AnimeZupCăutare

Ne vom Revedea...+18

Pai ce pot sa spun... sunt de mult pe Animezup si am urmarit in special ficurile Naruto! Sasu X Saku peste tot. So eu si prietena mea ne-am decis sa facem un fic Naruto putin mai special... cititi si veti afla xD!
Avertizarea este pentru unele capitole ...:-" -va aparea si la inceputul acestora- si pentru limbaj obscen care, desi este putin si rezervat, am tinut sa fie avertizat!

Disclaimer: Nu detinem nici un personaj (inafara celor create de noi)din anime-ul/manga-ul Naruto care apartin lui Masashi Kishimoto sau din anime-ul/manga-ul Final Fantasy ce apartin lui Hironobu Sakaguchi . Si nu profitam de pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap 1: O noua viata.
Rose Pov`:
Norii incarcati cu lacrimi plutesc neobisnuit de linistiti pe bratele lungi ale unui cer trist. Soarele nu si-a mai aratat fata inconjurata de dulcile raze, probabil s-a plictisit de viata monotona pe care o duc muritorii pe sfera uriasa pe care o numim pamant.
Dimineata a venit mai repede decat ma asteptam acoperita de o patura de ceata. Telefonul incepu sa cante o melodie lenta care dintr-o data a devenit enervanta. Fuck, am crezut ca am zis tuturor ca astazi vreau sa dorm mai mult. Il ridic lenesa, deschid gratios clapa cu degetele-mi lungi si citesc mesajul pe care l-am primit de la sor`mea: "'NeaTsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. (///. -)"'
Ma ridic din pat inspirand din plin aerul rece si revigorant ce intra pe fereastra deschisa, apoi ma intind ca o picicuta. Imi i-au in graba lucrurile pregatite pentru azi si ma indrept spre baie. Fiecare picatura de apa este exact ca o mangaiere calda pe pielea mea fina si m-am bucurat din plin de fiecare strop, apoi m-am sters cu un prosop m-am imbracat cu un sutien negru cu o capsiunica in partea stanga, niste boxeri negri, un tricou rosu cu inscriptia "'Live The Life!'', o pereche de blugi skinny gri si mi-am luat in picioare o pereche de tenesi albi cu patratele negre. Dupa ce am terminat m-am machiat putin apoi am coborat in bucatarie pentru micul dejun.
Sora mea era deja acolo cu MP4-ul ei ascultand la maxim Ichirin no Hana de la High and Mighty Color, fiind defapt melodia pe care o asculta cel mai des. Am ridicat indiferenta din umeri apoi m-am asezat la masa si am mancat bolul meu cu cereale.
Imediat dupa ce am terminat m-am ridicat de la masa sunand-o pe cea mai buna si cam singura prietena pe care o aveam, Kumori, sa o anunt ca plec, intre timp sosind si cei opt barbati, trecuti de prima varsta, ce trebuiau sa incarce si sa descarce mobila.De fiecare data cand treceau pe langa noi se holbau sau fluierau. Tipic... adica helauu!! baieti din ziua de astazi sunt niste idioti! Am spus-o si o s-o mai spun. Cobor din pod toti sfintii si morti mamicutelor lor si continui sa vorbesc la telefon.
In sfarsit ne-am urcat in masina care urma sa ne duca in urmatorul loc caruia trebuia sa ii spunem ''acasa'' si anume Konoha.
La MP3-ul meu se putea auzi clar melodia mea preferata Pustoaica de la Puya pe cand sora mea inca mai asculta meodia ei.
Cred ca e timpul potrivit pentru prezentari: Ei bine numele meu este Rose Lightning dar parintii si sora mea imi spun Ichigo* sau Ichi si am siaisprezece ani. Am parul roscat lung pana la talie, breton drept cu doua suvite rebele ce-mi inconjoara fata si ochii negri abisali in care te poti pierde usor, ascunzand marile secrete ale inimii mele. Ea este Akane sora mea vitrega si cea mai buna prietena in varsta de saisprezece ani.Desi suntem surori vitrege ne intelegeam de minune, dat fiind ca parinti nostri se iubesc... nu conteaza altceva. Parul sau este lung pana la talie de o culoare ametitoare de blond-roscat. Ochii sai albastrii reflectau calmul oceanului, reusind sa topeasca si cele mai inghetate inimii. Noi ne-am inteles bine din todeauna, parintii nostri fiind mereu plecati si colegii de scoala considerandu-ne ciudate, asa ca singura cale prin care puteam ramane cu capul pe umeri era sa perecem timp impreuna. Akane canta la chitara si eu la pian amandoua incercand sa ne scriem singure cantece cu care sa o impresionam pe cealalta, dar defapt ne admiram oricum reciproc. Ea era mai baietoasa stia absolut orice despre motoare si chestii iar eu nevrand sa o copiez am ales sa fiu mai feminina, fardurile si moda devenind viata mea. Amandoua eram cele mai inteligente din clasa, dat fiind ca am primit anumite abilitati speciale de la parintii nostrii.
Eu primind de la tatal meu biologic rinnegan-ul, jutsu de foc si calitati exceptionale la taijutsu, iar sora mea primind de la tatal ei bleu sharingan - ultima forma de sharingan si cea mai puternica-, juts-ul de aer si amandoua stapaneam foarte bine si celelalte forme de jutsu -pamant, apa etc.-.
Obisnuiam sa visam impreuna ca o sa colindam toata lumea si o sa-i uimim pe toti cu puterile si cu muzica noastra dar aceste vise par din ce in ce mai stupide acum... Si ce? Nu e rau sa visezi, eu o sa continui mereu sa visez pentru ca viata mea sa aiba mereu o noanta de roz! Pentru ca eu sa raman cu picioarele pe pamant si cu zambet pe fata. Chiar asa, visele iti arata partea frumoasa a vietii si iti permit sa pasesti pe lumi cunoscute numai de tine. Si nu in ultimul rand trebuie sa avem si speranta... Sora mea spunea mereu: ""Fara sperante ce vise sa mai urmam?""
La acest gand am ridicat privirea-mi trista si am observat ca si ea se uita la mine. Akane suferea... si eu impreuna cu ea, regretand ca numai una alteia ne putem pastra amintirile.
Oricat de mult am suferit in trecut ne va fi dor de acel loc caruia ii spuneam acum o clipa ''Acasa''.

*Ichigo - capsiuna
P.S : Probabil e cam plictisitor si imi pare rau. Ma voi stradui mai mult pe viitor.
I hope you like it! See ya` next time!!

Poze:

Rose
Akane
Hey Mina-san am venit cu cap 2 :X:X


Cap 2: Konoha

Akane Pov`:
Simteam cum ceva se rupe din mine odata cu parasirea locului unde am copilarit si cerul incepu sa verse lacrimi mari si reci ce se spargeau intr`un milion de amintiri de geamul masini de unde priveam in urma.
Vroiam sa fiu singura, sa plang de dorul vremurilor trecute dar trebuia sa ma rup de ele, sa imi tin moralul sus pentru a o proteja pe Rose. Cum i-am spus mereu: ""Nu plange ca s-a terminat. Bucura-te ca s-a intamplat!"", si gandindu-ma la asta am ridicat privirea intalnind-o pe a sa. Si ea suferea, poate mai mult ca mine si asta se vedea prin ochii ei de onix, desi culoarea profunda inchidea sentimentele in interiorul ei. Eram singura care o intelegea, cu care putea rade cu adevarat, cu care se putea simti libera... si eu simteam la fel. Ne-am apropiat una de alta si ne-am strans puternic in brate, consolandu-ne.
Intr-un final am ajuns si norii au incetat sa mai planga. Sorele ma imbratisa cu caldura lui, facandu-ma sa zambesc.
Orasul era superb, alcatuit din milioane de culori, plin de viata si pe chipurile fiecarui om se putea citi clar multumirea si fericirea.
Am coborat incet din masina privind inca uimita la jocul de lumini, indreptandu-mi apoi privirea spre noua casa. Era imensa. Pentru un moment m-am speriat si am privit cu ochii intrebatori la mama.
-Am ajuns acasa dragelor! Definitiv de data asta. Promit! ne spuse ea cu speranta in voce.
-Sa speram, am spus amandoua in cor si am urmat-o in cladirea ce se afisa in fata noastra.
Mobila era deja aranjata la locul ei in camerele noastre si timpul de despachetat a fost relativ scurt. Cand am terminat m-am schimbat intr-o pereche de blugi skinny negri, un tricou albastru inchis cu o curea ce se prindea sub bust scotandu-mi in evidenta sanii prin decolteul destul de generos si in pricioare o pereche de tenesi albi cu sireturi albastre. Mi-am luat MP4-ul si telefonul, apoi am coborat scarile spre bucatarie.
-Aki, asteapta-ma! o aud pe Ichi strigandu-ma din camera ei.
Aceasta cobora incet si cu grija din cauza fustitei scurte cu volanase si buline roz, avea un tricou albastru la fel ca mine cu stelute roz si in picioare o pereche de sandale negre cu un toc mic ce se incheiau cu snur pana sub genunchi.
-Draci, casa asta e uriasa! Asteapta-ma sau probabil o sa ma pierd, zice aceasta cu o voce copilaroasa.
Am asteptat-o chicotind si pe urma am mers spre bucatarie, unde parintii ne asteptau cu masa pusa pe fetele lor citindu-se ingrijorarea.
-Ce s-a intamplat? am intrebat suspicioasa.
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreb eu cu vocea stinsa.
-Peste patru zile,vom sta la deschiderea scolii apoi vom pleca spre aeroport, spuse si ea trista ridicandu-se sa o i-a in brate pe Rose care deja varsa rauri cristaline.
Tata veni la mine si ma saruta pe frunte spunandu-mi ca o sa fie bine si ca ne vor suna in fiecare zi, iar mama ma ruga sa am grija de sora mea mai mica caruia ea ii stergea urmele de creion dermatograf cu un servetel.
Masa a fost scurta si tacuta auzindu-se doar suspinele mele si Ichi inghitindu-si lacrimile, cand am terminat, m-am ridicat scuzandu-ma si m-am dus in camera mea. M-am asezat pe patul de doua persoane din mijlocul camerei acoperit cu cearceaf din satin de culoarea zapezii proaspat asternute. Priveam tavanul albastru ca si cerul prmavara ce se afla in contrast cu peretii de un albastru intens. Undeva in dreapta mea se gasea un birou negru cu laptopul meu de aceeasi culoare cu stelute roz si un teanc de carti ce asteptau sa fie puse pe etajerele de deasupra lor. In fata mea se afla sifonierul mare cu oglinzi ce faceau camera sa para mult mai mare. Intre pat si sifonier se gasea un covor alb pufos precum un norisor, iar peretele din stanga era o fereastra imensa spre gradina.
Aud un ciocanit usor in usa si ii zic plictisita sa intre in timp ce ma intaindeam in patul meu moale.
-Crezi ca am putea sa iesim in oras azi? Ne-ar prinde bine putin aer si asa cunoastem si orasul, zice Ichi cu o voce sfioasa.
-Oke! zic si ma ridic lenesa din patul meu.
-Mama, noi iesim in oras. Ne vedem pe la ora sase jumatate , strig eu din capul scarilor in timp ce sora mea deschidea usa.
De cum iesim din casa raman placut surprinsa de privelistea din fata mea. Mergand priveam fascinata cum razele soarelui mangaiau dulce acoperisurile colorate ale Konohai si nu am observat ca in fata mea era cineva asa ca impactul a fost destul de puternic si neprevazut.


I hope you love it! Just enjoy! Matta ne mina-san! (^-^)V
Saluut.
Nu obişnuiesc să comentez pe aici, lenea asta, dar ţinând cont că nu aveţi comentarii şi văd că sunteţi foarte harnice, din moment ce nu aţi aşteptat să primiţi măcar un replay. În orice caz, nu voi comenta fiecare capitol în parte, voi comenta în general, nu-mi caut scuze stupide, sunt obosită şi nu am nici chef.
În primul capitol a fost mai multă descriere şi mi-a plăcut asta; deci ⋆©¡ℇ⌊⋆ te-aş sfătui să descrii ceva mai mult, căci la tine a fost şi destul dialog. Acţiunea mi s-a părut în regulă deci nu mă leg de ea.
Un sfat pe care aş putea să vi-l dau ar fi să descrieţi mai multe; sentimente, locuri, trăiri, din moment ce naraţi la persoana întâi.
De greşelile gramaticale sau de tastare nu mă leg chiar acum; eventual voi reveni cu un edit, iar dacă nu, probabil vor fi menţionate de alte persoane. ;;).
Baftă.
Hey !!!! Am ajuns si aici ;;)
De obicei citesc fic-uri yaoi :)) dar imi place :). Imi place in primul rand cum ai descris tot ce se petrecea si mai ales cum se simteau fetele :D. Sentimentele sunt foarte importante. Si eu am o sora si ma inteleg foarte bine cu ea, de aceea imi place si mai mult, faptul ca ai spus ca se au una pe cealalata :X e adevarat chiar daca e doar un fic :)).
Nu am vazut nici o greseala de ortografie, poate ai dar am trecut eu cu vederea :)) nu stiu.
In fine, imi place cum povestesti, nu te teme, nu ne-ai plictisit ;;)
Tine-o tot asa >:D<
Deci... am putut citi doar primul capitol al capsiunici mele, care are cam multe greseli.

Greseli:
"'NeaTsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. (///. -)"'
"'Neatsa Ichi! Trezeste-te si imbraca-te repede ca intr-o ora vin oamenii care trebuie sa duca mobila la noua casa. "' Asa ar arata mai bine, chiar daca e un mesaj tot trebuie sa fie citet, nu de parca ar vorbi amandoua pe messenger.

zambetul

Am vazut ca ai scris pe undeva "Helauu!"... doamne, credeam ca citesc un cuvant in tiganeasca, deja mi se facuse pielea de gaina.

Mai bine nu scriai melodiile... puteai sa spui ca versurile te atrageau sau ca... in acele versuri te regaseai cu fiecare strofa trecand.

Mai sunt greseli... cred ca vreo doua-trei, le-am vazut, am vrut sa le scriu... dar... imi e lene sa mai citesc odata capitolul ca sa le vad.
Mereu in fiecare fic Naruto ( aproape ) trebuie sa descrie cineva tinuta de la cap la coada.
De ce nu faceti in gen: se uita la mine cu acei ochi albastri ce se asemanau cu marea involvurata in zilele de toamna. Sau... bluza ei rosie ca sangele pictat pe o panza, statea pe ea lejer.
Ma gandesc ca ar suna mult mai bine, decat sa spui aia purta hainele alea apoi s'a dus colo-n colo si la sfarsit a adormit... =.=

Sper ca nu credeai ca o sa fiu
blanda.

O sa citesc si celalant capitol si o sa vad ce greseli, daca o sa fie, sunt si o sa le insiruiesc.
O sa dau si un EDIT daca e pentru a scrie si celalante greseli din primul capitol.
I`m back!

Cap 3: Neprevazut...
Rose PoV:
Vestea m-a socat enorm desi stiam ca asta se va intampla de cand am vazut-o pe mama gesticuland nervos in timp ce discuta la telefon avand privirea atintita in gol, dar durerea ce mi-a umplut sufletul a fost sfasietoare.

Flash Back:
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreaba Aki cu vocea stinsa.
-Peste patru zile...
End Flash Back.

Dupa ce masa se sfarsi m-am ridicat, am urcat in camera mea fara sa mai pot vorbi si m-am dus direct spre fereastra imensa ce dadea spre gradina. Varsam lacrimi amare fara macar sa constientizez. Stiam ca nu puteam vorbi, abia puteam respira de nodul mare ce se incapatana sa imi stea in gat. Aveam sa fiu din nou singura, singura cu sora mea in lumea asta de cacat... La fosta scoala gurile rele ne spuneau orfane pentru ca parintii nostri nu erau niciodata prezenti la vreuna din sedintele cu parintii, concursurile sau festivitatile scolii. Durea... chiar mai mult decat stiam ca pot suporta. Nu! Nu vroiam sa fiu asa. Trebuia sa fiu puternica, sa infrunt viata ca o adevarata luptatoare, sa ii demonstrez lui Aki ca si eu sunt in stare sa o protejez pe ea.
Gandind asa am zambit satisfacuta si am zis sa ma odihnesc un pic, adevarul e ca, desi a fost scurta, calatoria m-a epuizat total. Toate acele amintiri ce umblau aiurea prin capul meu si prin care retraiam suferintele si bucuriile trecute imi faceau capul sa zvacneasca intr-un mod dureros si greu de suportat.
Mi-am trecut mana peste cearceaful din satin rosu-sangeriu, imi dadea fiori... Adoram culoarea aceasta de aceea mai toata camera mea purta amprenta unui rosu seducator.
Am oftat adanc incercand sa imi golesc mintea de toate acele amintiri din fosta scoala. Era stanjenitor sa nu te poti integra intr-un loc din cauza gurilor rele si pe mine ma durea si mai mult pentru ca tanjeam sa ma distrez ca toate colegele mele, cu ele. Sa mergem impreuna in cluburi, sa ne distram, sa radem, sa ne simtim bine. Sa imi impartasesc gandurile, sentimentele. Sa le am langa mine. Apreciam faptul ca Aki ma asculta dar parerile ei le invatasem pe derost. Eram unite psihic, traiam cu aceeasi viziune, aceleasi pareri, priveam viata cu aceiasi ochi tintiti pe granita subtire dintre fictiune si realitate pastrandu-ne undeva intre acestea. Eu vroiam noi orizonturi, noi sensuri ale vietii si numai de la ele le puteam primi...
Pe fereastra imensa intrau raze jucause de lumina ce se imbinau cu covorasul rosu si pufos ce se afla in fata mea. Am zambit trist si m-am uitat prin camera in cautarea a ceva de facut. Cartile erau asezate pe rafturi si laptopul era parasit undeva pe birou dar nu ma tenta deloc. M-am dus si am tras draperiile rosii pentru a lasa mai multa lumina sa intre in camera.
-De ce e viata asa de complicata? am urlat eu exasperata. Parca nimeni nu ma iubeste cu adevarat... prieteni nu am, parintii nu ma cunosc cu adevarat... numai sora mea mai vrea sa isi iroseasca timpul cu mine. Am cazut in genunchi in fata ferestreai si inceput din nou sa plang cu suspine. Un val imens de emotii de inghesuiau in capul meu: durere, singuratate, nesiguranta, frica.
Nu mai suportam situatia. Trebuia sa imi gasesc repede ceva de facut inainte sa inebunesc de-abinelea si atunci mi-a venit cea mai geniala idee. Mi-am reimprospatat machiajul si m-am privit in oglinda mare ce se intindea pe cele trei usi ale sifonierului meu.
-Genial! am exclamat din nou multumita de tanara roscata ce-mi zambea din oglinda, apoi am pornit spre camera lui Aki.
Ciocan usor si aud un intra deprimant. Pasesc in camera sfioasa si ma uit spre Akane ce statea intinsa in pat. Ii propun sa mergem afara si ea raspunde afirmativ, un minut mai tarziu aflandu-ne in plina strada admirand frumusetea Konohai.
Akane mergea admirand peisajul cand, dintr-un impact neprevazut, ea si un necunoscut faceau cunostinta cu pamantul.
Am chicotit usor in timp ce Aki murmura niste scuze. Pana si necunoscutul chicotea nestingherit, apoi, ajutand-o sa se ridice, ii intinse mana politicos prezentanduse:
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
Parea un tip de treaba. Era brunet cu ochii albastru-cenusiu de varsta cu mine cred. Dar ceva m-a surprins placut, nu se uita la Akane la fel ca ceilalti baieti. El era prietenos in adevaratul sens al cuvantului si se pare ca si lui Aki ii place. Daca nu vor fi impreuna, vor fi amici cu siguranta.
Intr-un final Akane reusi sa se prezinte, zambind timid, apoi tipul se intoarse inspre mine cu mana intinsa. Il strang prieteneste de mana si ii zambesc in timp ce ma prezint apoi inventez o scuza ca sa ii las singuri.Si uite asa ma plimb singura pe strazile pline de oameni cugetand la ce voi face cat parintii vor fi plecati. Patru petreceri, sase iesiri in oras, plus multele discoteci in care voi umbla cu siguranta asta daca voi reusi sa imi fac ceva prieteni desi Akane e foarte amuzanta cand alcoolul isi face efectul.
Pierduta in gandurile mele n-am realizat ca am intrat in cineva... sau cineva-ul a intrat in mine?? La naiba presupun ca e contagios?! Oricum cred ca eram destul de buimaca dar tineam in brate ceva ce era prea mic sa fie un copil... si clar respira deci nu erau sanse sa fie o minge. Privesc in bratele mele si ce zaresc... Un catelus! Aproape am chiuit de bucurie cand l-am vazut, m-am ridicat rapid stergandu-ma de praf si am inceput sa ma joc cu el. Intai a fost timid dar apoi, vazand ca vreau sa ma imprietenesc, s-a apucat sa latre si sa dea din coada.
Nu am observat ca e cineva langa mine pana cand privirea insistenta pe care am simtit-o prin niste fiori reci m-a facut sa tresar.
-Buna! ii zik zambindui.
-Buna! Eu sunt Kiba, imi zice raspunzandu-mi la zambet, iar el este Akamaru.
-Rose. Rose Lightning. Imi pare bine!
-Deasemenea. Umm! si imi pare rau de... imi zice in timp ce ma scutura pe mana.
Chicotesc usor si ii zic ca nu-i nimic, apoi ii dau drumul lui Akamaru sa alerge si l-am urmat pe Kiba pe o banca aflata in apropiere.
-Deci tu esti noua. Vreau sa zic in sat. Am auzit ca s-a mutat o noua familie in Konoha si vroiam sa le uram bun venit, spuse acesta cu un zambet pe fata
-Sa inteleg ca tot satul stie ca am ajuns? intreb eu uimita. Eu si sora mea iesisem sa ne plimbam si ne-am intalnit cu un baiat pe nume Shino, ii zic eu serioasa si am inceput sa privesc marea de flori multicolore ce se intindrea in dreapta mea. Akamaru alerga un fluture si se impiedica printre florile mai mari decat el facandu-ne pe mine si me Kiba sa chicotim.
L-am rugat pe Kiba sa imi arate imprejurimile si unde e scoala si am fost mai mult decat fericita atunci cand a acceptat. Apoi mergand pe una din aleile ce duceau la iesirea din parc, Kiba a inceput sa ma intrebe despre viata mea de pana acum dar a renuntat cand a vazut incercarile mele de a schimba subiectul. S-a multumit doar sa imi povesteasca despre el in timp ce eu admiram unicictatea Konohei. Casutele modeste si frumos vopsite in culori subtile se potriveau perfect cu strazile ca de mozaic si multii copaci roscati ce completau tabloul. Aleile erau acoperite de covorul aramiu ce fosnea sub picioarele noastre intr-un mod placut si aerul tomnatic incarca admosfera dulce de pe strazi.
Am ajuns la scoala dar nu am putut intra nici macar in curtea acesteia deoarece Akamaru a auzit voci si am inteles ca directoarea este o scorpie. M-am uitat putin la cladirea impunatoare din fata mea gandindu-ma la viata ce o voi avea aici apoi am plecat sa ne plimbam in continuare.
Dupa cateva ore in care Kiba mi-a prezentat mai mult de jumatate din sat, telefonul a inceput sa imi vibreze deranjant in poseta si dupa sapaturi arheologice, l-am gasit sub un morman de servetele, farduri si chestii pe care nici nu stiam ca le-am luat dupa mine. Ecranul telefonului lumina puternic, alarma anuntandu-ma ca este ora sase.
-Umm! Imi cer scuze... dar... ar trebui sa... sa merg acasa... hmm... mama ar fi ingrijorata, zic eu balbaindu-ma.
Kiba chicoti usor si se oferi sa ma conduca si a inceput sa imi povesteasca cat de super e la scoala, ca o sa imi prezinte toata gasca si ca el si Akamaru o sa stea cu mine in prima zi. I-am zambit usor si am marit pasul.
Ajunsi in fata casei el fluiera lung si uimit de marimea ei apoi intorcandusi privirea spre mine:
-Pai am putea sa ne intalnim si maine in parc, zise el un pic timid, poate iti mai fac cunostinta cu cineva si mai stai cu Akamaru care se pare ca te place foarte mult.
-Mi-ar face placere, si ii zambesc, apoi ma aplec si il mangai pe Akamaru pe cap, sa nu mai darami pe nimeni pe strada bine? si el aproba cu un latrat voios.
Il salut pe Kiba dupa ce facem schimb de numere de telefon si intru in curte fredonand o melodie vesela. Ce? Eu fredonez o melodie vesela? Clar m-am tampit... Probabil ca asa te simti cand ai prieteni. Cine ar fi crezut? Dar stai! Si acasa am avut o prietena... dar oh! ea statea si cu cretina de Alice si ceata ei de pitipoance. Ele ma urau ca nu am vrut sa intru in grup si Kumori statea cu mine din mila probabil. Suspin la acest gand dar apoi zambesc din nou de realizarea mea.
Intru in casa. Dap! Deci asa te simti cand ai prieteni, ce sentiment placut ma invaluie. Prieteni, prieteni... murmuram eu in timp ce ma intdreptam spre scari.
-Ichigo! o aud pe mama ce ma striga din sufragerie. Ai ajuns? Unde e Akane?
-Pai am lasat-o pe strada cu un nou prieten si m-am dus sa ma plimb prin parc, ii zic eu vesela
-Prieten? Ce prieten? Rose te rog sa imi spui cum arata individul! tuna mama.
Suna mai mult a porunca decat a rugaminte. Si asa bucuria mea se transforma intr-o clipa in teama, la fel ca in fiecare zi din viata mea de cacat. Mama nu m-a mai strigat Rose de multa vreme... Ce se intampla?


