-Sper ca nu te deranjez,dar...stii...as..as vrea sa vorbim despre ceva,numai daca si tu esti deacord
Am continuat sa privesc rece spre pian. O cunosteam prea bine...si ii uram partea acea care se lasa coplesita de trecut. Am inghit in sec... Simfonia se sfarsi, asa ca m-am ridicat de la pian, mi-am asezat rochia rosie si m-am asezat pe pat. Miam scuturat parul lung si rozaliu si am inceput sa privesc in gol pe fereastra. -Nu ma deranjezi... Sunt de acord. Dar despre ce crezi ca am putea vorbi noi?
Am intrat acolo, iar usile s-au trantit puternic. - Aplecate ! Mi-a spus vampiroaica apoi s-a asezat in genunchi, ramanad asa. - Apleacate ! A repetat tragand de rochia mea. Dar am ramas la fel. Nu intelegeam, de ce m-as fi aplecat ? - Nu. Nu ma aplec. Apoi nimeni nu a mai spus nimic. - Helen, iesi afara ! Ea facand cum i sa spus 'Liliacul'. Apropiete ! Tu le-ai adus pe amandoua ? Am dat din cap in semn ca nu si am asteptat sa vad ce spune. Atunci adu-mi doar omul pecare l-ai vanat. M-am dat in spate, si am dezlegat-o si luat-o de mana pe roscata. Apoiam trantit-o in fata Lui. - Cum te cheama? De unde esti ?
- Elizabeth Rosse Stakller, Anglia.
- Aha, cati ani ai ?
- Ani? 108 .
- Puteri ?
- Pot citi ganduri, ma pot teleporta, am o viteza uimitoare. Pot hipnotiza orice persoana din jurul meu. Pot hipnotiza, pot intra in mintea unei persoane. Pot manipula pe oricine. Controlez orice este legat de pamant. Si, cand ma enervez foarte tare se creaza un fel de aura neagra prin care se elibereaza o putere uriasa. - Puterea pe care ti-ai dori-o ? - Nu este intocmai o putere dar ... vreau sa fiu imuna la orice puterea altui vampir ! - Este cam imposibil sa iti ofer asta. Putinvampiri se nasc cu acest ... sa ii spunem cadou. Iar pentru ce mi-ai adus tu, nu cred ca se poate.
M-am uitat uimita la el. Daca tu si prietena ta imi aduceti un vampir, atunci eu, iti dau puterile si tie si ei. Daca nu, multumitiva cu puterile pe care le aveti. Am dat din cap. si-am iesit de acolo rapid. I-am spus ce mi-a spus ' Lliacul'. Apoi a intrat ea.
-Nu ma deranjezi... Sunt de acord. Dar despre ce crezi ca am putea vorbi noi?
Stiam ca era indiferenta,stiam ca totusi o deranja discutand asta cu mine...stia ca ma simt coplesita intotdeauna cand aduc vorba despre trecut.Am luat scaunul de la biroul ei si m-am asezat in fata ei,dand dovata tot de durita si indiferenta.Imi pusese acea intrebare destul de isioata,despre ce puteam noi vorbi?! ...despre trecut nu? Din ziua aceea nu am mai continuat s-o caut sau sa mai vorbesc cu ea,iar de atunci sunt ani de zile.Iar daca ar fi trebuit s-o privesc din nou in ochi acum,nu mi-ar parea rau,pentru ca stiam ca ea nu simte nici un fel de compasiune pentru mine.Mi-am indreptat si eu capul spre fereastra si am soptit lin "Imi pare rau.".Imi parea rau pentru ca am lasat'o cu bunicul acolo,imi parea rau ca nu am fost cu ea de cand parintii nostri au pierit,imi parea rau ca i'am spus vorbele acelea acum cativa ani cand stateam impreuna in camera..i'am spus ca voi fi mereu alaturi de ea,si nu o voi lasa singura,iar acum imi pare rau ca traiesc.Cand ma gandeam la toate acestea privind pe geam,o lacrima sarata si usoara se prelinse pe obrazul meu rozaliu,lasand urme de suferinte.
