AnimeZupCăutare

Roşul tău în seringa mea

Bună ziua ! Ce faceţi ? Şi eu vă iubesc, acum nu vă închinaţi. Bun eu şi Deea ne-am hotărât să facem un fic împreună. E original doar daia e situat la această secţiune. Oricum sper să vă placă ce scriem şi vă aşteptăm cu opinii, critici şi comentarii de care doriţi. Sperăm să vă placă şi să mai treceţi pe la noi din când în când.

Nume : Roşul tău în seringa mea
Genuri : Romance, Dramă.
Limită de vârstă : Dap, va fi la plus 16 ani dar când va sosi vremea specificăm

Ficul e făcut în colaborare cu Deea. Ea va scrie din perspectiva Giuliei, iar eu din perspectiva lui David. Hope you’ll like it and enjoy .




Capitolul 1

-Aveţi o fetiţă.

Cuvintele veniseră pentru ea ca un cadou în acea zi. Nu se aşteptase să-i dau eu vestea cea mare. Chinul naşterii prin care trecuse timp de 6 ore se terminase. Ginecologul care îmi era şi prieten foarte bun încă din facultate mă trimisese pe mine să o anunţ pe mămica fericită că avea o fetiţă sănătoasă. Era chiar drăgălaşă şi avea ochii ei. Nu eram eu cel care o ajutase la naştere, însă îmi venea şi mie rândul. De ce alesesem meseria asta ? Din plăcere. Atunci când simţi că mai e puţin până în ziua naşterii observi fericirea din ochii femeii nerăbdătoare, dar totuşi o teamă o blochează. Teama de complicaţii probabil. Îmi plăcea medicina încă de când eram mic. Adoram să fac asta. La asta mă şi pricepeam cel mai tare. Terminasem facultatea de trei ani şi eram mândru de mine. Până acum avusem o groază de familii fericite şi ştiam că e meseria ce mă împlinea emoţional pe deasupra. Spitalul era locul în care îmi petreceam majoritatea timpului şi unde mai adormeam din când în când. Dacă înimeream zile în care eram de gardă era şi mai bine. Pe acasă treceam destul de rar. Mai stăteam la mama acasă să o ajut, iar cu tata plecam la peşte. În apartament mergeam când eram extrem de obosit şi nu puteam să mai dau pe la mama că nu mai avea nevoie să o ajut. Ce mă irita când mă duceam la mama era că mă tot enerva că sunt burlac. Nu înţelegea de ce eu la aproape 30 de ani sunt burlac, dar chiar nu mă interesa nimeni. Probabil că la 70 de ani tot în cabinetul de la spital stăteam aşteptând femei însărcinate la consult. Asta făceam în fiecare zi mai puţin în concediu şi weekenduri. O amică foarte bună de a mea pe care o cunoscusem încă din facultate mă plăcuse încă din primul an, dar i-am explicat că nu simt acelaşi lucru. Era oarecum dezamăgită, dar a înţeles că eu nu pot să fiu forţat să iubesc pe cineva. Dacă mă voi îndrăgosti, o voi face pur şi simplu, dar nu vreau relaţii propuse. Nici timp nu aveam de o relaţie. Ieşisem din gardă şi mă pregăteam să plec cu maşina acasă la apartament. Nu vroiam să trec acum pe la mama fiindcă ziua îşi invită vecinele la bârfe şi cafele, iar eu chiar aveam nevoie de somn şi linişte în acele momente. Dacă stăteam să îmi ţin perna pe urechi sau dopuri de urechi nu rezolvam nimic. Apartamentul meu era cel mai liniştit loc de pe pământ. Nu renunţam aşa uşor la el. Am plecat încet cu maşina. Nu vroiam să mă trezesc cu un accident. Se putea ca un dobitoc să intre în mine sau eu să fiu dobitocul şi să intru în cineva. Am pornit-o uşurel pe şosea ca să nu provoc dezastru pe acolo. La ce obosit eram puteam să pierd controlul şi să intru în cineva. Nu puteam permite aşa ceva, ce dracu’. În oglinda maşinii îmi puteam vedea ochii obosiţi şi nedormiţi. Parcă implorau să îi las să se închidă. Negrul ăla nu se mai deosebea. Acum parcă era un gri tot din cauza oboselii. Nu mai spun de păr care era ciufulit şi transpirat. Firele de păr negre îmi intrau în ochi şi mă deranjau. Dacă mă duceam la mama aşa cu siguranţă mi-ar fi dat în cap cu ceva şi m-ar fi pus să dorm. Noroc că ajunsesem acasă şi am parcat maşina apoi am intrat în bloc. Patul parcă mă chema. Se afla în mijlocul dormitorului unde în stânga şi dreapta acestuia aveam nişte dulăpioare unde îmi ţineam diverse chestii. Lângă baie aveam dulapul cu haine şi undeva mai încolo biroul cu laptopul. Baia era undeva lângă dulap şi cum intrai dădeai peste nişte pereţi albaştrii şi o chiuvetă şi un duş obişnuit. M – am aruncat în pat aşa îmbrăcat şi am uitat de mine complet. Nu am mai dat atenţie la nimic altceva şi am adormit. Eram extrem de obosit. După ce mă trezeam aveam de gând să fac un duş şi să mănânc. Norocul meu că apartamentul era în ordine. După ce m-am trezit eram proaspăt. Parcă trupul meu cerşise după somn. Mă băgasem la un duş ca apoi să mănânc….cina. Era în jur de şase jumătate seara. Aveam de gând să mănânc nişte spaghete cu sos o reţetă olandeză văzută la televizor şi apoi să-mi pregătesc o salată de fructe. Cred că mai rămăsese nişte căpşuni de vinerea trecută. Am lăsat spaghetele la fiert şi m-am dus la duş. Cred că fusese cea mai grozavă experienţă posibilă. M-am lăsat dus de val acolo şi iubeam să simt acele picături fierbinţi pe trupul meu. Mai aveam puţin şi gemeam. Nu eram în toate minţile de fapt. Mă controlam, mă controlam…
Într-un final am ieşit. Nu-s genul să povestesc ce am făcut la baie. Prea plictisitor. Am ajuns în bucătărie unde mi-am aşezat în farfurie spaghetele, carnea şi sosul şi într-un bol am tăiat fructele. În timp ce tăiam căpşunile, portocalele, bananele şi celelalte fructe, lăsam spaghetele şi restul la răcit. Mă ardea limba dacă le mâncam aşa. Am preparat şi siropul de ciocolată şi l-am turnat peste fructele din bol. Am amestecat conţinutul cu o paletă de bucătărie şi le-am lăsat la frigider puţin. Îmi era foame de muream aşa că le-am mâncat cu poftă, apoi au urmat fructele. Nu ştiu de ce avusem impresia că mai trebuia sare, deşi nu sunt genul să toarne solniţa în mâncare, însă în opinia mea mai trebuiau ceva sare. Le-am mâncat aşa oricum. Carnea era îndeauns de sărată încât să le facă şi pe spaghete să fie la fel la gust. După am plecat în dormitor. Dat fiind că era seară de ce să nu profit. Aveam de ales între a merge la mama, a merge prin oraş sau a sta să mă uit la un anime. Da, da, da mă uitam de când aveam 12 ani nimic nou. Tata se uită şi acum la vârsta de 80 de ani aproape. Vreau să iau puţin aer aşa că mă îmbrac cu un costum şi ies afară. Nu pot suporta altceva în afară de costum. Îmi iau şi mobilul în caz că sunt căutat şi plec. Străzile sunt goale. Nimeni nu mai rătăceşte în parc la ora aia doar eu. Probabil că sunt prin cluburi. Sunt oarecum sătul de oraşul acesta, dar nu pot pleca. Sunt legat prea mult de munca mea. Aici am un apartament frumos e şi mama aici şi tata. Nu îi pot lăsa singuri. Dar mamam cu obsesia ei legată de prietena mea. Vrea neapărat nepoţi. Considera ca la vârsta ei are nevoie de nepoţi pe care să-i îngrijească şi cu care să plece în parc. Cum să îi ofer nepoţi când eu nu am pe nimeni. Şi nici că voi avea pe cineva. Eu un medic care de abia trece pe acasă…
Hey there, cum am promis am sosit cu un comm xD Ce pot sa spun, ma bucur de aceasta colaborare, astept sa vad cum se descurca si Deea, in fine...cu siguranta se va descurca de minune si ea la randul ei xD Sa incepem...in primul rand, titlu m-a atras foarte mult sa citesc acest fic. Este un titlu original, din punctul meu de vedere si inspira foarte multe, abia astept sa aflu mai multe si sa aflu semnificatia titlului.

Abia astept continuarea, deoarece mi-a placut foarte mult primul capitol. David, mi se pare un tip care nu este inebunit dupa casatorie, pe primul loc pune serviciul, iar apoi familia. Chiar imi place mult caracterul lui si vreau sa aflu mai multe despre el.Btw, intotdeauna mi-a placut acest nume. Chiar ma gandeam, daca o sa am un baiat sa-i pun numele David=]] Dar in fine, asta este o alta poveste...Ce pot sa mai spuns, mi se pare o idee originala, si eu vreau sa urmez facultatea de medicina si sa ajung cineva in domniul acesta, deci ma bucur sa vad o asa idee de fic xD
Astept sa vad care e povestea cu Giulia si cum se vor intalni acestia, capitolul 1 nu prezice nimica, cine stie...poate Deea ne va lamuri =]] Greseli de tastare nu am vazut, nici nu le-am urmarit ca un detectiv, iar cu modurile de expunere stai foarte bine. Se pare ca acest capitol a fost mai mult ca o introducere, deoarece nu prea a fost dialog sau cine stie ce actiune. Ai prezentat mai mult o seara normala pe care o are David, foarte ok din punctul meu de vedere.

Astept urmatorul capitol si sper sa vina repede xD Bafta amandurora :3
Hola , fetelor ! Am vazut si eu noul fic si m-am gandit ca n'ar fi o problema daca as da drumul cuvintelor . Deeci, in primul rand n'am mai vazut un fic asa de original , nu m-am gandit ca va exista vreunul care sa implice medicina . Chiar vreau sa stiu continuarea si sunt foarte curioasa sa vad ce va face si Deea . Nu i-am citit niciun fic de-al ei asa ca sunt deschisa la ori-si-ce .
Buun ! Ma atrage acest David . Are un caracter deosebit , nu e interesat de eterna si plicticoasa casatorie, ci il intereseaza slujba . E un fel de "maca'mea " , doar ca ea s'a maritat cu tata . Eh, asta e altceva , sa revenim .
Greseli de tastare....mmm, ochii mei n'au zarit vreuna, asa ca e bine . Povestea , in sinea sa e foarte interesanta . Chiar vreau sa aflu mai multe, foarte frumos .
Oare Giulia ce persoana va fi ? Eh, om trai si om vedea :]

Continuati tot asa ! Ja ne
Mulţumim pentru comentarii , fetelor . Sper să nu vă dezamăgesc >.< , mai ales că nu scriu chiar aşa de bine T_T .Am scris cu diacritice,dar îmi lipseşte î din a . So, don't kill me >.<"

Capitolul 2.