Poze:...
Shino- http://fav.me/d23lpfi
Kiba- http://i163.photobucket.com/albums/t316/XxNaruHinaFanxX/kiba.jpg

I hope you like it! See ya` next time! :*Pus-Pus!:*
Tadaima mina-san :X am venit cu next-u :> eto... sper sa va placa :X

Capitolul 4: Prieteni


Akane Pov:


Am mormait niste scuze, desi in mintea mea ii umpleam necunoscutului frigiderul cu toti dracii cunoscuti, pana am auzit-o pe Ichi chicotind langa mine.
Tipul m-a ajutat sa ma ridic si s-a prezentat respectos.
-Ma numesc Aburame Shino! imi cer scuze de intrare... Cautam familia care s-a mutat aici dar cred ca m-a gasit ea pe mine, zise acesta politicos inca purtand un zambet mic pe fata.
-Ummm... eu sunt Akane Lightning, i-am zis eu incurcata, si mie imi pare rau...
S-a intors spre Ichi iar aceasta dupa ce s-a prezentat a spus ca se duce pana in casa si ca nu e nevoie sa nu o asteptam, apoi mi-a zambit cu subanteles. Urasc cand face asta.
Dupa ce a plecat Rose, eu si Shin ne uitam pur si simpru unul la altul, orice incercare de a sparge tacerea din partea mea era risipita atunci cand ma uitam la expresia lui serioasa. Un fluture cu aripile albastre a zburat prin fata mea chiar inainte sa ii propun sa ne plimbam.
-Waa! Este atat de dragut! am exclamat eu cu o bucurie de copil. Ador fluturiii!
-Serios? Expresia lui era uimita, iar atunci cand a intins mana si fluturele s-a asezat pe degetul lui eu am fost cea uimita. Parea ata de natural ca un fluture incredibil de frumos si sensibil sa se aseze pe degetul unui om.
-Uite, si il intinde spre mine, vrei sa il ti?
-Si-sigur am spus in timp ce dragalasa faptura se aseza pe mana mea. E uimitor! am zis eu in soapta temandu-ma ca fluturasul sa nu se sperie.
-Cum ai facut asta? l-am intrebat apoi uimita.
-Asta e ""puterea"" mea daca pot sa ii zic asa. E super sa gasesc pe cineva care sa iubeasca insectele.
-Cool! si las fluturele sa zboare. Imi plac insectele pentru ca se aseamana cu mine... zic eu privind raza albastra departandu-se, sunt atat de mici si par atat de fragile dar defapt sunt foarte puternice. Niciodata nu sti la ce sa te astepti din partea lor. Hai sa ne plimbam, sa invat si eu orasul. Apropo crezi ca poti sa imi arati si mie scoala?ii zic apoi cand fluturele a disparut din raza mea vizuala.
-Sigur. Urmeaza-ma. Si porneste rapid sarind de pe un acoperis pe altul.
Dupa cateva minute de alergatura, in care defapt ne jucam mata, am ajuns in fata unei cladiri mari, impunatoare. Oh frate cat de super! Scoala era inconjurata de un zid nu foarte inalt si care era acoperit tot de graffiti bine schitat si colorat, astfel incat sa nu iti dai seama ca in spatele zidului se ascunde un infern.
-Deci…asta-i scoala, zice el in timp ce-mi urmarea privirea spre zid.
-Super graffiti. Crezi ca putem intra sa ma orientez si eu putin? il intreb nerabdatoare.
-Sigur. Dar nu putem sta mult ca sa nu ne prinda directoarea, imi spune el serios.
Am aprobat din cap si apoi am intrat in curtea scolii asigurandu-ne ca nu ne vede nimeni. Mi-a aratat o cladire separata, imensa care se pare ca era sala de sport, un super teren de sport si in mare sala in care ar trebui sa invatam noi. Cand eram pe punctul de plecare o voce ne-a facut sa ne inghete sangele in vene:
-Mai, mai , mai, daca nu este chiar tanarul Aburame Shino, zice o voce amuzata de baiat cred.
-Sa te duci dracu, Noctis! zice prietenul meu in timp ce se intoarce sa il cafteasca pe tip.
-Sa iti fie rusine Shino! zice brunetul oprindu-l pe Shin dupa ce ma observa si incepu sa ma scurteze din priviri. Ai o noua prietena si mie nu imi faci cunostinta? I-a stai asta nu-i tarfulita de la majorete care se dadea la tine ieri? Acuma iesi cu ea nebunule? si ii da un ghiont in joaca.
Cand am auzit cuvantul ""tarfulita"" m-am umplut de nervi si i-am futut brunetului un picior in zona sensibila si o palma peste fata.
-Tarfulita sa o faci pe mata! urlu eu in timp ce brunetul cade in genunchi, si nu te mai tine de pantaloni ca deja am facut ombleta!
Doua persoane, pe care nu le-am observat pana acum, s-au apropiat de Noctis sa il ajute in timp ce Shin vine langa mine apucandu-ma de umeri. Ma scutura usor si imi spune sa ma calmez ca a facut doar o confuzie, apoi se intoarce sa vada daca brunetul e in regula.
Cele doua persoane erau un baiat cu parul blond facut tepi la spate si ochii de un albastru superb si o fata cu parul negru pana la talie si ochii caprui ce ma priveau cu o oarecare teama. Obrajii mei ardeau si tremuram de furie. Fuck! Iar m-am pierdut cu firea. Ah! Trebuie sa ma calmez. Imi inchid ochii si incep sa respir adanc si ritmic timp de zece secunde. Apoi cand deschid ochii il vad pe brunet in picioare la o oarecare distanta de mine privindu-ma atent.
Acum il pot vedea mai bine si pot spune ca arata foarte bine. Are parul negru-albastrui facut tepi la spate si cu doua suvite ce-i inconjoara draguta fata, are ochii de un rosu intens, uimitor. Corpul binefacut este evidentiat de un tricou negru cu un schelete in flacari amuzant. Mai poarta o pereche de blugi taiati de ei fiind agat un lant argintiu si o pereche de tenesi negri.
Fac un pas in directia lui dar ma razgandesc. El trebuie sa isi ceara scuze, nu eu. El e cel care nu si-a vazut lungul nasului. I-am aruncat o privire fulgeratoare lui Shin care nu parea sa fie de partea mea. Nu e corect!
-Im-imi p-p-are rau! aud glasul lui Noctis, apoi cu mai mult curaj, imi pare rau ce te-am jignit! Nu asta am intentionat.
-Si mie imi pare rau ca te-am lovit atat de rau... wow ce baiat, e atat de dulce.
Am mai facut trei pasi, in directia lui Shin de data asta, si acesta s-a trezit parca dintr-un vis.
-Oh! Akane ei sunt Noctis, cel pe care l-ai caftit, Cloud si Tifa. Gasca ea este Akane, s-a mutat astazi in sat.
-Buna! au zis toti in cor cu caldura in voce si cu cate un zambet mare pe fata.
As fi zambit si eu dar frica ca o sa imi iasa o strambatura m-a facut sa ma razgandesc. M-am multumit sa dau decat din cap in semn de multumire, apoi Shin m-a luat de mana sa mergem in parc pentru ca eram de ceva vreme in curtea scolii si ne puteam intalni cu directoarea oricand.
Cand am ajuns in parc am fost uimita de marimea lui. Era foarte frumos, plin de flori si verdeata in ciuda faptului ca ne aflam la inceput de toamna. Era totul atat de curat si multicolor, parca o pagina a fost rupta dintr-o carte cu basme si lipita aici pentru a arata cat de special este acest sat. Unele banci se aflau la umbra racoroasa a maslinilor, iar florile acestora raspandeau in imprejurimi un parfum mirific care te afunda intr-o relaxare profunda. Am ramas fara cuvinte.
Ne-am asezat la o banca si am inceput sa vorbim. Era ciudat dar ma simteam in largul meu, radeam la glumele lui Noctis si descopeream cate chestii aveam in comun cu Shin. Cloud si Tifa plecasera sa se plimbe pe alei.
La un moment dat Noctis a inceput sa ii povesteasca lui Shin despre motocicleta lui si despre niste reparatii pe care vroia sa le faca, cerandu-i sfaturi.
-Nu cred ca... incep eu dar m-am oprit cand le-am vazut expresiile mirate.
-Poftim? intreaba Shin confuz in timp ce Noctis ma privea cu ochii cat cepele.
-Nu cred ca e cea mai buna idee, in afara de faptul ca piesele de care ai nevoie sunt de proasta calitate aici si cele din strainatate costa o avere, nici nu o sa tina. Am incercat si eu cam acelasi lucru pe motorul meu si dupa trei ture mi-a cedat, am ramas si fara frane si am intrat intr-un tir. Am fost in spital cinci saptamani, crede-ma... nu vrei asta! am zis eu cu curaj.
-Ai zis cumva motorul TAU? intreaba Noctis si mai confuz punand accent pe cuvantul ""tau"".
-Teoretic e al tatei dar eu il folosesc, bine cel nou pentru ca celalalt a fot complet distrus in urma accidentului, zic eu chicotind.
-Ce este? intreaba amandoi din ce in ce mai curiosi.
-Este un Yamaha R1 rosu, le-am raspuns zambind.
-Beton! zice Shin privind in gol probabil imaginandu-si motorul.
Urmatoarele ore le-am petrecut discutand despre tot soiul de motociclete, si accidentul meu in detaliu -povestit la rugamintile lui Shin- si alte chestii. Noctis parea uimit de personalitatea mea. Il priveam cu coltul ochiului si il vedeam cum ma scana interesat. Avea cei mai minunati ochii din cati am vazut vreodata, imi venea sa lesin cand vedeam ca ma priveste si cand imi zambea.
Intre timp se inserase destul de mult, dar felinarul aprins de deasupra noastra ma impiedica sa observ asta si atunci cand Shin isi scoase telefonul sa vada daca tatal lui l-a cautat pentru nu stiu ce treaba aveau de rezolvat, parca m-a lovit cineva in cap:
-Mama! am gemut eu disperata, mi-am rasturnat geanta pe masa in cautarea telefonului. Douazeci si unu de mesaje de la Ichi, unul mai ingrozitor ca altul...
-Baieti cat este ceasul vostru? am intrebat cu vocea sugrumata.
-Pai ar fi cam opt jumatate acum. De ce? Ce s-a intamplat? intreaba Shin vizibil ingrijorat.
-Oh la naiba! Sorry guys! Ne vedem maine la scoala, am spus grabita si am disparut intr-un nor de fum.
Pe drum am inceput sa tremur incontrolabil, obrajii imi ardeau si inima se lupta disperata sa fuga departe de ce va urma.
Ajung in fata usii si o deschid usor anuntandu-mi venirea cu vocea tremuranda. Mama apare din sufragerie cu ochii rosii de plans urmata indeaproape de tata ce tinea o cutie de servetele si Ichi ce ma acuza din priviri. Nu poate insemna alceva decat ca a fost supusa unui interogatoriu luung. Asta explica groaza din cele douazeci si unu de mesaje pe care le-am primit.
-Scumpa mea! Oh, draga mea esti bine? Unde ai fost pana acum? ma intreaba mama in timp ce ma strangea in brate.
-Mama! zic eu satula de imbratisari. Ce ai patit? Am mai lipsit de acasa si inainte?
-Scumpo e o poveste lunga... ce ai zice sa vorbim la masa, zicand asta dispare in bucatarie cu tata pe urmele ei. Oh nu! Am ramas cu Ichi...
-Deci zi-mi ce a fost asa important de a trebuit sa ma supui la doua ore de chin?
I-am povestit totul detaliat, iar Ichi chicotea si ma aproba din cand in cand. Cand am terminat ea se aseaza langa mine pe canapea zambindu-mi cu subanteles... urasc al naibii de mult zambetul ala.
-Deci brunetul huh? zice acesta privind pervers in gol.
-Nu, nu imi face asta!
-Deci il placi nu? spune-mi ce se intampla cu tine, imi zice aceasta punandu-mi prieteneste mana pe umar.

I hope you like it! Matta-ne mina-san!

Poze :

----> Noctis
----> Cloud
----> Tifa
Olla!! Mi-a venit inspiratia, deci voi primiti next-ul!:*

Capitolul 5: Noua scoala.
Rose PoV:

