singura, nu? Nu vreau sa ma vada cineva. spune acesta afisand un zambet smecher.
-Stai linistit, sunt singura-singurica. Dar in vreo ora-doua trebuie sa vina fetele pe la mine. Datorita gurii mele sparte si a lui Ten-ten, va trebui sa organizez cu ea o petrecere monstru. Sper ca vii, nu?
-Nu cred, nu sunt genu’. Imi place sa petrec timpul acasa sau la plimbari…
-Bine, mai vedem noi. zic eu cu un zambet smecher ca al lui, ma scuz de el si merg sa il sun pe Naruto sa vina de urgenta la mine.
Din fericire, Naruto era pe aproape, asa ca a bagat putina viteza si ajuns in cinci minute. La auzul soneriei de la usa, Sasuke tresara putin.
-Parca spuneai ca fetele vor veni in vreo ora sau doua. spune brunetul in timp ce eu ma uit pe vizor. Incep sa chicotesc si ii spun ca nu e nici o fata, ca e doar Naruto. Sasuke tresare si mai tare si se uita la mine ca la un extraterestru in timp ce deschid usa. Da sa fuga, dar nu mai reusteste ca deja Naruto il saluta “politicos”.
-Mai-mai…ia te uita! Marele Sasuke Uchiha este acasa la o fata? Bai, frate, ce zi tare mi-am nimerit!
-Ia mai taci, mister hiperactivitate! Stii ce-s alea misiuni? Ei bine, despre asta voiam sa vorbesc cu Sakura! Nu am mai avut de mult o misiune asa ca sunt cam plictisit. spune Sasuke incercand sa se scuze; eu chiar mor de curiozitate sa vad ce vrea sa vorbeasca cu adevarat cu mine. Nu stiu cum, dar simt cumva ca ma minte. In ultimul timp, am avut o gramada de presimtiri, care toate s-au adeverit.
-Da, da, cum spui tu. spune Naruto incercand sa se abtina de la intors replicile brunetului si de la ras. Nu voia sa se certe cu el in prezenta mea. Deci, Sakura, ce s-a intamplat?
-Pai, mama este plecata cu sor-mea la bunica. Tu unde ai fost?! Ten-ten stie de ceva timp. Dupa cum e ea, ar fi trebuit sa stie tot satul!
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Lasa-ma sa termin mai intai! spun eu si ma rastesc un pic la el, desi nu-mi place ca fac asta, nu imi place deloc sa ranesc oamenii. Deci…voi da o petrecere monstru la mine acasa, si voiam sa stiu daca vrei sa vii si tu. Deci…vii?
Nu apuc sa mai intreb ceva ca deja blondul sare in sus de bucurie. Imi pare bine ca este macar fericit, dupa halul in care m-am rastit la el.
-Ma mai intrebi?!?! Tu nu il cunosti deja pe “Dj. Naruto”?? Tot satul il cunoaste!!
Incep sa rad cu pofta de prostelile blondului, care iese din casa. Imi cer scuze de la Sasuke si merg dupa el. Acesta pare in prezenta mea destul de calm, dar dupa ce ies sa cer ajutorul blondului vad pe geam cu coada ochiului cum ar vrea sa sparga ceva. incerc sa ma calmez, si ii spun blondului ceea ce vreau de la el.
-Naruto, stiu ca tu il cunosti pe Sasuke mai bine decat mine. Ajuta-ma te rog sa il conving sa vina la petrecere. si fac o fata de catelus la care nimeni nu ar fi putut rezista.
-Aaa, stai fara grija! Am eu solutia perfecta. spune el si mi-o ia inainte in casa. Il urmez si merg sa vad ce vrea sa faca. Acesta intra in casa cu nasul pe sus si il priveste pe Sasuke smecher. Brunetul si-a dat seama ca ceva se petrece, asa ca ne priveste pe mine si pe Naruto suspicios. Eu fac o fata catre el ca sa inteleaga ca habar n-am de ce vrea sa faca nebunul de Naruto. Acesta intelege si ii arunca fulgere din priviri blondului.
-…Deci, Sasuke…am auzit ca cineva e prea fricos ca sa vina la o petrecere monstru organizata de colega noastra de echipa…uuu…micul Uchiha se sperie de o petrecere…zice Naruto, iar eu nu pot sa ma abtin si scot un chicot micut.
-Uite cine vorbeste…obsedat de ramen ce esti! Ce naiba vrei de la mine? Sa fac scandal intr-o casa care nu apartine nici mie si nici tie?
-Nu…vreau doar sa te provoc.
-O, da? La ce marog? spune Sasuke catre blond cu o voce ferma care ma face sa ma topesc.
-Chiar vrei sa stii? Bine. Te provoc sa vii la petrecerea organizata de Sakura!
-Bine. Vin. Ca sa vezi ca nu dau niciodata inapoi de la provocari.
-Ok. Mai vorbim!
Si iese imediat pe usa. Sasuke se uita la usa de la intrare dupa ce s-a inchis ca la extraterestri. Il calmez si imi cer scuze de venirea brusca a blondului.
-Iarta-ma Sasuke. Deci…ce voiai sa imi spui?
-Pai, nu vreau sa te deranjez. Dar vrei sa vii cu mine la un suc sa iti spun totul mai bine?
-Cum sa nu? Mi-ar placea. spun eu draguta si merg sa imi iau geanta din camera mea.
Ma asez o secunda pe un scaun de la mine din camera, ma plesnesc usor pe fata sa vad daca nu cumva e un vis. Se pare ca totul e realitate pura. Ma calmez si cobor pregatita de iesire. Nu sunt atenta pe unte merg, si ma impiedic in timp ce cobor scarile exterioare ale casei. Din fericire am nimerit la distanta de vreo trei-patru centimetri de o balta. Se pare ca m-am cam julit la genunchi. Ma cam ustura, deci mi-e ceva mai greu sa ma ridic. Simt deodata doua maini putenice in jurul soldurilor mele. Incremenesc. Vad ca Sasuke ma ridica in brate si ma aseaza pe scari. Se uita la mine. Privesc doar in fata. Simt ca sunt pe scari, dar in fata ochilor mei se desfasoara niste scene ciudate. Deslusesc cu greu o lupta intre Naruto si Sasuke. “Oo, nu! Alta premonitie!”. Incet ma trezesc din visarea mea cand Sasuke ma plesneste usor pe obraz. “Doamne! Ce maini fine are!” imi spune enervantul meu ego iar. Nu il bag in seama.
-Iarta-ma, Sasuke, m-am pierdut doar prin gandurile mele…

-Cred ca stiu ce s-a intamplat cu parintii mei. spun eu in timp ce las sa curga o lacrima fierbinte, cristalina pe obrazul meu. Un brat puternic ma inconjoara de pe dupa umeri. Simt o respiratie calda in crestetul meu. Inca nu realizez ce se intampla. Dar simt cum sunt din ce in ce mai aproape de un piept cald si moale.
-Nu mai plange. Nu suport sa te vad asa. Plus ca o sa faci febra. aud vocea brunetului si simt buzele sale molcute cum imi saruta usor fruntea.
Simt cum stresul acumulat in ultimele zile mi se aseaza ca un bolovan pe cap. Totul se invarte in jurul meu. Incep sa vad numai negru in fata ochilor. Nu mai stiu absolut nimic. Vad ca sunt intr-un spatiu alb, totul e de aceasta nuanta, care devine usurel spre roz.
Vad cum din departare se apropie de mine doua siluete. Le distind usor culoarea parului, care este de un roz foarte dragut.


ma scuzati daca am greseli, ca e cam tarziu si nu am timp sa corectez

Hmm...Am aterizat si eu pe fic-ul tau. Ideea mi se pare buna, nu extraordinara...Mi se pare ca este primul tau fic asa-i? Nu prea am citit de la inceput. Si scuze ca nu ti-am dat com mai demult dar stii si tu cum este...nu? In fine..sa revenim la oile noastre.
Dialogul- Este bun, putin sec. Dar cu timpul ai sa te perfectionezi
Descrierea- Este buna si ea.
Actiunea- Putin grabita, dar datorita descrierii nu se parea observa.
Cand am facut si eu primul fic. Unul de Doamne ajuta, la mine toate erau intoarse pe dos. Dar la tine este destul de bine. Si...Cum spun mereu ^.^ Astept nexul repede^.^ Succes!

A doua! Ca mortu în fine mai bine îmi fac treaba nu? Ai evoluat mult faţa de primul capitol. De la capitolul 6 nu este o evoluţie prea mare dar e ceva nu? Descrierea hmm, hai ca merge, glumesc e bună. Dialogul mi se pare puţin sec, părerea mea. Greşeli de tastare sau exprimare, nu am stat după ele. Acţiunea nu mii se pare la maraton. Aşa că bravo! Aştept nextu. Hai sis că avem noi planuri diabolice nu? Succes şi nextu că te manânc ca pe o felie de plăcintă!

heei, am reusit si eu sa mai vin pe aici am avut o perioada in care am fost pedespsita, si nu am avut voie la calculator, dar in care am facut next la fic pe caiet, si va anunt ca si celalalt e gata Bine, bine. M-am hotarat sa renunt la faza cu "Nu pun next daca nu primesc comentarii." Pana la urma cineva tot imi citeste ficul, poate cineva de incredere, care imi da sfaturile potrivite . Va multumesc tuturor, si sper sa va placa mai mult urmatoarele capitole decat altele

inca un mesaj, si o sa trec direct la subiect: TE IUBESC< ALY!!! ca teai tinut de cuvant, mersi


enjoy!!