-Ai picat !
Răman surprinsă la auzul acestor cuvinte. Inima începe să bată tot mai repede şi mă cuprinde o stare de ameţeală . Îl privesc pe profesorul care mi-a dat această veste ,şi încerc sa vorbesc dar cuvintele parcă nu vor să iasă .
-Domnule profesor ,cred că vă înşelaţi .Uitaţi-vă din nou pe tabel ,poate aţi greşit numele . Vă rog !
-Domnişoară Larion , înţelege că ai picat proba la biologie şi nu poţi intra la Medicină . Învaţă mai bine şi încearcă anul viitor . Acum, dacă eşti amabilă , poţi ieşi pentru că nu eşti singura care vrea să afle rezultatele ,spuse profesorul, apoi îmi indică uşa .
Îl privesc o dată, apoi mă ridic de pe scaunul incomod şi ies din încăpere, trantind uşă după mine . Îi aud pe ceilalţi comentand , dar nu îmi pasă . Încep să alerg pe hol ,pană la ieşirea din Universitate ,unde mă opresc si privesc în jurul meu căutandu-mi fratele . L-am rugat să vină înaintea mea, să îi dau vestea cea bună ,dar acum îmi pare rău că l-am chemat. Cum aş putea sa-i spun că nu am luat examenul ? L-am dezamăgit şi nu mi-am putut ţine promisiunea făcută la moartea părinţilor noştri .Îmi vine să intru în pămant de ruşine . Simt telefonul vibrand în buzunar, şi îl scot pentru a citi mesajul . Se pare că Emi nu poate veni , trebuie să ajute la o naştere . Fratele meu e doctor ginecolog , deci se înţelege că e permanent ocupat . Îmi pun telefonul înapoi în buzunar, şi încep să alerg pe străzi . Mă lovesc de diferite persoane ,dar nu îmi pasă , chiar dacă urlă după mine . Vreau doar să ajung mai repede în locul meu de refugiu . Doar acolo lacrimile vor putea curge în voia lor , fără să mă vadă nimeni plangand. Bătăile inimii sunt tot mai accelerate, răsuflarea tot mai grea, dar alerg pană la intrarea în parc, apoi la locul meu secret de langă lac . Acest loc secret este defapt un spaţiu dintre două sălcii alăturate . Pot sta fără să fiu observată de celelalte persoane din parc .Aici veneam mereu după cursuri şi învăţam în linişte pentru examene , sau mă gandeam la parinţii pe care i-am pierdut cand eram mică . Mama a murit cand m-a născut , din cauza unor complicaţii .De atunci fratele meu a jurat că va fi ginecolog, pentru a ajuta femeile însărcinate . Tata nu a rezistat mult după moartea mamei . Din cate mi s-a povestit , el nu a putut accepta o viaţă fără femeia iubită , şi într-o seară a venit beat acasă apoi s-a sinucis . Emi şi cu bunicii m-au crescut şi m-au înconjurat mereu cu dragostea şi bunătatea lor. Cand mi-au povestit despre părinţii mei , şi eu , la fel ca Emilian , am jurat că voi deveni medic . Am învăţat tot timpul şi am avut cele mai bune rezultate , dar acum simt că i-am dezamăgit pe toţi . Nu ştiu cum voi putea să le dau vestea cea proastă . Pur şi simplu îmi lipseşte puterea .
Aş vrea să pot ţipa pană cand toată presiunea ce-mi apasă pieptul s-ar elibera, şi s-ar răspandi toata furia ce s-a strans în mine . Cum naiba am putut să pic examenul cand m-am chinuit atat să învăţ ?Eram aşa sigură că voi reuşi , aşa de sigură că am făcut totul corect ! Niciodată nu mi-am imaginat că mi s-ar putea întampla aşa ceva . Nici acum nu îmi vine să cred ca este adevărat ceea ce mi s-a întamplat .Închid ochii şi încerc să mă liniştesc . Trebuie să par calmă cand voi ajunge acasă ,trebuie să par puternică în faţa celorlalţi , cu toate că de fapt sunt distrusă . Deschid ochii şi privesc în jurul meu . Nici nu mi-am dat seama că afară începuse să se întunece . Probabil cei de acasă sunt îngrijoraţi .Mă ridic şi părăsesc în grabă parcul . Mă uit într-o parte si-n cealaltă a străzii, apoi păşesc pe şosea fără să arunc o pivire şi semaforului . Ajung prin mijlocul străzii , dar o lumină puternică însoţită de un scraşnet de roţi mă fac să răman pe loc . Ochii mi se măresc de groază .Încerc să îmi mişc picioarele, dar e prea tarziu . O bufnitură se face auzită şi în acelaşi timp corpul îmi este cuprins de o durere infernală . Aud o portieră trantită şi nişte paşi apropiindu-se . Mintea mi se întunecă şi mă scufund spre uitare , în timp ce o voce gravă se face auzită .
-Te rog, rezistă !
Capitol nou :x Nu credeam ca va sosi atat de repede, dar eu una sunt foarte multumita xD. Mie una chiar imi place modul tau de a scrie, totusi imi pare rau pentru faptul ca(,) capitolul a fost foarte scurt, dupa parerea mea. Voiam sa aflu mai multe din acest capitol, dar astept continuarea. Sper ca pe parcurs sa faci capitolele mai mari, deoarece scri excelent. Greseli de tastare nu am vazut, deci este ok, iar cu modurile de expunere stai foarte bine. M-a impresionat trecutul fetei si in acelasi timp m-a intristat. Gestul ei si a lui Emi esti de admirat, vor sa devina medici datorita trecutului lor, care nu este unul vesel. Deasemenea regret ca tipa nu a trecut examenul, si eu m-as fi simtit la fel de rau ca si ea, daca acesta ar fi fost visul meu( chiar e O_O ). Sfarsitul capitolului nu mi-a placut T_T Saraca, sper sa fie ok, sa nu fi patit nimic grav.

Astept urmatorul capitol cu nerabdare, deoarece vreau sa vad ce se va intampla in continuare, sunt foarte curioasa. Si inca o data, voi doua scrieti minunat ;)) Succes in continuare <3
Salut, well, a trebuit să trec şi eu pe aici aşa că iată-mă.

Titlul nu-mi place. Nu ştiu încă care este semnificaţia lui dar nu ştiu, nu mă atrage, mi se pare uşor impropriu spus " roşul tău în seringa mea", nu , nu mi se pare nici sadic nici altceva, doar că nu mă atrage în mod special, îmi dă o imagine dezordonată şi cam neînţeleleasă. Poate pe parcurs îl voi agrea mai mult. Plus că nu mă iau atât de tare de acest detaliu, având în vedere că cel mai greu este să alegi titlul lucrării, nu conţinutul * laughs *

În primul capitol al lui Lynn am găsit ceva ce iar nu mi s-a părut prea bine spus. Adică, nu este o greşeală, total. Dar având în vedere că e vb. de medicină şi era pe domeniu, nu ştiu cât se poate spune " avea ochii mamei / tatălui" când de abia s-a născut. asta pt că ochii unui copil nou născut nu au o culoare anume, sunt foarte... neclari, din câte ştiu eu, şi după câteva luni îşi formează adevărata culoare.
Probabil că la 70 de ani tot în cabinetul de la spital stăteam aşteptând femei însărcinate la consult.
Nu e corect spus, asta pt. că este vb. De viitor şi nu prea poţi folosi timpul respectiv. Megea mai bine cu ceva de genul [....] voi sta aşteptând [... ] sau [...] voi fi stând[ ... ] . Ceva pe acolo în orice caz.
Vezi că în acest capitol ai avut cuvântul „mamă” repetat într-o veselie la un moment dat. Şi nu era prea ca lumea exprimarea acolo, era vb. de ajutat, de nu ştiu ce. Oricum, mă cam zgâria pe ureche.
Acolo unde ai descris momentul în care s-a culcat şi s-a trezit, nu îmi place cum ai aşezat. Adică, ai pus pur şi simplu în continuare. Trebuia să faci o pauză, ori să o iei de la capăt, ori să laşi liber un rând, ori ceva de genul. Pt că pe zup nu se aliniază ca în word şi e destul de greu să realizezi cum este scris, aşa că trebuie puţin lucrat la asta ca să arate fain capitolul.
când aveam 12 ani ( virgulă ) nimic nou.
şi am mai văzut vreo două cazuri asemănătoare în care nu pusesei virgulă dar nu le-am mai menţionat, sunt de prisos.
În orice caz, capitolul nu e rău. Îmi place tipul ( David zici că îl cheamă ? * laughs * ideea e că eu adooooor numele ăsta ). Ai avut ceva greşeli pe parcursul capitolului, câte ceva am menţionat eu mai sus... exprimarea ta este oarecum forţată, m-am plictisit puţin la faza cu mâncatul, sare, dar nu mai pune sare , deşi pe o parte a fost oarecum amuzant. Ai repetate de câteva ori cuvântul fructe, devenea oarecum iritant. Mda, deci, cum am spus, exprimarea ta este oarecum forţată mai ales când descrii un loc sau o acţiune. Pe de altă parte, îmi place cum îşi exprimă gândurile şi sentimentele, personajul tău. La asta te pricepi mult mai bine. Per total, capitolul a fost fain şi oarecum interesant. Personajul tău aproape la 30 de ani, este cul. Adică, mă bucur că nu l-ai făcut de vreo 24 de ani şi medic * laughs* ar fi fost culmea, la câţi ani sunt la medicină, şi ireal de-a dreptul. Cât despre mama lui, well, e tipică.

Capitolul doi
Well, scumpilici, ai început din prima cu o greşeală care m-a iritat, adică semnele de punctuaţie. Mi se pare destul de dezordonat aşezarea de genul :
Maria merge la mare . Pot să mă duc şi eu , te rog ? Haide ,o să fiu cuminte .
Se vede mult mai bine aşa:
Maria merge la mare. Pot să mă duc şi eu, te rog? Haide, o să fiu cuminte.
Mie mi se pare mult mai estetic şi mai ordonat. Acum, depinde şi de gusturile tale DAR cu siguranţă nu le pui aşa: trei oameni se plimbau .I-am văzut ieri ,erau aproape de mine. Pricepi tu ce vreau să spun, se vede foarte naşpa şi e cam incorect aşezat aşa.
În rest, nu am văzut greşeli de exprimare, aici te-ai priceput. Mă irită lipsa lui „â” ,deci ar fi foarte bine dacă ai putea să faci ceva în legătură cu asta. E cam aiurea, restul e scris cu diacritice şi apoi câte un cuvânt din ăsta fără, poţi căuta pe net şi dai copy paste acolo unde e necesar. Ştiu că e mult de muncă, dar aşa s-ar vedea mai bine.
Îmi place şi personajul tău şi determinarea de care dă dovadă, admirabilă fata şi destul de puternică. Pentru a se putea controla în faţa celorlalţi, e destul de mult. Şi mă întreb, ei oare chiar îi place medicina? Mi-a plăcut atât începutul cât şi finalul capitolului, incitant. Şi ai descris totul foarte bine, sentimentele şi gândurile ei. Ah şi locul a fost bine descris, te descurci, aşa că nu te mai complica.

