AnimeZupCăutare

Viata e deosebita

buna tuturor si scuze de intarziere. am avut si eu problemele mele. deci am adus nextul mult asteptat:d si bine inteles astept critici. vad ca nu prea se comenteaza, asa ca voi pune 5 comentarii si postez nextu.
nu va suparati dar vreau sa ma perfectionez si nu pot sa fac asta fara ajutorul vostru:*
so nextu:
Capitolul VII : Cina si ... surprizele se tin lant / partea a II-a
Sakura : WOW Sasuke m-a uimit total cu acea remarca nu ma asteptam din partea lui, adica cum a putut sa spuna ca eu ... eu sunt iubita lui? Adica nu ca nu imi place, dar nu prea pot sa mint asa. A stiu de ce a facut el asta... Sakura esti asa de proasta. El vrea sa scape de Karin, si asa poti si tu sa scapi de Eric. Deci tot ce trebuie sa faic este sa intri in jocul lui. Daca trebuie sa si il saruti... hm da tot ce ai mai bun din tine, stai un pic, cum sa dau tot ce pot din mine? Eu nu am mai sarutat pe nimeni. Of Sakura nu mai gandi atat de mult prefate nepasatoare, ca si cum ai fi stiut totul.
-Sakura, este adevarat? ma intreaba Eric uimit total.
-Sigur ca este. Ce nu ma crezi in stare ca pot iubi? Sau ca il iubesc pe Sasuke? Una din doua sa te aud. Sau ti-a mancat pisica limba? Si tu Karin, draga mea inchide gura ca intra musca, si nu vreau sa bazai pe aici ... sau daca tot vrei, lasa-ma sa aduc o albina. Va fi mai potrivita pentru tine, spun in tim ce ma indrept spre Sasuke, care imi facea semn sa merg la el.
-Nu va cred, spune Karin. Dovedeste. Saruta-l. Nu ai tupeu. Esti doar o c***a afurisita cu parul roz.
-Karin, draga mea, eu nu am inceput inca sa te jicnesc, insa sa te fereasca Sfantul sa o fac, ca daca ajungi in gura si degetele mele nu mai iesi si nu vreau sa patesti ceva, adica totusi esti inca prea mica si fara experienta cu lumea exterioara, si nu vreau sa o afli de la mine. Dar de sigur, daca te joci cu focul o sa te arzi, si eu in loc sa torn pe tine apa ca sa te sting, am sa torn benzina. Vrei sa facem acest experiment? I-a spune tu lu Sakurici, vrei sau nu un experiment? Paracaídas petimetre.
-Ce spui acolo, tarfa ordinara?
-Karin esti asa de proasta, tocmai ti-a spus parasuta ingmfata, ii traduce Eric.
-Dragul de tine, Eric nu iti mai face proasta parasuta, ca vei avea nevoie de ea. Si Karin nu imi este frica sa iti demonstrez ca sunt cu Sasuke. Daca vrei sa il sarut, e O.K. insa ma gandesc ca, clasa nu prea vrea sa ne vada pe noi cum ne sarutam si nu vreau sa ma fotografieze cineva, doar ce am venit in Konoha nu vreau sa fie deja stiri bombe ca aceasta, ca de exemplu.
-E hai ca nu ne fotografiaza nimeni daca te sarut, spune Sasuke cu o voce provocatoare in timp ce se apropie din ce in ce mai tare de mine. nu zic ca imi displacea, dar nu vroiam sa rada de mine ca nu stiu sa sarut. Insa sa nu ma mai gandesc la asta. Este un lucru involuntar ceea ce mi se intampla. Tremura in mine totul. Of ...hai Sakura, sa nu isi de-a seama careva, concetreaza-te.