Cap. 8 O greseala mortala…sau nu

-…O alta premonitie?
-…Nu stiu, nu stiu sigur.
Spun asta si ma gandesc un pic mai bine. Sasuke sta si el ingandurat langa mine. Desi este foarte dulce, trebuie sa incalzesc si eu macar putin atmosfera, dar brunetul deja mi-o ia inainte.
-Hai sa lasam putin deoparte asta. Vreau doar sa te intreb un lucru.
Ridic usor privirea pe care o aveam in pamant, dar evit sa dau ochii mei de smarald cu cei de onix ai brunetului. Nu vreau sa ma pierd iar in ei si sa dau totul afara ca alta data, orbita de dragoste si de frumusetea lor.
-Spune. Te ascult.
-De ce l-ai pus pe Naruto sa ma provoace asa de tare, incat sa vin si eu la petrecere?
Raman socata, cu privirea tot inainte. Nu stiu ce sa fac. Sa ii spun tot adevarul gol-golut, sau sa bag si eu o minciunica cat mai credibila?
“Zi-i adevarul! Nu fi fraiera! Vad ca baiatul asta chiar te place, dar isi stapaneste bine sentimentele si nu vrea sa arate asta. Mai ales tie!”. Minunat, cel mai nasol moment din viata mea, si mai apare si ego-ul meu nesuferit!
-Iarta-ma, Sasuke, dar unele lucruri vor ramane asa, ingropate. Dar in curand va veni un pirat care sa dezgroape acesta “comoara”, si asta chiar mai curand decat crezi tu. Imi pare rau.
Spun misterioasa asta si intru in casa, deschizand si inchizand usor usa. Urc rapid in camera mea. Din fericire, de pe geam pot vedea cine intra si iese din curtea casei. Sasuke iesea linistit si la fel de indiferent ca in alte zile, in care noi doi nu eram chiar asa de apropiati.
Incet, dar cu pasi siguri, merg de la fereastra la patul meu moale. Ma trantesc in el si incep sa primesc tavanul. Peste vreo cincisprezece minute, corpul incepe sa imi amorteasca. Imi ridic lenesa genunchii la piept si mi-i cuprind cu bratele. Ma gandesc ca am facut cea mai mare prostie a vietii mele. Sa incerc sa fiu misterioasa, ca el, cand el de-abea a reusit sa isi mai schimbe atitudinea fata de mine? Puteam sa ii spun adevarul. Ego-ul meu avea sanse sa aiba dreptate. Poate reuseam sa fac sa iasa ceva frumos din asta…
-“Faiera…!” intervine ego-ul meu enervant printre ganduri.
-Lasa-ma odata in pace!
Spun asta si imi trantesc cu putere capul de marginea de la pat. Simt cum ceva imi curge prin par, si de pe par pe spate. Putin din lichidul acela misterios ramane pe mana mea, pe care am intins-o sa vad ce se intampla.
Ametesc. Merg la balcon sa iau putin aer proaspat, poate ma mai linistesc putin. Nu mai simt nimic sub picioarele mele, vad doar negru si nu ma pot misca.
-“Nu din nou!”
-Asta e singura faza petrecuta la care ti-as da dreptate.
Desi nu mai vad nimic, simt ca cineva sta chiar langa mine. Ma bate udor pe obrazul meu fin, dar tot nu ma trezesc. Nu pot. Nu sunt in stare. Simt…simt ca nu mai exist. Realizez ca sunt constienta, dar nu ma pot misca deloc.
Niste brate calde, mature, puternice, ma ridica si ma duc undeva. La un moment sat, sunt pusa pe un pat moale, cu asternuturi pufoase.
Aud o mica disputa. Un glas dulce, matur, in scimbare imi invadeaza urechile. Pe scurt, acea voce era…a lui Sasuke. Cel cu care dialoga din ce in ce mai aprins, semana cu el la glas, doar ca era putin mai matur decar el. Din cate am auzit de la Hinata si Naruto, Sasuke avea si un frate mai mare, cu care locuieste de la moartea parintilor sai. Cand am auzit ca brunetul a ramas orfan de la o varsta frageda, am inteles de ce este asa de retras si rece.
O usa se deschde in momentul in care incep sa vad, dar nu ceea ce voiam eu. Lumina devine de la palida la foarte puternica, iar incet-incet curg mici picaturi de sange pe o podea de un alb imaculat. Toate temerile mele sunt ilustrate aici. Sange, pe fundal alb. Nu era de ajuns asta, dar usor, baltile prind forma unor corpuri, in timp ce alt siroi de lichid, de data aceasta negru, ce curge de undeva de departe. Incep sa ma zbat din ce in ce mai tare, vazand ca acele corpuri devin persoanele apropiate mie, iar cea care venea in urma lor, cu negru, dera, normal, Orichimaru. Incerc sa il lovesc, sa ul ucid, desi nu am nimic in maini. Brusc, ma opresc, fortata de o tuse ingrozitoare. Strang cu putere pumnii la piept, cad in genunchi, iar ochii mei se inchid si nu ma lasa sa vad nimic.
O mana calda, fina, ma bate usor pe spate si ma ajuta sa ma opresc din tusit. Respir cu greu printre gafaieli si deschid ochii. In fata mea, vad o alta pereche de ochi, negri, dar calzi, in care se poate vedea cum dispare usor ingrijorarea.
Din spatele meu il aud pe fratele lui Sasuke se pare.
-Hmmm… Ochi de smarald, piele de matase, par roz ca florile de cires… Sasuke, nu cumva ea este fata de care mi-ai povestit atatea? Sakura, nu? Eu sunt Itachi, fratele mai mare al lui Sasuke. spune el si imi da mana.
Eu dau mana prieteneste cu el si privesc discret infatisarea sa. Vad cum i se strecoara printre buze un zambet smecher, baietesc.
-Incantata! Ma bucur sa te cunosc. Am auzit de tine, dar nu prea multe, deci, imi pare bine ca pot sa vorbesc cu tine in persoana. spun eu politicoasa, in timp ce el se retrage in spatele meu.
Sasuke se apropie usor de urechea mea si imi spune sa il scuz o clipa. El se ridica din fata mea si se apropie furios de Itachi. Ii da un pumn in umar, de ajunge pana pe balcon, dar cu o miscare gratioasa se prinde de balustrada, se rasuceste si ajunde inapoi in camera, dintr-un singur salt.
O briza usoara imi face o suvita de par sa imi cada pe fata. Raman stupefiata de ceea ce cad. Parul meu nu mai este roz, ci rosu-sangeriu.
-Sasuke, ce se intampla aici? nu imi mai amintesc nimic.
Itachi intervine si imi raspunde in locul lui. Ochii de onix ai lui Sasuke ii aruncau priviri fulgeratoare fratelui sau.
-…Mergeam la o plimbare in jurul casei, ca in fiecare dupa-amiaza. Eram intr-o stare mai relaxata ca de obicei, asa ca admiram ce se afla in jurul meu. Am observat fara sa vreau ca in voia vantului pluteau doua-trei suvite rozalii de par. Trebuia sa vad ce era acolo, curiozitatea cu imi dadea pace. Asa ca m-am urcat intr-un copac sa vad de la inaltime ce era acolo.
-Si ce era? M-ai facut curioasa. Eu eram?
-Da, erai tu, intr-o mica balta de sange.
-Nu pot sa imi dau seama cu s-a intamplat, nu imi mai amintesc nimic.
Eram in cea mai mare dilema din viata mea. Nu stiam bine cine sunt, ce sunt. Privesc in gol, afundata in ganduri. Dar tot mai pot sa sesizez cate ceva. Sasuke merge spre fereastra si se uita cu atentie, dupa care se indreapta spre mine si imi ofera mana sa, pentru a ma ridica de pe jos. Cazusem din pat in urma visului ciudat, mai bine zis viziunii pe care o avusesem. Cu ajutorul sau, ma ridic precauta. Merg cu brunetul tinandu-ma de mana lui pana la o casa frumoasa, cu etaj. Am luat-o prin gradina, din curtea casei lui, pentru a scurta drumul si pentru ca sa nu ne vada lumea.
Ajung in fata casei. Trei trepte din marmura neagra, si o usa mare, din sticla. Sasuke se asaza pe trepte, si fac si eu la fel. Ma las pe spate, sprjinita in maini, in timp ce brunetul imipovestea de faptul ca in ultima vreme ma comportam ciudat, si ii spusesem doar ca am avut o mica viziune.
Ganditoare, privesc asupra unui trandafir, si in mintea mea apar o multime de amintiri, unele de care nici macar nu stiam.
Merg sa rup acel trandafir, de culoare roz, ma indrept spre Sasuke, il sarut pe obraz si ii soptesc la ureche un simplu “Multumesc!” . Intru in casa si strang foarte tare floarea la piept. Spinii sai imi strapung pielea fina de pe maini, lasand usoare picaturi de sange sa curga incetisor.
Ghidata de simturi, astept sa intre Sasuke in casa lui, duma care iau dintr-un sertar o panglica, o infasor printre spinii care inca mai au pe ei sange si leg la capatul ei un biletel pe care scrie simplu si frumos: “Te iubesc.”
Fug la casa brunetului, las floarea la usa, sun, si dispar intr-un nor de fum si ajung in camera mea, de unde vad ce se mai intampla. Sasuke deschide usa, spre fericirea mea, si vede trandafirul. Il ia, il dtrange in maini pana cand dau si de acolo picaturi mici, din roua de smarald. Cred ca si-a dat seama ca este de la mine.