A trebuit sa ma asez in timp ce mama imi spunea despre noile vesti de la AMBU, ninja speciali ai satului.
Parca cosmarurile au evadat din mintea mea si au ajuns in realitate pentru am-i distruge viata, a ruina tot ce am si a lasa fara suflare fiecare sansa a mea de scapare. Tremuram de furie si vederea mi se incetosa.
-Demonul Sarpe s-a intors, am soptit cu vocea sugrumata de teroarea ce a fost atat de aproape de mine de cand am venit fara ca macar sa stiu.
Oroarea si teama din vis erau mai prezente ca niciodata, ochii ma usturau suparator pentru ca lacrimile nu puteau iesi la lumina zilei. Nu aveam sa imi permit sa plang in fata pericolului, nu mai eram un copil, trebuia sa lupt cu toate puterile mele. Mi-am privit mana si aceasta era inconjurata de o ceata imateriala, de o culoare neagra-rosiatica ce se misca haotic in valuri dinspre degete spre incheietura si invers.
-De asta cred ca Akane a patit ceva, ma intrerupe mama din gandurile mele cu o voce tremuranda.
Ochii mei negri au capatat o noanta aramie cu o sclipire mortala. Ura si veninul pe care le-am pastrat ani dea-randul in suflet s-au strecurat usor pana le-am simtit si gustul amar-intepator, ascutindu-mi simturile transformandu-ma in ceva ce nu ma asteptam sa devin. Eram plina de dispret pentru cineva care mi-a distrus toata viata, care s-a ascuns dupa fiecare colt intunecat pe langa care treceam gata sa se napusteasca asupra mea, care mi-a urmarit fiecare pas tinandu-ma sub o observatie atenta si continua. El!
M-am calmat usor pentru a ma putea concentra asupra telefonului. Am inceput sa ii trimit mesaje disperate lui Akane si sa o sun in timp ce mama cerea fiecare detaliu asupra infatisarii, comportamentului si puterii lui Shino atat cat am reusit eu sa-mi dau seama in cele cateva minute in care am fost aproape de el.
Dupa mai bine de doua ore in care am trecut de la teama si stres, la furie si neincredere am inceput sa plang. Ma simteam neajutorata in fata a ceea ce i se putea intampla surorii mele. Si apoi parca cineva de sus mi-a indeplinit dorinta. Am simtit calda si dulcea chakra a lui Aki, apoi am auzit usa deschizandu-se urmata de vocea ei sfioasa. Am urmat-o pe mama in hol pentru a vedea daca Akane e bine. Nu am putut decat sa ii arunc priviri sfidatoare desi inima mea sarea de fericire in pieptul meu. Era teafrara! Demonul nu a atins-o, nici nu s-a apropiat de ea. Suntem in siguranta pentru un moment.
Imi intrerupe sirul gandurilor mama spunandu-i lui Aki ca o s-o puna la curent cu noutatile la masa si apoi am vazut privirea nelinistita a surorii mele tintuindu-ma. I-am intors o privire rautacioasa si i-am facut semn sa vina in sufragerie.
-Ichi stii... eu pur si simplu nu am realizat cat era ceasul, m-am luat la vorba cu baietii si am uitat, a incercat ea sa se scuze.
-Deci zi-mi ce a fost asa important de a trebuit sa ma supui la doua ore de chin?
-Pai vezi tuh eu si Shin am stat inca vre-o cinci minute in mijlocul strazii fara sa facem nimic, apoi eu am vazut un fluture mare albastru si i-am zis ca imi place si el a intins mana, iar fluturasul s-a asezat pe mana lui. A fost incredibil, a zis ea dintr-o suflare, continuand ceva mai rar... Apoi i-am cerut sa imi arate scoala si astea ca sa ma orientez si cand eram in curtea scolii si imi arata clasa si toate cele, un baiat s-a furisat in spatele nostru si ne-a speriat, m-a confundat cu o pitipoanca din scoala si m-a numit "tarfulita" asa ca i-am futut si eu un piciorus la bijuterii si o palmuta peste fata, asa ca sa fie tot cu diminitiv, si am inceput amandoua sa radem copios.
Mi-a povestit totul despre ce a facut, descriindul in special pe brunetul care i-a atras atentia.
-Deci brunetul huh? am zis privind pervers in gol.
-Nu, nu imi face asta! s-a plans Aki cu o voce copilaroasa.
-Deci il placi nu? spune-mi ce se intampla cu tine, i-am zis punandu-i mana prieteneste pe umar.
-Pai nu stiu ce sa zic nu cred, o fi doar dorinta de a afla mai multe despre celalalt, apoi a cugetat o secunda ca sa isi dea seama daca ceea ce spusese avea sens sau nu.
La masa nu am facut decat sa o ascult pe mama cum povestea iar faptul ca AMBU l-au vazut pe Orocimaru in jurul satului, periculos de aproape si ca a lasat un mesaj pentru Hokage spunandu-i ca satul va fi distrus din interior cu prpria-i putere. Am fost mai mult decat surprinsa atunci cand Aki a intrebat de ce ne urmareste Orocimaru. Mama m-a privit trist pentru cateva secunde si apoi i-a raspuns scurt: "Pentru ca e cosmarul nostru". Exact asa aparea si in mintea mea, ca un cosmar oribil care imi deranja somnul si linistea, un cosmar de care nu puteam scapa si care imi era cea mai mare temere.
Oftez resemnata si ma ridic de la masa. Ma indrept spre frigider pentru o gustare si aleg un iaurt de capsiuni, favoritul meu, apoi urc lenesa scarile indreptandu-ma spre camera mea. Pe coridorul lung nu se auzau decat pasi mei usori si foarte incet un ritm alert de rock de la Aki din camera. Ea are modul ei de relaxare imi zic si ajung in fata camerei mele. Privesc putin usa dar aleg sa nu intru, in schimb ma indrept spre capatul coridorului cu un alt scop.
Prin micile geamuri firicele subtiri de lumina argintie si rece se strecurau gingase valsand parca pana pe podea. Zambesc fals si imi continui drumul.
Ajung intr-un final in fata unei usi masive din lemn de nuc. Arata minunat negrul intens in aceasta lumina. Am inchis usa in urma mea si am aruncat recipientul gol in care fusese iaurtul la gunoi, indreptaduma spre marele instrument din mijlocul sali.
Prin luciul negru imi vedeam expresia trista observandu-se atat de usor durerea ce ma apasa din adancul sufletului ingreunandu-mi respiratia. Am apasat o clapa vibrand impreuna cu divinul sunet pana ce se stinse in aerul sali. M-am simtit atat de fericita atunci cand, asezata fiind pe scaunelul din fata pianului, am inceput sa cant partitura ce o incepusem inainte de a ne muta. Degetele mele alunecau usoare intr-un dans mai vechi decat timpul pe fiecare clapa facandu-ma sa zambesc multumita. Cantam de la capat pe masura ce adaugam pe partitura cate o nota sau mai multe completand astfel cantecul. Eram atat de aproape de final, atat de aproape de ultima nota cand un zumzait strain mie in acele momente ma distrage si astfel sunetul scos de clapa gresita m-a facut sa tremur.
-La dracu cu tine, ii zic telefonului si deschid nervoasa clapa. Da! raspund pe acelasi ton.
-Hei ca ai de zbieri? ma intreaba inerlocutoarea mea revoltata.
Indrept telefonul spre pian incet si apas pe clapa ce tocmai mi-a stricat cantecul in semn de razbunare.
-Ah! Cantai, spune ea pe un ton nevinovat, scuza-ma.
-Ce mai vrei de la viata mea Kumori? intreb eu iritata.
-Vroiam sa vad cum o mai duci, cum e casa, cum te integrezi, imi raspunde ea pe acelasi ton scotandu-ma din minti.
-De parca chiar ti-ar pasa! Nu mai sunt acolo asa ca nimanui nu ii mai pasa daca ce spune curva aia de Alice este real sau nu. Ma puteti barfi cat vreti ca ma doare undeva, zbier in telefon exasperata.
-Parca eram prietene, cum poti vorbi asa?
-Eram? intreb eu ironica. Scuze nu cred ca a observat cineva.
-Rose esti asa o... dar ca si raspuns nu a primit decat un sunet asurzitor.
-Ups! am ranjut, cel putin de data asata nu s-a dezasamblat, spun chicotind privind spre telefonul meu ce zacea acum langa peretele cu care tocmai facuse cunostinta.
Terminand intr-un final cantecul zambesc usurata si ma indrept dansand spre camera mea pregatita pentru un dus relaxant si un somn lung si binemeritat.
Dusul a fost tot ce mi-a trebuit ca sa ma relaxez dar tot nu puteam dormi. Ma gandeam fara oprire la faptul ca sarpele ala nenorocit umbla liber si, mai infricosator, ne cauta. Apoi mi-a aparut in fata ochilor privirea plina de veselie a lui Kiba asa ca m-am hotarat sa ii trimit un mesaj si sa il anunt ca maine ma duc sa ma inscriu la scoala si daca vrea ne putem intalni acolo inainte sa mergem in parc. A fost uimitoare viteza de raspundere si mesajul lui a fost scurt si clar. Un "da" scris cu caractere mari si apoi vre-o zece smile-uri ceea ce imi dovedea ca si el era la fel de incantat de prietenia noastra ca si mine.
Luna trona rece si inexpresiva pe bolta cereasca inconjurata de micile-i zane sclipitoare. Avea o culoare atat de minuanata, un rosu spre portocaliu magic.Razele sale rosiatice patrundeau gratioase printre draperii, dansand parca vrajite pe podeaua camerei mele.
Priveam fermecata scena si fara sa vreau ploapele mi-au devenit grele, ducandu-mi mintea pe taramul necunoscut care m-a facut sa il urasc si iubesc in repetate randuri.

Un zumzet suparator imi deranjeaza placutul somn. Ma ridic incet de pe suprafata moale si ma sterg la ochi.
-A fost doar un vis, remarc uimita privind in jurul meu. Mutarea, Orocimaru, tot.
Respir usurata si in acelasi timp dezamagita... Kiba? Nu am prieteni? Din nou anonima si nefericita, sortita unor continue jigniri din partea dobitoacei de Alice. Cobor lenesa din pat si ma indrept spre baie, intru in cabina si inchid ochii lasandu-ma prada mangaierilor calde ale dusului. Dintr-o data simt ceva vascos prelingandu-se pe spatele meu. Deschid speriata ochii si incerc sa vad ce este atingand cu mana urma lipicioasa. Constat cu groaza ca este sange si incerc sa ma curat repede dar cu cat ma zbat mai mult cu atat se intinde formandu-se o panglica ce se strange in jurul meu, ranindu-ma.
Doua persoane, pe care nu le-am observat pana acum se apropie de cabina zambind cu satisfactie in fata chinului la care sunt supusa.
-Orocimaru, vierme imputit! urlu eu incercand sa ma eliberez. Daca scap de aici ar fi mai bine sa fugi. Ma auzi?
-Scumpa mea Rose, atat de frumoasa si totusi atat de cruda, imi raspunde Orocimaru privindu-ma pervers .
-Daca indraznesti sa te atingi de mi... dar sunt intrerupta de cealalta persoana ce tuseste fals.
-Nu, tu esti a mea ai uitat? Eu te caut, Lordul Orocimaru decat ma ajuta, eu sunt cel care te vrea. Imi raspunde Kabuto ingrozindu-ma.
Se apropie in timp ce ma studiaza, zambeste si apoi intra in cabina. Am inceput sa plang si sa ma zbat facand panglica sa imi sfasie pielea, in timp ce el imi prinde buzele intr-un sarut dominat de dorinta. Minile lui se plimbau in voie pe trupul meu intinzand sangele ce curgea siroaie din ranile mele. Stia prea bine faptura tremuranda, sagetata de durere, din bratele lui. Mii de imagini au inceput sa se agite in capul meu cand el a inceput sa imi sarute gatul, imagini din trecut cu o fetita roscata de doisprezece ani ce se plimba de mana cu un tanar in varsta de numai optisprezece ani cu parul argintiu. Ea era o copila inocenta indragostita de cine nu trebuie, el un profitor cu sange rece. Fata era incredibil de fericita pana intr-o zi in care a aflat cu adevarat cine era el.
Erau in parc sarutandu-se cand el a prins-o in brate si i-a soptit la urechie ca vrea sa o faca a lui. Roscata s-a ridicat de pe banca stupefiata spunandui ca nu este pregatita. Atunci el s-a infuriat si a tras-o intr-un tufis incepand sa ii rupa hainele si sa o sarute salbatic. S-a intamplat ca in acea clipa sa treaca doi adulti pe alee si sa auda tipetele fetei sarindu-i in ajutor.
Gandurile imi sunt alungate brutal de Kabuto atunci cand incepe sa muste cu lacomie din pielea alba si sensibila a gatului, iar eu fara sa vreau am scapat printre buze un gemet disperat. Acesta zambi satisfacut continuand sa linga urmele rosii ce parca pulsau venin.
-Acum o sa fi a mea asa cum am spus acum cativa ani, mi-a spus Kabuto cu un mare zambet pe fata, rupandu-mi firul gandurilor, apoi prinzandu-ma de gat ma izbeste de geamul cabinei, spargandul.

-Ichi! Ichi trezest-te! Ichii! urla Akane la mine si atunci mi-am dat seama ca si eu tipam.
-Kabuto! am urlat din nou sarind din pat. E... dar am inceput sa ma sufoc si mi-am prins gatul intr-o stransoare fierbinte inhaland cu lacomie, intr-o disperare crunta, aer.
-A fost un cosmar ce ai? intreaba Aki privindu-ma ciudat.
Cosmar... am privit in jur si mi-am regasit camera. Visasem, el nu fusese aici, mutarea e reala, Kiba e real. Am incercat sa imi restabilesc respiratia. Akane m-a intrebat daca sunt bine si m-a indemnat sa adorm inapoi pentru a ma putea trezi dimineata. M-a sarutat pe frunte si a parasit camera. I-am multumit si m-am asezat inapoi in pat privind tavanul. Nu pot sa cred ca visasem din nou asta... Cosmar, mi-am repetat eu in gand. Chiar este! Am oftat si am inchis ochii adormind pana dimineata.

Razele placute ale soarelui imi mangaiau obositul chip. Am studiat camera pentru a ma asigura ca nu e un vis si imediat ce am aflat raspunsul mi-am ridicat telefonul. Cinci dimineata.. Nu are rost sa mai dorm asa ca ma indrept spre baie. Intru cu o retinere observabila in cabina. Privesc din nou baia, e goala, termin dusul rapid ma schimb in hainele pregatite de aseara, ma machiez foarte putin pentru a nu le face profesorilor o prima impresie proasta si cobor in bucatarie. Mi-am turnat un pahar de suc, mi-am facut un bol de cereale si m-am asezat la masa.
Priveam trandafirii din vaza mamei ce se aflau in sufragerie dar defapt nu ii vedeam. Tarziu am realizat ca Aki s-a trezit , probabil m-a auzit cand am coborat, si dupa ce si-a pregatit micul dejun s-a asezat la masa.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? ma intreaba ea privind in bolul de cereale in care amesteca fara vre-un scop.
Am privit-o cateva secunde apoi am oftat... Stia tot insa continua sa ma intrebe asta de fiecare data cand ma trezea din astfel de vise.
S-a ridicat de la masa putin stresata si mi-a spus ca se duce sa dea o tura cu motorul. A plecat sa se schimbe si dupa zece minute a iesit vijelios din casa. Tot ce am mai putut auzi a fost sunetul asurzitor provocat de motorul ce a iesit vijelios din garaj.
-Mai bine ma duc sa inchit usa garajului si portile. Sigur o sa inceapa mama cu teoria chibritului si capul imi zvacneste de durere.
Mai tarziu s-au trezit si parintii astfel incat mai lipsea decat Aki.
Cand a ajuns si ea intr-un final acasa parea mai relaxata. S-a dus sa se schimbe si am plecat spre scoala pe la ora noua. Parintii priveau cu admiratie locul mirandu-se de faptul ca noi stiam deja intrarile si salile de clasa.
Telefonu incepu sa sune cand ne-am apropiat de intrarea in scoala. Am deschis clapa bucuroasa si apoi, dupa ce l-am informat pe interlocutorul meu ca intr-un sfert de ora sunt gata, am inceput sa ii imping pe parinti de la spate zambindu-i cu subanteles lui Aki.
Dupa ce am vorbit cu diriginta mea, Kurenai Yuhi, care a fost foarte draguta si a zis ca o sa aiba grija sa ma integrez cum trebuie si cu dirigintele lui Aki, Asuma Sarutobi, care a spus ca o s-o ia sub aripa lui, ne-am cerut scuze si am zbughit-o spre curtea scolii unde ne astepta gasca lui Kiba. L-am observat pe Shino si pe brunetul lui Aki deoarece aceasta s-a indreptat direct spre ei. Akamaru deja mi-a sarit in brate, dand din coada, si apoi m-am apropiat de Kiba zambindui. L-am pupat pe obraz in semn de buna apoi m-am uitat la persoanele din spatele lui.
-Rose ei sunt Hinata, cea cu parul negru-violet , Cloud cu parul blond, Tifa, cea cu parul negru si Shino pe care l-ai cunoscut deja.
-Ai uitat de el, am spus eu chicotind uitandu-ma la Akane in stilul meu propriu care o scoate din minti. Noctis nu? Akane mi-a povestit ataaat de multe despre tine... si am inceput sa chicotesc usor impreuna cu ceilalti in timp ce Aki s-a facut rosie ca para focului, apoi i-am prezentat-o lui Kiba pe surioara mea.
Dupa ce ne-am salutat si am vorbit putin in curtea scolii, pentru ca parintii nostri sa aiba timp sa se intereseze in legatura cu persoanele din jurul nostru, am pornit spre parc razand.
Cum am ajuns acolo privirea mea a zburat asupra unui tip roscat cu ochii de un albastru-verzui neobijnuit. Statea tacut privind spre compania lui formata dintr-un baiat ciudat si-o fata draguta, blonda ce se certau zgomotos. M-am indreptat spre cea mai apropiata bancuta de ei insa inainte sa ma asez vocea lui Kiba m-a oprit.
-Rose! Noi stam aici, si imi arata spre o banca putin mai mare ce se afla la o distanta considerabila de cea a roscatului. Am privit indecisa spre banca spre care tocmai vroiam sa ma asez si spre cea spre care se indreptau prietenii mei, apoi am ridicat privirea spre roscat. Ma urmarea si el. Ochii lui erau inexpresivi in timp ce ai mei tradau o dorinta necunoscuta dar totusi puternica de al cunoaste si inainte sa pornesc spre banca prietenilor mei, de unde Kiba ma privea nerabdator si protector in acelasi timp, mi-a vorbit...


I love this Cap! :X I Love you!
Poze:
Kurenai Yuuhi
Asuma Sarutobi
Hinata Hyuga
Roscatul din pac
Prietenii roscatului
Tot ce pot sa spun este WOOW
Imi place foarte mult fic-ul vostru fetelor.Unul dintre lucrurile care m-au facut sa fiu interesata este faptul ca nu aveti o poveste tipica.Este originala,cred ca acesta este primul fic pe care-l citesc si sunt inclusi Kiba si Shino.Apropo de ei,dragute ciocnirile :))
Dialog-nu este sec chiar deloc,foarte bun
Naratiune- prezenta si foarte buna deasemenea
Descriere-nu am ce comenta Foarte Bine fetelor :*
Acum serios,in toate aceste capitole am vazut doar 3 greseli!!Trei?Deci sunteti eniale+))
Imi place continutul si cum se desfasoara actiunea :X
Astept urmatorul rul capitol :x :*
Bravo1:x
Hey Mina-san am revenit :> :X
Eto… spor a citit --->