-Regret ca traiesc acum,regret ca nu am fost cu tin atunci cand trebuia,stiam ca poate aveai nevoie de mine,dar am lasat ura sa ma controleze,ma gandeam doar la "Himera",la domonul pe care il aveam in mine.Imi era teama de el,imi era teama sa nu-ti fac rau,asa ca am fugit lasandu'te acolo....
Oare de unde stia Elizabeth ca si eu imi doream acelasi lucru? Adica, dupa ce am vazut ce poate face Alexander am si pornit sa cer asa ceva. Cred ca Elizabeth si-a dat seama ca acea abilitate ne mai lipsea pentru a deveni...foarte puternice.
Am intrat in camera Liliacului. Nu trebuia sa ma aplec in fata lui, el era pentru mine ca un tata, mereu ma proteja si imi oferea tot ce imi doresc.
-Stii, copila...e ceva foarte greu ceea ce va doriti voi. Si, prinderea unui vampir este foarte periculos. Aveti grija cu cine va puneti.
-Poti avea incredere in mine. Nu te-am dezamagit niciodata. Cu oamenii ce o sa se intample? intrebasem, fiindca vroiam sa aflu daca a meritat efortul.
-Asta e doar o parte. Pentru abilitatea pe care o doriti voi, e nevoie de doi oameni si un vampir foarte puternic. Asa ca, grabeste-te! Pana la cinci dimineata sa terminati, fiindca atunci rasare soarele si daca nu veniti pana atunci, totul o sa se iroseasca. spuse Liliacul pe un ton foarte serios.
Nu am mai spus nimic, am iesit doar din camera indreptandu-ma catre Elizabeth.
-Asteapta-ma aici! spusem in timp ce alergasem spre o usa rosie, pe care scria ceva ciudat.
ooc: Teki or who wants.
Am iesit si i-am facut semn roscatei sa intre. In tot acest timpin care eu o asteptam stateam si analizam intamplarile petrecute. - Asteapta-ma aici! Spusese in timp ce alerga spre o usa rosie, pe care scria ceva ciudat. - Unde pleci ? Mergi dupa vampir ? Vreau sa vin si eu. I-am spus si am urmat-o.
- Unde pleci ? Mergi dupa vampir ? Vreau sa vin si eu.
Am zambit scurt din coltul gurii si, uitandu-ma in ochii ei i-am spus:
-Nu, in camera asta tinem armele. O sa iau o sabie speciala, care poate ucide un vampir foarte usor. Daca iti trebuie ceva, esti invitata mea. Iti poti alege orice.
ooc: Teki sau cine vrea, dudes!
- Unde pleci ? Mergi dupa vampir ? Vreau sa vin si eu.
A zambit scurt din coltul gurii si, uitandu-se in ochii mei mi-a spus: -Nu, in camera asta tinem armele. O sa iau o sabie speciala, care poate ucide un vampir foarte usor. Daca iti trebuie ceva, esti invitatea mea. Iti poti alege orice.Apoi am intrat innauntru si am inceput sa ma uit fascinata la orice lucru de acolo. Itr-un sfarsit mi-am luat o sabie. Si am iesit de acolo dupa ce si-a luat si roscata acea sabie. Apoi am plecata cu ea inaintea mea. Unde aveam noi sa gasim un vampir puternic ?
-Regret ca traiesc acum,regret ca nu am fost cu tin atunci cand trebuia,stiam ca poate aveai nevoie de mine,dar am lasat ura sa ma controleze,ma gandeam doar la "Himera",la domonul pe care il aveam in mine.Imi era teama de el,imi era teama sa nu-ti fac rau,asa ca am fugit lasandu'te acolo....
Uram lucrurile siropoase...Le uram! Si ce...credea caam nevoie de compasiunea ei...As fi vrut s-o plesnesc...Ah...ce credea ea...Ca mie nu imi era greu cu Hergon in mine...Am scrancit din dinti si i-am spus pe un ton rece, acru:
- Sa stii ca n-am nevoie de compasiunea ta. Mai bine ramaneai cu bunicul sa te antrenezi, pentru ca lumea te-a facut slaba! si i-am aratat lacrimile care-i curgeau...Doamne...cred ca nu mai lacrimasem de decenii... Nu inteleg cum poti inca sa ai sentimente, te credeam mai puternica....Eu una n-am nevoie sa-mi amintesc nimic, nu regret ca m-a lasat "acolo" si nici nu vreau sa sm astfel de sentimente care te-au coplesit pe tine.