…Precum am spus, “Te iubesc.”.




imi pare rau daca mai am greseli, dar stiti voi...cum e: lenea e cucoana mare, nu? daca am greseli, sa imi spuneti sa stiu cum sa le indrept. astept criticile voastre, sa ma pot perfectiona
poop you!

Hey sis! Sper să mai fiu prima, dacă nu măcar a doua ca la mort să fiu şi tot de bine. Descrierea, mai ai de muncă dar este bunicică, naraţiunea este şi ea bunicică, cu dialogul mai ai mici scăpări. În rest totul merge destul de bine. Greşeli, după ele nu am stat. Şi nici nu voi sta. Aştept nextu! Succes!

Bunaa! Am ajuns si eu pe aici. Sper ca la capitolul asta sa am si eu ceva mai multe critici, nu?
Daca am greseli, va rog sa ma scuzati, dar nu am mai corectat ca mi-e lene Dar am fost cat decat atenta ca sa nu le omit


Cap. 9

Sa inceapa distractia!

…Precum am spus…”Te iubesc!”
Doar aceste cuvinte imi invadeaza mintea. Alta greseala, facuta fara sa o gandesc.
Gata! Nu mai suport sa fac atatea lucruri ghidata de orice altceva in afara de minte.
Ies pe balcon si privesc padurea dinspre marginea satului. Vantul agita usor frunzele copacilor. Simt nevoia apasatoare de a ma urca pe acoperis. Nu stiu de ce. Pasesc fin si intru pe balcon, dupa care ma urc pe balustrada si sar usor pe tigla rosie de pe acoperis. E putin prafuit aici, dar gandurile dau navala peste mintea mea, facandu-ma sa nu imi mai pese de nimic. Privesc iar in gol, de data aceasta spre casa lui Sasuke. Vad doar in ceata, imagini suprapuse cu faptele mele recente. Am fost asa o proasta! Am lasat ca idioata o floare in fata usii lui Sasuke, si mai era si agatat de ea un bilet cu “Te iubesc!”…
Efectiv sunt intr-o stare perfecta de visare, dar in scurt timp ma trezesc din vina vantului, care bate si imi loveste violent de fata cateva suvite de par. Incep sa tremur, simtind o prezenta in spatele meu. Un miros fin, discret, Masculin, imi invadeaza narile. Ma pot linisti, pentru ca stiu ca am pe cineva drag in spate, pe Sasuke.
-Im-imi pare rau. spun eu aproape dand sa plang; ochii mei erau plini de lacrimi, care nu mai aveau mult si evadau.
Dau sa intru inapoi in casa, pe geamul de la pod. O mana calda, puternica, dar totusi moale, ma prinde de incheietura. Simt cum o respiratie calda, fina, imi invaluie pielea fina de pe gat si de pe fata. Doua moi si fine se unesc usor de obrasul meu catifelat, care prinde usor o nuanta de rosu trandafiriu. Bruneul ma ia de mana. Simt o usoara usturime pe palma, dar una care imi place. Nu mi-a luat mult sa ghicesc de ce. Ranile mele provocate de trandafir se impreunau cu ale lui. Imi dau seama ca era si el ranit pe maini, dupa ce simt cum cateva picaturi din sangele meu se unesc cu cateva din al sau, se preling usor pe mainile noastre impreunate, dupa care picura, patand incaltarile noastre.
-Nici nu ai de ce. spune misterios brunetul dupa care dispare intr-un nor de fum.
Mai stau sa privesc soarele care deka incepuse sa apuna, dupa care merg cu pasi mici catre marginea acoperisului, pentru a sari inapoi pe balconul de la camera mea. Practic, imi tarai picioarele. Simt cum o atingere fina ma mangaie usor pe glezna, dupa care o zgarietura usoara imi cresteaza incet pielea. Ma aplecsa vad ce este, si vad trandafirul pe care i-l lasasem brunetului, cu tot cu biletel. Il iau si ma uit inca o data pe el. Observ ca s-a scris ceva pe spatele lui. Il intorc si vad un scris care clar era al brunetului. Litere frumos scrise, cu o maniera aprte: “Si eu.”
Privesc vrajita spre apus, si simultan spre casa lui Sasuke.
Soneria de la usa incepu sa sune nebunatic. Clar! Era Ten-ten. Uitasem cu totul de petrecerea pe care trebuia s-o dam. Merg sa descid usa, inca cu sufletul vrajit.
-Heyaaa! Ce mai face cea mai buna prietena a mea?? spune satena dupa care eu afisez un zambet prostesc.
-Aha… spun eu printre dinti.
Aratam de parca eram beata. Ten-ten se uita la mine ca la felul al pais’pelea. Din neatentie, las sa cada trandafirul pe care il aveam in mana, iar biletelul iese la iveala.
Cu op miscare agila, satena insfaca floarea si citeste rapid biletul. Mi-o arunca in brate, dupa care se uita la mine cu un zambet smecher.
-Mai-mai! Ce avem noi aici? Se pare ca cineva s-a indragostit lulea! Bravo tie!
Inca mai zambesc ca proasta. Abia dupa ce Ten-ten ma ia la intrebari imi mai revin si eu din acea stare.
-Deci…? Cine e? E frumos? E dragut? Ati avut deja primul sarut? Macar unul pe obraz?
-Ten-ten! Strici tot momentul! Si daca o sa continui sa ma mai iei asa la intrebari nici ca o sa-ti zic ceva!
-…Ei…bine atunci… spune aceasta dand sa iasa din holul in care ramaseseram, dar totusi zambea in interior.
-Bine! Bine! Iti spun numai nu ma mai stresa asa!
-Muhahaahaaa…! rase ea exact ca un drac’sor.
-Este… -spun eu luand o gura mare de aer, in timp ce Ten-ten nu mai avea mult si ma inghitea doar cu ochii - este Sasuke.
-Tu faci misto de mine! Cum adica? Marele Uchiha sa te faca sa fii asa? spune ea si imi trage o palma in cap, iar eu ii arunc o privire bosumflata. Trezeste-te la realitate fato! El este prea arogant, misterios si increzut! Daca vei avea vreo relatire cu el sigur ba dura foarte putin, iar tu o sa fii distrusa dupa asta! Poate ca nu ar trebui sa stii, dar…
-Dar ce? Ce este?
-El a dezvirginat odata doua fete dintr-a zecea!
-Nu te cred! Sigur astea sunt doar zvonuri!
-Marog…este viata ta, faci ce vrei cu ea. Dar sa nu spui ca nu ti-am spus!
-Ten-ten, hai mai bine…
-Sa schimbam subiectul, stiu. spune aceasta cu un zambet dulce pe fata. Hai sa ne apucam de petrecere, ok?
-Ok. Eu aranjez pe aici lucrurile, iar tu comanda niste mancare si niste suc! Zic si iau in brate cateva bibelouri din cristal, primite de la bunica. Eu duc astea in pod, ca sa evitam orice fel de accident.
-Bine. ti astept ca sa trimitem impreuna invitatiile.
Merg repede in pod si duc acolo si Trandafirul “nostru”. Nu vreau sa il mai vada si altcineva.
Iau din camera mea cateva foi si doua pixuri si ma duc la Ten-ten. Ma astepta sarind ca un picamer.
-Ce ai patit? Ai bagat vreo furculita in priza si ai prea multa energie acum sau ce?
-Nu, nu asta. spune ea bufnind in ras si aratandu-mi telefonul. Ai primit un mesaj. Si este chiar de la Sasuke al tau. Nu am putut sa ma abtin sa nu ma uit.
-Serios? Nu te cred. Da-mi sa vad!
“Salut! Am nevoie de sfatul tau. Daca poti, te astept pe la mine in zece minute. Sasuke.”
De soc, cad in fund pe canapea. Imi revin repede, arunc telefonul pe jos si o tulesc in camera mea. Fac un mare dezastru sin sifonierul meu, pentru ca nu am nici o idee ce sa aleg. Ma hotarasc intr-un sfarsit la o bluza mulata, cu cateva modele de flori roz inspre sold, o pereche de blugi indigo, cu modele tot florale pe ei, care erau in set cu o geaca la fel imprimata. Imi iau rapid dintr-un sertar un gloss de cirese si putin far roz, care sa se asorteze cu culoarea parului meu.
-Scuze Ten-ten! Trebuie sa plec! Vin in juma’ de ora. Ocupa-te tu te rog de invitatii. Ai telefonul meu acolo. Mersi Ten-ten! Pa Ten-ten. zic eu si ies vijelios din casa, exact ca in desenele animate.
Pana sa ajung la casa brunetului, deja am mancat tot glossul de pe buzele mele.
Intru in curtea casei lui Sasuke. O alee pavata, curata, pavata, pe de o parte si de alta numai trandafiri. Ma simt ca in rai. Stau doua secunde sa privesc aleea si pornesc cu pasi mici spre usa vilei. Nici nu apuc sa mai bat ca deja ma intampina Itachi, spunandu-mi ca m-a observat de pe geam. Il salut si il rog politicoasa sa ma conduca pana la Sasuke. El accepta bucuros si imi spune sa ma asez o clipa pe un fotoliu. Sunt asa de stresata, incat nici nu mai stau sa stusiez camera, ci doar privesc inainte si astept ca Sasuke sa vina. Aud dinspre casa mea o muzica data la maxim. Grozav! Ten-ten iar s-a apucat sa imi umble prin CD-uri.
-Itachi, imi cer scuze! Vin in cinci minute! Se pare ca prietena mea a dat iama prin CD-urile mele cu muzica. Macar mai bine decat sa imi umble prinn frigider, ca data trecuta.
-Nu este nici o problema. spune Itachi chicotind.
In neatentia si stresuk meu, mi-am lasa acolo geanta. Eh, soarta! O recupererez cand ma intorc. Bag o viteza de las numai praf in urma mea, chiar daca aveam de mers doar pana la casa de alaturi. Intru viselios pe usa si incep sa zbier catre Ten-ten
-Esti nebuna sau ce? Vrei sa trezesti toti vecinii cu muzica ta infernala? …Ma rog, a mea??
-Sakura, eu…
-Nici nu vreau sa aud!
-Sakura, nu am fost eu, Naruto a dat navala peste mine!
-Ceee??? L-ai lasat pe bezmeticul ala sa intre in casa mea??
-Cine l-ar fi putut opri?? Sakura, imi pare rau!
-Nu-I nimic. Tu iarta-ma pe mine ca am zbierat in halul asta. spun afisand o fata plina de nervi, dupa care merg si ii dau un pumn lui Naruto, de nu a mai trebuit sa opreasca combina, ci a cazut pe ea pur si simplu de a scos-o din priza.
-Au!! Asta pentru ce-a fost? spune el ridicandu-se si intorcandu-se cu fata la mine. Valeu!! Sakura-chan, imi pare rau! Nu am vrut, a fost o greseala!! Te rog, iarta-ma.
-Ai noroc ca sunt prea ocupata acum, ca altfel te-as fi snopit in bataie!! racnesc la el si ies din casa, dandu-I de inteles prin priviri lui Ten-ten sa aiba grija de ce va mai urma.
Nu mai am chefsa merg pe jos pana la casa lui Sasuke, asa ca ma teleportez disparand intr-un nor de fum. Ajung la brunet, care ma intampina cu inca un sarut dulce pe obraz. Incepe sa imi spuna ce are pe suflet…Se pare ca am si eu cam aceleasi probleme ca ale lui…