În rest, povestea este frumoasă până aici şi sunt cu adevărat curioasă la ce v-aţi gândit mai departe. Chiar curioasă, mai ales că genul este dramă. Oh şi când Lynn a povestit în capitolul ei partea cu baia, duşul * laughs * nici nu vreţi să ştiţi ce mi-am imaginat. Oricum, momentan e destul de plăcut, aveţi greşelile voastre, dar se vor corecta pe parcurs, presupun. Am o idee de ce se va întâmpla în continuare şi îmi place că a fost lovită de maşină, incitaaaaaant. Să vedem ce ne aduce capitolul 3, spor la scris şi felicitări pt. colaborare.

chuu~
Salut.
Scuze că nu am lasat reply mai devreme, dar lipsa de inspiraţie şi lenea imensă ( mai ales lenea ) mi-au venit de hac din păcate.

Anyway... În primul şi în primul rând vreau să vă felicit pe amândouă pentru munca depusă şi mai ales pentru rezultat. Sinceră să fiu, îmi place mult felul vostru de a scrie şi după părerea mea această colaborare este mai mult decât interesantă.
Titlul îmi place, e destul de sugestiv având în vedere ideea care e destul de originală, nu am mai citit nimic asemănător şi chiar îmi place, medicina ( după părerea mea ) este o meserie admirabilă, care necesită extrem de multă muncă şi ambiţie, nu este tocmai uşoară, dar e mai mult decât minunat să salvezi viaţa unei persoane sau să ajuţi la însănătoşirea oamenilor. Deci, cu tendinţa de a mă repeta, afirm că ideea este chiar bună şi nefolosită, îmi place mult, chiar foarte.
Îmi mai plac şi personajele, caracterul lui David ( şi numele îmi place :)) ) este oarecum tipic unui medic, lucru ce dă mult mai multă credibilitate poveştii în sine, toată dedicaţia pentru munca sa şi felul în care îşi iubeşte meseria, punând-o pe primul loc te fascinează ( mie aşa mi s-a întâmplat ). De asemenea îmi mai place şi faptul că indiferent de starea în care se află ( în cazul de faţă, foarte obosit ) tot este ironic, aici se observă stilul tău, Lynn, deoarece din câte am observat mai foloseşti ironia în fic-uri ( scuze dacă greşesc ).
Giulia este o persoană foarte puternică, cu o determinare şi un scop puternic pentru care munceşte din greu şi îşi doreşte să îl obţină. După cum am mai spus, este foarte puternică şi îmi place foarte mult cum ai evidenţiat toate trăirile ei, dezamăgirea, ruşinea, teama. Deea, ţie îţi reproşez un singur lucru, şi anume faptul că te subestimezi mult prea mult ( râde ciob de oală spartă :-j ) şi chiar nu e cazul, crede-mă, chiar te pricepi şi nici nu îţi dai seama că eşti începătoare.
Povestea fetei are o notă de dramatism bine definită şi chiar sunt curioasă să văd cum veti dezvolta totul, mai ales că sfârşitul capitolului a fost plin de tensiune and so on.
După cum am mai spus, abia aştept sa văd ce veţi mai face, deci nu îmi mai rămâne decât să vă urez spor la scris şi multă imaginaţie.
Aştept capitolul trei ^^
@Teh sărna mami că ai apărut pi acilea *hug*
@ Silvi enjoy.




Capitolul 3



Tremuram. Scrâşneam din dinţi în speranţa ca ce văd să nu fie adevărat. Oamenii se adunaseră împrejurul tinerei şi o analizau. Speriaţi, ţipau. Mi-am înfruntat teama şi am ieşit din maşină. Am alergat grăbit către fată. Nu avea leziuni grave, însă prezenta răni în zona capului, iar piciorul drept era fracturat. Cu mult calm am putut să o iau de acolo şi să o urc în maşină. Le-am spus celorlalţi că sunt medic pentru a nu mă bate şi mai mult la cap. Am urcat-o în automobil în spate şi am accelerat. Cum mi se putea întâmpla mie chestia asta. Mă simţeam ca ultimul om. Nu doar că am călcat-o cu maşina ca prostul, dar mă simţeam mizerabil. Era tânără parcă o mai văzusem prin biroul doctorului profesor ce fusese învăţătorul meu în facultate. Tot drumul aveam remuşcări şi nu doar pentru că mă putea acuza de chestia asta ci pentru că mă simţeam eu mizerabil în interior. Niciodată nu mi se întâmplase să calc pe cineva. Niciodată…Nu avea cum, refuzam să cred că aş fi făcut asta. Respira ! Asta era lucrul ce mă mai calma un pic. Tot drumul am simţit cum capul îmi exploda de parcă era o bombă nucleară, dar rezistam. Ajuns în faţa spitalului, am tras cu ochiul să văd cine era de gardă. Ce căcat de ghinion ! Era un medic veterinar. Nu se poate aşa ceva. Singurul chirurg era…eu…Povestea era de fapt alta. Şi mă temeam să ajung la asta. Urmasem un curs special pe care Profesorul mi l-a dat în anii de facultate extra pe lângă cei 6 ani de medicină. Aveam specialitate în chirurgie şi îmi luasem o diplomă. Puteam să merg în operaţii, dar şi să operez. De asta îmi era cel mai tare teamă. Nici un doctor chirurg nu era acolo în momentul ăla. Cât ghinion, cât ghinion. Am solictitat o targă pentru fată şi asistentele de gardă au schimbat-o cât de repede a fost posibil. Le-am spus să îi ia pulsul. Era bine că încă îi bătea inima. Încă mă luptam cu mine. Să intru sau să nu intru. Nu vroiam nici să fac acest lucru…dacă picam, dacă nu eram în stare de acel lucru…dacă. Mira mă tot chema în salon, dar refuzam. Numai la gândul că apuc bisturiul acela mă înfricoşam. Parcă dacă îl luam in mână simţeam că voi leşina. Nu numai eu aveam nevoie de tratament. La o a treia atenţionare din partea Mirei am ieşit din baie şi am intrat în salon. Cu cât mergeam pe coridorul acela alb cu miros de spirt cu atât regretam că ieşisem din casă. Mai bine stăteam acolo şi numai plimbare cu maşina îmi trebuise mie. Trebuia să o las acasă…de ce dracu’ m-am întors după ea nu ştiu. Am intrat brusc în salon. Totul era alb şi mirosul de spirt fu îndepărtat după ce îmi acoperisem faţa cu materialul alb. O priveam…era frumoasă. Ochii închişi inconştienţi mă făcea mai nebun decât eram atunci când intrasem în salon. Asistentele se pregătiseră, iar întrebările nu conteneau să curgă peste mine ca razele de soare dimineaţa pe pământ.
Am luat de pe tăviţă bisturiul. Sclipea în lumina artificială a neonului de deasupra capului meu. Mda…creierul meu era concentrat la multe alte chestii, iar apoi venise Mira să-mi spună că mă sună cineva. Cine dracului…Îmi veneau şi nervii. Am luat instrumentul şi am început să tai pe rană. Sângele acela aproape că mă făcea să leşin. Nu mai avusesem niciodată o asemenea stare aiurea. Parcă mai aveam puţin şi plângeam. Sau parcă eram în primul an de facultate când m-au dus să văd nişte cadavre si să facem experimente pe ele.
Foarfeca era un instrument foarte important. Cu ea tăiam aţele cusăturii. Piciorul nu era infectat aşa că nu putea ajunge la septicemie. Mult sânge nu pierduse, dar avea leziuni. Capul îi era spart şi piciorul rănit. Rana de la cap fusese pansată şi curăţată, iar cea de la picior la fel. Rămăsesem singurul în slaon pentru verificare ulterioară. Nu vroiam să mă trezesc cu cine ştie ce hemoragie internă şi apoi să trebuie să o bag înapoi la operaţie. Avea câteva vânătăi, dar era totul bine. Le-am spus asistentelor să o ia într-un salon de recuperare. Am ieşit…salvat. Am răsuflat uşurat şi am închis ochii. Peripeţia asta o aveam de povestit lui Emilian cu siguranţă. Maine evident. Nu aveam cum să-l trezesc pe bietul om la ora aia doar ca să-i zic de tâmpenia pe care am produs-o. Mă simţeam încă lamentabil după ce i-am făcut fetei, dar chiar îmi părea rău de tot. Eu era să o omor, eu am salvat-o. Mă gândeam..dacă nu eram şi chirurg ? Dacă nimeni nu venea în seara aia să o salveze ? Ce i s-ar fi întâmplat ? Mă întreb ce…şi câteodată când mă întreb vreau să îmi şterg gândul. Nu aş fi fost în stare să o omor, dar nu numai cei din jur m-ar fi acuzat ci eu şi conştiinţa mea m-ar fi mustrat pentru fapta comisă. Aveam de învăţat o lecţie din asta. Când am intrat prima dat în salonul acela am simţit cum un val de teamă mă cuprindea şi vroiam să mă întorc. Să fug de mine probabil. Îmi era teamă. Teama de a face vreo prostie pe care aveam să o regret mai târziu. Frica teribilă de a fi supus acuzaţiilor dacă aş fi făcut ceva greşit şi emoţia ce mă bloca de a mă mustra conştiinţa. Sincer după ce am ieşit din cabinet am răsuflat uşurat. Nu a fost mare lucru decât o mică rană de curăţat şi alte câteva verificări. Acolo pe scaun chiar şi după toate alea mă mustram singur. Noroc că asistenta mă liniştea cu o cafea. Am luat telefonul şi i-am urât somn uşor când avea să ajungă acasă. Eu unul nu aveam să dorm. Cum să închid un ochi după tot ce am făcut ? Mi-am luat cafeaua şi am plecat în salon. Iar aveam să simt mirosul acela de spirt ce îmi inunda nările. M-am aşezat chiar pe un scăunel de lângă patul de spital. Dormea…Nu ştiam nici măcar cine e, dar chiar îmi plăcea prezenţa ei liniştită. Mira avusese grijă să îi dea un sedativ puternic ca să se odihnească. În timp ce o priveam mă uitam prin actele ei şi am descoperit că o cheamă … Larion. Fir’ar ! Aşa îl chema pe Emilian. O priveam uitându-mă la ea ca la un prost. Realizasem cea mai mare gafă din lume. Nici nu ştiam cum aveam să-i explic lui Emilian ce tocmai făcusem. Oare fapta mea avea să fie vreodată iertată ? Tocmai o călcasem pe Giulia Larion, sora celui mai bun prieten al meu încă din liceu. Deşi nu mă aşteptam la o presupusă vizită, pe uşă apăru Emilian îngrijorat şi totodată ne-a surprins în liniştea ce ne înconjura.
OMG ! E asa de...Okey, prima data ar trebui sa-mi cer scuze pt. ca n'am comentat la capitolul lui Deea [-x Cum am putut face o asemea tampenie ? Sper ca ma iertati , okeyy [-o<
Buun , vom incepe cu al doilea capitol . [Sunt o proasta ca n'am comentat ]
Deea, draguta mea, am ramas uimita cand am vazut cat de uluitor poti scrie . Cred ca ce m-a mirat cel mai tare a fost faptul ca sti sa imbini descrierea sentimentelor cu personajul . O faci sa fie reala, fascinanta, chiar ! Te felicit pt. asta . Azi am apucat sa-ti citesc one-shouturile [am scris bine, da ? ] si ele au fost la fel de superbe . Ce faci tu si cu Lynn e magie, crede-ma .
Imi place personajul Giuliei, l-ai format chiar foarte bine . Imi pare rau pt. ea , sunt sigura ca profu' ala era un IDIOT ! Da, da...Am dreptate:)) Dupa felul in care ai descris-o iti dai seama ca e un om destept :] Deci, Deea , capitolul tau a fost nemaipomenit !
Lynnusor...Cum am spus mai sus, si tu ma uimesti ! E chiar remarcabul cum prinde personajul viata . David, cred eu, e simplu si bun . E de remarcat faptul ca inca are remuscari de constiinta pe baza accdidentului . Nu e ca alti oameni ....>.< Si, chiar daca i-a fost frica tot a intrat in asala de operati si a salvat-o pe Giulia . Bravo lui, si tie , desigur !:]] Actiunea nu mi s-a parut grabita, e chiar bun modul in care scrieti . Totusi, am ramas curioasa . Ce o sa se-ntample ? Ce o sa zica fratele Giuliei ? Deea, vino mai repede cu capitolul 4 .