Cap 6 - Ciudat Partea I
Akane Pov : …
Ma simteam extrem de obosita si speriata, iar fapul ca mama a exagerat si de data asta, poate chiar mai rau decat ultima oara, inratutatea situatia.
Stateam pe balcon si priveam cerul abisal, desenat cu mici raze de lumina. Ma calma acel negru si de fiecare data cand ma simteam ciudat ma retragem intr-un loc unde sa fiu doar eu si cerul. Chiar si la vechia casa era la fel. Acolo neavand balcon stateam pe acoperisul caseai cu cerul intinzandu-se calm deasupra mea, putand sa-i numar stelele. Era placut, iar aici am un balcon incredibil de mare exact asa cum mi-am dorit intodeauna sa am. Nu ma asteptam ca mama sa imi dea mie camera asta sau sa ma cunoasca atat de bine... pur si simplu nu o puteam privi in acest sens oricat de mult mi-as fi dorit, dar ea incerca mereu sa ajunga la inima mea si simteam ca o doare. I-am spus ca acesta este refugiul meu, ca cerul are mereu grija de mine si ma simt in siguranta cand il privesc de aceea mi-a indeplinit acest mic moft, era atat de dornica sa ma faca fericita si eram trista ca nu o puteam iubi la fel cum o iubeam pe mama si imi doream sa ma inteleaga intodeauna.
Pe fundal, foarte incet, se putea auzi un ritm alert de rock de la laptop. Il pornisem ca sa ma relaxeze dar dintre cer si muzica cerul imi era mai bun prieten. Era asa de placut si usor, usor ma rup de realitate si mintea imi zboara spre taramul necunoscut al mintii mele.
A fost o vreme cand imi era foarte frica sa visez cu ochii deschisi fiindu-mi aproape imposibil sa ma trezesc atunci cand imi aparea in minte ceva ce ma ingrozea. Ma panicam si incepeam sa plang si sa tip parca paralizata cu ochii deschisi nevoita sa vad toate clipele ce au transformat viata mea intr-un esec... toate incepand cu moartea mamei mele. Acea zi ingrozitoare in care am inceput sa il urasc pe Orocimaru, acea zi in care, atat de brutal, am fost smulsa din lumea copilariei mele si aruncata fara mila intr-o lume plina de prejudecati si oameni de cacat. Am fost urata si badjocorita pentru ca nu aveam mama, pentru ca incepeam sa tip atunci cand vedeam sange. Eram ciudata acelei lumi. Asta pana intr-o zi cand am intalnit-o pe ea. Era atat de trista si singura. Si ea plangea si nu primea pe nimeni in preajma ei, iar nenorocita de Alice nu facea decat sa ii rasuceasca cutitul in rana.
O numeau curva si ea tipa la ele ca nu s-a intamplat nimic. Nu stiam despre ce e vorba, dar ma vedeam pe mine in locul acelei fete cu parul rosu-sangeriu ciufulit si ochii inconjurati de cearcane adanci din care curgeau incontrolabil lacrimi reci, pline de durere. Am simtit o ura atat de mare fata de ipocritele acelea incat nu m-am putut stapani. M-am napustit asupra lui Alice prinzand-o de par. Ochi imi erau legati de o furie oarba si continuam sa ma dezlantui precum o tornada imposibil de oprit. Si totusi ea a reusit. Mi-a sarit de gat imbatisandu-ma strans si implorandu-ma sa ma opresc si am reusit. Am deschis ochii si m-am oprit. Eram atat de fericita. Am luat-o in brate la randu-mi si i-am spus ca vom fi cele mai bune prietene. Am aflat despre ea ca parintii ei erau despartiti pentru ca tatal ei le batea mereu pe ea si mama ei. Ca locuiau singure la marginea orasului atat de aproape de ceea ce ea numea “Demonul Sarpe”. Nu am stiut despre ce vorbea pana cand parinti nostri s-au intalnit fata in fata si am aflat ca se cunosteau. Ne-au spus ca lucreaza la aceeasi unitate de cercetari si amandoi il urmaresc pe Orocimaru. Atunci cand Ichi a inceput sa tremure mi-am dat seama despre ce vorbea atunci. Oricum viata noastra a fost minuata cu exceptia colegilor si intregii lumi. In interiorul casei eram cele mai fericite. Parinti se casatorisera si renuntasera sa il mai caute pe Orocimaru pentru siguranta noastra. Avusesem parte de repetate mutari dar niciodata in afara orasului. Pana la urma Orocimaru ne-a gasit si am fost nevoiti sa ne mutam aici.
Am clipit in repetate randuri alungandu-mi din minte aceste amintiri indepartate. Am zambit. Cat de fericita eram si sunt ca am in suflet o dragoste atat de mare pentru aceea care a reusit sa ma scoata din groapa de smoala din care nu puteam sa ies. Am privit spre cer si am cazut din nou in lumea mea. Eram incojurata de stele care dansau vesele pe scena albastra explodand de lumina si presarand asupra mea o pace profunda. Asta era locul meu special in care ura si durerea nu mai puteau ajunge. Am zambit din nou atunci cand m-am gandit la Ichi. Dar deodata simt prezenta cuiva si mi se pare cunoscuta, ma intorc spre locul de unde venea energia crezand ca e Ichi sau mama care vroiau sa vorbeasca ceva cu mine, totusi fiinta nu emana niciuna din chakrele celor dragi si acest lcucru ma nelinistea , ma concentrez putin si fac ca stelele sa il inconjoare pe necunoscut. Ramna blocata cand vad ca de fapt necunoscutul era Noctis !? Cum a ajuns el aici? Eram derutata am incercat sa vorbesc cu el , dar nu raspundea. Statea intr-un loc si se uita la mine absent. Ochii lui exprimau o raceala dureroasa si eu, curioasa sa vad daca chiar este aici, ma indrept spre el si vrand sa ii ating obrazul oserv ca mana mea trece prin imaginea lui , in acel moment realizez ca de fapt nu era aici , ci imaginatia mea l-a creat. Eram uimita nu stiam ca pot face asta nici nu stiam sigur daca m-am gandit la el ca sa apara aici.
Intr-o fractiune de secunda totul dispare si sunt inapoi pe balconul meu stand cu mana inca intinsa in aer acolo unde acum cateva clipe statuse el. Dar totusi ce s-a intamplat nu imi pot da seama. Aud tipatul plin de groaza si durere al lui Ichi si realizez de ce gandurile mi-au fost risipite aducandu-ma la realitate. Ingrijorata pentru ea sar de pe balconul meu direct prin fereasta deschisa a camerei de unde cumplitul sunet s-a auzit crezand ca este in pericol. Ma calmez cand vad ca nu e nimeni decat sora mea care se pare ca avea din nou un cosmar . De odata o aud ca ii striga numele lui Kabuto, nu imi venea sa cred . Ma asez pe pat langa ea, o iau in brate si incerc sa o calmez, era atat de greu sa o vad de fiecare data cum mintea ei o chinuie . Incep sa o zgaltai incet in speranta ca se trezeste , dupa cateva secunde ochii ei se deschid si in acelasi timp apar si micutele cristale care se preling pe obraji ei calzi si dispar la fel de repede cum au aparut . O iau in brate spunandui sa se calmeze si sa adoarma la loc, oroarea din ochii ei m-a speriat si aproape ca am cazut din pat atunci cand ea a sarit direct in mijlocul camerei parca inca neintelegand ce sa petrece.
-Kabuto e..., a zis ea parca inecandu-se. Isi pune mainile in jurul gatului inhaland cu lacomie aer.
-A fost un cosmar ce ai? o intreb privind-o suspicioasa. Hai adormi inapoi ca sa te poti trezi maine dimineata, bine? o sarut scurt pe frunte si parasesc camera, pe usa de aceasta data.
Ajunsa la mine in camera opresc laptopul si ma trantesc in patul moale, calduros si primitor afundandu-ma in lumea viselor din care speram sa nu mai ies pana a doua zi.
Dimineata ma trezesc extrem de devreme, nu imi venea sa cred, am incercat sa mai dorm dar pur si simplu nu mai puteam.Cobor putin nervoasa scarile si intru in bucatarie unde o gasesc pe Ichi privind trista undeva in sufragerie. Intorc capul in acea directie fara sa imi dau seama, apoi intelg cat de stupid a fost gestul meu. Probabil se gandeste la seara trecuta. Oftez cand imi apar in minte acei ochi abisali plini de furie.. era furioasa pe ea. Imi iau bolul de cereale cu lapte si paharul cu suc de portocale si ma asez la masa in fata lui Rose. Incep sa amestec fara nici un sens in bol privind ingandurata cum laptele capata o culoare ciocolatie.
-De ce l-ai visat iar pe Kabuto? o intreb cu o usoara retinere in voce. Stiam raspunsul dar nu imi punteam alunga aceasta intrebare din minte, ma bantuia de fiecare data cand o trezeam din cosmarurile astea idioate.
Ma priveste cateva secunde si ofteaza. Drace iar am facut-o. Ca sa nu mai zic si alte tampenii ii spun ca ma duc sa dau cateva ture cu motorul.
Pun in ghiuveta vasele, le spal si urc in camera mea unde imi iau pe mine o pereche de pantaloni negri cu un lant agatat de curea, tricoul preferat pe care erau imprimate cu alb in fata coastele si cu rosu inima, iar in spate tot cu alb sira spinari si partea din spate a coastelor, adaug in exces creion dermatograf , rimel si putin gloss incolor, cobor nervoasa scarile si in viteza ies pe usa dar nu inainte de a-mi lua geaca neagra de piele si tenesi mei preferati.
-Ichi am iesit ii spui tu mamei te rog? Merci!
Am iesit vijelios din casa si ma intrept spre garaj. Scot in buzunarul gecii chelie motorului le bag in contact si ies cu viteza din curte, stiind ca voi avea o discutie mormantala cu mama pe baza inchiderii usilor in urma mea.
Intradevar mirific, atat de relaxant sa simt cum imi pulseaza adrenalina prin vene, intodeauna ma calmez cand sunt pe motorul meu prin oras turand la maxim, atragnad privirea celor de pe strada si in acelasi timp si micile injuraturi de la participantii la trafic speriati pe care ii ocolesc fara nici o problema. Si totusi trebuie sa respect regulile de circulatie si ma simt nevoita sa opresc la un semafor desi puteam tece printre masini foarte usor.
Asteptand culoarea verde sa pot sa porni la cativa metri de mine opreste un motor Suzuki negru, imi placea acel model dar nu intratat incat sa vreau sa il am, ce m-a mirat a fost faptul ca cel care conducea motocicleta se uita uimit si insistent intr-un mod deranjant la mine. Probabil pentru ca goneam ca o nebuna fara casca si doar cu o pereche de ochelari de soare. Un nonsens, soarele era absent in aceasta dimineata, motaind, invelit int-o patura de nori pufosi.
Verde in sfarsit! Tipul vroia sa isi scoata casca dar nu a apucat am pornit in tromba trecand pe langa el lasand in urma clacsoanele si injuriile soferilor exasperati de nebunia mea.
Sunt satula de agitatia asta asa ca decid sa imi schimb traseul. Intorc rapid reluand putin din drumul parcurs deja si observ ca fusesem urmarita. Suzuki-ul negru trecu in viteza pe langa mine apoi frana brusc nu foarte departe incercand sa intoarca. Cred ca l-am auzit pe sofer zicand ceva gen : „-Ce dracie?” desi sunetul nu s-a propagat normal , estompat fiind de motoarele noastre.
-Vrei sa ne jucam? strig eu cu o voce increzuta zambind larg, atunci prinde-ma!
Zicand asta pornesc in plina nebunie spre noua destinatie stiind ca, desi traficul i-ar ingreuna munca, as putea fi responsabila de un mare accident provocat de acest tanc.
Gonesc cu viteza printre masini vrand sa ajung rapid la periferie pe drumul nefolosit ca sa fie copilul in siguranta insa nici nu am privit in spate sa vad daca a avut tupeul sa ma urmareasca din nou. Ajunsa in sfarsit in acel pustiu mi-am permis sa privesc in spate daca a venit insa nici urma de el. „Ce idiot!” mi-am spus in gand dezamagita de faptul ca nu voi avea parte de putina actiune, insa nici nu mi-a trecut prin cap sa incetinesc. Puteam sa jur ca i-am auzit motorul torcand nervos la nici o suta de metri in spatele meu acum cateva secunde.
-Amator! am spus de aceasta data cu voce tare cu o nota de aroganta in glas.
Nu am avut timp nici sa clipesc caci Suzuki-ul negru apare de nicaieri in fata mea oprind in asa fel incat o ocolire ar fi imposibila, iar frana ar insemna ca eu sa aterizez foarte departe de aici. Norocul meu ca de obicei caut terenuri accidentate pentru astfel de plimbari. Foarte aproape de tip, mai exact in fata lui, era o movila de pamant destul de inalta perfecta pentru o saritura de prima clasa chiar pe deasupra lui. Aveam avantul necesar, viteza potrivita si curaj full.
Cum ma asteptam saritura perfecta. A fost placut acolo sus o sa mai incerc o data sau de doua ori data viitoare cand voi veni aici. Opresc, la nici zece metri, rotind motorul astfel incat sa ajung cu fata la el.
-Nu iti merge cu mine. Poti intelege din asta ca ai pierdut, adaug apoi chicotind usor.
-Sau poate te-am lasat eu! imi raspunde acesta incercand sa ma enerveze. Cunosteam aceasta voce catifelata insa nu stiam de unde.
-Si tu esti? intreb eu alungind ultimul cuvant sperand ca acest cap sec sa se prinda ca este momentul sa isi scoata casca.
-Deja m-ai uitat? spuse acesta cu o nota falsa de regret in voce... Ma simt dezamagit, continua incercand sa para seducator.
Incearca sa isi scoata casca dar avea curelusele de siguranta innodate. Ciudat. „Ti-a legat mami caciulita ca sa nu faci buba?” am zambit la gandurile mele insa nu i-am mai zis nimic... nu avem de gand sa ma cert cu el toata ziua, trebuia sa ajung acasa. M-am dat jos de pe motor si m-am indreptat agale spre el. Mi-am pus mainile peste ale lui lasandui-le in jos apoi am incercat sa ii dasfac curelusele, eram asa de dornica sa vad cine era, vroiam sa vad pe cine am putut uita asa de repede. Am reusit! Stiam ca nu am unghiile lungi degeaba. M-am dat preventiv doi pasi in spate si el a inceput sa chicoteasca.
Se misca atat de incet parca vrand sa imi faca in ciuda. Aveam gura uscata si stomacul mi se facuse ghem de emotie. Nu stiam sigur de ce insa vroiam ca acest pusti sa fie el. Nu stiu daca ar fi ajutat cu ceva dar... am voie sa visez nu?
-Vrei sa te grabesti, trebuie sa ajung acasa! ii poruncasc eu nerabdatoare.
Nu ma asculta incepea sa isi scoara manusile, apoi sa indrepte curelusele de siguranta. Incepea sa ma scoata din minti asa ca pentru a doua oara m-am apropiat de el si i-am scos casca eu insami.
A fost destul de socant, desi asta vroiam, cand am privit din nou acei ochi rosii ce ma fixau eram atat de aproape sa lesin. Uitasem cum sa inspir aer il priveam pierduta. Ma prinde de solduri, dar nu inainte de a schita un zambet strengaresc, se ridica de pe motor si ma trage mai aproape de el.
Ce crede ca face? Nu si-a gasit persoana potrivita cu care sa se joace. Trebuia sa il invat minte asa ca nu am facut nimic. L-am lasat sa se apropie de mine intratat incat respiratia lui dulce sa imi mangaie pielea. Nu mai eram sigura ca pot face asta insa nu aveam de gand sa il las sa creada ce vrea. Am inchis ochii si m-am apropiat si eu, mai mult si mai mult, buzele noastre erau la o distanta milimetrica, atat de aproape si un „ au!” mai mult urlat m-a facut sa zambesc satisfacuta.
-Era necesar? intreaba el cu voce de copil.
-Da era, zic eu cu zambetul pe buze privindul pe brunet cum isi scoate casca ce tocmai l-a intrerupt.
Incep sa chicotesc usor in timp ce el ma priveste dezamagit, cred si eu dar nu se va intampla nimic daca eu nu vreau. Ma urc pe motor punandu-mi ochelarii de soare la ochi si pornesc motorul ce incepu sa toarca. Ce suntet superb.
-Pai ne mai vedem, ii zic zambindu-i cu subanteles si la fata pe care a facut-o cred ca a mers. Acum inteleg de ce ii place lui Ichi asta. Apropo eu si sora mea mergem sa ne inscriem la scoala azi, poate dam de voi pe acolo ii zic apoi pornesc in tromba lesandu-l in urma fara posibilitatea de a raspunde.
In nici cinci minute eram acasa. Se pare ca toti erau gata si ma asteptau pe mine. Am urcat sus si am facut un dus rapid. M-am imbracat in hainele ce le pregatisem de seara trecuta, m-am machiat subtil si eram gata. Mi-am insfacat geanta cu telefonul, mp3-ul si cateva chestii inutile si am coborat.
Ne-am urcat in masina si am ajuns rapid la scoala. Parintii priveau cu ochi de critic la graffitiurile de a intrare dar ca sa nu mai avem si alte discutii i-am impins inauntru. Mai erau ceva copii insa nu erau asa de interesanti. Aproape de intrare telefonul lui Ichi incepu sa sune, a raspuns voioasa si dupa ce a terminat de vorbit a luat-o pe mama de mana zambindu-mi cu subanteles. Cred ca asta e prima oara cand pot spune cu sinceritate ca iubesc zambetul ala. L-am luat pe tata de mana si am mers catre directoare. Aceasta ne-a facut cunostinta cu dirigintii nostri. Eu aveam un barbat inalt cu o expresie blanda pe nume Asuma Sarutobi ce a spus ca o sa aiba grija de mine sau ceva si Ichi pe o femeia foarte draguta pe nume Kurenai Yuuhi. In fine i-am lasat pe parinti sa vorbeasca acolo si le-am cerut scuze zbughind-o pe usa. Ajunsa in curtea scolii singurul pe care l-am vazut a fost Noctis. Am inceput sa chicotesc iar el s-a uitat urat la mine.
Un catel a sarit in bratele lui Ichi si aceasta a inceput sa rada. Stiam eu ca trebuia sa o intreb ce facuse ieri. S-a apropiat de un tip si la sarutat pe obraz, iar eu m-am apropiat de Shin care m-a luat in brate. I-am zambit calduros.
Tipul cu care statea Ichi i-a prezentat fiecare persoana cu exceptia lui Noctis. Am rasuflat usurata in mintea mea pentru ca exista posibilitatea sa nu isi dea seama si eu sa scap basma curata insa nu a fost sa fie.
-Ai uitat de el, zise ea chicotind uitandu-se la mine in stilul ei propriu care ma scoate din minti, Noctis nu?Akane mi-a spus ataat de multe despre tine, a continuat ea ceva mai lent lungind cuvantul „atat”. Obrajii imi ardeau si imi venea sa o omor in acel moment. Toti au inceput sa rada asa ca am chicotit si eu cu ei. I-am scos limba lui Ichi fara sa ma obsere si apoi mi-am intors privirea spre curtea scolii.
Pentru cateva momente raman blocata asupra unui maslin inflorit ce parca era inconjurat de o aura magica in lumina soarelui ce-i rasfata podoaba verde. Sunt trezia in scurt timp din amorteala de catre Noctis care ma tragea de maini si Shin care ma impingea de la spate. Din cauza faptului ca nu fusesem atenta la conversatie am inceput sa ma zbat sa-mi dea drumul insa Noctis ma i-a dupa gat linistindu-ma. Imi spune ca mergem in parc insa eu inca ma opun fortei lor deja enervante.
-Ok... ok dar nu mai trageti de mine pot si singura sa merg.
Am ajuns in parc chiar inainte sa clipesc si peisajul de ieri mi s-a parut schimbat radical. Aerul era incarcat cu un parfum usor si in acelasi timp misterios Corpul meu devenind fara sa vreau mai usor decat un fulg. As putea sa jur ca am si inceput sa plutesc pe aripile line ale vantului tomnatic insa sperantele mi-au fot naruite de catre acelasi Noctis.
Baieti au ales o banca dubla cu masa unde aveam loc toti si inainte sa ma mai impinga cineva m-am indreptat in acea directie. Inca amortita nu am observat absenta lui Ichi, insa Kiba se pare ca da.
-Rose noi stam aici! spuse acesta cu un ton mai sever decat ar fi intentionat, apoi observand ca Ichi l-a auzit a venit si el langa noi.
Am continuat sa o privesc insa aceasta ramasese "lipita" de o banca destul de departe de cea aleasa de baieti dar si ea destul de mare. Nu i-am inteles comportamantul ciudat si m-am ingrijorat insa cand am vrut sa ma ridic o mana ferma m-a tras brusc inapoi. Tipul asta deja ma scotea din minti insa de aceasta data era serios.
-E periculos, imi sopteste Noctis dupa ce ma trage in bratele lui si apoi ii spune lui Kiba sa se grabeasca sa o i-a pe Rose de acolo. Nu am putut sa nu observ ce trasaturi fine avea fata lui si cat de stralucitori ii erau ochii... M-am ridicat intr-un final din bratele lui si m-am asezat undeva langa. Observand asta incepe sa chicoteasca si imi face cu ochiul. I-am scos limba si mi-am intors privirea spre Kiba ce se intrepta spre Rose cu pasi apasati.
Eram inca destul de atenta la Ichi si am observat ca a intors capul in directia opusa noua asa ca i-am urmarit privirea.
-Asta era, am zis uimita.
Undeva aproape de banca stateau 3 persoane o fata cu parul blond prin in 4 codite , si doi tipi unul dintre ei avnd niste desene siudate pe fata i celalalt avea parul rosu.
Cunoscand-o pe Ichi mai degrba tipul cu parul rosu i-a atras atentia dar se pare ca si invers. Se priveau de ceva timp parca scanandu-se unul pe altul. Am chicotit usor la gandul ca voi avea si eu cu ce sa o tachinez.
-Eu cred totusi ca ar trebui sa stam acolo, zic si il privesc pe Shin cu subanteles acesta intorcandu-se parca teleghidat cu tot corpul catre Kiba.
-Frate grabestete! zbiara acesta disperat.
M-am uitat cu atentie cum buzele roscatului se miscau usor. Vorbeau? Nu, el vorbea, Ichi incepuse sa se clatine aproape imperceptibil si cand acesta s-a apropiat de ea m-am speriat.
-Kiba! am zbierat eu, glasul meu strabatand tot parcul si parca vantul mi-a simtit furia caci a inceput sa bata deodata mai tare.
Cand in sfarsit Kiba a juns langa Ichi aceasta i-a raspuns ceva roscatului insa el deja se intorsese catre prietenii lui. Si acestia il priveau ingrijorati. Am observat cand Kiba a luat-o pe Ichi de talie si cum picioarele acesteia tremurau.
-Cine sunt ei? am intrebat repede vrand o explicatie inainte ca Ichi sa ajunga aici.
Noctis si Shin s-au privit grav si eu am tremurat involuntar.
-Sunt fratii din satul nisipului. Fata este cea mai mare si se numeste Temari, apoi tipul brunet Kankuro si cel mai mic este Gaara... s-au mutat anul trecut si roscatul a avut deja un conflict cu Uchiha. Este foarte periculos, mi-a raspuns serios parca scuipand numele fiecaruia.
-Nu vreau sa cred ca este asa, am spus revoltata, Nu e corect, nu sunt multi care ii atrag atentia pur si simplu...
Dar tusitul fals al lui Kiba ce ajunsese langa noi m-a oprit.
-Gomene! a spus Rose incercand sa inveseleasca admosfera si am inceput toti sa radem.
Trecuse ceva timp iar eu faceam ce-mi placea mai mult... discutam cu Noctis, Shin si Cloud despre motoare si despre saritura din aceasta dimineata pe care Noctis o tot detalia in speranta ca intrebarea "Ce ati facut dupa?" nu v-a mai aparea.
Tifa si Hinata discutau ceva de moda insa Ichi se pare ca era complet rupta de realitate... sau asa credeam noi. Atunci cand Kiba intorcea privirea ea se uita inspre Gaara si spre deosebire de acesta era nevoita sa isi intoarca privirea in timp ce el o privea cu mare interes.
Intr-un final Tifa si Cloud s-au hotarat sa petreaca cateva clipe singuri pe aleile romantice ale parcului, in timp ce Hinata, Rose si Kiba au plecat spre case.
Nici in astfel de momente nu imi dadea pace. Ma priveste in stilul ei propriu si imi sopteste un "Bafta! ciudat. Mi-am dat seama la ce se refera imediat ce mi-a facut cu ochiul. La naiba cu asta.Nu trecuse mult timp si Noctis deja isi schimbse comportamentul, iar, in timp ce Shin imi povestea sariturile lui zgomotoase, se uita la mine pe furis avand in vedre ca statea in dreapta mea, lui Shin ramanandu-i loc in fata noastra. Cand in sfarsit a obosit si prietenul nostru sa tot vorbeaca s-a oferit sa ia niste sucuri sau ceva de baut.
-Umm.. va este sete? intreaba el privindul pe Noctis in speranta ca va merge cu el.
-Trei sucuri ar fi grozave, raspunde el chicotind, si frate nu pot sa vin cu tine doar nu vrei sa o lasam pe Aki singura, spuse nemaiputand sa se opreasca din ras.
Am oftat si i-am zambit lui Shin acesta asigurandu-ma ca se intoarce repede si apoi o i-a la fuga spre iesirea din parc. Am chicotit usor si mi-am fixat privirea spre un maslin in floare cu frunzele ingalbenite de toamna.
Simteam cum ma topeam sub privirea lui apasatoare si nemaiputand rezista mi-am intors privirea spre el. Cand i-am intalnit ochii, ce in aceasta lumina aveau o culoare de rosu spre negru, un val de caldura m-a izbit si obrajii parca mi-au luat foc. Nu mi-am dat seama ca imediat m-am pierdut si spre fericirea mea el nu zicea nimic ci pur si simplu se uita atent in ochii mei incercand sa ma citeasca.
Ii simt mana calda ce o strangea usor pe a mea, care in comparatie cu el era ca un cub de ghiata. Era atat de placut sa simt ca nimic nu poate fi rau atata vreme cat el e langa mine si dintr-un impuls ce nu-mi apartine mana mea a ajuns pe obrazul lui. Am trasat usor o linie pana la barbie si el a inchis ochii lasand raceala sa ii inunde corpul, imi apasa usor mana pe obrazul lui acum rece si respira adanc.
Inevitabilul s-a produs. Ma priveste inca adanc in ochi in timp ce buzele sale se apropie ademenitor de repede de ale mele. Cand am observat asta am vrut sa ma dau in spate insa mana lui se afla pe spatele meu inpiedicandu-ma sa fac vre-o miscare gresita. Nu mai aveam sperante deja corpul meu actiona contrar comenzilor tragandul mai aproape... Ce o sa creda despre mine daca cedez asa usor? Singura mea sansa este Shin dar se pare ca este blocat de timpul ce s-a oprit chiar si pentru inima mea care galopeaza atat de repede incat mi-ar fi imposibil sa ii numar bataile.
Mi-a eliberat mana stanga si mi-am pus-o pe celalalt obraz, apoi mi-am dat capul in spate privindul intrebator intr-o ultima incercare disperata de a opri totul.
Fara sperante insa, mainile lui imi prinsera obrajii infierbantati iar respiratia lui imi mangaia piela fetei prinzandu-ma parca intr-o vraja. Chiar vroiam asta si nu ma mai opuneam.
Buzele noastre erau atat de aproape, am inchis ochii din pura dorinta tragandul mai aproape.
Da vroiam asta!
Ditai capitolul... Ai inebunit? :O
Luv ma` Sis! stiu ca tuh ai noroc la comentarii sper sa ai si de data asta.. cat despre capitol sti prea bine ca din punctul meu de vedere e perfect :* Sa vedem aprecierile celorlalti la munca noastra >:D<
Bafta! Pupiceiiii! :*
App geniala descriere :-bd imi plac mult figurile de stil folosite se impletesc armonios cu imaginile artistice si intreaga actiune..:D
Scz da am vrut sa fiu o data prima care da comm la capitolul tau si acuma pot >:D<