Hey sis! Capitolul este bunicel, ai nişte faze chiar funny. Aşa am apărut cu comentariu pe care ţii l-am primis, dacă promit să mă ţin de promisiune nu? Descrierea este bunicică, deci o bravo. Naraţiunea bună, dialogul cam sec...părerea mea. După greşeli nu am stat şi nu voi sta. Cam atât am avut de spus. Succes şi aştept nextu!
P.S. Scuze că nu am lăsat comentariu mai devreme dar lenea asta mă omoară. :eto:

Hello! Am ajuns pe aici shi eo
Deocamdatha...

Enjoy!!

Cap. 10

Invitatia. Zambet pentru zambet…


Sunt complet derutata de sarutul brunetului, dar incep sa nu bag asta in seama. Sasuke ma conduce catre gradina casei. O alta alee pavata, cu trandafiri de toate culorile pe cele doua parti.
-Multumesc ca ai venit.
-Nu ai pentru ce. Chiar imi face placere.
Sasuke imi zambeste dulce, usor. Se uita in ochii mei, si imi face semn ca trebuie sa o luam la dreapta. In fata mea se afiseaza o masa cu cateva scaune tip fotoliu in jur. Brunetul mi-o ia inainte si imi trage un scaun, politicos, pentru a ma aseza. Rosesc putin in obraji, imi dau geaca jos, iar el mi-o ia din maini si mi-o pune pe spatar. Ma asez iar el se retrage spre partea cealalta a mesei si se aseaza si el.
-Deci… ce ai patit?
-Pot avea incredere in tine ca nu vei spune nimic nimanui?
-Da. Iti jur pe orice! spun eu si imi indrept degetul mic de la mana dreapta, iar el face acelasi lucru, degetele noastre unindu-se si strangandu-se ca un mic lacatel, ce reprezenta juramantul nostru ca nu vom spune la nimeni.
-Se intampla ceva ciudat in viata mea. De curand a aparut o noua persoana in viata mea, si mereu cand nu este in preajma si imi aduc aminte de ea, ma ia o tristete de nu o mai suport, impreuna cu niste fluturi in stomac de nu mai pot. Incerc sa ma gandesc la altceva, dar pur si simplu nu pot. Raman blocat cu gandul la ea.
-Hmm… ca sa iti pot spune ce e cu tine, ar trebui sa iti pun o intrebare, dar mi-e putin cam jena.
-Spune. Orice ar fi, nu ma supar.
Las privirea in jos, iau o gura mare de aer si continui:
-Ai mai fost indragostit pana acum de vreo fata?
-Nu, nu acest sentiment nici daca ma chinui si incerc sa imi dau seama cum e, tot nu pot. Toata viata mea am fost concentrat soar pe razbunare.
-Ok, mi-am dat seama ce ai patit.
-Serios? Ce?
-Sasuke, iti voi da o veste buna dupa parerea mea. Dar ma tem ca nu ma vei crede, cel putin pe moment…
Brunetul se uita incurcat la mine nestiind la ce sa se astepte.
-Esti indragostit.
-Ma asteptam la orice altceva dar numai nu la asta. spune el cu o fata naucita, iar eu zambesc amuzata. Ce crezi ca i-ar placea unei fete sa primeasca de la un baiat? Sau ce ti-ar placea tie sa primesti de la un baiat? Sau sa ti se intample de la el sau ceva…
-Pai, eu nu sunt prea pretentioasa. Imi place sa primesc flori sau chestii de genul asta. Dar eu te sfatuiesc acelei fete cuvinte dulci, frumoase. Adica, sa iei subiectul pe ocolite, dar intr-un final sa ii spui ce simti pentru ea.
-Aha, mersi mult! Si, imi pare rau ca te-am deranjat.
-Nu este nici o problema. Oricand ai nevoie sa imi spui, poate te pot ajuta. spun eu si afisez un zambet dulce.
Dau sa plec. Imi iau geaca pe o mana si ma ridic de pe scaun, dar vocea ca de diamant de curata a brunetului ma opreste si imi spune ceva.
-Sakura, la ce ora era petrecerea? Mi-ar placea sa vin si eu.
-Aaa, pai la ora…
Dar nu termin de zis ca telefonul lui incepe sa sune de pe masa. Se pare ca a primit un mesaj.
-Ah, la ora 6. Mersi oricum. Mai am doar doar o rugaminte la tine. Sper doar sa nu te retin prea mult.
-Cu placere. Nu e nici o problema. Nebuna de Ten-ten cam toata petrecerea, deci am timp destul.
Sasuke se face tot rosu ca un rac. Zambesc spre el cu o privire smechera, care practic il obliga sa imi spuna. Ezita cam mult, dar totusi imi spune, dar ceva mai pe ocolite.
-Nu stiu sa dansez.
-Si de ce te rusinezi asa?
-Ma simt cam stanjenitor. Nu cred ca exista vreun adolescent de varsta mea care sa nu stie sa danseze.
-Nu ai de ce sa te simti asa. Eu de-abea am invatat saptamana trecuta de la un vechi prieten. Daca vrei, te pot invata. Doar pune niste muzica.
Mergem impreuna spre sfarsitul aleei, unde era un spatiu mare, pavat. Brunetul merge pana in sufragerie, care avea iesire la acea portiune mare si pune mai intai o melodie dance. Daca nu ma insel, era chiar Take it off-ul lui Kesha.
-Tot ce tebuie sa faci este sa dai din fund, pozitionandu-ti greutatea de pe un picior pe altul. Schimbul se face ceva mai rapid, in functie de ritmul melodiei.
-Se poate si o demonstratie?
Ritmurile bateriilor ma indreapta sa ma misc in voie pe melodia aceea. Brunetul prinde si el miscarea si incepe sa danseze alaturi de mine. Ne simtim minunat. Spre nefericirea noastra, melodia se termina, dar intra urmatoarea, care este chiar preferata mea: Avantasia – Dying for an angel.
-Si aici e cam la fel, dar in timp ce schimbi piciorul in care stai ca sa spun asa,dai putin fundul in fata si arcuiesti spatele. Pe la refren poti incerca sa iti misti usor umerii pe ritmul tobelor.
Spun eu si ii arat. Iubesc melosia asta, mi-as dori sa nu se mai termine niciodata. Sasuke este la fel de receptiv ca la prima melodie. Cantecul se incheie, odata cu replica mea:
-Cat mi se potriveste cantecul asta!
-Si la mine, de curand, este cam la fel…Marog…Acum, partea cea mai grea dupa mine: cum se danseaza pe melodiile lente? Fata aceea speciala va fi si ea acolo si vreau sa o impresionez invitand-o la dans.
-Melodiile lente nu sunt punctul meu forte. Dar totusi stiu cateva miscari.
-Nu conteaza. Cat de putin sa stiu, si tot e bine. spune el si imi afiseaza un zambet dulce.
-Tin minte de la cateva lectii de dans… De exemplu, am sărit, făcutd flicul pe spate, acesta beleste ochii, privindu-ma uimit. Incearca si el. La televizor incepe o melodie care se potriveste miscarilor pe care le am pregatite pentru micul meu invatacel. Il iau pe drunet langa mine, impingandu-i picioarele, incercand s ail invat asa sa danseze. Acesta imi imita pasii, incercand iar sa faca flicul pe spate sis pre uimirea mea reusind. Am cazut din picioare, parand ca vreau sa fac o flotare dar m-am ridicat in maini, facand foarfeca. Acesta se opreste. Eu facand roata, acesta privindu-ma uimit, din nefericire melodia lui T-Pain – Take your shirt off s-a terminat, prea repede. Las putin capul in jos, dar il ridic repede inapoi.
-Deci…cam atat. spun si afisez un zambet dulce.
-Mersi mult, Sakura. Mai am o singura intrebare: care crezi ca este cea mai potrivita imbracaminte pentru un baiat la o petrecere? Tie cum ti-ar placea sa vina unul?
-Eu zic ca un tricou mulat, ca sa se simta bine, si o pereche de blugi.
-Ok, mersi mult de tot.
-Nu ai pentru ce! Oricand.
Deja este cam tarziu, asa ca decid sa dispar intr-un alt nor de fum, si ajung din gradina brunetului direct in hol. Intru in sufragerie si il vad pe idiotul de Naruto cu urechea lipita de una dintre boxele combinei muzicale. Ma furisez in spatele lui cu o perna in mana, pe care ulterior i-o trag in cap.
-Asta pentru ce-a fost??
-Nimic, doar ca esti un idiot si jumatate, Naruto!
-Marog, pana acum nu am ales prea multe melodii, doar putine dintre ideile mele, cu care a fost de acord Ten-ten.
-Lasa ca m-am ocupat si de asta tot eu. Ca veni vorba de ea, chiar, unde este?
-La bucatarie, ia comanda de pizza.
Merg sa o ajut fara a mai stau la discutii cu tembelul ala. Ori il bateam rau, ori racneam la el, asa ca am preferat sa plec, ca sa nu ajunga la spital.
-Hey, ce faci?
-Vii la mine cu calmul asta si ma intrebi ce fac? Joc table, nu se vede? Mai bine zi-mi ce s-a intamplat la Sasuke si de ce ai stat asa mult! zice satena cu un zambet smecher.
-Taci! Nu vreau sa auda idiotul ala din camera de alaturi ca am fost la el.
-Iarta-ma. Poate mai vorbim despre asta ceva mai incolo. Vad ca deja incep sa ajunga invitatii. spune ea intrerupta la un moment dat de sunetul soneriei.
Deschid usa si in fata mi se arata Temari impreuna cu Hinata si Shikamaru.
Se face de-acum ora sapte. Vad ca Sasuke nu mai vine, asa ca ma hotarasc sa merg pana la el sa il chem. Ies pe usa si pornesc spre casa lui. L-am vazut iesind de pe poarta, si ma duc sa il intampin. Mergem impreuna pana in fata usii si ma opresc putin.
-Vin imediat.
Si iar dispar intr-un nor de fum. M-am teleportat pana in camera mea, unde ma schimb de hainele pe care le aveam si ma machiez un pic. Imi iau o rochie mov aproape negru, cercei si un colier cu o bratara finuta cu diamante si ma dau cu putin ruj de un roz aprins si creion dermatograf negru. Imi prind parul la spate intr-un coc din care las sa cada cateva suvite de par si cateva varfuri le las rebele. Imi las bretonul pe frunte si alte suvite sa cada pe langa chipul meu. Apar inapoi in fata usii dintr-un nor de fum. Sasuke ramane cu gura cascata.
-Inchide gura ca intra mustele!
Picatura mea de amuzament nu face nimic. Mai incerc inca o data:
-Heey! …No signal.
La auzul acestei replici destul de amuzanta spun eu, el scutura usor din cap si incepe sa zambeasca.
-Intram?
-Tu ce zici?
In buzunarul de la blugii brunetului era o forma cilindrica. Ciudat era ca asa aveau toti ceilalti. Incerc sa nu bag asta in seama, dar altceva imi taie respiratia. Brunetul era imbracat cu o pereche de blugi, un tricou mulat, o jacheta si adidasi. Vad in coltul gurii lui un zambet smecher specific baietilor. Nu il bag in seama deocamdata si intram. Toti au sarit pe mine cu confeti si mi-au urat “La multi ani!”. Imi vine sa o strang de gat pe Ten-ten ca a mai spus in invitatii si ca e ziua mea. Ce mai surpriza…! M-am speriat asa tare ca era sa sar la Sasuke in brate. Toti incep sa scoata chestiile cilindrice din buzunare. Erau defapt pergamente din care eliberau fiecare cu ajutorul chackrei cutiute de cadou. Primul era de la Sasuke, dar il las pe noptiera in camera mea, dupa care ma intorc la invitati.