Am inchis pentru cateva secunde ochii apoi i-am deschis si m-am apropiat de Sasuke. Acesta parea incantat de idee, nu era tensionat, in timp ce eu aveam mii de fluturasi in stomac. Simtiam privirile pline de ura ale celor doi care ne priveau cu ciuda. Intr-o fractiune de secunda, am simtit buzele moi, dulci si suave ale lui, peste ale mele. Cand ne-am contopit in acel sarut am simtit tot cerul ca se lasa la piciorele mele. Acea senzatie nici nu poate fi explicata prin cuvinte, ma simteam ca si cum nu as vrea sa mai plec din bratele lui nici-o data. Mainile mele erau dupa gatul lui, mangaindu-i parul moale de culoarea abanosului. Nici el nu s-a lasat mai prejos si si-a impleticit degetele in parul meu lasat pe spate, moale si ... roz. Nu am sa inteleg nici-o data cum de eu am parul roz. Nu am de la cine sa mostenesc aceasta nuanta, nici un membru al familiei mele nu are parul asemnea florilor de cirs cand sunt inflorite. Insa sa revenim la sarut . Una din mainile lui imi mangaie usor spatele, dandu-mi furnicaturi in tot corpul. Eu imi las corpul sa isi faca de cap, si asa mana mea ajunge pe fata lui Sasuke, si ii managie obrazul, fin si atat de placut la atingere.
Avand in vedere ca e primul meu sarut totul decurge bine, insa ar trebui sa rup sarutul, pana nu ma molesesc de tot. Incet, incet ma despart de buzele lui si cand ne uitam unul la altul amandoi zambim sadisfacuti.
-Vezi Karin? Nu a avut nici-o restrangere de inima sa ma sarute, spune Sasuke in tim ce ma tine in bratele lui cu spatele la el si tot odata cu fata la cei doi.
-Este impposibil, Saskura, pe mine nu m-ai sarutat nici-o data, si pe asta...
-Asta e iubitul meu, si am tot dreptul sa fac ce vreau eu cu el si el cu mine. Si aici nici tu Eric, si nici tu Karin nu veti interveni, suntem impreuna, iar voi doi sunteti doar obsedati de noi. Nu ne iubiti. Pur si simplu suntem doar niste trofee. Eu si Sasuke ne iubim si nimeni si nimic nu va schima asta vreodata. Fie ca vreti sa acceptati fie ca nu. Sasuke putem merge in banaca noastra? Aerul devine extrem de poluat aici, ne poate dauna amanduroraa.
-Bine, Sakura hai, sa mergem.
Ne-am indreptat amandoi spre banca, mana lui era pe soldul meu si ma simteam minunat. Nu ne asejam bine in banca ca, profesorul deja a intrat in clasa.
-Buna dimineata elevi, astazi nu veti face ore, insa inainte sa va dau drumul, vreau sa va anunt echipele pentru proiectul la chimie. In echipe veti fi cate patru. Doua fete si doi baieti. Deci sa incepem. Prima echipa este formata din : Karin, Eric,.... si am ajuns la echipa cu numarul cinci care este formata din : Ten Ten, Temari, Neji si Sikamaru. Echipa cu numarul sase este formata din : Mynuco, Ino, Sai si Kiba. Echipa cu numarul sapte este formata din : Sakura, Hinata, Sasuke si Naruto. Echipa cu numaru opt este formata din ... Bun deci acestea sunt echipele. Nu pot fi schimbate nici daca va rugati in genunchi. Bun deci copiii la revedere si ne vedem maine, la ora de dirigentie..
Dupa ce a spus acele lucruri, a parasit clasa. Si odata cu el au aparut in fata noastra si prietenii nostri.
- Deci ce ziceti mergem in parc? ne intreaba entuziasmata Ino.
-Ino nu trebuie sa-i intrebi, vor merge cu noi fie ca vor fie ca nu, spune hotarata Hinata. Deci baieti noi mergem in fata, Sakura ai multe sa ne povestesti. Nici nu ai idee cate.
-Wow dragele mele, sa ne intelegem de la inceput cu un lucru. Va raspund la toate intrebarile, cu exceptia celor legate de viata mea, alaturi de Sasuke.
-Sakura, calmeaza-te le vom spune adevarul cand ajungem in parc, acum poate ne aud cei doi viermi inelati, imi spune Sasuke.