Se lasa linistea...Nu spunea nimic..Normal...nu putea spune ceva. Am deschis usaa camerei si am dat sa ies, spunandu-i: -Hai afara. Aerul curat de noapte iti va prinde bine, tie sentimentelor tale si regreturilor tale
Ooc: Converse <3
-Hai afara. Aerul curat de noapte iti va prinde bine, tie sentimentelor tale si regreturilor tale.
Mie si sentimentelor mele? Suna interesant dar numai pentru una care isi ascundea sentimentele si tot odata ura pe care o cara in spate.In fine,am iesit putin afara in curtea scolii.Era un aer linistitor,curat de noapte asa ca am acceptat.Peste 2 minute am si ajuns in curtea scolii,unde aveam de continuat discutie cea stangenitoare pentru amandoua.M-am uitat in ochii ei si am continuat sa-i spun cu o fata destul de dezaprobatoare...cred
-Stiu ca nu e genul meu sa vorbesc sau sa gandesc asa,doar am stii,sau cel putin ai uitat cum eram,dar acum sunt altcineva,alta personalitate si stiu ca ma urasti din cauza asta,verisoara.Dar noi trebuie sa stam impreuna cu cealalta orice s'ar intampla,suntem unite,destinul ne'a legat din nou si cred ca trebuie sa accepti asta.
Ce iesea din gura mea era absolut ridicol,daca stateam si ma gandeam la asta destul de logic.Chestia era ca nici una nu vroia sa lase garda jos,amandoua aveam o personalitate puternica si impunatoare.Sunt curioasa oare la ce se gandeste,oare?!
Iluise Rahnew Corola
Eram pe la marginea paduri,si ma plimbam foarte linistit,cand am auzit doua fete vorbint in curte.Oare ce cautau la ora asta afara?..Numai conta,am iesit din intunericul provocat de copacii cei intalti si am recunoscut-o pe Chloé,discutand cu eleva a scolii.
Sincer nu prea o cunosteam pe cealalata dar am salutat'o pe Esme,intrerupandu'le conversatia.
Plimbarea ne-a fost oprita de un tip blond..care...care...Adica...ce erau ale?! Urechi?! M-am uitat urat la el...Ochii mei de un rosu aprin il examinua indeaproape...Nu stiu de ce..dar am simtit cum demonul dim mine maraia nervos.... Am rasuflat... tipu' putea sa ma scape de discutia odioasa pe care o incepuse verisoara mea... -Comme c'est étrange! am spus eu intr-o franceza pura, gratioasa. Care-i faza cu urechile alea, tipule?! am intrebat apoi, intr-o maniera cat se poate de nepoliticoasa, specifica mie.
-Comme c'est étrange! am spus eu intr-o franceza pura, gratioasa. Care-i faza cu urechile alea, tipule?!
M-a bufnit putin rasul,tipa blondina...din start nu ma cunostea,nu stia ce-i cu mine pe'acolo,asa ca am luminat'o putin spunandu'i foarte politicos urmatoarea fraza:
-Sunt un vampir elf,iar si mie imi pare bine de cunostinta.Daca stau putin sa te privesc,imi pare foarte cunoscuta,si semeni cu cineva,dupa cate observ....
Semana foarte mult cu Esme,dupa cate observasem,asa ca am spus ceva de genul "Voi doua sunteti surori?"...nu era chiar o intrebare foarte buna,dar am indraznit sa le intreb.Am intors capul spre Chloé,ea avea privirea destul de furioasa si foarte agresiva,ceva se intapla si nu eram sigur ce anume.Asta ca am strecurat cateva vorbe .."Eu am sa plec,va las!!".Destul de infricosat am plecat spre intrarea scolii lasandu-le pe cele doua in pace.
-Sunt un vampir elf,iar si mie imi pare bine de cunostinta.Daca stau putin sa te privesc,imi pare foarte cunoscuta,si semeni cu cineva,dupa cate observ....