Cam atat, sper ca v-a placut [Partea cu dansul, este facuta Edit by Who said i have to be normal, siss-u' meu ]

Nextul...cred ca o sa il pun saptamana viitoare...depinde de chefu si de lenea pe care o am in mine... Sper sa nu ma bateti prea mult la cap... :pfiu::eto:

Hey sis, am apărut şi eu pe aici. Trec direct la subiect, dialogul în exces. Descrierea cam lipseşte, naraţiunea şi ea nu prea este prezentă, greşeli, da m-am grăbit ca %&("/ şi am o grămadă, în rest nu prea am stat după ele. Aştept nextu! Succes!
Acum partea mea, sunt de vină că m-am grăbit dar totuşi, printr-e toate greşelile m-am descurcat!

Bunaa am mai ajuns si eu pe aici. Iertati-ma ca nu am reusit sa postez noul capitol la timp, dar, nu am avut timp, chef...stiti voi...

Dar, sunt aici! -> Enjoy!!

Cap 11 – Un dans…

-Esti nebună sau ce? mă răstesc eu la Ten-ten după ce o trag un pic mai departe de restul lumii. Ştii doar că nu aveam chef să zic nimănui că e ziua mea!
-Îmi pare rău, Sakura! Dar toţi mă băteau la cap cu asta, şi nu am mai rezistat!
Dau să îmi răsucesc ochii, dar nu am timp că deja nebunul de Naruto mă trage pe ringul de dans. Nu am ce să fac şi încep să dansez alături de el. Îl văd pe Sasuke trecând nervos pe lângă noi. Strângea prea tare pumnul, cred că mai avea puţin şi dădea sângele din palma lui. Ten-ten îl trage puţin deoparte. El îşi pune mâinile în buzunar şi o urmează. Încerc să ascult ce vorbesc cei doi, dar muzica e dată prea tare că de-abea îmi mai gândurile mele, dară-mi-te ce vorbesc alţii. Brunetul devine din ce în ce mai indiferent, dar văd ca rupe dialogul plictisindu-se. Melodia se termină şi ea, într-un mod cât-decât melancolic.
Îmi cer scuze de la invitaţi şi plec o secundă să îl caut pe Sasuke. Mă uit prin casă şi nu îl văd pe nicăieri, aşa că merg şi prin grădina casei.
-Drăguţ! şoptesc eu în aşa fel încât să nu mă audă nimeni. Reuşesc să îl conving să vină, stă cinci minute şi-apoi pleacă nu ştiu unde. şi las şiroaie fierbinţi şi cristaline să îmi curgă pe obraji.
-…Şi, unde mai anume?
Aud o voce minunată din spatele meu. Mă sperii puţin si tresar.
-Ce ai paţit? Nu credeam că te voi vedea aşa tocmai de ziua ta.
Mă întorc, şi mă pierd într-o privire întunecată, dar caldă. O secundă rămân blocată. Nu mai ştiu ce să spun. E oare un vis? Este realitate? Nu voi şti prea curând, dar mai bine profit acum de acest moment, înainte să dispară pe veci.
-E-eu…
Nu termin de zis ce voiam eu să bâlbâi, că o mână caldă mă măngăie pe obraz, iar cealaltă îmi pune o cască în ureche. Ulterior, urechea stângă a brunetlui din faţa mea găzduieşte şi cealaltă cască.
-Îmi acordaţi acest dans? îmi spune el şi îmi întinde mâna, care o aşteapta pe a mea.
Nu pot refuza. Este şansa vieţii mele, pe care nu o voi pierde, chit că mor. Bine, exagerez un pic, dar nu voi rata aceste momente.
-Desigur. îmi las mâna să se prindă uşor de a sa.
Muzica începuse. Era o melodie lentă cântată de Miley Cyrus, The Climb.
Ne mişcam amândoi pe ritmul liniştitor al melodiei. Emoţiile mă cuprind, pun capul pe umărul stâng al lui Sasuke şi încep să plâng. Nu mai rezist să ţin totul îngropat în mine.
-Gata, nu mai plânge, este ziua ta. Ar trebui să fii fericită.
Mă îndruma o voce căldă, melodioasă, în timp ce eram strânsă la pieptul brunetului din ce în ce mai tare.
-Sa-Sasuke, eu… eu te iubesc! Nu mai pot sa îţi ascund asta! Te iubesc. Promite-mi ca nu vei pleca niciodată de lângă mine! Te rog!
Izbucnesc şi mai tare în plans. Nu ştiam dacă visez, dacă trăiesc cu adevărat, dacă am procedat bine.
Îl iau de mână pe brunet şi merg către spatele casei, unde aveam o fântână cu apă rece şi limpede, în caz că nu aveam chef să merg să iau apă de la robinet, din casă. Mă spăl pe faţă şi mă răcoresc, liniştindu-mi plânsul.
-Sakura, pot să te întreb ceva?
-Da, orice. Cred că nu mai pot exista secrete între noi.
-Vrei să fii împreună cu mine? mă întreabă brunetul, în timp ce ochii săi mă implorau prin blândeţea lor să accept.
-Da. Nu am vrut să recunosc până acum, dar inima mea îţi aparţine de mult timp.
Brunetul îmi înconjoară cu o mână şoldul, iar cealaltă o ţine de-a lungul spatelui meu. Eu îl prind de gât cu mâna dreaptă, iar cealaltă mână o las să se joace cu şuvitele lui negre de păr.
Pentru o secundă, realizez că faţa lui se apropie ameninţător de mult de a mea. Nu îmi dau seama pe moment ce vrea să facă. Dar, încet-încet, buzele noastre se apropie din ce în ce mai tare. Brunetul mă face să îmi pierd minţile într-un sărut din ce în ce mai pasional. Buzele mele fine se bucură cât mai pot de ale lui. Rup uşor sărutul, după care îmi las iar capul să cadă pe umărul lui Sasuke. Îi şoptesc la ureche:
-Te iubesc, Sasuke.
-Şi eu, Sakura.
Inima mea bătea într-un mod frenetic. Nu mai puteam să o opresc. Îmi închid ochii pentru câteva secunde.
-Hey, dragilor! Petrecerea se ţine înăuntru! aud vocea lui Ten-Ten care mă trezeşte din visare, după care faţa ei se înroşeşte şi dispare în casă.
-Sasuke, cred că ar trebui să mergem, am stat cam mult afară, plus că începe să se facă frig.
-Ok, să mergem. mai sec nu se putea: “Felicitări, Ten-Ten, mi-ai stricat momentul!”…
Intrăm în casă şi toţi ne îndeamnă să jucăm cu ei “Adevăr sau provocare”. Mă alătur jocului lor, după care îl îndemn doar din priviri pe brunet să ni se alăture şi el. Se supune cu greu numai de dragul meu şi vine şi el. Ten-ten desface o sticlă de şampanie, ne pune la toţi câte un păhărel şi începem cu toţii să bem şi să jucăm cu sticla rămasă goala. Prima întrebare sau sarcină îmi era pusa mie, de cel la care ajungea vârful sticlei. A început să se învârtă, îndrumată de mâna lui Ten-ten. A ajuns fix la Temari, care era mai şmecheră de felul ei. Aleg adevăr, ca să nu mă puna (iar) să fac ceva nebunesc.
-Este adevărat că eşti îndrăgostită de un băiat din această încăpere?
Mă uit scurt spre brunet, care mă privea şi el, marcându-şi sentimentele: se uita indiferent, dar eu îi puteam da masca jos. Îşi lasă privirea în jos şi dădu afirmativ din cap.
-Da, e adevărat. spun eu şi mă înroşesc toată.
Trec peste asta şi îmi vine şi mie rândul să învârt sticla. Acum era randul lui Ten-ten să îi pună o întrebare lui Sasuke, dupî ce toţi ceilalţi îşi folosiseră şansele de a juca.
-Sasuke, adevăr sau provocare?
-Provocare.