Dupa un drum destul de scurt dupa parerea mea, am ajuns in parc. Le-am povestit prietenilor nostri tot ce s-a intamplat cu toate amanuntele, mai putin sentimentele pe care le-am semtit cand ne-am sarutat. Am stat in jur de trei ore cu ei, deoarece am mai depanat amintiri cu privire la trecut si mai mult s-au axat pe cariera mea. La un moment dat am ajuns si la subiectul Eric, insa Sasuke a schimbat repede subiectul, dandu-le de inteles prietenilor mei sa nu mai aduca aces subiect in discutie.
Dupa ce am terminat de discutat tot, ne-am indreptat toti spre casele noastre. Deja era ora saisprezece si jumatate. Eu am fos condusa de Sasuke, deoarece tot el m-a luat de acasa. Cand am ajuns am fost intampinati de catre familiile noastre. Ce se intampla aici? este reuniune de familie si eu nu stiu? Sau ce?
-Buna ziua, doamna, domnule Uchiha, mama, tata ..., spun incercand sa par oarecum vesela. Eu am reactionat bine, pe langa Sasuke care era ca o stana de piatra. Il ating usor pe umar si acesta se desmeticeste, din acea transa. Mama mi-a explicat ca este vorba de o cina in familie. O.K. este minunat asta mai imi lipsea acum. M-am dus sa ma schim. Nu a durat mult, cam zece minute. Mi-am pus o rochita fara bretele, in sus stramta, iar jos lasata putin in voie. Era de culoare albastra. Am luat drept accesorii un set de bijuterii cu pietricele de culoare roz. Deasupra rochitei mi-am pus o mica jacheta pana la buric, de culoare roz si mai aveam si prins la mijloc o fundita roz. In picioare mi-am pus o pereche de sandale cu toc de doisprezece albastre. Mi-am reimprospatat machiajul si eram gata.
Cand am coborat am observat ca si Sasuke era schimbat. Si ca prin minune eu ma asortam cu el. Of daca m-ar si iubi... asta e. Nu am noroc in dragoste. Ne asezam la masa si incepem sa mancam. Parintii nostri vorbeau despre afaceri, insa de odata s-a auzit un zgomot ... eu am tresarit si ascultam cu atentie de unde vine zgomotul. Usa! Asta e vine de la usa.
-Va rog sa ma scuzati insa am auzit un zgomot care vine de la usa, si as dori sa verific daca nu va deranjeaza. Parintii au aprobat din cap, iar eu m-am ridicat de la masa. In urma mea au venit si Kikio, Itaci si Sasuke. Cu totii eram curiosi cine face acel zgomot. Am deschis usa si acolo am vazut ceva ce nu ma asteptam sa vad ...


Pupici si sa vedem ce gasesc cei patru acolo:*:* sper sa va tin in suspans
Atașamente
  • singerutau.png
Mda vad ca v-ati omorat sa comentati.... in schim ati citit. Felicitari mah ce sa zic. Nu puteti sa va lasati lenea ca sa comentati putin nu? nu dar dc sa facieti asta? vreau sa stiu si eu ceva Mai are rost sa continui ficul, sau rog un moderator sa-l inchida? Astept 3 zile raspunsuri. Daca majoritatea sunt nu, il inchid ca imi strofoc creierii degeaba, ca voi comentati cum stiu eu sa joc step.(si eu nu stiu sa dansez step)
Am adus capitolul 8 ca o ultima placere, deoarece am senzatia ca voi inchide acet fic.

Capitolul VIII : Cina si ... surprizele se tin lant / partea a III-a

Sasuke :[/u] Mergem toti patru spre usa. Ne intrebam ce face acel zgomot. Eu personal ma gandeam la o pisica, nu le ce urma sa vedem. Ce am vazut m-a lasat total cu gura cascata. Am auzit de asemenea oameni, dar nu ma gandeam ca voi vedea personal.
-Wow ce draguta este! o aud pe Sakurea spunand. Este asa de mica. Nu pot sa cred de ce sunt in stare unii oameni. Cum poti sa parasesti o asa minunatie?