Vampir elf?! Asa ceva nu mai vazusem niciodata...Oare...evea,macar, vreo putere? Imediat dupa ce a zis o gafa incredibila, a plecat, la fel cum a venit.Ce tip ciudat...Ramase singure, am inceput sa ne plimbam.
Era o tensiune igrozitoare...nu ma puteam relaxa.. Am inceput sa cand un cantec vechi, intr-o franceza veche, pe care mi-l canta mama adesea cand eram mica.
Linistite ne plimbam,fara ca nici una dintre noi sa nu spuna absolut nimic.Incepusem sa transpir ingrozitor,inima imi batea din ce in ce mai tare,iar pandantivul meu incepuse sa prinda culoarea rosie..ceva nu era inregula.Mi-am pus imediat mana la gat acoperindu-mi pandantivul cu palma fara ca Charlotte sa observe asta.
Dintro data aud cum a inceput sa cante,oare era ceva normal ce facea? Da,era absolut normal,ma mai calma si pe mine.Insa mie imi "canta" inima de disperare ca se va intampla ceva cu mine din moment in moment dar in clipa urmatoare am auzit'o pe ea spunand....
Aerul era curat. Ahh...atat de curat...Plamanii mei se umpleau cu acest aer atat de pur, de padure. Vantul adia usor prin pletele-mi de foc. Sper ca maine sa fie in regula. N-as vrea ca o gasca de vampiri sa sara pe mine. Totusi, vor simti mirosul... Trebuie neaaparat sa ma dau cu un parfum intens. Off...viata asta...De 113 ani ma tot chinui sa scap de ei, si tot la ei ajung. Iar profesorii...Abia astept sa lucrez cu ei. Sper sa-mi fac multi prieteni, in cele din urma.
Imi iubesc partea demonica. Ohii mei rosii stralucesc in lumina lunii. In viata de zi cu zi, am un ochi cu pupila, verde, iar altul negru, de un negru ca abisul. Si asta sper sa nu observe. Totusi, cred ca maine va fi o zi interesanta, cu noi dusmance pe urmele mele, si noi inimi de sfaramat.
Trecuseră săptămâni bune de la acea luptă între Rose şi cealaltă tipă, cum o chema? În fine, acumstau în bancă, lângă Rose şi o ascult cum pălăvrăgeşte despre puterile ei noi şi nu ştiu ce luptă cu un vampir. Aşteptam venirea profesorului de istorie ş odată cu acesta şi o plictiseală totală, de parcă ne păsa nouă ce spunea el. Aici totul devine din ce în ce mai plictisitor.
M-am ridicat şi am plecat din clasă chiar înainte de a venii acesta, simţeam că aveam nevoie de aer şi posibil şi de o plimbare. Am ieşit din clasă trântind uşa, alergând spre ieşire,am reuşit să trântesc o persoană jos.
Oof: Stiu ca cer mult, dar a-ti putea sa va amintiti sa puneti si "Ooc" la sfarsitul postului? Merci anticipat :]
M-am intors spre Esme si i-am spus pe un ton obosit si plictisit:
-Stii ce? Nu prea imi plac discutiile sentimentale.. Eu ma duc, in clasa....
Si imediat m-am teleportat in academeie. Ma durea capul...nici eu nu stiam de ce...Vroiam sa ma intind, asa ca am inceput sa traversez holurile spre camera mea.
Am intrat in camera si m-am asezat pe scaunelul pianului..Era mai bine decat sa dorm..AM inceput sa cant aceasi bucata de melodie pe care o incepusem cand intrase Esme.
Hmm,tensiunea dintre cele doua mi se paru' destul de aprinsa,dar nu era treaba mea..aveau singure sa'si rezolve problemele.Eram pe holurile cele lungi si luminoase ale scolii plimbandu'ma si auzind acele o mie de voci care se auzeau de prin dormitoare...ei bine acela nu era tocmai un moment de relaxare dar imi placea sa le aud pe fete uneori trecand pe la usa lor cum se contrazic,vorbesc despre baieti sau despre oja de unghii pe care o foloseau.Ma amuzau aceste discutii.