App luv ya +1!!
>:D< Hye.. Uite ca am sosit si eu intr-un tarziu pe aici ^_^.Descrierea dialogul si naratiubea mie mi se par chiar bune.Imi place cum scrii,atat tu cat si partenera ta.Mi-a plecut ca a fost un capitol mai lung.Actiunea nu a fost grabita,iar greseli de exprimare nu am vazut.Hm... insa am vazut cateva greseli facute din neatentie.Greseli care ii pot scapa oricui,deci nu te ingrijora,Uite greselile:
rfugiul-refugiu
boul-bolul :))
tagea-tragea
perdut-pierdut
Mai sunt cateva,dar nu multe.Felicitari pentru acest capitol mununat.Si de-abia astept sa aduceti next-ul caci mor de nerabdare sa-mi descrieti sarutul :-W
Bafta!
Sall` xxD vam citit ficul` si mam gandit sa dau si eu un comentariu:x
Imi place cum scrieti foarte mult xxD. Descrierea ma dat gata `xxD Capitoolele sunt super lungi si pot savura la propriu :X. Actiunea e buna buna de toot: X

Dialogul pot spune ca e perfect. Nu este sec deloc si nici plictisitor : X .
Greseli .. eh acum cateva micute pe ici pe colo dar cine nu le are :P? Decii..
Asteept nextuu >:D<

Sii Crezi ca ai putea sa ma anunti ;;)?
Hey mina-san am venit cu un capitol special sper sa va placa! E mai lung decat prima parte insa veti vedea de ce :-"
PS: Gomene gozaimas pentru lunga intarziere :D

So desu ka… spor la citit :X :X

Cap 6 Partea a II-a - Vise

Noctis Pov:

Eram in camera mea, stand linistit pe pat si privind tavanul de culoarea cerului intr-o noapte fara stele, in timp ce pe fundal se auzea ritmul trupei mele favorite "Screw". Ma gandeam la ce aveam sa fac in aceste ultime zile din vacanta de vara, cand telefonul incepu sa sune zgomotos. Incep sa il caut si il gasesc undeva sub pat. Renunt sa imi bat capul cu intrebari gen: “Cum a ajuns acolo? ” sunt obisnuit, mereu se intampla asta. Ies pe balcon raspunzand cu un “Alo!” plictisit.
- Hey, amice sper ca nu te-am deranjat din a nu face nimic din nou! aud vocea ironica a bunului meu prieten Cloud.
- Da cum spui, de ce ai sunat? Ce s-a intamplat? il intreb cu un ton irascibil.
- Pai nu stiu cum sa incep... deci: Shin m-a sunat acum cateva minute si mi-a spus ca s-a mutat in oras o familie noua.
- Asa si care e problema? Cat pot sa urasc cand se incapataneaza sa ma anunte pe mine despre toate cacaturile care se intampla in oraselul asta de nimic.
- Frate calmeaza-te si asculta. Shin a zis ca familia asta are doua fete de saisperezece ani, ii aud vocea ca de copil care se bucura pentru o bomboana primita.
- Bun si ce te intereseaza pe tine ca au doua fete? Tu parca aveai prietena, ii raspund pe un ton ironic incercand sa il enervez.
- Asta e ideea , poate macar una sa fie diferita de celelalte fete de pe aici . Ma ingrijorez pentru tine avand in vedere cat urasti pitipoancele din jurul tau... si da am prietena si imi e bine cu ea, adauga inainte de a-mi inchide nervos telefonul in nas.
Intru inapoi in camera cu pasi apasati gandindu-ma la ce a zis. Avea drepate, uram fetele din orasul asta pentru ca erau tarfe si pentru ca nu era una care sa nu se fi futut cu tot liceul. Poate Shin a facut bine cand i-a spus lui Cloud sa ma anunte, exista o posibilitate dintr-o sunta ca una dintre fete sa nu fie ca celelalte. Gandul asta ma inveseli putin si chipul incepu sa radieze la ideea ce tocmai mi-a venit. Iau telefonul de pe birou si ii scriu un mesaj lui Cloud in care il anunt ca vreau sa dam o raita pana la scoala spunandu-i, desigur, ca o poate lua si pe Tifa. Acesta imi raspunde repede la mesaj cu un "Bine" cam sec.
Arunc telefonul in pat si intru in baie pentru a face un dus relaxant. Picaturile de apa se izbeau cu brutalitate de corpul meu dezmierdandu-ma intr-o mangaiere fina si unica. Era placuta senzatia de amorteala pe care o aveam dupa fiecare dus, dar mereu se temina prea repede. Iau un prosop din cuier cu care imi sterg parul si altul pe care il infasor in jurul taliei. Dupa ce ma usuc intru inapoi in camera oprind muzica si asezandu-ma pe patul moale cu asternuturi albe. Incerc sa imi limpezesc gandurile. Furtuna din`nauntrul meu devenise dificil de stapanit si incredibil de obositoare, intr-un final reusesc sa atipesc cateva ore.

Ma trezesc oarecum confunz si incep a-mi cauta telefonul ravasind intregul pat. Il ridic cu o nerabdare ce m-a uimit si pe mine ca sa vad cat e ceasul. Am dormit trei ore? Am mai privit o data spre micul obiect din mana mea sa ma asigur ca am vazut corect . Era in jur de sase jumatate dupa-amiaza ceea ce insemna ca ar trebui sa ma indrept spre scoala sa ma intalnesc cu "porumbeii".
Nu mi-a luat mult sa ma imbrac si restul asa ca in aproximativ zece minute ma aflam pe trotuar in fata casei inspirand usurat aerul caldut de vara tarzie. Fata mi-a redevenit posomorata si obosita fara vre-un motiv cunoscut mie si cu siguranta nimanui altcuiva. Cred ca asta s-a intamplat pentru ca uram mersul pe jos, era cel mai plicticos lucru din lume insa motorul meu avea nevoie de modificari si am fost fortat sa il las acasa. Monotonia drumului era enervanta, fiecare copac parea la fel si casele erau aproape identice. Ce n-as fi dat pentru o iesire in afara orasului... undeva departe pentru cateva zile ar fi fost ca un vis implinit. Nu imi venea sa cred ca spunam asta insa abia asteptam sa inceapa scoala. Clasele de a zecea organizau pe parcursul anului scolar diferite excursii si abia asteptam randul clasei mele. Calculandu-mi bine tot ce voi face in timpul scolii am marit pasul si inconstient am fost purtat de propriile picioare in curtea scolii. Cand m-am trezit acolo am inceput sa rad isteric uimit de faptul ca ma aflam in mijlocul curtii acesteia in timpul programului poate celei mai rele directoare din lume. Asta era de fatada in general era destul de cool insa cand era nevoita sa aplice o pedeapsa era cu adevarat sadica si nu aveam de gand sa mai trec prin asta prea curand. Am sarit pe crengile frumosului si impunatorului maslin, cel mai mare din sat, la baza caruia se gaseau banci pe toate partile. Cloud prefera locul asta pentru pauze atunci cand era cu Tifa spunand ca este "romantic" dansul perdelei de petale. Cand m-am gandit la asta automat am strambat din nas. Era ceva neinregula cu el insa m-am plictisit sa incerc sa il recuperez... Mereu trebuia sa ii zica ei ceva de genul: " - Nu vrei sa asteptam aici pe banca pana vine Noctis? Parfumul e foarte imbietor... " I-am imirtat vocea prietenului meu in cel mai comic mod posibil. Devenise o leguma...
- Te-am auzit! a strigat acesta in timp ce se indrepta atent spre maslin.
- Stiu! Am vorbit cu voce tare, protestez eu cu voce de copil.
Incepem sa chicotim toti trei si mergem in spatele scolii. Tifa parea tacuta si nu s-a uitat nici macar o data la mine de cand au ajuns, semn ca dragutul de Cloud i-a spus de ciondaneala noastra. Chiar in momentul in care vroiam sa ii explic Tifei toata tarasenia aud vocea cuiva in curtea scolii. Am impietrit instantaneu crezand ca gardianul a iesit sa verifice curtea scolii ca in fiecare zi insa apoi i-am recunoscut vocea lui Shino. Parca l-am auzit si chicotind ceea ce m-a facut sa verific. Era cu o fata cu parul blond-roscat si lung, destul de draguta insa nu o cunosteam. Am stat putin sa ma gandesc si mi-am amintit de ora de sport cand o majoreta a incercat sa se dea la Shino. Am stat putin si am gasit o oarecare asemanare intre fete desi nu am fost foarte atent la ea si am dedus din asta ca era aceeasi persoana. Dar ce sa caute aici amandoi?
- Mai, mai, mai, daca nu este chiar tanarul Aburame Shino, am spus mai tare incercand sa imi abtin rasul.
- Sa te duci dracu, Noctis! zice prietenul meu in timp ce se intoarce sa ma loveasca.
- Sa iti fie rusine Shino! ii zic oprindu-l si indreptandu-mi privirea spre fata ce ne privea oarecum amuzata. Ai o noua prietena si mie nu imi faci cunostinta? I-a stai asta nu-i tarfulita de la majorete care se dadea la tine ieri? Acuma iesi cu ea nebunule? il intreb repede nelasandu-l sa-mi raspunda si dandu-i un ghiont in joaca.
In urmatoarea secunda nu pot spune ce s-a intamplat dar stiu sigur ca aveam o durere ingozitore in partea de jos a corpului, iar cand am deschis ochii am vaut-o pe Tifa ingrijorata, iar Cloud ma ajuta sa ma tin pe piciore. Shin o scutura incet pe tipa care ma lovit spunandu-i sa se calmeze ca am facut o confuzie. Am auzit ca prin vis cand tineam ochii inchisi ca a zis ceva gen: " Tarfulita sa o faci pe mata! Si nu te mai tine de pantaloni ca deja am facut ombleta! "
Nu intelegeam ce anume am gresit. Adica majoretele se culca cu fiecare baiat din scoala deci prin urmare sunt tarfe. Nici una nu reactioneaza violent atunci cand le spui astfel, ba mai mult chiar i-au asta ca pe un compliment si in majoritatea cazurilor il considera un avans. O data m-am trezit cu una dintre acestea in casa la mine, noaptea, incepand sa se dezbrace si spunandu-mi ca ma doreste de cand ne-am intalnit la scoala. Iar singurul contact ce-l avusem cu ea a fost cand mi-a dat jos din mana cele trei carti si i-am spus ca este o tarfa imputita sau ceva de genul.
Cand am reusit in sfarsit sa ma ridic in picioare si sa imi gasesc glasul am fost nevoit sa imi cer scuze. M-am simtit ca si cum prietenii mei m-ar fi injunghiat pe la spate punandu-ma sa-mi calc pe orgoliu in fata unei fete, insa era clar ca gresisem ceva si eu eram singurul vinovat.
Dupa ce mi-am cerut scuze si-a cerut si ea pentru lovitura, iar vocea ei m-a facut sa tresar imperceptibil... era dulce, suava si avea o urma de resemnare in tonalitate. Parea sincera. Asta fiind primu lucru care mi-a atras atentia asupra persoanei ei si m-a facut curios.
Shin ne-a facut cunostinta intr-un final accentuand faptul ca s-a mutat de curand, facandu-ma sa ma jenez din nou de actiunea mea si ne-a spus ca noi suntem singurele persoane pe care le cunoaste deci ar trebui sa avem grija de ea pana se acomodeaza. Cloud a intrebat in soapta de sora ei insa privirea lui Shin l-a facut sa taca. Ce era in neregula cu sora ei? Curiozitatea ma macina pe dinauntru si nu-mi aminteam sa fie asa de greu sa cunosti persoane noi. Aura de mister ce invaluia aceasta fiinta firava ma intimida.
Apoi Shin a luat-o de mana si ii mai arata si povestea cate ceva si am putut sa o compar cu fetele din scoala. Avea un mers lejer si elegant, talpile ei atingeau cu atentie pamantul si aproape ca imi venea sa o iau de mana sa nu zboare. Am spus aproape. Hainele ei erau comode si foarte cool, se pare ca m-am inselat groaznic in privinta ei. Chiar nu seamana cu o pitipoanca. Vorbeste clar si dulce, merge normal nu ca si cum ar calca pe cioburi, hainele nu ii sunt tipatoare si mai ales nu se poarta ca si una dintre ele.
Cand am ajuns in parc nu era nimeni asa ca am ales o banca dubla cu masa ca sa aiba Cloud si Tifa loc.
Pentru ca statea langa mine puteam sa o admir fara probleme, ochii ei albastri se plimbau parca mangaind coroanele maslinilor si apoi, cand se indreptau asupra lui Shino, emanau o caldura deosebita. Cateodata se intorcea catre mine si ramanea blocata cateva secunde, obrajii ei capatand o culoare rozalie foarte draguta. I-am zambit si mi-a raspuns cu un zambet dulce, copilaros. Acel albastru profund al ochilor ma facea sa nu mai vreau sa imi iau ochii de pe ea. Ar fi fost nepoliticos daca as fi facut-o prietena mea? Cred ca si Shino o place asa ca nu am voie sa ma bag... ce pacat.
In timp ce eu si Shino vorbeam de motoare, iar Tifa si Cloud plecasera pe alei, ea statea aproape intr-un colt iesind la iveala fapul ca nu se simtea la locul ei si parca vrand sa plece dar nu stia cum, se vedea ca ii era frica sa artaga atentia asupra ei cu vre-o scuza penibila.
As fi vrut sa o intreb ceva, sa o fac sa vorbeasca, sa nu se mai simta in plus si parea ca e interesata de modificarile pe care vroiam sa le fac motocicletei mele. Am detaliat piesele de care am nevoie inca privind-o si imediat ce a deschis gura m-am orpit, lasand propozitia in aer.
- Nu cred ca... incepe ea si vocea ca de clopotel l-a facut pe amicul meu sa faca ochii cat cepele.
- Poftim? intreaba el confuz in timp ce eu inca o priveam atent.
- Nu cred ca e cea mai buna idee, in afara de faptul ca piesele de care ai nevoie sunt de proasta calitate aici si cele din strainatate costa o avere, nici nu o sa tina. Am incercat si eu cam acelasi lucru pe motorul meu si dupa trei ture mi-a cedat, am ramas si fara frane si am intrat intr-un tir. Am fost in spital cinci saptamani, crede-ma... nu vrei asta!
Chiar nu ma ateptam ca o fata sa se priceapa la motoare, dar nu am spus nimic mi-a ajuns azi cat am jignit-o si sa recunosc are reflexe bune asa ca nu as vrea sa fac cunostinta si cu pumnul ei.
Dar zambetul lui Shin mi-a intrerupt sirul gandurilor, chiar eram curios de unde stie ca e destul de periulos sa fac acea modificare la motor asa ca am ascultat cu atentie ce a zis, evident uimit de rapuns.
- Stai putin, vrei sa zici ca ai facut aceeasi modificare, pai si cum ai ajuns sa faci cunostinta cu un tir? spun eu fara sa rasuflu uitandu-ma uimit la Shin care era de acord cu mine.
- Da aici eu sincer chiar vreau sa stiu detalii, cum? Shino si curiozitatea lui fara pic de limita...
- OK o sa va spun, pur si simplu sa intamplat cand am vrut sa fac schimbari pentru viteza si nu pot spune ca tata a fost de acord, el era de parere ca mai bine se ducea in Germania si cumpara pese originale, si dupa ce am inlocuit piesele vechi cu celelalte am iesit pe autostrada. Stiam sigur ca la acea ora nu prea erau masini asa ca puteam sa incerc sa vad cum merge. Totul parea perfect la inceput, motorul torcea ca o pisicuta asa ca am zis sa incerc viteza pentru ca, ei bine, de asta si facusem modificarile. Era un sentiment magnific si nu puteam da drumul manetei curioasa fiind de maximul pe care il puteam prinde. Cand am trecut de 150 km/h, mi-a crapat motorul si a inceput sa se comporte ciudat. Nu stiam sigur ce sa fac abia mai reuseam sa il tin pe autostrada plus ca viteza crestea si fara ca eu sa ating maneta, nu mai mentionez ca frana cedase la cat de mult o chinuisem. Am avut noroc ca singura masina pe care am intalnit-o a fost un tir oprit pe marginea soselei in fata mea...
- Pai cum adica ai avut noroc? o intrerupe Shino cu o voce ragusita.
- Ai rabare o sa intelegi, am incercat sa il evit in asa fel incat sa imi mai micsorez din viteza dar nu am reusit si am intrat direct in el fara sa il pot ocoli. Imi aduc aminte ca inainte de impact ma ridicasem in picioare pe motor si am sarit in spate. A fost un gest disperat si cred ca daca tirul ar fi mers pe autostrada nu as mai fi acum aici. Cand cele doua automobile s-au izbit au provocat o explozile care m-a proiectat cam la cinzeci de metri in camp, cel putin asta mi-a zis mama. Acum intelegi de ce am avut noroc? Ca tirul era oprit. Daca nu ar fi fost acolo si daca as fi evitat orice obstacol m-as fi oprit abia cand se termina combustibilul adica spre dimineata. Am scapat usor...
La sfarsit nu imi venea sa cred ce auzeam era incredibil cum a putut sa faca asa ceva. Ma uitam uimit la Shino care era la fel de impresionat. Simteam nevoia e a-l sterge pe Shino din peisaj. Aveam atata nevoie de fata asta incat imaginatia mea a luat-o razna aratandu-mi diverse scene in care o tineam in brate si o sarutam. Capul pieptului a inceput sa ma intepe asa ca am inceput sa imi masez zona cu palma. Ma intreb ce simt? Daca este atractie sau dragoste. Oricare ar fi mai bine ar disparea rapid pana ce eu si prietenul meu nu avem de suferit.
- Pai totusi cum ai reusit sa te refaci atat de repede, o intreba Shino ca de obicei curios.
- Nu stiu cum sa iti explic dar cel mai probabil datorita fluxului de chakra, raspunse stand putin pe ganduri, probabil nu stia nici ea sigur.
Dupa aceasta istorisire captivanta am inceput sa discutam tot felul de chestii despre motoare. Era atat de grozava incat deseori nici nu stiam ce sa ii zic. Se uita la mine si chicotea de fiecare data cand buzele mele se deschideau dar cuvintele nu ieseau la iveala. Eram fascinat de prezenta ei, de personalitatea ei unica, de firea ei neinfricata si de glasul dulce.
Seara tarziu, Shino isi aminti ca tatal lui are putina treaba cu el asa ca a vrut sa verifice mesageria . Chiar atunci am vrut sa o mai intreb ceva insa fata ei ingrozita m-a panicat. Isi scoase cu greu telefonul din poseta si se uita stupefiata la aparatul negru plin de stickere cu capete de mort si alte chestii destul de cool, apoi ne intreba cu vocea gatuita cat e ceasul si cand a aflat si-a cerut scuze si a disparut intr-un nor de fum.
Nu stiu cum de s-a intamplat insa ma simt incomfortabil acum ca a plecat. Ma uit la Shino si observ ca si el e destul de afectat de absenta ei. O place... la naiba. Pun pariu ca se asteapta sa o iau pe sora ei sau ceva de genu dar atunci de ce nu le-a adus pe amandoua? De ce o place tocmai pe Akane? Nu pot sa-i cer sa renunte la ea pentru mine, as fi un prieten de tot cacatul.
Pentru mine toate fetele au fost intr-o singura categorie, nici una nu era diferita de alta, toate erau tarfe care vroiau doar sa aiba la colectie cat mai multe relatii cu cat mai multi baieti. Ce s-a schimbat acum? Am gresit eu sau ea e unica? Destul de multi baieti au profitat de asta, si au ajuns intre picioarele a o gramada de fete. Cand eu abia ma mutasem toate fetele se tineau scai de mine incercand sa ma adauge la colectie. Fiind la inceput, incercam sa le refuz cu frumosul si prea tarziu am realizat cat greseam. Apoi l-am intalnit pe Shino care mi-a spus o gramada de lucruri, printre care si faptul ca, nu o sa scap de tarfele alea niciodata cu frumosul. Sfatul lui mi-a fost de ajutor si intr-adevar am reusit sa scap de mjoritatea, a fost o usurare. Ii sunt recunoscator pentru atatea lucruri, cum as putea sa-mi tradez fratele?
Apoi, cam la doua saptamani dupa ce m-am mutat, i-am cunoscut pe Cloud si prietena lui. Nici Tifa nu parea sa fie ca celelalte, era o exceptie rara si m-a facut incetul cu incetul sa o respect ca persoana si fata.
Imi revin din transa amintirilor datorita fastacelilor lui Shino. Nu mai suportam tensiunea dintre mine si el. Ma apasa greu pe suflet si imi venea sa zbier de durere. Cel mai bun prieten din lume si fratele pe care nu l-am avut niciodata mi-a fost alaturi inca de la inceput invatandu-ma ca pe un copil mic care e treaba in satul asta, a renuntat la multe pentru mine si eu ma gandesc cum sa-l sap pe la spate? De ce toate fetele trebuie sa faca asta? Sa dea peste cap toata viata unui baiat atunci cand acesta o simpatizeaza. Da o simpatizam pe Akane, dar la fel si Shino si chiar nu aveam de gand sa renunt la fratele meu pentru ea. Nu, nu aveam de gand.
Nu dupa mult timp Cloud mi-a trimis un mesaj anuntandu-ma ca ei vor pleca acasa deoarece Tifa este obosita si vor iesi prin intrarea de Nord a parcului. M-am simtit usurat sa stiu ca nimeni nu ma poate intrerupe si ca pot sa ii pun toate intrebarile ce ma distrug pe interior.
- Si spune-mi, incep eu cu voce joasa incercand sa par cat mai normal, fara sa il privesc.
- Da? ma incuraja el la fel de distant.
- Ma intrebam, umm, cum arata sora ei?
L-am privit o clipa sa ii vad reactia insa el doar a zambit. Un zambet atat de fals incat am crezut ca l-a facut intentionat. Privea un punct fix undeva departe de mine insa nu m-am chinuit sa vad care ar fi acela.
- Vreau sa stiu, am adaugat eu rugator, trebuie.
- Nu e genul tau oricum. Este mai, nu stiu cum sa-ti zic, mai calculata si plina de viata. Nu seamana la aspect cu Akane cred ca e infiata sau sunt surori vitrege. Se imbraca destul de bine si este foarte puternica, asta au spus gandacii mei in legatura cu abilitatile si puterea ei. Akane o intrece doar cu putin si ce ti-a facut tie e minimul puterii ei.
Mi-am dus mana la obraz inconstient amintandu-mi arsura pe care am simtit-o dupa palma ei, sa nu mai spun de cealalta lovitura.
- Si de ce nu e genul meu? am insistat eu.
- Pentru ca Akane este, mi-a raspuns inghitind in sec si parand sa regrete.
- Dar e si genul tau nu-i asa, amice? l-am intrebat punandu-i mana prieteneste pe umar si zambindu-i strengareste. Nu vroiam sa stie ca o plac. El trebuia sa fie fericit, asta era tot ce conta pentru mine.
Nu mi-a raspuns la intrebare, s-a uitat la ceas si a zis ca trebuie sa vorbeasca cu tatal lui si ca ar trebui sa mergem acasa. Nici nu puteam sa explic cat de aiurea ma simteam in momentul ala insa nu am mai lungit discutia. Ne-am indreptat in tacere spre iesirea din parc apoi amandoi am mers spre casele noastre ce se aflau in directii opuse .
Cerul era plin de stele sclipitoare insa luna era invaluita de nori grei, doar cateva sulite argintii evadau de sub mantia groasa ajungand pe pamant. Umbrele dansau nebune in jurul meu trimitandu-mi fiori in tot corpul. Cativa stalpi de iluminare ma ajutau sa vad pe unde merg desi nu acesta era motivul pentru care priveam numai in jos. Poate o sa fie altfel... si poate o sa o plac pe sora ei sau, sau mai bine Shin sa faca asta... Prea multa bataie de cap si incetul cu incetul se transforma intr-o migrena insuportabila. Poate ar fi mai bine sa ma grabesc acasa.
Zis si facut in doua minute m-am afisat in fata casei cu un zambet tamp pe fata si moralul la pamant. Luminile erau aprinse in toata casa semn ca ai mei sunt acasa. Alte intrebari insuportabile, alte critici despre responsabilitate si chestii aiurea. Sper doar sa ma pot furisa pana in camera mea pentru un somn binemeritat inainte sa ma pierd cu firea ca de obicei.
Am pasit cu o retinere vizibila pe aleea ca de mozaic ce avea pe ambele parti tufe pitice de pomisori ornamentali, frunzele acestora emanand o mireasma plina de prospetime ce te relaxa usor, dandu-ti o stare de somnolenta linistitoare. Am mers de-alungul aleii apoi deschid portita mica din laterala usii de la intrare ce ducea spre gradina. M-am dus la fuaierul din lemn de nuc negru sa ma pregatesc psihic pentru cearta cu ai mei. Am privit florile plantate de mama si am oftat. Trebuia sa fac asta. Eram prea obosit si nu-mi suradea ideea de a dormi aici.
Am intrat usor in casa si am inchis usa cat de silentios am putut. Un val de caldura ma izbi din plin iar narile mi-au fost inundate de o aroma de cozonac de casa si inca ceva. Stomacul a inceput sa mi se revolte amintindu-mi ca nu am mancat destul la pranz. Am oftat din nou a nu stiu cata oara pe ziua de azi si am mers in bucatarie. Mama m-a poftit voioasa la masa si mi-a asezat cina in fata sarutandu-ma pe frunte.
- Cine a murit ? am intrebat ingrijorat dupa cateva secunde de la gestul ei.
Au inceput amandoi sa rada si mi-au spus sa mananc linistit. Nu am mai insistat pe subiect, stiam ca o sa trebuiasca sa imi spuna pana la urma. Probabil ca mama v-a pleca iar de acasa si de aceea a gatit atat. Imediat ce am terminat de mancat si i-am multumit mamei pentru masa am zbughit-o la mine in camera.
Am inchis usa si m-am rezemat o secunda de ea. Somn, somn am soptit ca pentru mine si m-am indreptat spre dus. Acum ca eram mai relaxat poate existau sanse sa dorm putin . Patul era atat de tentant si imediat ce m-am strecurat intre cearceafuri la caldura am adormit.