Inca o data va felicit pt . ceea ce faceti !

Ja ne :*
Maine - Mâine
prima dat - prima dată
şi emoţia ce mă bloca de a mă mustra conştiinţa. -- nu am înţeles nimic * laughs * ori nu te -ai exprimat corect ori nu reuşesc eu să înţeleg ce ai zis prin chestia asta... Cum emoţia ce îl bloca de a se mustra conştiinţa? Weird .o.o
i-am urât somn - i-am urat

O observaţie... Huh, a trecut cam repede prin operaţie, cam prea repede. Partea aia mi s-a părut super super grăbită, şi totuşi având în vedere că era legată de starea de spirit a lui David, merge, el era oricum prea neliniştit şi grăbit confuz nedumerit, etc, aşa că se iartă ,într-un fel sau altul. Şi apoi, eu nu am cunoştinţe în medicină, chirurgie, operaţii şi aşa mai departe. Deşi, chiar mi s-a părut grăbită acea etapă.

Apoi, vorbind despre acţiunea în sine, a fost un capitol super. Mă aşteptam ca cel ce o călcase pe Giulia să fie David, my theory was correct, era de aşteptat să se întâmple aşa. Nu vedeam cum altfel * laughs * deci, asta cam bănuiam şi e destul de plăcut. A fost bine că nu a mai găsit pe nimeni acolo în afară de el ca şi chirurg, povestea a decurs perfect pe acest plan.
O nedumerire, totuşi, dacă era cel mai bun prieten al lui Emilian încă din liceu cum era posibil să nu o cunoască pe Giulia? Cum?! Adică, asta mi se pare cam... strange, somehow. Presupun că există o explicaţie şi pt asta, altfel parcă devine un fapt irealo-imposibil , uau am inventat o abreviere. În orice caz, asta mi s-a părut forţată.
Nu ai descris chiar atât de bine pe cât s-ar fi putut uimirea pe care o avusese el atunci când a descoperit cine era tipa respectivă, dar trecem şi asta cu vedere.

Hmmm, în rest, îmi place mult personalitatea lui David * laughs * e atât de tare <3 şi sweet, somehow. De abia aştept să fie o descriere a lui mai amănunţită, să zicem, hei, poate din partea Giuliei, who knows, mă întreb cum arată * drolls ( yeah I'm such a perv ) * . Anyhow, ai descris foarte bine neliniştea lui şi nedumerirea şi partea cu " dacă" a fost foarte bine pusă la punct, ai avut acolo o descriere a stării lui foarte bună, perfectă chiar, aia mi-a plăcut cel mai mult la capitol. parcă era pur şi simplu pe o altă lume. Cum ziceam, la asta te-ai super descurcat.

Aştept să văd ce face Deea în următorul capitol. De abia-l aştept, uau, chair a început să îmi placă povestea voastră. No idea why dar e captivantă, într-un fel sau altul, de consum, are acel ceva. Like it.
Baftă la scris >:d<
Salut din nou ^^
De data asta am venit şi eu mai repede ( mi-am învins lenea :)) ).

În primul rând vreau să te felicit pentru capitol. Sincer, pe mine una m-a captivat de-a binelea. Mi-a plăcut foarte mult cum ai descris toate sentimentele lui, disperarea aceea şi totodată frica de neţărmurit pe care o avea David şi pe care a înfruntat-o în cele din urmă salvându-i Giuliei viaţa, deşi confuzia era încă întipărită în sufletul şi mintea lui. Din faptele lui reiasă curajul şi tăria de caracter specifică unui medic ( şi aici mă refer mai ales la faptul că şi-a suprimat îndoielile şi a mers mai departe cu operaţia, deşi avea dubiile sale ) şi totodată condiţia fiinţei umane cu toate ezitările ei, practic aici trăsăturile sunt în antiteză, de asemenea un lucru de apreciat.
După cum am mai spus, descrierea a fost foarte bună, ai evidenţiat toate stările lui şi parcă fiecare cuvânt folosit îşi avea un loc bine determinat şi era practic de neînlocuit.
Sincer, şi eu mă aşteptam ca David să fie cel care o loveşte pe fată, momentul ideal ca lumile celor doi să se ciocnească şi la propriu şi la figurat, deci foarte bun momentul. De asemenea mi-a mai plăcut şi faptul că el a operat-o, din nou este foarte drăguţă aniteza, el a lovit-o şi tot el a salvat-o. Faptul că el trebuia să o opereze a făcut presiuni asupra lui, presiuni foarte bine transpuse în scris de tine.
Momentul operaţiei a fost într-adevăr puţin grăbit, dar având în vedere starea lui de spirit nici nu poţi spera la detalii şi e chiar mai bine aşa.
Mi-a mai plăcut şi faptul că David e prieten foarte bun cu fratele Giuliei, dar aici sunt puţin surprinsă că nu a cunoscut-o pe Giulia, abia aştept să aud explicaţia voastră, sunt sigură că aveţi una.
Cu tendinţa de a mă repeta spun că mi-a plăcut mult capitolul şi aştept să văd ce urmează, sunt foarte curioasă.
Spor la scris şi multă imaginaţie ^^
Am uitat să menţionez ceva. De asemenea îmi place mult faptul că postaţi destul de repede next-ul, nu mă ţineţi în suspans ^^
Hello,trec şi eu pe aici.Semnătura lui Lynn m-a adus aici ;)) . Îmi place ideea,e originală,nu am mai văzut fic-uri despre medicină ._.".Îmi place modul în care scrieţi,vă completaţi una pe alta.Am mai văzut 2-3 greşeli de tastare prin capitole,dar nu e nimic grav.Mă aşteptam să fie David la volan.De-abia aştept să văd ce se întâmplă,ce zice fratele Giuliei,ce zice Giulia când se trezeşte şi ce se întâmplă în continuare.Keep up the good work,girls ^^
Well, a venit şi nextul ,care este ceva mai prost scris decat capitolul 2 >.< . Este şi mai mult dialog, iar eu nu mă prea pricep la aşa ceva T_T.Mulţumim pentru comentarii ,şi sper să mai treceţi pe aici .