Mergeam foarte linistit in continuare si am auzit un mic pian cantand,chiar eram curios cine canta asa ca am patut la usa respectiva usor si lin fara a deranja prea mult.
Am auzit bataia de la usa, apoi scartaitul usii. Desii stateam cu spatele la usa mi-am dat seama dupa miros ca pe usa intrase tipul ala blond, cu ochi rosii si urechi....La naiba..Am uitat cum il chema.. Oricum, era tipul care semana foarte bine cu mine la culoarea parului si cea a ochilor, cel care o salutase pe verisoara mea.
Am continuat sa cant, fara sa-m intorc privirea, dar instinctul meu imi spunea ca-mi analiza tinuta...Ce? E chiar asa neobisnuit sa porti rochie lunga?! Vazandu-l ca tace, i-am spus, pe un ton indiferent, specific mie, fara sa ma intorc: -Ah, tu erai, tipule cu urechi? Aseaza-te daca vrei sa asculti.
-Ah, tu erai, tipule cu urechi? Aseaza-te daca vrei sa asculti.
"Tipule cu urechi"...era chiar amuzant,destul de ignoranta fata cu un ton destul de indiferent...hmm,cred ca am sa intru in vorba cu ea.Am intrat foarte linistit si mi'am dat seama ca este tipa cu care Chloe vorbea in curte.Am facut un pas in spate destul de uimit si vad ca pe usa e scris " Charlotte...." aha deci ea era Charlotte.Am facut cum mi'a spus ea,am ramas in camera am inchis usa si m'am facut comod langa pian sprijinit ascultand'o...vroiam sa zic ceva dar gura imi era lipita cu aracet.
Peste cinci minute stand acolo amortit in picioare am reusit sa scot ceva din gura.Desi credeam ca era o intrebare stupida pentru mentalitatea ei dar totusi...
-Deci...nu ma prea cunosti nu?...pentru ca dupa cate am observat mereu te uiti cam ciudat la mine...
-Deci...nu ma prea cunosti nu?...pentru ca dupa cate am observat mereu te uiti cam ciudat la mine...
Fraza asta m-a facut sa izbucnesc intr-un ras cristalin, dar totusi nu m-am oprit din a-mi canta melodia sinistra. Ce tip ciudat..Nu ca as fi cunoscut prea multi cat m-am antrenat cu bunicul..De fapt, inafara de bunicul nu am mai vazut pe nimeni dupa plecarea lui Esme. - Nu la tine ma uit ciudat, ci la urechile tale, tipule! i-am spus eu oprindu-ma din ras.
- Nu la tine ma uit ciudat, ci la urechile tale, tipule!
Asta ma facut sa zambesc sarcastic si cu putin ironie in ochi.Fata asta era chiar culmea,avea ceva cu urechile mele si sincer nu am mai intalnit una ca ea.Era cam stupid sa incep sa'i povestesc ce's cu ele,de unde au aparut ele...hmm...
Ei bine cred ca si ea avea vre'un defect nu? ...sau ceva de genul acesta...am zis ca par putin mai amuzant si sa ii aplic o mica tehnica de'a mea.
-Eu te las sa ghicesti ce's cu urechile astea,daca ghicesti ce's cu ele am sa te scot la o mica plimbare...daca nu am sa te sacai pana ma vei implora sa'ti explic despre ce naiba e vorba ...asa ca straduieste'te sa ghicesti ..
Cred ca o speriasem pe saraca fata,dar uneori imi place sa fiu mai "Casanova" cu astfel de fete,nu intrebati de ce..pentru ca nu stiu,dar cu siguranta ma va ignora sau imi va da replica inapoi...
-Eu te las sa ghicesti ce's cu urechile astea,daca ghicesti ce's cu ele am sa te scot la o mica plimbare...daca nu am sa te sacai pana ma vei implora sa'ti explic despre ce naiba e vorba ...asa ca straduieste'te sa ghicesti ...