A doua zi m-am trezit goraznic de obosit de parca toata noaptea as fi fost ocupat. Am facut un dus care m-a obosit si mai rau, iar singurul mod posibil de a-mi mai reveni putin era mororul meu si adrenalina ce-mi pulseaza nebuneste prin vene.
Dupa ce mi-am asamblat motorul inapoi, doarece nu apucasem sa montez piesele noi , am rasucit cheia in contact zambind. Ce sunet magnific. Eram gata sa zbor spre linistea de la marginea orasului unde voi face cateva scheme si ma voi intoarce acasa sa vad ce are mama de gand sa faca.
Goneam ca un nebun prin oras insa pe un drum diferit de ce avusesem de gand cand parasisem casa. Eram in cautarea a ceva anume, si desi stiam ce cautam nu doream ca acest gand sa mi se plimbe prin cap. O cautam pe ea si speram sa o gasesc. Mi de imagini imi zburau prin minte si nu toate erau cuminti. Drace ce mi-ar placea sa o simt, sa stiu ca e doar a mea si totusi stiam ca nu este posibil. Cand am inceput sa ocolesc soferi spre a ajunge la destinatie am uitat cu totul de grijile mele si m-am concentrat sa nu fac vre-un accident . Totul era perfect pana la un stop unde am oprit si fara sa vreau m-am uitat in dreapta mea ca sa vad un Yamaha rosu ce torcea nervos . Raman putin blocat, intrand intr-un fel de transa. Pe acel motor era, in mod sigur, o tipa si nici nu avea casca, doar o pereche de ochelari si culmea nici nu era soare afara. Intr-o fractiune de secunda mi-am amintit faptul ca Akane a zis ca are un Yamaha rosu. Am privit-o mai atent pe fata din fata mea si am recunoscut acel par blond-roscat, stralucitor. Am vrut sa imi dau casca jos dar nici nu am apucat din cauza culori verde a semaforului. Am injurat in gand toti sfintii pentru ca nu a putut tine mai mult cu 5 secunde culoarea rosu apoi am urmarit-o pe strazile ce duceau inspre centrul Konohai.
Conduce de parca ar fi la curse, dar totusi pentru o fata se strecuara destul de usor printre masini. Am pierdut-o o secunda din privire si apoi am vazut-o cum trece in viteza pe langa mine dar in sens opus .
- Ce dracie? mi-am zis inconstient si am intors cat am putut de repede ca sa nu o pierd din nou.
- Vrei sa ne jucam, atunci prinde-ma !spuse cu o voce increzuta si totusi inconfundabila .
Demara in tromba in sensul opus si mi-am dat seama ca vrea sa ajunga la periferie. Politia nu prea circula pe aici asa ca singura explicatie logica pe care o gasesc e faptul ca vrea sa fim singuri . Am zambit la gandurile perverse ce mi-au revenit in cap si am simtit cum ma incalzesc. Ok daca a vrut joca sa vedem cum se descurca, imi spun in gand, zambind ironic. Am urmarit-o o vreme in timp ce vantul se juca obraznic cu parul ei. Ocoleam fiecare masina ce-mi aparea in cale si ma apropiam din ce in ce mai mult de ea, dar cum am ajuns la periferie am luat-o pe o scurtatura sperand sa ii fac o surpriza.
Cand ies in fata ei realizez ce greseala am facut. Spatiul in care ma aflam nu ii permitea sa faca nici o manevra ca sa ma ocoleasca sau sa evite impactul iar ea nu parea sa incetineasca in vre-un fel, in urmatoarea secunda ramanand perplex pentru ca ea efectiv a sarit pe deasupra mea. Nu imi venea sa cred. In cele 5 secunde in care eu nu mi-am putut misca nici un muschi ea a calculat o saritura de prima clasa pe un teren improvizat si total necunoscut ei.
Opreste motorul paralel cu mine si imi cere sa ii spun cine sunt, iar eu vrand sa ma joc cu ea o tachinez putin, incerc sa imi dau casca jos dar surpriza curelele se blocasera, incredibil asa ca incerc sa lungesc momentu dezvaluiri mele enervand-o la culme si facand-o sa vina spre mine si dandu-mi chiar ea casca jos si dadu-se doi pasi in spate parca vrand sa ma analizeze.
Am zambit usor in timp ce ea parea mai de graba uimita decat fericita de revederea noastra asa ca m-am hotarat sa profit de moment. M-am apropiat usor de ea privind-o in ochi si am zambit cand obrajii ei au capatat din nou culoarea aceea roz draguta. Micsorez din ce in ce mai mult distanta dintre noi inca privind-o adanc in ochi. Mana mea ii mangaia usor obrazul fin facand culoarea roz sa se extinda. Se apropie si ea de mine iar inima incepe sa imi galopeze ca o ticnita. Am incercat sa o ignor concentrandu-ma pe buzele ei apetisante ce se aflau la o distanta milimetrica de ale mele. Simteam cum picioarele o sa imi cedeze din cauza suspansului. Aveam sa ii gust buzele subtiri si rosii in cateva secunde. Din nou acea stare de caldura ma imbratisa ca si mai inainte cand gandurile necurate imi invadasera mintea .
Nerabdarea imi tot trimitea impulsul de a o lua in brate si de a o strange la pieptul meu. Buzele noastre s-au mangaiat usor apoi o durere imi strabatu crestetul capului anuntandu-ma ca s-a terminat.
Am protestat in timp ce imi scoteam casca din cap si am intrebat-o daca chiar trebuia sa faca asta. A zambit in timp ce a aprobat ceea ce spusesem. S-a urcat gratioasa pe motor si mi-a spus ca astazi vor merge sa se inscrie la scoala si ca o sa ne vedem acolo. Aveam de gand sa o tachinez insa tot ce a mai ramas in urma ei a fost zgomotul dulce al motorului si un nor des de praf. Locul asta parea ca avea un farmec aparte acum cand am fost atat de aproape de a o saruta. Am zambit prosteste vrand sa ma intorc acasa.
Fata asta ma inebuneste in adevaratul sens al cuvantului si nu stiu de ce vreau sa o simt cat mai aprope de mine, eram atat de aproape... La naiba cat de prost am putut fi. Cum ma asteptam eu sa reactioneze ca celelalte fete cand e evident ca nu este asa. Normal ca m-a refuzat pentru ca daca mi-ar fi sarit de gat inca de la inceput nu mi-ar fi placut atat.
Stateam in mijlocul drumului gandindu-ma la cat de aproape eram de o saruta insa sunetul asurzitor al telefonului ma trezeste din nou. De aceasta data era Shin care vroia sa afle cu disperare pe unde sunt, entuziazmat la culme de faptul ca a vzut-o pe Akane pe motor , trcand prin fata casei lui cu o viteza nebuneasca si alte detalii, intr-un final aflu ca ne intalnim la scoala.
Cand ajung acasa deja ma simteam mai relaxat decat atunci cand parasisem casa, poate ea era de vina insa acum tot ce vroiam sa fac era un dus si sa ma pregatesc sa merg la scoala.
Am plecat din nou pe jos de aceasta data fiind convins ca motorul mai mult m-ar incurca si ma intalnesc cu gasca in fata scolii. Am stat un timp pe bancute asteptand-o pe Akane si intr-un final apare si urmata indeaproape de o fata zvelta cu parul rosu sangeriu si ochii negri. Sigur era sora ei , tinuta ii era diferita si straina mie insa pe ea statea foarte bine. Era inalta si corpul ii era bine facut. Aceasta s-a indreptat direct spre Kiba si Akamaru a sarit in bratele ei.
Dupa toate prezentarile de riguare si momentul comic creat de Rose in legatura cu mine si Akane mergem in parc. Rose radea dulce in timp ce topaia impreuna cu Akamaru. Ne binedispunea pe toti in special pe Hinata, care se parea ca se bucura de cea mai mare parte a atentiei roscatei.
Cand am incercat sa gasim o banca pentru toti, o surpriza de-a dreptul proasta din punctul meu de vedere ne-a stricat ziua inainte sa inceapa. Se parea ca nici Gaara cu gasca lui nu aveau chef sa stea in casa si mai rau era faptul ca nu apucasem sa ii aducem la cunostinta lui Akane cat de periculosi erau fratii din satul Nisip. Ichi se afla prea aproape de el si nu aveam cum sa o luam de acolo. Dupa spusele lui Akane il placea pe Gaara insa pe mine nu ma bucura aceasta veste. Kiba s-a dus dupa ea in timp ce i-am explicat lui Akane care-i faza cu cei trei insa se parea ca Gaara deja pusese ochi pe Rose. Vom avea mari probleme cu ei sunt sigur sper doar sa le facem fata.
Cand soarle apunea noi inca eram in parc, dar in scurt timp unii dintre noi au inceput sa dispara fiecare pe unde apuca. Cloud si Tifa plecasera acasa primi deoarece se parea ca Tifa trebuia sa vorbeasca ceva cu mama ei, apoi Hinata a fost luata de verisorul ei Neji si Kiba s-a dus sa o conduca pe Rose acasa avand in vedere ca si Gaara plecase de putina vreme din parc.
Acum doar eu, Shino si Akane mai eram in parc razand si discutand despre diverse. Shino statea singur pe o banca iar noi pe cea de vizavi. Ma uitam la ea cu coada ochiului, as putea spune mai degraba ca o analizam din fiecare punct. O deranjau privirile mele si asta se puta oberva foarte lejer din gesticularile ei exagerate si incercarile de a fi atenta la orice altceva decat persoana mea. Cand ma miscam in spatele ei se intorcea alarmata dintr-un motiv pe care nu l-am inteles prea bine. O priveam in ochi pret de o secunda si apoi ma prefaceam interesat de spusele lui Shino numai ca sa o tachinez.
A intors capul spre Shino si parul ei matasos mi-a atins mana. Am tras-o usor de par si i-am zambit rautacios in timp ce ea chicotea de zor. Acel sunet mirific ce imi mangaia usor auzul si ma invelea cu o patura parfumata de fericire. Fluturasi se agitau nervosi inauntrul meu si ma faceau sa ma incrunt insa motivul nu mai era asa de sigur.
Am realizat prea tarziu ca mica noastra ciondaneala l-a facut pe Shino sa se opreasca din povestit si sa zambeasca multumit. Ea, precum o fetita rasfatata s-a intors cu spatele la mine in semn ca nu imi va mai vorbi, iar eu ca si un baiat rau ce sunt am continuat sa o tachinez. Shino radea de amandoi cu pofta insa expresia i s-a schimbat rapid.
-Umm.. va este sete? intreaba privindu-ma rugator in speranta ca voi merge cu el.
-Trei sucuri ar fi grozave, ii raspund chicotind, si frate nu pot sa vin cu tine doar nu vrei sa o lasam pe Aki singura, am adaugat nemaiputand sa ma opreasc din ras.
Dupa ce Akane i-a zambit ca sa il asigure ca totul este in ordine acesta a mai adaugat decat ca se va intoarce repede accentuind ultimul cuvant. A luat-o la fuga spre iesirea din parc insa o sa am timp suficient sa discut putin cu ea.
Luna era sus pe cer invaluita in mister ca de fiecare data, ea doar o privea , as fi vrut sa stiu la ce se gandeste, privea astrul cu atata intensitate si de o data o vad ca se intoarce si ma priveste de parca o mie de intrebari mar lovi odata cu privirea ei. Intr-un impuls i-am luat mana ce o tinea pe banca intr-a mea si i-am simtit racela pielii de parca ar fi fost un cub de gheata. O priveam fascinat in timp ce temperatura mainilor nostre se egala, iar mana ei libera a ajuns usor pe obrazul meu, raceala imi patrundea in piele, ii apasam mana pe obraz pentru a intensifica senzatia de neilocuit ce o avem.
O priveam inca in ochi incerand sa aflu raspunsuri la intebari nerostite, si fara sa imi dau seama ma apropiam de ea, cand a observat asta a intrat in panica si a incercat sa se dea inapoi dar nu a reusit din cauza maini mele ce se afla pe spatele ei si care o impiedica sa faca vre-o miscare gresita sau sa ma faca sa imi regret faptele mai tarziu. Momentul era perfect, locul la fel si nimeni nu ne putea intrerupe decat Shino cu sucurile lui, dar din cate il stiu pe amicul meu cu siguranta a observat ca ceva se intampla si a facut asta inentonat. Nici unul dintre noi nu spunea nimic doar ne privem adanc in ochi descoperindu-ne unul pe altul. Corpurile noatre deja actionau involuntar fara sa mai asculte de comenziile creieului ci doar de ale inimi.
Ii simteam bataile inimi, devenint din ce in ce mai alerte cu cat ma apropiam de ea mai mult. Acum eram atat de aproape, o simteam tremurand, ii simteam respiratia calda si nergulata incalzidu-mi obrazul , i-am incadrat fata intre mainile mele privind-o in ochii si am obervat ca cedase , nu mai vroia si nici putea sa opuna rezitenta, si isi dorea la fel de mult sa imi simta gusul.
Deja nu mai puteam sa lungesc momentul asa ca ma lipit-o de mine si in urmatoarea secunda buzele nostre se uneau in sarutul de mult asteptat, ii simteam buzele moi si catifelate atingandu-le timid pe ale mele, vroiam mai mult si simteam ca si ea vroia la fel, i-am desfacut buzele si fara sa caute prea mult limba mea a gasit-o pe a ei si au inceput jocul. Fiecare coltisor al gurii ei imi apartinea si nu parea sa ii displaca. Ma imbratisa strans cu mainile infipte in parul meu facandu-ma sa ma topesc intr-o mare de fericire inumana.
In sfarsit ii puteam simti dulceata inegalabila a buzelor. Mainile ei se jucau cu parul meu si adnceau din ce in ce mai mult sarutul tandru insa eu vroiam mai mult. As fi fost in stare sa o devorez daca as fi stiut ca voi pastra aceasta caldura inauntrul meu. Cand sarutul deveni din tandru in pasional aproape ramasesem fara aer. Parul ei imi mangaia usor fata in timp ce mainile mele o trageau mai aproape. Nu putea fi mai perfect de atat, nu vroiam sa se sfarseasca acest moment magnific, dar cum nimic nu e pefect strigatul lui Shin plin de veselie strica absolut tot si intr-o secunda de neatentie din partea mea Akane scapa din bratele mele si dispare in intuneriul prcului. Totul se intamplase atat de repede de parca nici nu observasem ca nu o mai tineam in brate, era de parca a luat tot cand a diparut. Dar totusi stiu ca am o sansa la inima ei si nu o pot rata. Intai trebuie sa o gasesc sa nu faca vre-o prostie.
Shin s-a asezat la locul lui, insa eu m-am ridicat prea rapid ca sa ii vad expresia.
-Amice trebuie sa plec, ne mai vedem , ii spun eu uitandu-ma agitat in spate si incepand sa alerg in directia in care a luat-o Aakane.
-Ce i-ai facut, a inceput sa tipe panicat in spatele meu dar deja nu il mai auzem. Cautam disperat peste tot sperand ca o iau chiar pe urmele ei.
Parcul era atat de mare si era foarte usor sa te ratacesti pe intuneric. Gafaiam si picioarele imi tremurau ingrozitor insa nimic nu m-ar fi convins sa ma opresc din alergat. Unde esti? M-am intrebat singur si desi nu rostisem aceste cuvinte cu voce tare ma asteptam sa imi raspunda. Prost, am soptit apoi oftand. Am fost insa mai mult ca nu i-am spus ce simt inainte sa actionez in acest fel. Trebuie sa ii explic si sa o fac sa inteleaga ca este totul pentru mine. O cunosteam deja de o zi si ma simteam de parca mi-am pierdut intregul orizontul odata cu plecarea ei. Pot sa jur ca plangea atunci cand a fugit. Din cauza mea. Asta nu trebuia sa se intample. Trebuie sa o gasesc.
Oh My 'effing God...cat e capitolul, Gezzuz.
Pai, ceva mai mult dialog, nu strica...? Adica, pe bune, de ce fugiti toti de el si spuneti ca Whai Doamne, un fic arata urat daca folositi dialog. Poti imbina perfect dialogul si naratiunea, perfect sa iti iasa. Nu ar strica daca ai folosi mai mult, lesin pana citesc atata descriere si naratiune, imi piere tot cheful.
Asa, ai avut ceva greseli de tastare minore, chiar nu le-am tinut minte pe toata, m-a apucat dilia pana am citit tot capitolul. Ai grija la semnele de punctuatie, delimiteaza paragrafele mai des cu cate un rand liber, se citeste mult mai usor si mult mai bine se intelege.
Asa, in rest mai poti lucra la descriere si la naratiune, nu ar fi rau.
Cam atat am avut de comentat.
Buh Bye !!!
Biscuitsel beibbii =p~ sii Mizuki-chi...o(^-^)o Away aveti un fanfic genial :x . Deci jur ca il ador . Doamne ce as mai putea spune ? Bine hai sa incep si euu ca toata lumea :
= Descrierea e prezenta sii deloc plictisitoare . ( si aici ma refer la amandoua :d )
= Naratiunea se imbina armonios cu descrierea sii actiunea nu e deloc grabita .
= Dialogul ? E perfect ! Adica eu il ador . :d
Capitolele sunt extrem de lungi ,iar asta ma bucura cel mai mult ;)) . [desii eu cred ca le vreau mai lungi . . . stiuu cer prea multe= )) ] .