Capitolul 4

Încerc să deschid ochii , dar o durere de cap face să îi inchid la loc . Ce naiba s-a întamplat cu mine ? Niciodată nu am fost aşa de mahmură .Cred că am întrecut măsura aseară . Ridic încet o pleoapă şi încep să îmi rotesc ochiul prin cameră . Răman surprinsă cand în loc de culoarea verde a pereţilor din camera mea văd nişte pereţi albi . Inspir adanc, apoi deschid şi celălalt ochi . Capul începe să-mi zvacnească de durere, şi un miros înţepător , de spirt şi iod îmi acaparează nările . Privesc mai bine în jurul meu , şi îmi dau seama că mă aflu într-o cameră de spital .Încerc să îmi ridic mana dreaptă , dar parcă este ţintuită de pat . Mă uit la ea, şi văd un capătul unei branule cu un fir care se ridica în sus . Pentru ce naiba am eu perfuzie ? Şi de ce am piciorul bandajat ? Închid ochii şi încerc să mă liniştesc , dar aud paşi pe hol apoi uşa camerei deschizandu-se . Paşii se apropie de patul meu , apoi o mană mare, bărbătească este aşezată pe fruntea mea dar după cateva momente este retrasă . Încerc să îmi controlez respiraţia în aşa fel încat să pară că dorm , şi întredeschid ochii pentru a-l privi pe furiş pe cel ce părea a fi doctorul meu . Îl văd aplecat deasupra piciorului meu , examinandu-l cu meticulozitate . Îşi trece mana dreaptă prin părul negru şi strambă din nas , apoi îşi ridică privirea spre mine . Închid repede ochii şi încerc să liniştesc bătăile inimii .
-Ştii , îl aud zicand , mi-ar fi mult mai uşor să te examinez dacă nu te-ai mai preface că dormi . Să ştii că nu te mănanc dacă mă priveşti .
Deschid ochii şi încerc să zambesc . Oare chiar aşa de prost am jucat teatru ?Îmi îndrept privirea spre cel ce părea a-mi fi medic . Chiar arată bine tipul , şi e mai tanăr decat credeam . Nu părea să aibă mai mult de treizeci de ani .În plus, pare a fi genul meu :înalt , corp atletic, păr brunet şi ochi albaştri . Mi se pare oarecum cunoscut , dar nu îmi amintesc unde l-am mai văzut .Dar totuşi, mai bine i-aş cere cateva explicaţii .
-Deci, încep eu zambind , cat de mult am baut de am ajuns în starea asta ?
-Poftim ? Domnişoară , nu eşti aici din cauza unei beţii . Eşti aici pentru că ai avut un accident de maşină.Ai o contuzie serioasă la cap şi piciorul drept fracturat .
-Un accident de maşină ? întreb eu speriată . Cum e posibil aşa ceva cand eu nici măcar nu am maşină ?
-Scuze, o să reformulez . Ai fost lovită de o maşină , iar şoferul te-a adus direct la spital . Eu te-am operat la picior .Ştiu că ai multe întrebări de pus, dar crede-mă că nu e timpul. Momentan nu îţi pot spune mai multe .
O linişte apăsătoare se lăsă în salon . Nu-mi vine să cred că mi s-a întamplat aşa ceva . Eu mereu am fost atentă şi am respectat regulile de circulaţie .Probabil că idiotul ală de şofer era beat şi a pierdut controlul . Doamne , ce i-aş da una în moacă dacă l-aş vedea ! Închid ochii şi strang mana stangă în pumn , ca să mă pot calma .
-E ceva grav la picior ? îl întreb pe medic , deschizand ochii şi privindu-l . Te rog sa fii sincer, nu mă ajută cu nimic dacă mă menajezi . Dacă e grav şi nu voi mai putea merge , spune-mi !
Îl văd zambind şi simt că mai am un pic pană explodez de nervi .Ce dracu e asa de amuzant? Se presupune că e medic şi trebuie să mă ajute .
-Aş putea şti ce este aşa amuzant? Ţi se pare funny că un tembel a dat peste mine şi mi-e frică de faptul că aş putea rămane paralizată? îl intreb aproape ţipand .
-Linişteşte-te , spuse el . Nu e nimic grav , o să poţi merge în curand ,după cateva şedinte de fizioterapie . Zambeam doar pentru că mi-am amintit ceea ce a zis Emilian despre tine şi mi-am dat seama că are dreptate .
-Emilian ? Adica fratele meu ? întreb eu surprinsă.De unde îl cunoşti tu pe Emi şi ce anume ţi-a zis despre mine ?
-Mi-a spus că ai o personalitate puternică şi că vei reacţiona cam violent , zise el zambind . Emilian mi-a fost coleg la liceu , dar eu am făcut în alt oraş facultatea .Ne-am mai întalnit o dată, dar erai prea mică atunci . Acum eu şi Emi lucrăm pe aceeaşi secţie ,ca medici ginecologi .
Îl privesc uimită ,nevenindu-mi să cred ceea ce tocmai am auzit . Gravitatea situaţiei mă lovi din plin . Viaţa mea a fost în mainile nepricepute ale unui ginecolog , nu în cele experimentate ale unui chirurg . Doamne , îmi vine să-l omor !
Hei : ) mă bucur că ai venit cu următorul capitol.

Închid ochii şi strang mana stangă în pumn -- huh? poate : Închid ochii şi ţin mâna strânsă în pumn, sau ceva asemănător, altfel nu prea are sens.
Nu ţi-ai corectat greşelile cu punctuaţia şi spaţierea. Nu le-ai cooorectat, şi nici "â" nu ai folosit. Mă rog, astea sunt greşelile pe care le-am văzut, în rest nimic special de menţionat.

Personalitatea Giuliei nu este aşa cum mă aşteptam să fie. Mă aşteptam să fie mai docilă =)) ca să fiu sinceră, nu ştiu de ce. Dar ea ! Oh, după ce că David i-a salvat viaţa mai îndrăzneşte să facă şi figuri ( la antrenor ). Nesimţită! Oh, da, clar, îmi place de ea. Deşi momentan favoritul meu este David, se înţelege de la sine că mă atrag mai mult personajele masculine * laughs* . În orice caz, sunt curioasă ce o să se întâmple în următorul capitol.

Am menţionat cumva faptul că ador că nu aveţi capitole prea lungi şi nu trebuie să mă chinui să citesc un miliard de rânduri? Asta pt că , da, sunt o leneşă incurabilă. Însă oricum capitolele voastre sunt uşor de lecturat şi pot trece destul de repede prin ele, nu se nevoie de efort , nici nu îţi dai seama când termini. Plăcut şi uşor.
Nu am prea multe de adăugat depsre acest capitol pt. că mare lucru nu s-a întâmplat, acum cunoscut reacţia Giuliei când l-a cunoscut pe David şi îmi place să mă gândesc că atunci când l-a văzut primul cuvânt care i-a venit în minte a fost sex, dar asta ţine de propria mea imaginaţie ( I'm sick, you know ). Şi am aflat şi că e brunet cu ochi albaştrii şi înalt şi sexy , uhhm, da, de abia aştept să îi văd tăvălindu-se. Adică, îndrăgostindu-se unul de celălalt.

Povestea voastră romance este frumoasă. Stilurile voastre se potrivesc, vă completaţi, sau pur şi simplu sunteţi în concordanţă. Mi-e imposibil să mă pronunţ sută la sută sigur dar colaborarea voastră este frumoasă. Aştept următorul capitol. Baftă la scris ! >:d<
Hei, in primul rand imi cer scuze ca nu am comentat si la capitolul lui Lynn, l-am citit de ieri sau alaltaieri nu mai stiu exact, dar mi-a fost lene sa mai las si comm >.< Dar acum sunt aici :>
Deci in primul rand ma bucur ca operatia a avut succes si Giulia nu a patit nimic, deoarece fiind medic ginecolog, David nu putea fi atat de sigur ca ii va reusi treaba. Totusi s-a descurcat de minune. Imi place mult personalitatea Giuliei, desi a fost salvata, chiar si de un medic ginecolog, nu era pe deplin multumita, este o fata puternica si cu picioarele pe pamant. Se pare ca David nu i-a spus tot adevarul, deoarece tipa nu stie exact de cine a fost calcata.
Desi a fost mai mult dialog decat in celalalte capitole, mi-a placut, deoarece s-a imbinat perfect cu naratiunea. Aveti un stil de a scrie pe placul multor cititori, nu-i lasati sa se plictiseasca, este placut si simplu. Greseli nu am vazut in acest capitol, decat cea mentionata de Teh. Am vazut parca 1-2 greseli de tastare in capitolul lui Lynn, dar trecem peste. Nu este un pacat.
Astept sa vad ce se va intampla in continuare, deoarece m-ati facut foarte curioasa. Imi place povestea voastra foarte mult si abia astept sa vad cum se vor desfasura lucrurile. Imi cer scuze de pe acum, voi lipsi o saptamana si ceva si nu voi mai putea trece pe aici sa imi spun parerea despre fic, in caz daca mai scrieti. Totusi....tot revin eu :>

Spor la scris si succes in continuare.
Oki girls tnx *huggies*



Capitolul 5.