Am inceput sa rad zgomotos. M-am ridicat de langa pian, asezandu-mi rochia rosiatica, lunga plina de trandafiri. Apoi, i-am spus fara sa-l privesc, nu-mi placea ca cineva sa se uite in ochii mei :
- In primul rand, chiar nu ma intereseaza daca vrei sa te plimbi sau nu, in al doilea rand pot fi destul de calma cu fenomene ca tine, in al treilea rand am mai vazunt tipi care vor sa para casanova si inaite si in al patrulea rand presupun ca ai urechile alea ciudate fiindca ai fost candva jumatate om jumatate elf, mama ta elf si tatal om, sau invers, dar ai fost muscat de un vampir. Deci, nu esti tocmai un vampir pur, de familie nobila, ci elf cu atitudine de vampir. Si nu ca nu mi-as fi dat seama de mult asta, dar urechile sunt caraghioase, tipule!
- In primul rand, chiar nu ma intereseaza daca vrei sa te plimbi sau nu, in al doilea rand pot fi destul de calma cu fenomene ca tine, in al treilea rand am mai vazund tipi care vor sa para casanova si inaite si in al patrulea rand presupun ca ai urechile alea ciudate fiindca ai fost candva jumatate om jumatate elf, mama ta elf si tatal om, sau invers, dar ai fost muscat de un vampir. Deci, nu esti tocmai un vampir pur, de familie nobila, ci elf cu atitudine de vampir. Si nu ca nu mi-as fi dat seama de mult asta, dar urechile sunt caraghioase, tipule!
Fraza asta ma dat pe spate,dar chiar ca pustoaica asta avea ceva curaj sa'mi spuna asa ceva. "Tipule"..hello,era chiar tare..adica stiti la ce ma refer.Dar nu i'am dat importanta,conta ca a raspuns pe jumatate corect,nu eram eu un vampir nobil dar faceam parte dintr'o familie de elfi foarte importanti...mda,gata cu detaliiile..fetei asteia ii trebuia ceva curaj...
-Raspuns corect !!!....esti foarte norocoasa astazi mai Charlotte,desi nu ma asteptam de la tinre,mai ales de la tine....mai tipo'.Deci este gata pentu o mica plimbarica cu Iluise?
Mi'am intins mana sprea ea dandu'i voie sa ma ia de brat...daca dorea dar dupa cum ma uitam la ea,cred ca vroia sa ma plesneasca.
-Raspuns corect !!!....esti foarte norocoasa astazi mai Charlotte,desi nu ma asteptam de la tine,mai ales de la tine....mai tipo'.Deci este gata pentu o mica plimbarica cu Iluise?
Ce-as fi vrut sa-l scutur putin pe inpertinentul ala, stresant. Dar manierele mele rafinate m-au impidicat, asa ca i-am raspuns taios: -In primul rand sa nu iti mai permiti niciodata sa imi spui "tipo" ! In al doilea rand nu mi-ar facea nici o placere sa ies cu tine! ochii mei prinsesera o nuanta cruda si amenintatoare de rosu, ce-a cel facu pe blond sa tresara.
Am oftat...Era dimineata, deci trebuia sa-mi reiau blestemata de latura umana. Mi-am sarutat pandantivul si m-am transformat. O schimbare completa: parul blond-castaniu, ochii de un albastru inchis si rece, bluza larga, blugii, obijnuitul pai in gura si obijnuita sapca pe cap. M-am uitat urat la blond si i-am spus: -Aha, deci Iluise te cheama, tipule. Mdea... eu ies sa vad ce-mi face motocicleta, daca stii ce-i aia. Mi-e indiferent daca vii sau nu
-Aha, deci Iluise te cheama, tipule. Mdea... eu ies sa vad ce-mi face motocicleta, daca stii ce-i aia. Mi-e indiferent daca vii sau nu.
Motocicleta....hmm,sunt interesant.M'am preschimbat si eu in forma mea umila si umana: parul cel blond si ravasit,blugi albastri si destul de largi pe mine,bluza mea alba cu maneca scurta si lantisorul meu lung de argint care aluneca pe tricou' cu inscriptionarea numelui meu intr'o limba straveche.Am urmat'o pe tipa afara in curtea scolii stand cu ea langa motocicleta si privind'o cum isi analiza singura ..."animalul".M'am propiat mai mult de ea si i'am spus :
-Imi dai voie cu ea o tura prin curtea scolii te rog? ...hmm era chiar perfecta motocicleta,dar acum sa vedem ce parere are ea.