Avea dreptate. Era asa de frumoasa. Nu v-ati dat seama ce era nu? Bine, bine va voi spune eu. Era cea mai frumoasa fetita din cate am vazut. Nu cred ca avea mai mult de trei anisori. Era rozalie la par, ca si Sakura. Daca nu as fi fost acolo, puteam sa jur ca sunt mama si fiica. Avea pana ca si ochii verzi la fel ca ai rozaliei mele. Era uimitoare coincidenta. Dar mai uimitor era faptul ca avea si unele trasaturi de-ale mele. Adica nasul, sprincenele si altele, semanau cu ale mele. Cine nu ar fi stiut, ar fi zis ca este fiica noastra. Dar ei nu stiu cat de mult mi-as dorii eu sa am un copil cu Sakura, nici nu au idee.
-Hei copiii ce se intamppla acolo? ne intreaba tatal meu. Timp de cateva minute nimeni nu spune nimic. Tata a venit la usa si el a ramas surprins pentru cateva secunde. Apoi si-a facut cruce, iar mai departe am fost intreupti de vreme.
Un vanticel mai rece a venit sa ne viziteze. La contactul cu corpul micutei printese, aceasta a inceput sa planga. Am vrut sa imi dau jacheta mea, dar a fost alticineva care a facut asta inaintea mea. Banuiesc ca v-ati dat seama cine a facut acest gest. Nu? atunci va spun eu. Sakura, ea i-a dat jacheta ei micutei, dar a omis un lucru. Vantul a inceput sa bata cu mai multa putere. O luase frigul insa, nu isi dadea seama, deoarece se uita, parca hipnotizata la acea fetita. Am oftat adanc si mi-am pus jacheta pe umerii ei. Am atins-o pe umar si aceasta a tresarit. Se uita la mine putin speriata, dar si-a revenit cand cea mica a inceput sa planga, am uitat sa spun se oprise din plans cand a fost acoperita de jacheta Sakurei.
Am intrat cu totii in casa si Sakura a prezentat-o pe micuta fetita, dupa parerea mea era o dulceata de copilas, parintilor ei. Acestia au fost incantati la vederea fetitei. Sakura nu stia ce sa faca cu acea printesa. Mai intai i-a dat sa manance deoarece, ii era foame, eu unu nu stiu cum de a stiut ca ii este foamae, nu vorbea, desi cred ca avea doi anisori, micuta. Dupa ce a franit-o se gandea pe cine sa anunte. Atunci eu am intervenit si am zis :
-Ar fi mai bine sa sunam la politie, ca sa stim daca a fost raportata o disparitie. Numai asa putem sti daca este abandonata sau nu. Voi suna eu.
Zis si facut. Am sunat la politie si am dat datele necesare pentru a veni aici. Nu a durat mult si politia a sunat la usa. O servitoare a deschis usa, iar politistul a intrat in casa. Se vedea ca Sakura era tensionata, nu vroia sarenunte la acea mica fetita. Pe tot parcursul sederii politiei in casa familiei Haruno, cea mica nu s-a deslipit din bratele Sakurei, iar aceasta nu si-a deslipit capul de pe pieptul meu. In timp ce eu imi tineam bratele in jurul Sakurei. Un brat trecea prin spatele ei impreunandu-se cu celalalt care trecea prin spatele Diei. La un moment dat, ofiterul politiei spune :
-Aceasta fetita, a fost abandonata. Din datele noastre despre ea, ea apartine orfelinatului „Raza de lumina” din Konoha. Daca doriti o ducem noi la orfelinat, ca sa nu va mai chinuiti sa va duceti dumneavoastra. Din cate ne dam seama, dar nu intelegem cum, aceasta fetita a fugit din orfelinat.
-Stati domnule ofiter, as dori daca se poate sa o infiez. Este o dulceata de copilas, nu stiu cum as putea sa o parasesc si eu, asa cum au facut parintii ei, spune cu regret in voce Sakura, dulcele meu trandafir. Acest regret din vocea ei nu era, pentru faptul ca o adopta, ci din faptul ca aceasta a fost abanonata. Se vedea pe chipul ei angelic cat de mult tinea la aceasta fetita.
-Da Sakura are dreptate. Mama, tata, putem sa o adoptam? Va rog frumos. Poate fi surioara noastra mai mica, adica uitati-va la ele, a spus Kikio aratand spre Sakura si micuta fetita, sunt de nedespartit, se potrivesc asa de mult ...