Privirea ei mă făcea să mă întreb dacă nu trebuia să-mi feresc capul să nu-mi dea cu ceva în el. Nu le înţelegeam pe femei. De asta vroiam să rămân singur mereu. Mai bine burlac decât să-ţi vezi soţia cum te priveşte dubios. Evident că nu aveam cum să o întreb de ce se uită aşa la mine pentru că poate aveam să isc un scandal. Deja îmi trecuse spaima după conversaţia cu Emilian. Norocul meu a fost că i-am explicat, iar el e un băiat foarte înţelegător. Mă bucur că am rezolvat problema, dar mai trebuia să-i explic şi ei că am dat cu maşina peste ea. Emilian oricum spusese că dacă nu voi avea curaj să-i spun are să vorbească el cu ea şi să-i explice. Nu vreau să mă urască, dar chiar nu fusese cu intenţie.
-Ei bine sunt şi ginecolog şi chirurg…poate te gândeşti că nu sunt capabil de asta. Nu-ţi face griji.
-Mda, sigur…viaţa mea atârna de un fir de aţă şi numai un ginecolog a putut să o salveze.
-Nu sunt un simplu ginecolog domnişoară, dar oricum dacă vă doare capul o să vă treacă în curând.
Cred că mai mult încurcam lucrurile. Auzi la mine ce i-am putut spune. Acum primeam mai multe priviri mustrătoare decât înainte. Fata asta era de-adreptul ciudată, dar aflasem de la Emilian că susţinuse admiterea la medicină. Frumos…la ce temperament are sigur ajungea clinica la faliment. Se tot uita prin cameră ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Probabil că se simţea mai bine după atâtea ore de somn. După câte mi-a spus Emilian m-am gândit să o iau la nişte întrebări în legătură cu admiterea.
-Mi-a povestit Emilian, colegul meu şi în acelaşi timp fratele tău că ai avut nişte probleme la admitere. Îl ştiu pe profesor.
Nu am mai continuat că deja atinsesem punctul sensibil. Începuse să plângă şi îşi acoperi faţa cu palmele. De ce trebuie eu să fiu aşa de dobitoc uneori ? M-am ridicat de pe scaun şi am luat-o în braţe. Îşi aşeză capul pe umărul meu şi încerca să se calmeze, dar îi era cu neputinţă. Îi tot explicam să se calmeze şi îi ştergeam lacrimile, dar ce simţea în suflet era imposibil de îndepărtat. Avea un păr foarte fin şi plăcut mirositor, dar nu asta era important atunci.
-Eu am terminat şi profesorul ce ţi-a corectat examenul e un foarte bun prieten al meu. Ai putea învăţa vara asta şi la toamna dai examenul şi intri la medicină în anul unu când încep studiile la facultate alături de colegii tăi ce au intrat deja în primul an. Te pot învăţa în aceste 3 luni de zile totul şi vei da admiterea încă o dată. Cum sunt flebeţea profesorului nu îmi va refuza te asigur. Eşti de acord ?
Am văzut acea sclipire din ochii fetei ce mă făcea să cred că e de acord. Am îmbrăţişat-o lăsând-o în fericirea ei. Ştiam că e încântată, dar vroiam să aud din gura ei cum îmi spune ca să fiu sigur. Era şi încântată, dar şi speriată că poate peste 3 luni va pica iar examenul de admitere, dar şi foarte fericită. Se putea observa acest lucru din ochii ei ce sclipeau ca două scântei de foc. Îmi dădea senzaţia că acceptase şi aşa era. Nu mai aveam nevoie de aprobare. Se gândea. Chiar şi după ce am plecat din salon rămăsese cu gândul la ce îi spusesem. Chiar vroiam să o ajut să intre. Probabil era o bună răsplată pentru fapta comisă de mine. Încă mă simţeam aiurea în preajma ei când ştiam că eu am călcat-o cu maşina. Emilian avea să-i explice, dar îmi era teamă de reacţia ei. Când va auzi…poate nu va fi de acord cu propunerea mea, dar ce mă temeam mai mult era să nu ajungă că mă urască. Eram pregătit şi dispus să o ajut să intre la facultate. Aveam să o văd în fiecare zi aproape la practică atunci când venea la morgă în primul an şi asta avea să facă. Ajuns în faţa unui cabinet am bătut uşor şi am intrat. Aşezat la birou, Domnul Costăchescu m-a întâmpinat cu un zâmbet de fericire. Se ridică din scaun şi mă îmbrăţişă cald. Se vedea că ţine la mine. Nu avusese niciodată copii pentru că nu fusese căsătorit. M-a invitat să iau loc şi eram hotărât să-i spun propunerea mea.
-Ce te aduce pe aici, David ? Am aflat de la Emilian ce ai făcut aseară. A fost un gest memorabil să o salvezi. Ştiam că la un moment dat o să pui mâna pe bisturiu. Ce naiba, doar daia ai absolvit şi chirurgia cu zece pe linie.
-Am venit pentru ceva…
-Spune, spune !
-Fata care e în spital e sora mai mică a lu Emi, e Giulia Larion…o ştii fata ce a picat la admitere. Ce a făcut în examen ?
-Heeei bine a făcut varză la o aplicaţie la chimie, dar nu era asta chestia care m-a dus să-i dau nota patru. A greşit total reproducerea. La care eşti tu expert Domnişorule Doctor David Ştefan Ghiorghiu. Mi-a greşit acolo totul.
-Profesore, au am o propunere…mă gândeam…dacă tot am dat cu maşina peste ea să o ajut să mai dea admiterea odată asta dacă puteţi să îi mai daţi o şansă să-şi îndrepte nota. Dumneavoastră aţi creat subiectele ce ar fi dacă mai faceţi o fişă pentru ea. În aceste trei luni de vară am să o ajut să îşi repare nota. Ce credeţi.
Se vedea după privirea lui că îi era oarecum lene să mai facă încă o dată o fişă, dar nici să mă refuze nu vroia. A acceptat bucuros. A spus că va face o fişă specială, iar eu voi trebui să o învăţ pe Giulia tot capitolul despre reproducere inclusiv alte noţiuni generale de biologie şi câteva din chimie. Nu îi va da din fizică pentru că a văzut că se descurca perfect la această materie. I-am dat bună ziua şi am ieşit fericit din cabinet. Zâmbeam ca un tembel şi Mira care venea cu o cană de cafea spre Domnul Costăchescu mă văzuse şi parcă din privire mă suspecta. Nu i-am dat atenţie aşa că am plecat spre cabinetul meu să beau o cafea. Cum toate lucrurile merg uneori prost, mă sună mama. Ridic fericit să o aud receptorul şi spun :
-Alo ! Mama ce faci ?
-Dragule, unde ai fost azi noapte ? Mi-a spus Matilda de la doi că te-a văzut ieşind din bloc şi nu te-ai întors. A stat azi noapte până la ora 3 dimineaţa la telenovelă şi nu a văzut maşina ta parcată în faţa blocului. Unde ai fost scumpul meu, doamne ce griji mi-am fpcut când am auzit azi de la vecina ta de apartament când a venit la mine în vizită la cafea. Doamne îmi faci atâtea griji…
-Mama, linişteşte-te pe bune sunt calumea am stat la spital şi am fost în operaţie.
-Of ! Ce-mi faci tu mie. Taică-tu zicea că eşti bine, dar nu îmi vine să cred. Nu se poate să nu îmi fac griji pentru copilul meu. Of…
-Promit că voi da un mesaj sau un apel data viitoare, dar nu te alarma. Sunt bine. Tocmai ce am discutat cu Domnul Costăchescu.
-Şi ai mâncat ? Să vi de acolo la prânz, să mâncăm ceva. Tocmai a plecat Matilda de la mine şi să vi să mâncăm de prânz. Am gătit o supă delicioasă de pui aşa cum îţi place şi la felul doi avem grătar. Să vi şi la cină te rog, da ? Haide scumpule că eşti slab parcă ai fi o scobitoare. Nu semeni cu taică-tu el e dolofan rău, tu eşti aşa slab încât te bate vântu de te ia de pe stradă.
-Bine, mamă, bine. Hai te pup şi ne mai auzim. Vorbim după, te rog, bine ?
-Bine, puiule, bine hai te pupă mama. Pa !
-Pa, mamă te pup şi eu, pa !
toamna -- toamnă
nu îmi va refuza te asigur. -- nu îmi va refuza, te asigur ( virgula te rigoare, Miss )
daia = d'aia
o ştii fata ce -- o ştii, fata ce... ( virgulaaa )
au am o propunere -- well.. ăă, ce? " am eu o propunere"! ?
Ce credeţi. - Ce credeţi? ( semnul întrebării )
fpcut -- făcut
Ridic fericit să o aud receptorul şi spun :-- exprimarea este relativ corectă dar nu se aude prea bine, Ridic receptorul, fericit să o aud şi spun : ( parcă sună mai bine, depinde , e subiectivă corectarea asta ) .

Astea sunt greşelile pe care le-am văzut. Ai grăbit reacţia lui David când a îmbrăţişat-o pe Giulia, adică nu ai descris pe atât de bine pe cât situaţia ar fi cerut-o, ceva sentimente - lipsesc acolo , nu ştiu de ce dar nu ai găsit suspansul şi emoţia potrivită. Apoi, o chestie care nu a fost excepţională, atunci când i-a făcut propunerea aia, la fel , faza cu descrierea , era nevoie de o emoţie puternică, izbitoare, de neînţeles - a lipsit, cât şi faza cu " nu voiam să mă urască" de ce? trebuia să îşi pună nişte semne de îndoială, cel puţin aşa cred că ar fi ieşit mai bine.

În rest, capitolul a fost mega tare :)) şi amuzant, doamne, cel mai mult mi-a plăcut discuţia dintre David cu maică-sa * laughs * pe bune, a fost foarte tare, aia vorbea, vorbea, vorbea, şi dacă nu o oprea David nu cred că mai tăcea, în veeeci!
Haide scumpule că eşti slab parcă ai fi o scobitoare. Nu semeni cu taică-tu el e dolofan rău, tu eşti aşa slab încât te bate vântu de te ia de pe stradă.
Am râs atât de tare aici încât credeam că nu o să mă mai opresc. Eram tare prost dispusă dar asta m-a făcut să mă simt într-un fel mai bine, moral vorbin. M-a făcut să râd so I loved that. A fost foarte amuzant, clar , te pricepi la asta. Discuţia a fost relatată perfect. Ai un dialog super, îmi place mult <3 mari greşeli nu ai oricum.
Ăăăh şi îmi place numele întreg al lui David. Ca de obicei, capitolul s-a citit uşor şi a fost plăcut şi totodată foarte relaxant. Îmi place povestea voastră. Succes la noul capitol, baftă şi toate lucrurile de rigoare.

Încep să îl ador pe David, he's so sweet <3
A sosit si capitolul 6 ^.^ . Scuzaţi întârzierea, dar nu prea am timp liber .Vă anunţ de pe acum că nu ştiu când va sosi capitolul 8 >.< .
Sper că nu veţi fi prea dezamăgiţi de capitol .

Capitolul6

Mă uit la el nevenindu-mi să cred ceea ce tocmai a zis .Degeaba se agită atât încercând să îmi explice că este şi chirurg , că mie tot mi se face pielea de găină când mă gândesc la faptul că un ginecolog m-a operat .
-Poate te gândeşti că nu sunt capabil de aşa ceva, dar nu îţi fă griji ,îl aud repetând pentru a nu ştiu câta oară .
-Mda, sigur...viaţa mea atârna de un fir de aţă şi numai un ginecolog a putut să se ocupe de mine. Cum naiba ai vrea să nu mă enervez ?
-Nu sunt un simplu ginecolog domnişoară, dar probabil acum vă doare capul şi o să discutăm despre subiectul acesta când vă reveniţi .
Auzi la el domle’, ce tupeu are . De unde ştie el că mă doare capul ?Adica, oricum mă doare ca naiba, dar nici de-a dracului nu-i zic . Vreau doar să plece de aici şi să mă lase în pace . Îi arunc o privire duşmănoasă , încercând să îl fac să priceapă că nu îl vreau acolo în momentul acesta ,dar degeaba . Tipul asta chiar e nesimţit . Încep să analizez camera ,şi să mă prefac interesatăde diverse obiecte .Poate că o să plece dacă îl ignor .
-Ştii, mi-a povestit Emilian că ai avut nişte probleme la admitere . Din întâmplare, îl cunosc pe profesor .
Mă uit la el uimită de ceea ce a zis .Abia acum mi-am amintit că am picat examenul la biologie .Dar de unde ar fi putut afla Emi ,pentru că eu nu îmi amintesc să îi fi zis .Doamne, câte întrebări se învârt prin capul meu .De ce mi se întâmplă tocmai mie toate acestea , de ce ?A naibii , acum îmi mai curg şi lacrimile în faţa acestui pămpălău .Încerc să îmi şterg lacrimile cu mâna stângă ,dar parcă nu se mai opresc . Simt cum marginea patului se lasă sub greutatea unui corp , apoi două braţe mă cuprind. Off ,de ce trebuie să facă el pe grijuliul ? Acum alte lacrimi îşi fac apariţia , lacrimi de ciudă pentru că el mă vede aşa de vulnerabilă acum . Îl aud zicându-mi să mă calmez , dar degeaba . Izbucnesc în hohote de plâns , dar îi simt mâna încercând să le şteargă . Din nou rămân surprinsă de fineţea mâinilor lui . Închid ochii şi încerc să mă calmez sub senzaţia pe care mi-o oferea mângâindu-mi părul . Este aşa de bine, şi el miroase atât de frumos...
-Eu am terminat facultatea ,şi profesorul care ţi-a corectat lucrarea este un bun prieten de-al meu .Ai putea învăţa vara aceasta şi în toamnă dai din nou examenul pentru a intra în anul întâi odată cu ceilalţi . Dacă vrei te pot învăţa eu totul în aceste trei luni .Cum sunt febleţea profesorului, sigur va accepta să îţi mai dea o şansă . Eşti de acord?
Dacă eram de acord? Cred ca glumeşte. Cum aş putea să îl refuz când îmi oferă şansa de a-mi îndeplini visul ? Încerc să îi spun că accept ,dar cuvintele nu vor să iasă . Îl văd îndreptându-se spre uşă , dar nu îl opresc . Momentan este bine aşa , nu vreau să îi las impresia că mă are la mână . Chiar dacă m-am hotărât deja , mai bine îl las să creadă că nu sunt chiar aşa de încântată de oferta lui .
Îl aud ieşind şi închizând uşa după el . Închid ochii şi încerc să adorm , dar imaginea chipului său nu vrea să-mi părăsească gândurile . Oare de ce s-a oferit să mă ajute la învăţat ? Înţeleg că este prieten cu fratele meu , dar s-ar fi putut limita la un sfat sau o încurajare . Totuşi , asta nu mă va face să uit că viaţa mea a fost în mâinile unui doctor ginecolog . În aceste trei luni îl voi face să regrete .
domle’ -- nu prea cred că există " domle' ", poate : dom'le ( domnu[/]le ) la sfârşit nu prea are ce să înlocuiască, apostroful ăla...
interesatăde-- interesată de
Adica -- Adică
asta -- ăsta
şi lacrimile în faţa acestui pămpălău .Încerc să îmi şterg lacrimile
Repetiţia asta nu sună deloc bine. Încearcă : şi lacrimile [...] să îmi şterg ochii[....]