-Ok, spune-mi de care fată din lumea asta mare, sau din aceasta camera, i te-ai darui fara sa regreti, chit ca este un fel de adevar asta?
-…Sakura, spuse el cu jumătate de gurp şi lăsând privirea în jos.
Veni şi rândul ultimei mele provocări, din partea lui Naruto.
-Te provoc să scrii pe tort numele persoanei iubite, sau să recunoşti pe cine placi.
-Bine, gata. A venit timpul să recunosc totul. încep eu să zic, deşi tremuram toată; mai întâi îl iau de mână pe Sasuke şi îl trag în faţa tuturor. Eu şi Sasuke suntem împreună.
-Exact, puteţi să spuneţi ce vreţi voi. Cubul de gheaţa care era numit înainte Sasuke Uchiha a fost topit de ea. mă susţine şi brunetul.
Toţi se uită uimiţi de spusele noastre. Ten-ten nu se mira, ea deja ştia de când ne-a văzut îmbrăţişaţi când a venit să ne cheme înăuntru.
A fost adus şi tortul. M-am supus provocării puse de Naruto şi am scris pe tort numele lui, apoi al meu şi o inimioară lângă, în frişcă.
-Ooo! Chiar aşa? Dovedeşte! Adică dovediţi! zice Naruto.
-Serios? Chiar vrei asta? Bine.
Şi îl trag pe Sasuke de tricou şi îl sărut dintr-o dată.
-Ok, mulţumit? spun eu către blondul care face o faţă visătoare ca în desenele animate. Bun. Acum am o ultimă provocare pentru toţi, în special pentru Ten-ten.
Toţi mă priveau curioşi. Mă simt un pic ciudat să fiu chiar eu în centrul atenţiei, dar las asta nepăsării şi continui:
-Naruto, recunoaşte mai întâi tu pe cine placi din această cameră apoi cere-i să fiţi împreună.
Blondul lăsă capul în jos şi începe să mormănească ceva. Sigur zice ceva de genul: “Afurisită să fii tu, Sakura Haruno!”. Îşi târăşte picioarele până la o prietenă apropiată de a mea. Eu merg lângă ea să o prind în caz că va leşina iar, cum face mereu când Naruto se apropie prea mult. S-a înroşit toată, iar blondul începe de-abia după ce îi dau un pumn în umăr pentru că ezita prea mult, iar biata fată de lângă el era aşa de emoţionată că începuse să respire sacadat.
-Hinata, te iubesc. Vrei să fim împreună?
-D-da, Naruto. Vreau. spune aceasta şi mai avea puţin si leşina cât de emoţionată era, plus că era şi foarte ruşinoasă.
Eu încă nu v-am spus cine e Hinata. Ea este o membră a clanului Hyuga, verişoară cu prietenul meu cel mai bun, Neji. Din cauza ruşinii ei mereu intră în belele. Fata asta e chiar frumuşică, nu e de mirare că e aleasa inimii lui Naruto. O părea el un tembel, dar face asta numai ca să amuze lumea. La interior are o inimă mare, şi ştie cum să-i înveseleasca pe prietenii săi. Hinata e înaltuţă, cu părul brunet cu reflexii mov-albăstrui şi ochii lila. Are şi ea o inimă foarte mare, plus că ar face perechea perfectă cu Naruto. Ăştia doi se potrivesc din toate punctele de vedere.
-Acum, Ten-ten, este rândul tău.
-Te urăsc! Speram să uiţi măcar o dată. spune ea şi i-o întorc cu râsul ei malefic.
Mă duc încetuţ lângă Neji şi îi dau uşor şi rapid un cot, semn că să fie pregătit, după care mă duc înapoi lângă Sasuke, ce imi cuprinde umerii cu braţele sale puternice. Îi îmbrăţişez puţin mâinile, după care întorc puţin capul spre el. Acesta întelege din privirea mea că vreau să mă lase puţin lângă prietena mea. Mă duc la ea şi o bat uşor pe umăr, încurajând-o:
-Haide, Ten-ten, eu am avut curaj să recunosc, la fel şi Naruto.
Aceasta inpiră adânc şi lasă capul în jos.
-Îmi place de…Neji.
Îi fac semn să vină până la Ten-ten. El vine şi se aşază pe un genunchi, întinde o mână şi începe:
- Ten-ten, vrei să fii prietena mea?
Aceasta se înroşeşte, îi sare în braţe şi acceptă.
Se pare că a venit şi un tip simpatic din clasş la petrecere. Numele său e Sai, are parul închis la culoare şi ochii negri. Seamănă mult cu Sasuke, doar că are părul mai scurt şi nu prea şi-l piaptănă într-un mod special. Acesta merge la staţia de karaoke, ia microfonul şi anunţă:
-Toate cele trei cupluri ale serii sunt invitate pe ringul de dans.
Eu şi Sasuke avem onoarea să începem dansul (parca am fi la nuntă). Pornesc mai multe melodii printre care şi cele pe care l-am învăţat pe Sasuke să danseze. Mai fericită de atât nu pot fi: eu şi Sasuke suntem combinaţi, la fel şi cei mai buni prieteni ai mei, şi dansăm toti împreună. Ne simţim prea bine ca să ne mai oprim. Continuăm aşa timp de înca o oră, în care şi alte cupluri ni se alătură. Unii nu s-au combinat, dar mă bucur să văd că se distrează. Shikamaru a luat-o la dans pe Temari, iar Ino l-a rugat pe Sai să danseze cu ea. Toţi ne distrăm minunat. Din păcate, vine şi melodia care avea să încheie seara, una lentă, dar frumoasa. Toţi dansam, băietii gazduiesc cu umerele capetele fetelor, care afişează toate câte un zambet melancolic.
Petrcerea s-a încheiat. Sasuke dă să plece, dar îl opresc şi îl rog să vorbească cu mine între patru ochi după ce pleacă toată lumea. Toate cuplurile se strâng la casele lor. Sasuke mă aştepta înauntru, la uşă. După ce a ieşit din curte şi ultima pereche de îndrăgostiţi, închid poarta casei şi dau să mă întorc pe alee şi să intru în casă, dar brusc, mă opreşte o siluetă întunecată. Lumina bătea din spate şi nu puteam să îi disting chipul. Rămân pe poziţie, fiind gata de luptă în caz de orice.
-Ai ramas cam blocată, păpuşa. Ai paţit ceva, drăguţo?
Vocea sa îmi e cunoscută. Îmi devine şi mai cunoscută după ce se mai arată în mintea mea câteva imagini cu un nenorocit pe care îl imploram să nu se despartă de mine, îl iubeam prea mult. Strigam disperată: “Gaara, te rog, nu mă lăsa!” după care a ajuns în spatele lui o fată îmbrăcată ca la bordel, cu o javră care se pare ca era a ei, cu haine şi zgarda roz care ma făceau să vomit. Las amintirile şi încerc să îl infrunt.
-Ce mai vrei acum nenorocitule? Nu ţi-a fost de ajuns să îmi spargi inima ca pe o oglindă, acum trebuia să vii să îmi mai şi aminteşti de jumătate din viaţa pe care am pierdut-o iubindu-te pe tine?
-Drăguţa, nu fă pe dura cu mine, că s-ar putea să o încurci rău de tot cu mine. spune acesta după care mă apucă brutal de măini şi de bărbie, încercând să mă sărute.
Spre fericirea mea mă salvează Sasuke care bagă o viteză de abia l-am vazut şi ajunge în spatele lui, dându-i un genunchi în coaste, dupa care uită de strânsoarea mea şi îmi dă drumul, iar eu îi dau un pumn în stomac, după care îi frec una la moştenitori de cred că va vorbi cel puţin trei săptămâni ca “FlapJack”.
-Mersi de vizită, monstrule. spun eu şi intru cu Sasuke în casă.