-Bine, bine draga mea nu trebuie sa mai zici nimic. Pe mine una ma-ti convins, si sunt sigura si pe tatal vostru, spune doamna Haruno, aratand spre sotul ei care dadea din cap in semn de „da”.
-Stati putin, spun eu putin nedumerit, in timp ce toti se uitau la mine surprinsi. Cum o cheama pe acesta raza de lumina roz? Intreb aratand spre cea mica.
-Buna intrebare Sasuke, eu ma gandesc sa ii spunem „Dia”, este un nume frumos, iar in hindusa (indiana de azi) inseamna „Lumina” si ea este cea care aduce o parte de lumina, care sa ne faca pe noi mai buni. Este o raza de soare data de Dumnezeu, care nu se va stinge nici-o data, fie ca e soare, ploaie, nor sau vant, ea va stralucii mereu, aducandu-ne si noua aminte sa zambim orice s-ar intampla, spune scumpa mea Sakura.
-Domnisoara Haruno, nici nu stiti cata dreptate aveti, chiar Dia o cheama, ne spune ofiterul politiei. Doriti sa semnati actele de adoptie? Avem mereu la noi acte de adoptie pentru cazuri extreme ca acesta.
-Daca se poate desigur, mi-ar face plcare sa sem ...
-Sakura astepta, am intrerupt-o eu facand-o sa se uite la mine ca la felul paisprezece. Daca o adopti tu, nu poti sa zici de fiecare data aceasta poveste, adica mereu vor fi reviste de scandal care vor zice ca este copilul tau. Si ce ocazie mai buna decat asta ar fi ca Eric sa zica ca este copilul lui, din timpul cand „erati impreuna”? Ma gendesc ca ar fi mai adecvat daca ar semna actele de asoptie parintii tai, astfel va fi considerata sora voastra, nu fiica ta si in acest mod tu poti avea grija de ea, si altii sa creada ca asta este dragostea pe care o ai pentru sora ta. Acesta este sfatul meu, dar tu faci ce vrei.
-Nu! Sasuke ai dreptate. Nu pot sa intru intr-un scandal acum, si asa ma gandesc ca presa va afla si de certurile mele cu Karin si Eric de la liceu, care apar zilnic. Mama, tata, semnati voi? Va rog ...
Acestia s-au multumit doar dand din cap in semn de „da”. Dupa ce actele au fost semnate, politia a plecat si cina a continuat. Parintii mei vorbeau cu familia Haruno despre afaceri, iar fratele meu vorbea cu sora Sakurei. Aceasta, adica Sakura, a oftat adanc, astfel mi-a atras atentia de la gandurile mele. Ce era cel mai ciudat consta in faptul ca nu ma gandeam la nimic, cum puteam fi prin atat de profund in gandurile mele? Nu conteaza era momentul sa aflu de ce era suparata scumpa mea floricica. Ma uit la ea si aceasta imi face semn sa iesim in gradina. Dau aprobator din cap si ma ridic de la masa, scuzndu-ma si ma indrept spre usa, cu Sakura in spatele meu. Ii deschid usa, si dupa ce paseste ea afara, ies si eu dupa ea. Mergem prin gradina, pana ajungem la o mica fantana in forma de igeras cu o inimioara si un buchet de flori intr-o mana si in cealalta un microfon. Era sa de frumos ingerasul, dar si fantana si gradina. Era un loc minunat de meditat. Semana putin cu gradina noastra, insa noi in fantana avem doi prumbei nu ingeras.
-Ce s-a intamplat, Sakura? De ce ai vrut sa venim aici? S-a intamplat ceva? Spune-mi ce se intampla.
-Sasuke, nu se intampla nimic rau, doar ca vreau sa ma lamuresti in legatura cu ceva. Ceea ce ai spus azi la scoala era sa scapi de Karin, sau chiar ai simtit asta? ma intreaba cu regret.