Si iarasi cuvintele sunt de prisos ...Totusi fara ele nu ne - am putea exprima :)>- . In fine tot ce va cer e nextuul .Asa ca Biscuitsel grabeste-tee :> . Anunta - ma si pe mine cand il puui .:*
Hello ! dragilor ... Aici un next proaspat >:D< Enjoy
Capitolul 7 . Partea I : Resentimente.

Nu stiu cum s-a intamplat insa acum ma aflam in intunericul camerei mele, privind absenta frumusetea sangeriie a trandafirilor ce se asternea calma in spatele casei.
Astazi, mai mult ca oricand, aceasta priveliste mi-se pare macabra si dureroasa. Puritatea rosie a petalelor imi inteapa ochii eliberand cristalele sarate. Linistea serii este apasatoare, intr-un fel sau altul, doar adierile calde de vara tarzie mai canta printre frunzele aramii o doina veche si dulce.
Plangeam din nou. Mi-am strans mainile in jurul trupului meu fragil si tremurand intr-o imbratisare consolatoare. Ma simteam atat de goala si suferinta surda din interiorul meu intensifica starea deplorabila in care ma aflam. Mi-am dus inconstient palma in dreptul inimi si am apasat usor suspinand.
Am murit pentru a doua oara insa nimic nu s-a schimbat. Oare ea stie ce se intampla? Isi aminteste? Ma striga din lumina sa o urmez inapoi la realitate? Nu o aud. Atat de adanc m-am afundat in intuneric? Imagini incep sa se invarta in capul meu incercand parca sa-mi atraga atentia. Am incercat sa ma calmez si sa le pun in ordine insa un gand nu imi dadea pace. Oare am facut bine?

Flashback:
Curand s-a facut seara si frigul imi facea pielea de gaina. Am mai privit o ultima data sa ma incalzesc cu imaginea lui dar plecase de mult. Kiba a observat ca ma uitam dupa el si s-a incruntat. Inainte sa zica ceva l-am rugat sa mergem acasa.
Drumul a fost o tortura lunga si dificil de suportat. Am fost urmarita de acel parfum ca de o prezenta vie si am inceput sa tremur. Am scapat un oftat infundat insa un altul a plutit in linistea stranie a serii. Kiba masura trist orizontul, ochii lui exprimand o durere apasatoare.
-E aici, insa nu o sa iasa daca sunt cu tine. Doresti sa plec?
O intrebare atat de simpla insa ce mi-a facut inima sa se opreasca o clipa prin intelesul absurd ce-l poarta. Ce as putea sa-i spun? Ma priveste tacut cu o privire goala parca incercand sa ghiceasca.
Am scuturat neputincioasa din cap in timp ce stomacul mi se facea ghem. L-am luat de mana si am inceput sa fug spre siguranta caminului.
-Nu mai vreau, a fost singurul raspuns ce i l-am putut da aproape soptit.
Oare am gresit? Nu cred fiinca m-am simtit mai linistita o data ce am ajuns in fata casei si l-am vazut din nou zambind. Totul s-a transformat in mintea mea intr-un joc copilaros uitat de mult: " De-a vati-ascunselea "
-Nu cred ca am scapat, rosteste intr-un final aproape chicotind.
-Imi pare rau ca iti creez probleme si multumesc ca ai ramas, i-am spus printre gafaieli si el doar mi-a zambit. Akamaru a latrat zgomotos si mi-a sarit in brate dezechilibrandu-ma. Kiba m-a prins grijuliu de incheietura si m-a ajutat sa stau pe picioarele mele, apoi am inceput sa chicotim.
-O sa fie bine, m-a asigurat srangand usor mana mea rece...
End Flashback.

Am suspinat din nou si am privit gradina. Stiam ca este acolo in intunericul noptii invaluit de o mantie de umbre. Am mai privit inca o data in golul de smoala pregatita sa merg in pat pentru un somn binemeritat. Voi avea cosmaruri stiindu-l acolo undeva, gata sa ma atace. Mai bine sunt prevazatoare.
-Rinnegan, am soptit cat de incet am putut ochii mei capatand o culoare purpurie si un aspect de unda oferit de cercuri concentrice in jurul pupilei. L-am detectat pe bancuta din gradina la umbra salcamului. Era aproape imposibil sa nu-l vad.
Am sarit pe geam aterizand pe varful picioarelor intre tufele de trandafiri dar cum sunt sigura ca m-a vazut am iesit cu pasi delicati inspre bancuta. Ce o sa ii spun ?
Statea acolo ca si cum era in casa lui. Privea tacut florile inspirandu-le adanc parfumul ca pe o sursa de viata. Cand s-a ridicat in picioare si a facut un pas inspre mine o multitudine de sentimente au inceput sa se inghesuie inauntrul meu precum un val rece ce se izbeste de stanci. Respiram cu dificultate de parca ma inecam si am incercat sa ma indepartez de el cu pasi marunti dar siguri fara sa privesc o data in spate.
Prezenta lui imi crea o stare de panica, dar in momentul in care nu l-am mai vazut in parc, disconfortul a pus stapanire pe fiinta mea. Era ciudat si infricosator.
Incercand sa scap din inchisoarea privirii lui am uitat complet de labirintul de spini ce ma astepta doritor sa-mi guste fie si numai putin sangele. Am pasit usor si am auzit un fel se sfarait insa nu i-am dat atentie pana ce un zid rece si totusi moale m-a imbratisat eliberandu-ma din hipnoza provocata de prezenta lui. Am ajuns langa casa deja? Dar ce s-a intamplat cu tufele de trandafiri? M-am intors inspre raspunsul intrebarilor mele si am zambit. Nisip ... puterea lui, cum de sunt asa de neatenta ?
Am luat un pumn de nisip si am inceput sa ma joc cu el. Aproape inconstient in mainile mele capata forma o inima. Incantata de rezultat am vrut sa-i impartasesc bucuria insa fata lui parea mai mult uimita decat fericita. Nu am dat importanta acestui detaliu si am continuat sa ma joc, de data aceasta in mana mea creindu-se o clepsidra. Cand am realizat ca nisipul imi asculta ordinele m-am gandit sa fac ceva mai dificil si in mainile mele a luat forma, mai real decat as fi vrut, un pumnal gravat cu numele meu precum cele detinute de tata.
Am dorit sa vad cum functiona nisipul intr-o lupta dar nu vroiam sa ranesc pe nimeni. Am creat un perete imaginar ridicand mana si mangaind aerul in linie dreapta precum intr-o cutie invizibila, m-am departat cativa pasi pentru a arunca mai apoi pumnalul spre zidul meu invizibil. Mi-am dorit ca nisipul sa zboare in forma de artificii si la contactul dintre cele doua franturi ale imaginatiei mele a rezultat o minunata ploaie de nisip marunt si fin.
-A fost distractiv, am chicotit eu privindul pe Gaara insa mimica lui era asa de ciudata incat m-am temut o clipa.
-Dar... Cum ai ... ? ma intreba inghitind des si zgomotos.
-Tu nu ai mai modelat plastilina pana acum? E cam acelasi lucru, i-am raspuns eu simplu.
-Dar nisipul ma asculta numai pe mine... Mereu a fost asa, protesteaza cu vocea gatuita.
-Nu fi copil si du-te acasa. E tarziu, am mai adaugat amuzata si am sarit inapoi in camera mea prin geamul deschis.
Nu l-am mai urmarit insa stiu ca s-a dus acasa. Parfumul lui a disparut la scurt timp dupa ce eu am intrat in camera mea insa am fost oricum mult prea distrata sa verific. Patul primitor si calduros ca intodeauna a fost indeajuns sa uit de tot ce s-a intamplat in aceasta zi si sa pasesc spre distrugerea dulce a mintii mele.

Visez. Sunt constienta de asta si totusi totul pare atat de real, de pasnic. O stare de bine pune stapanire pe mine si ma ajuta sa privesc in jur.
E noapte si liniste, lumina difuza a lunii palide se strecoara printre frunzele copacilor direct pe cupele florilor albe ce impodobesc pajistea pe care ma aflu. Sunt cateva dealuri goale si lipsite de viata in jurul meu insa sunt ascunse in intuneric. Nu era nici o urma de nor pe cer cu toate astea era greu sa disting ceva inspre orizont. M-am multumit sa privesc fascinata frumusetea sutelor de flori pitice a calor puritate si fragilitate mi-se parea unica atunci cand dansau cu razele lunii. O umbra de lumina imi atinge chipul precum un fluture gratios si incepe sa mangaie delicat fiecare floare in parte din jurul meu intr-un joc ce nu l-am inteles.
Un sunet trist imi este adus de adierea vantului si ma intorc cu toata fiinta spre sursa lui.
Ma simt inconjurata de teama si farmecul ei rece ma imbratisa strans cu bratelei lungi ca niste mladite de vita ce se agata de orice pentru a ajunge deasupra mizeriei. Acolo, pe un deal, o silueta mica statea ghemuita cu fata la pamant si tremura. Nu-i vedeam lacrimile dar le simteam precum niste zgarieturi pe suflet.
Oare cine plange in lumina lunii ? Acel copil seamana cu mine, pe cand viata abia incepuse sa ma incerce si pe cand izvorul de lacrimi curgea lin si cristalin.
Din spatele unui salcam ce se afla in fundal, a carui umbra nu am oservat-o, apare mladioasa o persoana mai matura si incercata de viata. Abia cand a ajuns in baia de lumina am putut sa ii disting infatisarea. Parul carunt era prins intr-un coc simplu la spate si doar doua suvite ii alintau fata brazdata de riduri. Bunica Yune era langa mine si ma privea adanc in ochi cu blandete in timp ce imi mangaia dragastos crestetul capului. I-am zambit si parea totul in ordine dar de ce nu ma simt bine?
Era ciudat cunoscand-o pe bunica care nu a fost vreodata blanda, amabila sau iubitoare in vre-un fel. M-a strans duios in brate si mi-a sarutat fruntea. Un fior rece mi-a traversat sira spinarii si am inchis ochii sperand sa dispara.
A durat cat o bataie de inima sa-si treaca mana pe dupa mijlocul meu si sa ma franga precum o crenguta subtire si uscata. Un scancet slab a fulgerat aerul si apoi un tipat sfasietor ca un ecou din toate directiile m-a ajuns din urma.
Micuta faptura se zbatea cuprinsa de spasme cumplite intr-o balta de sange in timp ce femeia o privea satisfacuta lingandu-si buzele. Am inceput sa scuip sange, incercand disperata sa-mi fac plamanii sa functioneze, in timp ce ma uitam scena macabra din fata mea. Priveam inmarmurita cum copilul ce-mi semana se agata de ultimile clipe incercand sa vorbeasca. Vopseaua rosie s-a intins inconjurul ei ca intr-un tablou sinistru.
-Fugi! a zbierat ea disperata cu ultimile puteri, apoi bunica a impins-o la vale pierzandu-se in intuneric.
Am privit dara rosiatica ce ramasese in urma trupului pustiit de suflet si am inceput sa plang. Am cautat-o pe bunica insa disparuse, doar rasul ragusit mai era adus de vant usor, usor.
M-am trezit in timp ce pulsul imi bubuia frenetic in urechi. Am incercat sa ma ridic din pat ca sa ajung pana la baie insa trupul imi era inutil. Un oftat profund a plutit in liniste si am inceput sa-mi masez tampla. Am simtit o cantitate foarte mare de chakra in camera si nu semana cu a niciunei persoane cunoscute. Deoadata muschii mi s-au incordat si, dintr-un salt, ma aflam langa pat gata de lupta. Am cercetat cu atentie camera si sangele mi-a inghetat in vene cand am vazut-o pe bunica langa geam. I-am vazut unghiile crescandu-i ascutite si amenintatoare insa nu ma puteam misca. Uram acea privire goala si acea putere a ei de manipulare fizica si mentala. Nu am avut timp sa reactionez deoarece intr-o fractiune de secunda a facut cateva semne cu mana si si-a aruncat unghiile ca pe niste proiectile in directia mea. Am reusit sa ma feresc de patru dintre ele insa a cincea mi-a strapuns umarul. Mi-a fost atat de teama de urmatorul atac si as fi vrut sa fug insa trupul mi-a devenit moale si incontrolabil. Cu ultimele puteri am facut cateva semne cu mana in timp ce bunica se repezea la mine si am aparut la Akane in camera.
Am inceput sa tip de spaima si apoi liniste. Doua sunete am mai deranjat linistea aceasta perfecta. Unul asemuit unei saltele ce revine la forma sa initiala si unul precum o soapta greu de inteles.
O silueta statea nemiscata in timp ce doua bucati albastre de stele sclipitoare cercetau camera.
-Akane! am apucat sa soptesc inainte sa simt dusumeaua rece sub tampla si lichidul cald si lipicios scurgandu-se pe hainele mele si pe podea.