Prietenii mei:
-Hinata: http://www.naruto-wallpaper.net/images/4/315.jpg
-Neji: http://fc01.deviantart.com/fs18/f/2007/122/5/2/Neji_ANBU_style_by_Lee_nus.jpg
-Naruto: http://spe.fotolog.com/photo/30/60/2/jorge_9308_emo/1243210616208_f.jpg
-Ten-ten: http://www.downloadanime.biz/images/wallpapers/naruto/tenten.jpg
-Temari: http://www.narutowallpaper.biz/images/wallpapers/autumn-temari-large.jpg
-SASUKE: http://images4.fanpop.com/image/photos/14800000/sasuke-…14820706-460-585.gif
-SAKURA (eu): http://fc01.deviantart.com/fs11/i/2006/206/2/0/Late_Blo…Sakura_by_arriku.jpg
-Gaara: http://www.narutoimagens.com/img/naruto780336183.jpg


La Atasamente v-am pus si cate o poza cu fiecare cuplu. Astept comentariile voastre despre fic, stiti ca vreau sa ma perfectionez .

Buna Am venit si eu pe aici dupa un car de timp cu un next Sper ca o sa va placa!


Cap. 12 – Ranile vechi se redeschid

-Iti multumesc de vizita.
Intru in casa dupa ce mai arunc inca o privire rece peste el, care ma privea insistent.
-Adio, fraiere!
Ma asez pe canapea incercand sa scap de amintirile care dadeau navala peste mine si mintea mea. Gandurile pe care le am nici macar nu ma mai lasa sa respir. Alerg in camera mea, ies pe balcon si ma ghemuiesc langa balustrada, cu spatele sprijinit de ea. Incep sa plang, si nu ma mai pot opri. De nrevi, de amintiri, nici eu nu mai stiu. Vad cum nenorocitul ala de Gaara iese din curtea casei, cu un zanbet victorios pe fata, in timp ce se uita superior si arogant la mine, zarindu-mi lacrimile. In aceiasi clipa Sasuke intra dupa mine. Ma vede ca plang, si cred ca a inteles clar de ce. Ma ia in brate, ma saruta dragastos pe frunte si ma tine aproape de pieptul lui mult timp. Se face cam racoare afara, iar brunetul ma ia in brate si ma duce in sufragerie. Ma ajuta sa ma linistesc, mangaindu-mi parul matasos.
-Te deranjez daca te intreb si eu ceva?
Imi sterg de pe fata ultimele lacrimi. Il privesc, dar nu pot lasa sa se vada nimic din ochii mei.
-Nu vreau sa rasucesc cutitul in rana.
-Nu, spune. Iarta-ma ca mi-am dat drumul asa.
-Ok, despre asta e si vorba. Care-I faza cu idiotul ala?
-Numele lui e Gaara. A fost acum mult timp iubitul meu, doar ca el nu m-a iubit cu adevarat, ci doar a profitat de mine. Doar ca sa il aud intr-o seara ca s-a plictisit de mine, in timp ce in spate ii aparu o f**a cu o javra alaturi.
Sasuke se uita la mine, ma strangea in brate si imi mangaia usor fata, consolandu-ma.
-Daca vrei, as avea eu planul potrivit pentru a-l face gelos. Doar ca nu cred ca ar fi bine ca tu sa stii.
-Macar de va merge… Nu mai bire ar fi sa schimbam subiectul?
-Cum vrei tu. spune brunetul calm dupa care vine si ma saruta pe frunte. Vrei sa vedem un film?
-Sigur, dar nu prea stiu ce se difuzeaza la ore ca astea la tv.
Iau telecomanda si deschid televizorul mare din sufragerie. Lasam pe un film de groaza cu mumii care invie si chestii de-astea. In loc sa ma sperii, ma plictisesc de nu mai pot. Imi las capul pe umarul brunetului, care isi ridica bratul si imi lasa capul sa cada pe pieptul lui. Loc mai cald ca asta nu am intalnit niciodata! Ma topesc aici. vreau ca timpul sa se opreasca, sa ramana timpul oprit si sa stau asa pentru eternitate. Pacat ca nu pot. Nu vreau sa adorm, nu vreau sa am impresia ca totul a durat doar cinci minute, si ~puf~ totul a fost ca un vis care a durat prea putin.
Neah, dorm prea bine ca sa ma mai gandesc la ceva. Doar mintea mea imi arata cum as fi la marginea unui lac dintr-o padure. Ma uitam in apa lacului, la reflexia imaginii mele in el. Din spate apare bunica mea, care ma indruma cu dragoste:
-Ai grija la ceea ce iti doresti, iubita mea si ai grija la viitor! Te iubesc. dupa care se pierde in padure printre copaci.
Tresar violent in bratele brunetului si reusesc sa il trezesc.
-Imi pare rau, Sasuke, nu voiam sa…
Dar el mi-o taie repede:
-Nu-i nimic. Se mai intampla.
Ma duc la bucatarie sa ma uit prin frigider, oentru ca stomacul imi da semnele ca a trecut de mult ora de masa. Ma uit mai intai la ceasul care era pus deasupra chiuvetei, intre doua dulapuri. Era deja ora 13:37. Aud cum stropi grei de apa se izbesc de podeaua dusului. Vad ca Sasuke asa se mentine in forma. Mai visez putin cu ochii deschisi si dau drumul la televizorul mic, care sta pe un blat de marmura. Nu am la ce sa ma uit: doar filme proaste, nici o stire, nimic. Iar sunt fortata sa las pe muzica. Stropii de apa ce cadeau violent pe podeaua din cabina de dus se pare ca sa-u oprit. Cred ca brunetul a terminat, deci ma apuc sa pregatesc repede ceva de mancare. Ma gandesc rapid sa prajesc niste oua si sa tai niste rosii. Chiar cand incepea partea mea preferata a melodiei Infinity de la Guru Josh Project, in timp ce taiam rosiile, doua brate puternice imi inconjoara mijlocul si doua buze calde imi saruta gatul. Suvite umede de par imi ating fata fina si ma fac sa tremur de placere. Mai am putin si cad din picioare de emotii. Incerc sa impiedic asta si dialoghez putin cu el:
-Mancam?
-Sigur, cum vrei tu. Ce avem?
-Ochiuri cu rosii. Da, stiu, e cam seaca si uzuala mancarea asta de-acum, dar altceva nu as fi reusit sa pregatesc in timp scurt.
-Nici o problema, oricum sunt obisnuit sa mananc asa la “micul dejun”.
Zambesc dragastos spre el si sparg ouale in tigaie. Brusc, ma cuprinde un sentiment de vinovatie. Imi dau seama si de ce: aseara am uitat sa il intreb pe Sasuke daca e adevarat ce mi-a spus Ten-ten despre el. Ma intorc cu fata la el, care vad ca ma priveste cu ochii aceia negri si intunecati, care ma obliga sa spun tot. La naiba! Mereu ii reuseste sa scoata tot adevarul din gura mea.
-Sasuke, trebuie sa te intreb ceva si o sa fiu rapida. Este adevarat ca ti-ai tras-o cu doua fete de a zecea?
-Ca le-am tras vreo doua palme sa nu se mai tina dupa fundul meu, da. Dar iti jur, niciodata nu am facut asa ceva. fetele din scoala noastra sunt prea fraiere, incat sa ma cucereasca, in afara de una. zice punand un mic accent pe “una”, dupa care ma ia in brate si ma saruta apasat.
Ma las in voia lui, poate sa faca ce vrea cu mine. Ufff! Un moment asa de frumos, stricat de niste oua! Urasc asta. Simt mirosul lor care imi da de inteles ca sunt deja rumene pe spate, nu mai aveau mult si se ardeau. Cu o miscare fina, scap din fortareata mainilor brunetului si merg sa pun mancarea in farfurii. Incepem sa mancam linistiti. De cand i-am pus acea intrebare brunetului, este ceva mai retras decat inainte, adica mai…tacut.
-Sasuke, imi pare rau daca te-am deranjat cu intrebarile mele stupide. Doar ca mintea mea e macinata de unele ganduri… ii spun eu dupa ce terminam de mancat.
-Stii, Sakura, imi pare rau, dar nu mai pot sta, trebuie sa ii zic lui frate-miu unde am fost noaptea asta, cred ca ma cauta peste tot prin sat. Vin inapoi cam intr-o ora. Iarta-ma. imi spune el in timp ce isi pune farfuria din care a mancat in chiuveta.
Simt cum din cauza mea s-a intamplat asta. Mai bine imi tineam gura asta idioata inchisa, sa nu imi mai provoc atatea greutati singura. Urc in camera mea, ma asez pe pat si imi afund capul intro perna. Dau drumul cristalelor limpezi sa imi curva nestigherite din ochi. Simt ca nu mai am deloc aer cand stau in camera mea, asa ca plec de aici. Inca cu ochii umezi, sar de pe balcon, iar apoi de pe casa pe casa, pana ajung in padure. Sar din creanga in creanga, pe copacii puternici, pana ajung la pomul in care am stat eu si Sasuke intr-o noapte in care eu am crezut ca visez. Vreau sa dau timpul inapoi, sa fie totul ca la inceput. Sa nu fi aflat de nici o minciuna legata de el si sa nu-l fi intrebat nimic. Sunt asa de nevoasa pe gura mea mare, incat imi adun chackrain mana si distrug o bucata buna din scoarta copacului. Cobor la baza lui si scriu: “Te iubesc, eu inca te mai iubesc. Imi pare rau.”