-Sakura, eu am spus ceea ce am simtit, dar daca tu nu mai simti asta pentru mine nu este nici-o problema, adica pot sa inteleg, spun cu mult regret in voce, ca asa as putea sa o pierd pe vecie, dar acum nu mai conteaza. Se uita la mine si nu stia ce sa zica, avea o urma de regret pe fata, asa ca am crezut ca nu ma mai iubeste. M-am ridicat de pe marginea fantanei si vroiam sa plec. Dar atunci am fost oprit de mana ei care o tinea strans pe a mea. S-a ridicat in picioare si m-a imbratisat cu putere, in timp ce din ochii ei sclipitori au izvorat lacrimi. Aceste lacrimi nu erau de tristete ci de bucurie. Eu la randul meu ii raspund la imbratisare si stam asa pana cand ...

deci asta e si astept macar sa va obositi sa scrieti daca mai merita sau nu sa continui.
Pana cand ce ? :)) M-ai lasat in suspans, deabea astept sa vad ce se intampla.
Ai un fic dragut, Ali. Are o idee draguta, mi-a placut ca ai dezvolatat-o original. Si de la inceput, unde mi s-a parut destul de banal ;;), ai evoluat mult.
Descrierea nu mi se pare foarte uniforma. Ai descris foarte frumos sentimentele din timpul sarutului, iar dupa nu prea te-ai mai axat pe sentimente. Incearca sa descrii mai uniform si poate putin mai profund.
Actiunea nu mi se pare grabita, e in ritmul ei si nu este alergata de nimeni.
Naratiunea...pai narezi destul de frumos, dar atunci cand spui "am uitat sa spun ca..." nu mi se pare ca suna foarte bine si totul devine o amestecatura. E mult mai bine daca revii mai sus si spui ce uitasesi sa mentionezi, ne va ajuta si pe noi, cititorii. Un lucru destul de rau ar fi atunci cand spui "bine, bine va spun", la fel nu mi se pare ca suna foarte bine.
Dialogul nu mi se pare sec, dar eu nu ma prea pricep sa dau sfaturi in ce priveste dialogul. Singurul lucru pe care-l am de spus e sa nu-l folosesti niciodata cand nu e neaparata nevoie de el, desi nu-mi amintesc sa vad ca s-a intamplat acest lucru la tine in fic.
Greseli de tastare nu-mi aduc aminte sa fi vazut si nici de exprimare. Dar e o greseala pe care am vazut-o destul de des.
"nici-o data"-niciodata (din cate stiam se scrie impreunat :"> )
Eu sper sa nu renunti si sa incerci sa evoluezi axandu-te pe descriere si naratiune. Succes in continuare! Astept continuare, oare ce se va mai intampla ? 8->
EDIT: oops...am uitat sa-ti dau un sfat, la mine tine mereu: incearca sa mai citesti o data sau de doua ori capitolul inainte sa-l postezi, vei vedea o diferenta. :P
In primul rand nu trebuie sa renunti la fic doar fiinca nu se comenteaza 8-|.. Sunt multe ficuri la fel de bune ca al tau care au cateva capitole la care nu se comenteaza..Tu trebuie sa continuii ficul deoarece este minunat si este citit.. Mie una imi pare rau ca nu am apucat sa comentez data trecuta dar am avut niste probleme.. Am sa fac asta acum :
Eu chiar nu credeam ca Sakura o sa il sarute pe Sasuke.. Am fost uimita ca a facut-o. Mi-ar fi placut sa descrii mai mult sarutul.. In rest a fost OK.Mi-a placut :)
Acum capitolul de data asta.. Ei bine.. M-as fi asteptat la orice mai putin la asta. :|.. Si e uimitor felul in care seamana cei 3.. Desi mi sa parut ca ai grabit actiunea la faza cu adoptia..