Stiu ca este cald ... foarte cald. Patura groasa ma tine captiva intre cearceafurile facute ghem sub mine, atat de ude si deranjante. Umarul stang ma inteapa si simt broboane de sudoare alunecandu-mi pe frunte. Unde sunt? Aceasta ultima intrebare ma face sa deschid panicata ochii si sa ma ridic in capul oaselor privind in jur.
Bandaje murdare peste tot, un miros statut pluteste in camera si un vas ce contine un lichid scarbos ce-mi face stomacul sa se revolte este tot ce vad in camera.
Ies de acolo inainte sa reimprospatez privelistea cu inca ceva dezgustator si ma tarasc pe scari spre bucatarie.
Imi strang pumnul stang si durerea imi sageta din nou intreg corpul. Scancesc scurt si incep sa injur in gand imaginatia mea bogata si visele care imi provoaca atata repulsie. Pe masa din bucatarie, Akane sta cu capul pe maini respirand sacadat. M-am apropiat de ea zambind si i-am atins usor umarul nedorind sa o sperii insa reactia pe care a avut-o nu a fost nici pe departe cea pe care mi-as fi dorit-o.
-Ce faci ? De ce te-ai dat jos din pat? Am plecat doua minute sa mananc ceva si gata incerci sa dispari ? Nu te mai misca atat o sa se deschida rana, taci si treci in pat !
-Calmeaza-te! Strig si eu la ea imitandu-i vocea ragusita. Vrei sa iti spun de ce m-am dat jos din pat ? Bine ! Imi este foame, foarte foame, vreau sa fac un dus pentru ca, ei bine, s-au ofilit si florile din living, cearceafurile sunt murdare si ude, camera trebuie aerisita, ceasul arata ca este ora pranzului si in patru ore trebuie sa ne intalnim cu fetele la mall. Astea sunt cele mai importante motive insa daca vrei pot sa mai gasesc.
-Nu merge! Imi spune cu voce joasa si cu privirea in pamant. Stai cu mine, mai adauga inainte sa ma priveasca, pentru prima oara pe ziua de azi, in ochi.
M-am apropiat de ea si i-am mangaiat obrazul fin zambindu-i, apoi m-am indreptat spre un dulap de unde am luat un bol si cerealele. Laptele mi-a fost intins de catre Akane care mi-a zambit la randu-i, gest care m-a facut sa uit de tot ce vroiam sa fac si sa o privesc cateva minute pana cand a plecat in camera ei.
Zilele au trecut monotone si ciudate. Am iesit de multe ori in oras cu gasca si m-am simtit bine in timp ce Akane a stat mai mult ascunsa in casa. Am intrebat-o ce se intampla insa tacerea era singurul raspuns pe care mi-l dadea.
Cu mine a mai mers in mall inainte de prima zi de scoala pentru cumparaturi insa era la fel de distanta. Privea foarte des in gol si mimica imi explica faptul ca se mustra pentru ceva, buzele ei miscanduse insa prea rapid pentu ca un cuvant sa evadeze.
Shino a fost primul care a observat comportamentul ei ciudat si m-a pus sa il sun daca se intampla ceva ciudat sau daca avem nevoie de el insa nu s-a schimbat nimic, ea preferand compania chitarii in loc de vremea frumoasa de afara sau prietenii ei.
In prima zi de scoala si ultima petrecuta cu parintii ne gaseam toti in curtea scolii „ ascultand-o cu mare atentie „ pe doamna directoare ce ne vorbea. Noctis incerca din rasputeri sa vorbeasca cu Aki insa aceasta il refuza stangace. Acum pentru prima oara in trei zile incepeam sa inteleg ceva din comportamentul ei. S-a intamplat ceva intre ei doi insa daca Noctis i-ar fi spus lui Shin as fi aflat. Ce ma voi face?
Intr-un final s-a terminat discursul de inceput de an si am fost invitati cu caldura de catre dirigintii claselor la avizier pentru a afla numele colegilor si sala in care vom invata un an intreg. Bobocii au fost cei ce s-au imbulzit primii nerebdatori sa inceapa primul lor an de liceu. Am vorbit cu Hinata sa ne astepte impreuna cu Tifa in timp ce baietii se duceau in clase. M-am apropiat nerabdatoare de avizierul mare plin de nume. Atat de multe... cum Dumnezeului se presupune ca o sa-mi gasesc numele intre atatia copii? Sunt noua clase de a zecea, o sa dureze ceva .
Se pare ca Aki este din clasa a zecea A, impreuna cu Shino si Noctis insa pentru mine au fost nevoie de lungi cautari. Abia in clasa a zecea G mi-am zarit numele printre multi altii. Eram in clasa cu Kiba. O curiozitate iesita din comun m-a impins sa privesc lista clasei mele mai departe : Lightning Rose, Lockheart Tifa, o insiruire de cateva nume apoi ... „ Sabaku no Gaara ” a recitat vesela o voce din capul meu. Nu pot sa cred ca mi se intampla asta, cu sau fara Kiba acolo o sa fie o tortura.
Ne-am indreptat apoi spre fete cu fetele lungi, Akane inca isi repeta in minte „ O nu !” si asta se vedea dupa mimica in timp ce eu incercam sa imi dau seama cum voi supravietui.
-Deci? Cu cine ati picat ? ne intreaba Tifa cu vocea ca de clopotel.
-Sunt in clasa cu tine, i-am raspuns facandu-i cu ochiul, cu tine si Kiba... O sa fie un an disractiv, am adaugat apoi chicotind.
-Dar tu ? O intreaba Hinata pe Aki.
-Sunt in clasa cu Shino, raspunde ea distanta indreptandu-se spre cladirea mare din care rasuna miile de voci si pe a carui usa se imbulzeau elevii.
-Deci, zise Tifa privind cerul ganditoare, esti a zecea A rezulta ca esti in clasa si cu Noctis, chicoti privind cum Akane s-a oprit in mijlocul drumului.
-Da, ei bine s-ar putea sa nu mai fim de loc daca nu mergem acum... vreau sa-mi ocup un loc in spate, am incercat eu sa o salvez pe Aki, cu succes deoarece Tifa m-a luat de brat spunandu-mi ca mai bine as sta in fata sa ma vada toti colegii pentru a ma integra, in timp ce Hinata o aproba spunandu-mi ca voi intelege mai bine de la profesori- doua lucruri pe care le dezagreez de cand ma stiu.
Intrand in scoala eu si Tifa mergem la parter deoarece invatam la sala cu numarul patru. I-am urat succes lui Aki ce ma privea de parca se indrepta spre ghilotina si am imbratisat-o strans. Prima oara in aceasta viata invatam separat. Am inghitit in sec stiind ca nici pentru mine nu v-a fi o experienta prea fantastica insa era inca un hop peste care trebuia sa trec.
Am impins usa lacuita de culoare maronie ce mi-a raspuns cu un scartait in timp ce Tifa intra vesela inainte sa se deschida complet. A inceput sa salute toti colegii in special pe o fata blonda cu parul prins in coada intr-o parte si ondulat, cu bretonul drept, aranjat frumos si pobabil intins cu placa de par. Hainele o aratau cocheta si zambetul ei era la fel de prietenos ca si al Tifei. M-am strecurat cu usurinta pana in spatele clasei deoarece toate privirile erau indreptate spre ele, si am inceput sa imi caut un loc. Din fericire banca a patra, pe randul de la perete, era libera si suficient de in spate pentru mine asa ca m-am furisat acolo si m-am asezat rugandu-ma in minte sa nu fie locul Tifei ca sa nu atrag prea mult atentia sau, daca se poate, deloc.
Am privit intreaga clasa cu sfiala cautandu-l pe Kiba. Aveam nevoie sa-mi zambeasca ca sa stiu cu certitudine ca totul e bine insa nici urma de el. M-am uitat in spatele meu si am incremenit... Acel par roscat si pielea perfecta, cearcanele subtiri din jurul ochilor ma face sa cred ca am avut un musafir toata noaptea. Imi intorc rapid capul si il pun pe banca oftand.
Usa se deschide din nou cu acelasi scartait familiar si intreaga clasa izbugneste intr-un hohot general. Soapte se aud peste tot in jurul meu: „Stiam ca o sa intarzie... e semnatura lui” si „E o figura, a inceput devreme, o sa fie un an super”. Am ridicat capul doar ca sa nu para ca am adormit si il vad pe Kiba imbracat cu totul altfel de cum il stiam eu. Vesta neagra cu fermoarul tras pana la jumatate peste tricolul alb cu imprimeuri mici de toate culorile ii scoteau frumos corpul in evidenta si ii ofereau un aer prietenos. Sapca, de asemenea colorata, ii tinea parul ciufulit dedesuptul ei si blugii cu rupturi si bretele atarnand faceau din el un baiat din marile orase de toata regula. Am auzit o fata oftand si m-am amuzat pe seama asta.
-Kiba! Stai langa mine, te rog? Se auzi o voce subtire provenind de la una din pitipoancele de pe randul de la fereastra imbracata vulgar si nimic mai mult.
Mi-am intors capul dezgustata si l-am asezat inapoi pe banca atunci cand prietenul meu s-a asezat langa ea si grupul ei. Am stat asa o secunda cugetand la diferenta dintre scoala mea si asta si mi-am amintit ca aparentele inseala. Nu voi fi fericita stiu asta. Astept doar sa intre diriginta sa ne dea cartile si orarele si sa mergem acasa. Mama s-a dus sa impacheteze deci, prin urmare, eu voi conduce noua si micuta masina pe care mama si-a permis-o pentru mine dupa cumpararea casei uriase. Un ghemotoc de hartie imi aterizeaza in cap si ma ridic incruntata sa vad care-i problema idiotului sau idioatei.
Ajuns in fata clasei Gaara ma priveste insistent. Si el cu ifosele lui. M-am aplecat si am adunat biletelul de pe jos, caci asta era de fapt, si m-am chinuit sa il desfac fara sa il deteriorez.
„ Ne intalnim in fata salii de sport inainte sa pleci acasa.
Asta daca vrei sa aflii mai multe despre mediul in care te afli si daca vrei sa sti cum sa te feresti de specimenele din grupul Clarisei Jones. S.G.
”
L-am mai privit o data facandu-ma ca nu inteleg si mi-a facut semn din privire spre domnisoara atragatoare ce aproape il manca pe Kiba din priviri. Mi-am dus mana la gura imitand starea de greata si l-am auzit pe Gaara razand.
Inca ma gandesc daca este in ordine sa merg cu el undeva... judecand dupa puterea lui. Cu ajutorul rinneganului i-as face fata intr-o situatie dificila insa expresia lui nu tradeaza nimic ce m-ar face sa ma ingrijorez. Pana cand vom pleca voi decide daca ii voi accepta oferta insa pana atunci trebuie sa nu atrag atentia. Mp4 ma va ajuta asa cum face mereu, si gandind asa pun castile in urechi fredonand in gand versurile atat de adorate : „When you cried I'd wipe away all of your tears/ When you'd scream I'd fight away all of your fears/ And I held your hand through all of these years/ But you still have/ All of me... „
Am ajuns si eu in sfarsit pe aici. Pur si simplu va ador fic-ul. O sa comentez acest capitol, care a fost minunat. A fost lung, deci am avut ce citii si chiar mi-a placut. Descrierea a fost foarte buna, naratiunea s-a impletit minunat, iar dialogul mi-a placut si nu a fost sec deloc. Actiunea nu a fost grabita, ceea ce e un lucru foarte bun. Ai mici greseli de tastare, dar nu e ceva foarte grav. In rest stai bine la estetica. Imi place ideea, chiar sunt foarte curioasa cum va decurge totul pe mai departe. So, atat am avut de spus. Va urez succes cu next si sa ma anuntati. >:D<
Este prima oara cand las un comentariu la acest fic, dar sper ca nici ultimul nu va fi. NU sunt fana a cuplului tau, dar imi place stilul tau. Scri foarte, ai multa decsriere și un dialog bine realizt. Pe mine ma fascinaeza lungimea capitolelor, dureaza ceva pana le citesti pe toate, dar te asigur ca merita. Dialogul, ca tot am adus vorba de el, nu este sec, m-a atras foarte mult. Actiunea este lenta, parca dansezi tango cand citesti, asa de bine ma simteam. Ideea este foarte buna, imi place mult cum o modelezi. Sper ac urmatorul capitol o sa vina repede, deja sunt nerabdatoare.
Sorry for late !. Arigato de comm-uri !. Ailaviu !.

Kiba Pov :

Un nou an scoalar este anuntat de frunzele ruginii ce se astern in pace pe strazi. Atmosfera linistita nu ma incanta, defapt imi da un sentiment de repulsie fata de acest cartier de la marginea orasului. Tineri sunt multi aici insa fac parte din categoria „copiilor cumintii” ceea ce imi alimenteaza dorinta de a ma muta la bloc.
Ma indepartez de langa geamul de care am stat lipit mai mult de zece minute privind peisajul si analizand vremea, pentru a ma imbraca. Prima zi de scoala si deja sunt in intarziere... Ma uit in oglinda si imi trec mana prin parul de culoarea ciocolatei , nu am timp de nimic sofisticat deci astazi voi purta o sapca. Camasile nu sunt calcate si nu mai am decat o pereche de blugi . La naiba, tocmai azi si-a gasit mama sa munceasca? Imi iau un tricou, o vesta, blugii, sapca si bine inteles rucsacul gol si ies in fuga pe usa: imi trebuie o masina .
Merg grabit, defapt fug cu privirea in pamant manat de dorinta nebuna de a vorbii cu ea. Atatea cuvinte nerostite si intrebari fara raspuns, atatea ganduri chinuitoare si sentimente confuze. Tot ce cunosc in prezent este ca ea exista si ca, pentru mine, inseamna o schimbare. N-are sens ? Nu-i nimic! Viata mea nu a avut vreodata vre-un sens. Privesc indelung asfaltul curat si ma gandesc la ultimele zile. M-am gandit la cat de triumfator m-am simtit cand in fata mea l-a refuzat atat de categoric si m-a ales pe mine. Cat ma bucuram de fiecare data cand ieseam in oras si imi oferea cate un zambet molipsitor. Insa cat de dezamagit am fost cand am condus-o acasa si l-am simtit privindu-ne, ca mai tarziu sa stau pe acoperisul casei de vizavii si sa ii vad cum discuta pana tarziu. Acest scenariu s-a repetat zii de zii de cand am cunoscut-o si e tot ce vad cand ma uit la ea. Un sentiment ciudat ma cuprinde cand ma gandesc la asta. E ca si cum as vedea la TV o reclama proasta si nu as putea sa schimb canalul. La naiba cu asta!
.Inca fug pe trotuarele albe-galbui, cateodata grii, asteptand inauntrul meu sa ajung la scoala. Acest drum obositor v-a parea mai scurt maine cand voi reusi sa imprumut masina tatei, dar pana atunci scoala se contureaza frumos in relieful orizontului. Cu cat ma apropii mai mult cu atat incep sa disting cateva detalii noi adaugate aspectului cladirii, care o sa imi rapeasca cea mai mare parte din timp. Sa zambesc sau nu ? De ce nu, imi zic in gand in timp ce un zambet tamp isi face aparitia pe fata. Oare asa sa apar in fata ei? Sa fiu eu sau sa devin un Cassanova? Ce atitudine sa adopt cand ii voi spune ce am de spus ? Ce prostie! E ilogic chiar si pentru mine sa ma gandesc la asemenea nimicuri.
Incercand sa imi eliberez mintea de tampenii, sesizez ca sunt in fata scolii. Ma sprijin gafaind de poarta si privesc spre pustiu. Am intarziat, imi spun oftand cu greu de efortul depus pana acum. Portarul Mike, sau Miki cum il alint cand vreau sa chiulesc, ma vede in fata portii si incepe sa rada copios. Il rog din priviri sa nu ma tachineze acum si el imi deschide poarta respectos. Il salut fugitiv si gonesc nebun spre avizier.
-Rose... , Rose si mai cum ? ma intreb privind bariera de nume din fata mea. La naiba cu asta. Incep sa caut in toate clasele pana o gasesc pe sora ei. Lightning ! Strig fericit si apoi o gasesc si pe ea. Oftez indelung si o iau la goana spre clasa. Greu de crezut o asa coincidenta. Cu mine si cu el in clasa? Imposibil!
Pana una alta in clasa atat de familiara este zarva mare. Doamna Kurenai, diriginta mea, imi face semn de pe hol sa intru pentru ca ea mai lipseste cinci minute si eu ma aplec teatral in fata ei facand-o sa rada. Ii zambesc smecher si intru in clasa.
Linistea ce am provocat-o cand usa a inceput sa-mi anunte venirea a amplificat hohotele de ras ce au urmat imediat. I-am salutat pe toti cu un gest amical din mana si apoi m-am grabit sa ajung la Tifa. Aceasta imi analizeaza indelung tinuta si stramba din nas.
-Aspectul de „Bad boy” nu te prinde, se repede la mine incruntata ca mai apoi zambindu-mi dragastos sa-mi aseze vesta, dar sa ramai la tema colorata esti tare dragalas.
-Da mami, i-am raspuns pe un ton copilaros. Buna Serah, ce mai faci? o intreb sarmant pe cea mai buna prietena a Tifei care asista tacuta la conversatia noastra.
Imi zambeste discret, obrajii ei capatand o nuanta placuta de roz, lucru la care nu te asteptai de la o tipa de clasa a doisprezecea. Oricat de mult mi-ar placea sa ma bucur de noua mea realizare, ei bine, sa spunem ca iadul meu are picioare, par brunet plin de produse si imbracaminte sumara.
Imi indrept plictisit privirea spre cea care tocmai m-a strigat si anume Clarisa. Aceasta incerca sa-mi zambeasca seducator aratandu-si dintii stralucitor de albi de sub buzele carnoase incarcate de ruj puternic. Daca nu ar fii atat de curva probabil mi-ar placea, insa corpul ei atrage privirea prea multor baieiti pe secunda si cum in creierul ei functioneaza doar un neuron, fiecare dintre tipii respectivi ii ajunge in asternuturi.
Ma asez linistit langa ea zambindu-i prietenos si blestemandu-i in minte pe cei care au facut legatura dintre parintii mei si ai ei. Urma sa fie o ora de tortura in care colega mea scumpa va incerca din rasputeri sa se dea pe langa mine.
Imi mai arunc o privire prin clasa. Aceiasi pereti crem, plictisitori, aceleasi harti vechi, ingalbenite de vreme, aceeasi clasa cunoscuta, plina de amintiri. Imi cobor privirea vioaie spre colegii mei. I-am analizat pe fiecare in parte si apoi brusc toate ideile mi-au fugit. Rose statea cu un biletel in mana si comunica din priviri cu el. Un val de furie s-a strans in pieptul meu accelerandu-mi bataile inimii, stomacul mi s-a strans nod si eram pregatit sa ma duc sa il confrunt. Cine stie ce prostii i-a zis acum despre mine, mai ales cu Clarisa ce mai are putin si se urca in bratele mele.
Am vrut sa ma ridic cat mai aveam un gram de nebunie in mine cand doamna Kurenai apare in fata catedrei urmata indeaproape de cativa colegi din clasele mai mari ce carau teancuri de manuale. Toti ne-am asezat in bancile noastre cu ochii atintiti spre diriga stiind deja ca asa vom scapa mai repede. Am vazut-o pe Serah cum s-a strecurat impreuna cu baietii aceia afara din clasa dar nu inainte de a-mi zambi dulce. In minte au inceput sa mi se astearna din nou fel de fel de ganduri in care o aveam pe ea doar pentru mine, imi imaginam cum ar reactiona Rose cand ar afla ca sunt cu una de a doisprezecea si am zambit pervers. Probabil mi-am facut ceva iluzii dar cam asta e farmecul vietii mele.
-Bun, zise doamna Kurenai, trebuie sa petrecem inca un an impreuna dar noi deja ne cunoastem si stim cum sa functionam ca un intreg. Putem colabora impreuna spre castigul tuturor. Deja stiti ca pentru mine conteaza doar respectul reciproc. Deci, zise zambind calm, la sfarsitul orei va invit, pe cei care doriti asta, sa va luati manualele deoarece nu vrem sa le folositi in acelasi mod ca anul trecut.
Am inceput sa chicotim impreuna cu profesoara pe cand aceasta ne amintea grozaviile pe care le-am facut folosind aceste manuale vechi. Dar recapatandu-si expresia linistita privi cu atentie cateva file din mana ei.
-Observ cu placere ca avem o colega noua si o invit in fata sa se prezinte singura, sau daca doreste pot sa ii citesc eu dosarul cu voce tare, adauga cu un zambet superior pe fata.
Rose se ridica rapid din banca cu pumnii stransi la piept si cu ochii mariti de groaza. M-am intrebat ce putea scrie acolo atat de rau, dar replicile nerusinate si foiala colegilor m-au distras imediat.
-Ei bine, incepu ea cu greu, ma numesc Rose Lightning, am saisprazece ani si locuiesc la marginea orasului. M-am mai mutat de cateva ori inainte sa ajung aici insa m-am nascut si am crescut pana la varsta de opt ani in Tokio. Mai am o sora de aceeasi varsta cu mine ce invata in clasa a zecea A tot aici dar nu suntem gemene. Mama mea si tatal ei s-au casatorit cand noi aveam sapte ani,raspunse rapid vrand sa se aseze.
-Aveti vre-o intrebare pentru colega voastra? Vre-o nelamurire inainte sa se sune, se adresa diriga clasei. Si acestea nu intarziara sa apara. Intrebari gen : „ Unde ai locuit inainte sa te muti in Konoha? „ , „ Ce hobiuri ai? „ sau „ Cum arata sora ta ? „ au rasunat in intreaga clasa.
-Inainte sa ma mut aici am locuit in Los Angeles, sunt pasionata de muzica si prieteni si sora mea este foarte draguta si prietenoasa, raspunse ea dintr-o suflare sperand sa se termine mai repede.
Clopotelul fu de parteea ei caci clinchetul lui vesel opri toate acele intrebari agasante. Dupa ce doamna Kurenai ne anunta la ce ora sa venim maine la scoala majoritatea colegilor se inghesuira la manuale. Cand mai ramasesera decat cateva, Rose se apropie de profesoara si puse mana pe cartile de Engleza si Muzica cerand permisiunea sa le i-a decat pe cele doua. Imediat ce o primi arunca manualele in ghiozdanul decorat cu insigne colorate ce-i atarna pe umar si disparu pe usa imbatranita de vreme salutand-o respectuos pe doamna Kurenai.
Mi-am luat si eu rucsacul si am zbughit-o pe usa dupa ea luindu-mi la revedere de la profesoara.
Cand am ajuns in curtea scolii am zarit-o discutand cu Tifa si sora ei. Noctis si Shino priveau absenti spre sala de sport. Nu am apucat decat sa o salut caci ea a pornit intr-o directie diferita de cea in care se indreptau ceilalti. L-am intrebat pe Shino de ce nu merge si ea cu noi si mi-a zis ca noi mergem la el acasa pentru o gustare si ca Rose nu poate sa vina. Am urmarit-o atent cum se indrepta spre biblioteca ca mai apoi sa se opreasca in loc si sa priveasca spre noi. I-am facut cu mana trist si ea mi-a zambit dulce apoi s-a intors grabindu-se spre sala de sport. Nu am inteles de ce asa ca nu mi-am batut capul, Akamaru mi-a zis ca este foarte puternica deci poate avea grija de ea.
Ne-am intalnit in parcare cu Hinata si Cloud ce discutau veseli despre ceva necunoscut mie. Dupa ce i-am salutat pe cei doi, eu, am urcat in masina lui Shino impreuna cu Cloud si Noctis in timp ce Hinata si Tifa au urcat in masina lui Akane. Am iesit din parcare cu fetele in urma noastra destinatia fiind casa lui Shino.
Nu dupa mult timp de la plecare, masina fetelor se opreste brusc si se intoarce. Am facut si noi aceeasi manevra panicati, intrebandu-ne ce s-a intamplat insa ele goneau spre scoala fara sa ne dea vreun indiciu cu privire la ce au degand. Au oprit masina putin mai departe de scoala pe trotuar si au iesit din ea privind in jur. Akane a sarit intr-un copac privind orizontul si a coborat imediat.
-A fugit, a articulat ea fiecare cuvant strangand pumnii pe langa corp. Poate ar fii mai bine sa ma duc acasa sa nu faca vre-o prostie, a adaugat privind fetele ingrijorata.
-Ce s-a intamplat a strigat Noctis iesind din masina si apropiinduse de Akane. Ea s-a intors spre el si i-a zambit fortat.
- E totul bine, a zis ea cu jumatate de gura. Sa mergem le-a zis fetelor si s-a urcat in masina reluandu-ne drumul spre casa lui Shino.
Nu stiu ce a fost asta dar dupa expresia ei sunt sigura ce era vorba de Rose. O sa aflu ce a fost la Shino acasa dar pana acolo o sa am parte de un drum lung si tensionat. Imi rezem obosit capul de geam si privesc fuga nesfarsita a timpului peste orasul meu. Oare cat de multe nu stiu despre ea?

I hope its oke ;] Sorry ca am venit cu nextul in halul asta de tarziu dar credeti-ma ca am avut o gramada de chestii pe cap lunile astea. Din nou imi cer scuze cititorilor nu se v-a mai intampla !. It’s a promise !. :]

Pozee : Clarisa Jones
Serah Farron
Hello :] Am trecut in sfarsit si eu pe la fic-ul tau. Sorry pentru intarziere, doar ca am fost plecata si n-am avut deloc acces la internet, dar sa revenim asupra next-ului. Imi place, ce-i drept. Chiar a fost un next frumos. Imi place in special ca ai avut fraze ample si ceva descriere, desi o mai puteai imbunatatii putin, la fel si in cazul naratiunii. De aceasta data dialogul a fost modul meu de expunere preferat. Chiar ai reusit sa ma multumesti de aceasta data la capitolul dialog. Am vazut si mici greseli de tastare, dar nu le-am dat mare atentie. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il postezi! Spor la scris! :*
Stiu ca sunt extrem de intarziata doar ca nu am reusit sa las un comm....totusi am aterizat pan la urma cu el :)
M-ai pierdut putin in sensul k nu am prea inteles din perspectiva cui era povestit capitolul dar poate sunt doar putin aeriana ?" In rest a fost un capitol ok. Akane si Noctis :X:X fac un cuplu dragut:X:X

Anunta-ma pls cand pui next'ul si spor la scris ! sa il primim cat mai repede