Incep sa fug iar. Nu stiu unde, nu stiu de ce. Ma opresc la baza unui cires vechi, care isi scutura florile tarzii de toamna. Am auzit de la sateni ca este singurul din padure care infloreste toamna. Mi-am dat seama atunci ca ma voi calma din orice. Si chiar asa a fost. Pana acum, eram izvorul de la un fluviu de lacrimi, iar acum fata imi este doar uscata de ele.
Inca mi se mai scurg lacrimi din ochii mei care au vazut destule. Din nefericire, am la mine telefonul, care incepuse sa sune. Dar de data asta ma sacaia o premonitie. Voiam sa raspund, sa vad cine o fi, cu toate ca presintirea mea era rea si imi spunea ca nu trebuie. Ma uit la ecran: ma suna nesuferitul de Gaara, din nou. Ma concentrez mult, sa am o tinta fixa, si arunc telefonul in trunchiul unui copac dupa care se face tandari. Aud dupa asta pasi care vin inspre mine. Se opresc brusc. Cred o o fi pe aici un idiot de padurar. Il las naibii in voia sortii. Imi strang la piept genunchii si ma concentrez sa reusesc sa nu ma mai gandesc la minic. Si reusesc.
Inca o lacrima mai evadeaza din ochii mei. Ii deschid si vad stupefiata cum in fata mea sta un tip ciudat. Nu prea pot sa ii disting chipul, pentru ca avea gluga de la hanorac trasa pe cap. Fac pe la spate semne cu mana, cat sa nu ma vada. Baiatul devine super enervant, stand cu mainile in buzunare, privindu-ma pe un ton arogant. O tehnica Fuuton: una de vant, destul de puternica cat sa ii dea jos gluga de pe cap.
-Ti-a fost dor de mine, iubita?
-Ca tot intrebi…
Si fac iarasi semne cu mana, pe care nu le mai ascund si ma ridic in aer pe o briza de vant. De la inaltimea aia pot vedea multe, dar de care nu imi pasa. Ma rasucesc de trei ori in aer si cobor alaturi de adierile de vant, acum insotite de petale de cires, care iau rapid forma unor arme ninja, kunai-uri si shuriken-uri. Acestea coboara spre el alaturi de mine. Iau un kunai normal in mana, gata sa il injunghii. Dupa ce ca m-a facut aproape sa ma sinuzid, mai si vine la mine cu fata aia de pervers cu capu’ sec.
Petalele care au mai ramas deoparte sunt inconjurate usurel de o lumina alba, modesta, dar care imi permite sa vad multe. Cu ajutorul ei am reusit sa vad si mai bine cine era nenorocitul ala: par roscat, facut tepi, ochii de un verde sters, piele palida si nu prea si tatuajul de pe fruntea lui cu cuvanul “Iubire” scris in japoneza. Iubure pe d***u’! Dupa ce mi-a facut atatea mai indrazneste sa vina la mine. Nu mai gandesc ca un om normal, acum vreau doar razbunare. Nimic mai mult.
Am ajuns rapid langa el. se fereste cu dibacie de toate armele, dar nici macar nu s-a uitat la ele. Se uita doar in ochii mei.
-Iubita, dar de cand ai tu ichii violet? De la prea multa dragoste reaprinsa pentru mine?
Ma opresc si ajung pe pamant in fata lui. Bat de doua ori din palme.
-Nu!
Dupa care toate armele trimise inspre el, ce ramasesera in spatele lui, se destramasera in mii de petale, care in doua secunde il inconjoara si explodeaza. Un fum dens se asterne in jurul lui. Folosesc o tehnica a lemnului si fac in jurul lui o inchisoare doar din crengute fine, dar multe si rezistente, pentru a impiedica orice alta fiinta sa intre si sa respire acel fum, care din pacate pentru Gaara era toxic. Era un miros minunat, doar ca era parfumul otravitor al unor crini, floarea pe care i-am trimis-o roscatului dupa ce ne-am despartit.
-Ma mir cum de mai ai curajul sa imi vorbesti. Dupa ce mi-ai facut, mai ai tupeu sa vii si sa apari asa in fata mea? Ai noroc ca nu am acum cheful necesar ca sa te omor. Data viitoare fii sigur ca o voi face daca ma enervezi.
Nevoia de a-mi incrucisa mainile ma cuprinde si ma supun. Litere scrise intr-o maniera ciudata, dar frumoasa, imi cuprind bratul stang. Vad ca e ceva ca un mesaj, care ma previne de ceea ce va urma. Primul mesaj mi-a spus ca Gaara e in spatele meu.
-Asta s-o crezi tu. imi spune el de la spate.
Nu mai pot de furie si ma dezlantui. De data asta folosesc arma mea cea mai de pret: cristalele. Ridic o mana de pe langa trup, o indrept spre el si stau o clipa sa-i ascult replicile idioate.
-Uu, mititica Sakurika s-a enervat? spune el pe un ton sfidator.
Ii cunosc puterile, si stiu limitele lui, dar el nu le stie pe ale mele. Din mana mea inca indreptata spre el, iese o lumina alba, care devine roz. Fin, dar repede si sigur, acea lumina se transforma intr-o floare de cires inconjurata de praf stralucitor, care se mareste si el si devine flori de cires, dar mici. Cu tehnicile mele de vant, indrept toate florile de cristal spre roscat. Lupta devine din ce in ce mai dura. Se apara usor de cristalele mele taioase, cu nisipul sau enervant, pe care il modeleaza cu chackra in forma de kunai-uri. Ma feresc gratios de toate, unul singur reusind sa ma taie destul de tare pe mana dreapta. Mai lupt cat pot, pana ce ametesc din ce in ce mai tare la fiecare miscare. Doar asta imi mai trebuia, o taietura de la un kunai otravit. Dar pe mine nu ma opreste asa de usor o porcarie de otrava. Desi imi va consuma ceva din chackra, folosesc o tehnica de substitutie. Am acum un alt corp, perfect sanatos, doar ca sunt putin obosita.
Gata. Nu mai pot continua asa. O sa imi folosesc aici si ultimii asi ramasi in maneca. Imi impreunez mainile, deschid degetele ca o floare care infloreste, de unde ies milioane de petale de cires, care au pe ele mici hartiute explozive. Petalele se unesc multe, romand niste flori de crin. Imi pregatesc ultima chackrea ramasa si dau lovitura finala. “La asta nu ai cum sa te feresti.” Imi spun in gand si fac cu mainile sigiliul tigrului.
-Katsu [Explozie]!!! Dupa care imi duc langa gura doua degete.
Suflu puternic. Din gura mea ies alte petale de flori care se transflorma rapid in particule de otrava, pe care o suflu asupra focului care il cuprinsese pe Gaara de la ultima mea tehinca. Se pare ca uitase de hartiile explozive iar acum striga disperat dupa ajutor. La o distanta nici mare, nici mica de mine, un shuriken urias trece prin suflul meu otravitor cu o viteza coplesitoare. Cu o viteza si mai mare, un tip brunet bine-facut ia shuriken-ul oprit acum in trunchiul copacului sare de pe el, trece in spatele meu aruncand-ul spre roscat, cazand apoi lin pe pamant. Sare de acolo si niste aripi albe, ca de inger, i se desfac din spate. Zboara si se opreste in dreapta mea: Sasuke.
-Ai incredere in mine!
-Asa am sa fac.
Shuriken-ul trece rapid si taie prielea gatului lui Gaara, de unde izvorasc siroaie de sange. Simt cum ultimele picaturi de chackra se scurg in adierea care ma mentine in aer. Ma ridic fara sa vreau un metru in aer si cad la pamant fara sa mai fiu in stare sa mai fac vreo miscare. Scot un geamat de durere si ma prabusesc fara sa mai pot face vreo miscare. Am avut noroc doar datorita aripilor. Reusesc sa mai zic doar careva cuvinte.
-Esti…ingerul meu!
Si lesin.

~ Va urma! ~

Va rog sa ma scuzati daca am vreo greseala de exprimare sau de tastare, n-am mai avut chef sa corectez [ca intotdeauna] Bye

Hey sis, am venit şi eu pe aici, well pai am de spus multe şi nu prea drăguţe. Descrierea, se putea şi mai bine, "lupta" dintr-e cei doi pot spune că m-a plictisit de moarte şi asta nu e bine, adică trebuie să faci în aşa fel, scenele de violenţă încâ să simţi că nu te poţi opri din citit, dar având în vedere că tu nu prea ai legătură cu violenţa adevătartă, o las moartă.
"Ma ridic fara sa vreau un metru in aer si cad la pamant fara sa mai fiu in stare sa mai fac vreo miscare. Scot un geamat de durere si ma prabusesc fara sa mai pot face vreo miscare." Aici am văzut că ai scris de două ori acelaşi lucru dar sub altă formă. Naraţiunea bunicica, dialogul cam mult şi la unele faze cam sec. Acţiunea hmm oarecum alergată. Am început cu capitolul 12 iar acum capitolul 11. Voi spune in mare, descrierea mergea si mai bine, naraţiunea comsi-comsa, acţiunea nu e prea grăbită, dialogul cam mult dar nu aşa de sec. So cam atât am avut de spus, succes şi aştept nextu.

P.S. Dacă comentariul meu te-a deranjat îmi spui şi dau un edit.