Chiar m-ai lasat in suspans de data asta si chiar cred ca ar trebui sa iti continuii ficul :)
mda multumesc de incurajare. oricum eu nu ma las definitiv de acest fic. adica il continui insa ma gandesc sa nu il mai postez. aica hei vad ca daca este ceva de genul „ma las de fic” imediat postati. am peste o mie de vizitatori si doar cativa posteaza. nu inteleg ce e asa de greu sa postezi un com? bine nu ma gandesc la mine, dar mai sunt multe ficuri care merita comentate si voi nu o faceti de ce? chiar asa de mare este lenea in generatia asta?
deci ma gandesc totusi ca continui sa postez dar nu stiu sincer cand deoarece mai am de scris la capitolul 9 si nu prea am chef in ultima vreme sa mai scriu, deoarece acum lucrez la un fic original, si vreau sa iasa mmult mai bine decat acesta. dar asta nu inseamna ca nu voi scrie si aici.
bye bye
Draga mea Ancuta, vezi tu dupa acea mica discutie pe care am avuto amandoua, inainte de acest comentariu, m-am gandit sa fac o mica schimbare in povestea mea, pot sa spun chiar o schimbare radicala cara sper sa fie apreciata, de cei care citesc aceasta poveste. Si asa cum ti-am zis si pe mess nu trebuia sa te deranjezi cu acest comentariu, deoarece ti-ai obosit degetelele fara rost.
M-am gandit mai bine si am decis sa termin capitolul 9. Si m-am gandit sa il si postez, insa de acum nu sunt singura cand mai postez, deoarece mai am si altele pe cap.
Deci eu am adus capitolul 9 si sper sa va placa, imi cer scuze pentru greseli, si multumesc pentru comentarii.

Capitolul IX : Ma iubeste !
Sakura :[/i][/b] Nu am mai putut rezista. Am sarit in bratele lui si am inceput sa plang. Nu plangeam de tristete, ci de bucurie. Am simtit nevoia de a ma descarca. Sasuke tot imi spunea cuvinte linistitoare, si imi mangaia parul roz si moale. Il strangeam asa de tare si imi puneam capul in pieptul lui, ii simteam mirosul. Acel parfum ma imbata, l-am simtit toata viata mea. Eram asa de fericita ca mi-a zis ca ma iubeste. Nu imi vine sa cred, chiar tine la mine. Ma indepartez usor de el, cand aud usa de la casa ca se deschide. Pe ea isi fac aparitia Kikio si Itaci. Cei doi se indreapta spre noi, iar Kikio are un telefon in mana, mai exact telefonul casei.
-Sakura, te cauta cineva la telefon, imi spuse aceasta. Nu a zis cine este, ci doar ca vrea sa vorbeasca cu domnisoara Sakura Haruno, continua ea.
Eu i-au telefonul si ma indepartez de cei trei, apoi il duc la ureche si raspund, hotarata:
-Alo? Buna seara, eu sunt Sakura Haruno, cu ce va pot ajuta? ... A da ... Cred, nu sunt sigura ... da ... am inteles ... va multumesc ... da ... am inteles ... la revedere, spun eu incercand sa fiu foarte foarte trista. Nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar cand m-am intors cei trei pareau ingrijorati, pentru mine. Ura am reusit.
-Sakura ce s-a intamplat? Pareai asa de trista, cand ai inchis telefonul. Sper ca nu s-a intamplat nimic rau, spune sora mea, vizibil ingrijorata.
-Da pai ... eu ... stiti, incerc eu sa ma balbai, voi participa la concursul „Steaua Muzicii”, spun, mai bine zis tip ultimele cuvinte. Cei trei raman uitandu-se la mine, mai ceva ca la masini straine. Incep sa fac semne cu mainile, prin fata lor, mai rau decat la un avion unde sa aterizeze. De odata se aude un planset de copil, si imi dau seama ca este Dia, noua mea surioara si tot odata mai mult decat fiica mea.
Eu sunt prima care realizeaza ca cea care plange este Dia asa ca ma duc repede sa vad ce s-a intamplat. Cand ajung in casa, observ ca mama mea, o are in brate pe micuta mea printesa, incercand sa o linisteasca, dar fara sa dea roade. Ma duc la cele doua si o iau eu in primire pe minunata fetita. Probabil ca nu v-am spus cati anisori are nu? Da ma gandeam eu ca am fost asa de uituca. Are un anisor si jumatate. Va dati seama ce inseamna pentru mine nu? adica acum sunt cei mai draguti acesti copii. Acum incep ei sa vorbeasca, sa poceasca cuvintele, sa mearga si altele. Acum sa revenim la Dia, care sta in bratele mele. Nu am apucat sa va spun, dar cand am luat-o in brate, sau mai bine zis, cand am atins-o, s-a oprit din plans. Este ceva ce nu imi pot imagina. De cate ori eu o ating sau o iau in brate, pare asa de linistita, asa de ... impacata cu ideea. Daca nu ati sti, banuiesc ca si voi ati crede ca este fiica mea, nu?