Nu ţi-ai corectat deloc problema cu punctuaţia. Tot aşa pui semnele, alandala, super dezordonat. Ba ( text ) spaţiu - semn de punctuaţie - spaţiu ( text ) ba ( text ) spaţiu - semn de punctuaţie ( text ) . Dar trebuie: ( text ) semn de punctuaţie - spaţiu ( text ) .

Capitolul a avut câteva lacune, şi aici nu mă refer la greşeli ci la exprimarea sentimentelor, la descriere. Ai redat doar ceea ce au discutat în capitolul anterior dar din perspectiva personajului tău. A fost cam puţin, să zic aşa ( nu , nu mă refer la număru de rănduri cuz that's not the point ) daaaa~ar puteai să adaugi şi altceva, ceva mai departe, să înaintezi puţin cu acţiunea. Huh, but lol there's nothing to be done now. Mi s-au părut toate prea repede, adică ea în mare nu a simţit mai nimic, sau la mine nu a ajuns nimic din ceea ce a descris că a simţit.

În fine, despre acţiune acum, de abia aştept să afle că de fapt el a dat cu maşina peste ea. Cred că o să îl omoare, sau ceva de genu'. Huh, după ce că i-a salvat viaţa! mai face şi pe nemulţumita. Păi ce naiba făcea dacă el nu o salva, o ducea la spital şi în fine o opera, că de - dacă are cunoştinţe ca lumea şi în chirurgie! Ar trebui să fie mulţumită, baaa nu să îi mulţumească chiar lui pentru asta, a salvat-o. Oh, tot el a dat peste ea dar să nu uităm că a fost din vina EI pentru că nu a fost atentă cum traversează strada. În orice caz, nu ştiu de ce dar mă enervează la culme comportamentul ei. Dave e atât de suit şi cul şi smexy şi... frate! să sari pe el şi alta nu * laughs * dar ea, nu! nu , dom'le, cum să facă ea aşa ceva? Ea trebuie să îi scoată ochii că i-a salvat viaţa * laughs *

Enfin, aştept cu nerăbdare următorul capitol. Grăbeşte-te, Lynn!!!
( chiar aseară mă gândeam la povestea voastră şi când mai puneţi next-ul so I was shocked today when I opened my pc and I saw that there was a new chapter O: )

baftă la scris.
Hello din nou, am revenit cu un nou comentariu :>
Nu aveti habar cat de curioasa sunt sa aflu ce se va intampla in continuare. Povestea imi place mult prea mult ca sa o aman atat, Lynn vin-o mai repede cu continuarea xD Abia astept sa vad cum vor sta lucrurile intre cei doi, deoarece barbatul trebuie sa o ajute pe Giulia sa treaca examenul. Cu siguranta se vor intampla multe lucruri intre cei doi cu ocazia asta, dar va las pe voi sa povestiti xD Se pare ca Giulia inca nu este impacata cu gandul ca a fost salvata de un ginecolog. Nu inteleg de ce nu ar fi, este in siguranta acum, ar trebui sa ii multumeasca. Totusi, inca nu stie intregul adevar. Daca acum reactioneaza asa, oare cum va reactiona atunci cand va afla ca cel care a calcat-o a fost insusi salvatorul ei? Chiar nu stiu, dar cu siguranta nu se va impaca cu ideea usor, deoarece este o fata cu un caracter dur.
Imi place enorm de mult cum descrieti, aveti un stil aparte, original. Descrieti simplu, dar interesant. Captati atentia cititorului cu acest mod de a scrie. Felicitari din acest punct de vedere, defapt...felicitari pentru tot. Greseli de tastare sau de ortografie nu am vazut, nici ca am stat sa le caut, am fost mult prea atenta la poveste. La modurile de expunere stati foarte bine, dialogul nu este sec, apare foarte putin in capitole, impletindu-se foarte bine cu naratiunea.
Astept urmatorul capitol, sper sa nu va lasati de acest fic, deoarece este minunat. Amandoua scrieti frumos, am mai spus asta si am s-o mai repet de fiecare data. Succes in continuare.
Capitolul 7.


Eram frânt. Tocmai ajunsesem acasă şi chiar vroiam să fac o baie când iar m – a sunat mama. Nu era ceva important doar mă întrebase dacă am ajuns cu bine acasă. M – a invitat la ea ca să mai vorbim una alta şi nu ştiam cum să abordez acel subiect delicat cu Giulia. Niciodată nu m-a mustrat pentru ce făceam ci pentru că nu am făcut nimic ca să previn situaţia. Ştiam că dacă merg acolo va observa cu instinctul ei matern – aşa spune ea mereu nu ai ce să – i faci – că eu am ceva şi nu îi spun. Aşa făcea tot timpul când îi ascundeam ceva apoi se îngrijora mergea la tata şi se plângea că nu îi spun nimic, că nu o mai iubesc uneori manipula emoţional lumea din jur numai să – i iasă planurile. Asta era mama, dar avea un suflet mare şi tot timpul a ştiut să îmi ofere în egală măsură şi afecţiune şi disciplină. A pus accent mereu pe amândouă şi niciodată nu m – am simţit neglijat sau lipsit de afecţiune. Mereu s-a preocupat de mine şi a ştiut ce să-mi ofere ce`i mai bun ca să pot trăi fericit şi liniştit. Mereu şi-a dorit o noră. De când am intrat la facultate s-a gândit că va muri şi nu va apuca să se plimbe cu tata şi nepoţii prin parc. Nu am nici cea mai vagă idee uneori ce tot vrea de la mine în legătură cu nora ei chiar dacă mi-a înşirat o dată un număr mare de pretendente fiicele prietenelor ei, nu m-au interesat niciodată. Nu e o femeie rea, dar are principii şi e ambiţioasă câteodată are chef de morală, îi place bârfa, însă defectul ei major a fost că spunea verde în faţă tuturor. Nu se ascundea niciodată. Tata a zis odată că a fost o calitate pentru el când a luat-o pe mama. Nu aş vrea chiar o soţie de genul. Mama când se porneşte are gura mare. Mă tot gândeam să-i fac o vizită sau nu. Poate dacă îi fac o vizită lu tata la muncă şi îi spun nu va fi chiar aşa rău. O va auzi de la el. Mă gândesc că dacă voi face asta voi fugii de responsabilităţi mai mult. E ca şi cum m-aş ascunde ca un laş de adevăr. Gândurile mele mi – au fost întrerupte de telefonul enervant. Ce s – o mai fi întâmplat acum ?
-Da ? răspund enervat.
-David, măi, sunt eu Raul. Auzi hai să mă ajuţi cu o naştere. A venit pacienta lui Victor şi nu are cine să se ocupe de ea. Victor e plecat în concediu o lună că îi naşte şi lui sotia peste câteva săptămâni şi şi – a luat concediu. E plecat din ţară. Singurii ginecologi din clinică eşti tu şi Emilian . . . la diponibilitate mă refer, însă Emi e ocupat şi el cu o naştere chiar acum. Hai te rog, scuze că te sun chiar aşa direct şi…dar nu avem pe nimeni. Domn’ Profesor se ocupă de un accident de maşină acum, iar eu peste o oră intru într – o operaţie de apendicită. Hai te rog.
- Bine, bine hai că ajung cât de repede pot. Cum se simte pacienta. Hai că iau maşina şi nişte biscuiţi şi vin. Discutăm pe drum da ?
-Pentru ce biscuiţii ? întrebă el în timp ce eu luam o pungă în care mi – am pus 3 pachete de biscuiţi cu ciocolată.
-Îmi e foame şi nici nu am reuşit să ajung la mama şi să mă ocup şi de celelalte chestii. Faza e următoarea că eu tocmai acum 4 ore am ajuns de la Clinică şi nu ştiu cum vor decurge lucrurile că sunt obosit.
-Lasă stai tu calm că ai şi asistentele cu tine.
-Nu e chiar asta, dar nici de dormit nu am dormit foarte mult. Totul într-o singură noapte şi . . .
-Aha, te înţeleg. Eu mi-am pregătit mânuşile pentru operaţie. Plus că după, trebuie să-l ajut pe Domn’ Profesor la o ocluzie intestinală şi am pregătit şi tuburile.
-O vei anestezia, aşa ?
-Da ! Că nu am cum să-i bag ditamai tubul prin nas în intestinul subţire pe viu. Ce naiba..e ridicol. Torturez pacienta.
-Asta aşa e. Măi hai că eu te văd pe geam că deja am ajuns la Clinică. Sunt în parcare. Hai că discutăm când intru.
-Vezi că soţul e lângă sala de urgenţă. E nebun . . .
-Am avut parte şi de mai rele. Ne auzim !

Am intrat în clinică şi l-am căutat pe Raul. Tocmai intra să ia tuburile pentru operaţia de ocluzie aşa că l-am salutat nu l-am mai intrerupt. Am intrat în birou şi pot spune că era un aer al dracu de închis. Am deschis rapid fereastra ca să fac loc aerului proaspăt de afară în încăpere. Mi –am luat halatul alb pe care mereu îl port şi mânuşile de plastic. Mira avea restul aşa că nu trebuia să-mi mai fac griji. Asistenta lăsase un bilet pe birou cu numărul salonului aşa că nu mai trebuia să merg la recepţie. Mă grăbeam să termin mai repede operaţia aşa că la intrare i-am spus soţului că voi termina repede. Era aşa de ambalat încât cu siguranţă că dacă îl duceam în salon leşina. I-am dat o cafea caldă din automat şi a stat cuminte pe scăunel. Tremura ca şi cum avea să o ucidă cineva, iar ochii ieşiţi din orbite mă duceau cu gândul la mine când am stat să învăţ pentru doctorat. Nu era de mirare că nu dormise o noapte întreagă, dar se vedea că băuse la cafele cât băusem eu în cele trei nopţi în care nu făcusem altceva decât să învăţ. Am intrat, însă am fost întâmpinat de un strigăt ascuţit ce îmi penetrase urechile şi creierul. Simţeam că nu mai am timpane, de fapt le aveam, dar erau violate de acel ţipăt nebunesc. Mă durea capul . . . Aerul era aşa închis şi asistenta o ţinea de mână pe viitoarea mămică. Mie îmi era foarte foame. Am salutat – o, dar se vedea că nu avea chef de nimic. I-am desfăcut picioarele şi am văzut că nu mai avea mult copilul până ce avea să iasă. Totul era normal aşa că nu avea să se rupă nimic. Copilul era mititel aşa că putea ieşi foarte uşor. Ţipetele nu conteneau să apară, dar chiar nu aveam ce face pentru ea decât cezariană, dar nu era pregătită pentru cezariană. Deja copilul se afla în stadiul de a ieşi, iar sângele deja apăruse semn că uterul era pregătit. Nu mai aveam ce da înapoi. Deodată m – a cuprins foamea, aşa că am ieşit ca un viscol din salon şi am alergat cât am putut spre biscuiţii ăia din cabinet. Am trântit uşa înaintea mea şi am desfăcut pachetul rapid şi am înhăţat vreo trei biscuiţi cu gura. I-am ronţăit pe toţi şi apoi am mai luat unul apoi am fugit. Eram plin de frimituri, iar Mira a observat asta. Toţi ce se aflaseră pe coridor mă văzuse inclusiv raul ce începuse să râdă nebuneşte. Am intrat în salon şi am apucat de capul copilului ce ieşea cu puţin mai mult efort din partea mămicii aşa că am tras puţin în timp ce femeia mă întreba de ce am ciocolată la gură. Nu mai apucă să îi spun răspunsul că urechile mele au fost din nou de data asta mult mai tare străbătute de un ţipăt de durere. Îi ieşeau mâinile, aşa că am apucat copilul de subţiori şi l-am tras afară. Cpchilul acesta sigur avea să fie o bătaie de cap la nouă ani. Era băiat . . . minunat.
-Dacă vei fi vreodată elevul meu să ştii că nu îţi permit să fugi după biscuiţi. E băieţel, doamnă.
-Nu. . . nu pot să cred. Pot să-l ţin, vă rog ?
-Sigur că da !
De restul lucrurilor s-au ocupat asistentele. Am ieşit din cabinet fără mânuşile de plastic şi l-am felicitat, iar el în schimb mi-a dat nişte biscuiţi pe care îi avea în genată.
-Ştiu că vă plac biscuiţii, uitaţi. Sunt cu ciocolată. Ştiu că vă plac. Sunt atât de recunoscător. În sfârşit am un băiat. O să dorm liniştit.
- În primul an nu prea cred, dar vă urez succes.
-Da . . mă gândesc că vă e greu în meseria dumneavoastră . . . dar totuşi şi dumneavoastră aţi trecut prin emoţiile astea.
-Um. . . de fapt nu.
M – a strâns în braţe oarecum jenat de confuzia pe care a făcut – o, dar nu înţelegeam de ce mă simţeam aiurea.
pretendente fiicele -- pretendente, fiicele
ambiţioasă câteodată are -- ambiţioasă, câteodată are
Hai te rog. -- Hai, te rog
Discutăm pe drum da? - Discutăm pe drum, da ?
Cum se simte pacienta. -- Cum se simte pacienta?
Lasă stai tu -- Lasă, stai tu...
salutat nu l-am mai -- salutat, nu l-am mai
raul-- Raul
Cpchilul -- Copilul? / Copchilul? * laughs *
Greşeli... cam atât am văzut; doar că mie nu îmi place o chestie la spaţierea ta, când pui liniuţa, cratima, you know : l - am ( laşi spaţiu aşa şi nu se vede deloc bine; merge extaordinar aşa : l-am, nu e incorect şi se vede chiar foarte estetic. )
I-am desfăcut picioarele
=))) cât de amuznată a putut fi partea asta, să mor şi alta nu de râs * laughs* foarte tare. de parcă ar fi fost ... nu ştiu, cine ştie ce : )) ca şi cum ar zice " mi-e foame" * laughs *

M-a amuzat profund naşterea şi cum a reacţionat el şi cu biscuiţii. Doamne ce am mai râs, asta e cea mai ciudată naştere pe care mi-a fost dat s-o citesc, să mi-o imaginez. Totul a avut loc atât de repede şi... buimac şi funny. Dave e atât de tare, atât de tare. Mi-a plăcut partea când vorbea despre mă-sa, nu mai termina odată ,el în sine fusese amuzat. Ah mă aşteptam să fie mai mult în capitolul ăsta, gen să apară Giulia sau ceva , yeah eu de abia aştepr romantismul. Oricum totul cu naşterea şi faza cu soţul care i-a dat biscuiţii ăia, extraordinar de amuzant. Mi-a plăcut agitaţa. Şi ai terminat ca lumea, cum se simţea el " prost" , pentru ce? pentru faptul că nu avea un copil, că nu era tată şi mai ult de atât, că nici măcar nu avea o femeie în viaţa lui. Ce varză e, mânca-l-ar mama. Îmi place de el :> capitolul a fost fain / funny.
Aştept următorul. Baftă.
Capitol nou :3 Ma bucur ca ai pus continuarea, chiar ma gandeam azi cand o vei pune O_O Cum a zis si Teh, capitolul a fost unul foarte amuzant =]] M-a apucat rasul prin anumite parti, Dave este foarte tare din toate punctele de vedere >_<
- Bine, bine hai că ajung cât de repede pot. Cum se simte pacienta. Hai că iau maşina şi nişte biscuiţi şi vin. Discutăm pe drum da ?

Doamne, prima data cand am citit asta credeam ca are nevoie de biscuiti pentru nastere, sa-i dea pacientei =]] E atat de amuzant tipul, dar in acelasi timp foarte serios O_O Imi place foarte mult caracterul lui, ma intreb oare ce-o mai face Giulia? Astept urmatorul capitol, sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla pe parcurs, in special intre protagonistii nostri.
Mi-a placut la nebunie finalul, sotul pacientei era sigur ca un om ca Dave era deja insurat si tata. Habar nu avea cat de mult se inselase pana sa-i spuna adevarul Dave=]] Ce pot sa mai spun? Stai foarte bine la capitolul moduri de expunere, te descurci de minune. So...astept capitolul urmator, spor la scris si bafta in continuare.
Capitolul 8



Mă uitam prin cărţile de medicină pe care le cumpărase Emi pentru mine. Aveam să studiez fiecare bucăţică şi să dau din nou examenul. Trebuia să intru, dar filmul pe care l-am trăit nu îmi dădea pace. Îmi era frică să pic. Îmi era teamă pentru că până la urmă aveam să fiu pregătită de un terchea ginecolog nu un profesor. El încă era doar medic şi mă învăţa pe mine. Nu credeam că aveam să păţesc una ca asta, deşi aveam senzaţia că voi trece. Voi lua 10. Totuşi conştiinţa mea zicea că e adevărat, că mă va ajuta, că voi trece cu bine, inima îmi dicta la fel, bătea mai repede ca de obicei, însă ceva parcă spunea ţipa în mine că nu e adevărat. Că voi pica. Probabil că era doar paranoia mea care mereu îşi făcea intrarea neliniştindu - mă. Chiar trebuia să fiu aşa paranoică ?


Mă durea şi spatele. Vai asta mai lipsea acum ? Pff . . . De ce trebuia ca eu să simt chestiile astea ? Adevărul era că şi spatele fusese afectat oarecum, nu doar piciorul. Îmi amintesc că la prăbuşire am dat cu spatele de asfalt iar apoi m-am lovit la tâmplă. Daia am acum o durere tâmpită de cap care mă sâcâie. Chiar dacă am luat pastile e din vina medicamentului puternic ce începea să-mi vindece locul afectat. Mai aveam câteva zile până să-mi treacă durerea. Mă mai lua aşa, dar nici să mă ţină în sedative nu puteau. Aşa că trebuia să îmi dea acel medicament ca să acţioneze mai rapid. De asemenea piciorul începea să mi se vindece. Cusătura începea să fie inutilă datorită faptului că hipoderma se lipise deja, iar derma începea şi ea să se adune. Epiderma încă era luată, dar la ea era mai greu. Mai întâi trebuia să se lipsească cele două apoi ea. Mă întrebam dacă vor rămâne urme în primele săptămâni de la cusătură.

La spate aveam o enervantă julitură. Cât puteam să urăsc alifia aia tâmpită pe care mi-o aplicau asistentele zi de zi. Mă cam ustura Baneocinul, dar era chiar foarte bun. Mă legau zi de zi, de asemenea îmi schimbau bandajul de la cap şi picior la tot acel interval. Nu vroiam să rămână urme, dar mă gândeam că vor trece mai rapid. Cel puţin puteam să mă relaxez citind o carte sau uitându - mă prin fişele pe care David mi le dăduse. Oh da, îi reţinusem numele. David . . . ce nume . . . îh . . . e nume foarte pompos aşa. Îmi dă senzaţia de medic stomatolog, nu de ginecolog. Mă gândesc că dacă m-a operat pesemne să aibe doctorat şi în chirurgie. Bun aşa. . . tipul e asigurat. Chiar şit efoarte bine să facă o fişă calumea. Cel puţin din câte am auzit că e foarte talentat la catedră. Cică ar fi predat Biologie celulară. Super tipul. Mda . . . la biologie celulară am luat 3 puncte. Ce chestie.

Speram totuşi să mă înveţe şi să trec. Eram mulţumită că trăiam. Nu murisem şi scăpasem cu viaţă. Tot ce simţeam în acele momente era scârba aia de baneocin ce îşi făcea efectul. Simţeam cum anihilează toate bacteriile, chiar dacă rana iniţial fusese curăţată şi îngrijită, baneocinul acţiona şi intern curăţând întreaga julitură până în celule. Fiecare atom din mine parcă era curăţat. Am lăsat cartea din mână şi mi-am pierdut concentrarea când a intrat Emi în salon. Mirosea a ţigări. Iar fumase. Tuşea slab şi îi era frig. Venise de afară. Corpul slab şi cu cearcăne violete de om nedormit îmi dădea un semn rău.

- Ce ai ? De la ţigări ? întreb.
- Ştii că nu pun gura pe ţigări decât o dată pe lună. Ştii asta.
- Atunci nu înţeleg de ce arăţi aşa. Parcă eşti nemâncat şi nedormit.
- Nu ştiu, Giu ' nu îţi face griji !
- Cum să nu îmi fac griji. Ştiu că ai mâncat, te-am văzut cu platoul de cartofi fierţi în mână trecând spre cantină. Ştiu că te hrăneşti, dar nu înţeleg de ce arăţi aşa obosit, aşa de nemâncat şi arăţi bolnav. Ce ai ? Zi - mi !
- Nu mai insista, nu am nimic. Sunt în regulă. Mă duc la nişte analize azi. Nu m-am simţit chiar ok.





PS : Deea . . . hm nu ştiu nimic despre ea şi nici ea nu a mai vorbit cu mine nimic. Nu ştiu . . . am continuat singură. Scuizaţi absenţa. Continuaţi să citiţi şi să comentaţi.
Deea şi cu mine ne-am decis să continuăm acest fic, aşa că dacă vă place şi doriţi să citiţi în continuare, puteţi începe de pe acum ca să fiţi la curent. Eu din perspectiva lui David, iar Deea din perspectiva Giuliei. Aşa că aşteptăm comentarii. Nextul va fi pus de Deea.