Dupa ce am linist-o pe Dia, am iesit afara cu ea si cu cei trei. De altfel ei inca sunt surprinsi de vestea pe care le-am dat-o. Ma intreb ce au gandit atunci cand eu nici bine nu am atins-o pe floricica mea de cires si deja s-a oprit sin plans. Eh poate nu voi sti nici-o data, deoarece oricat de curajoasa ma vedeti voi pe mine, adica daca ma vedeti curajoasa, nu am acel impuls indeajuns de puternic pentru ai putea intreba ce senzatie, ... ce ganduri, au avut in acele momente.
Autoarea :[/i][/u] Sunt si eu prezenta pe aici. deci ma gandeam ca ati vrea sa vedeti ce au gandit ceilalti cand Sakura a luat-o in brate pe Dia, iar aceasta ca printr-un farmec s-a linistit. Normal ca aceasta magie este facuta de mine, dar totusi trebuie sa aiba si un inteles nu?
Deci sa va spun cine ce a gandit :
Sasuke, hai sa incepem cu el, ca doar este si el personaj principal pe aici nu? deci candurile lui au fost urmatoarele : „ Wow, parca ar fi fiica ei, asemanarile astea sunt izbitoare, insa nu imi dau seama de ce seamana si cu mine. Oricum acum ma intereseaza mai mult cum sa o fac pe Sakura sa aiba incredere in mine ... hmmm ...”. Nesimtitul stiti unde s-a uitat atunci cand gandea? Banuiesc ca nu, sau daca da ... oricum tot eu va zic, ca poate nu credeti bine. Se uita la decolteul si la fundul Sakurei, nesimtitul. Daca eram acolo il pocneam.
Ca tot m-am enerveat cu Sasuke, hai sa vorbim si de altcineva acum nu? deci urmatoarea pe lista este Kikio. O Doamne ma voi enerva putin si la ea. Dar hai totusi sa vedem ce gandea aceasta ... : „ Wow ce pectorali are Itaci ... offf cred ca ma indragostesc mai tare decat sunt ... ahhh ...” mda cum sa nu? Cat mai poate ea sa fie indragostita? Da pe afara deja ... O mama mea, dar vom gasi pe cineva care sa se gandeasca si la cele doua? Nu numai la sufletele perche?
A venit si randul lui Itaci, nu prea am ce sa cer de la el, il inteleg, adica totusi ... el era cel care cauta sticla de suc, care bine inteles se afla in fata lui. Doamne am parte numai de nebuni. Mai bine nu mai scriam o poveste in toata regula, ci o parodie cu ei. Deci cel de-al treilea se gandea : „Hmmm a ajuns la concursul „Steaua Muzicii” este bine, trece in cariera mai departe, asta e bine. Ma bucu petru ea. Mereu si-a dorit asta. si acum a mai aparut si aceasta fetita care seamana cu ea, dar aduce si cateva trasaturi de la Sasuke, sau mi se pare mie? Oricum sunt ferict pentru ea. Iar acum sa ma gandesc la scuma si draga de Kikio, ce bine ii sta in rochia asta, hmm ... ma duce la ganduri nebunesti. Sper sa imi accepte cererea in casatorie ...” Ce sa mai zic? Oricum ma bucur ca cineva se gandeste la mai mult de atat, dar si la cele doua printese.
Ce au mai gandit si parintii nu zic, ca ei nici nu au fost atenti la cele intamplate, deci va dati seama ca ei se gandeu la afacerile lor obisnuite. Deci sa reluam cu gandurile Sakurei.
Sakura :[/i] Deci cum ziceam, am iesit afara si m-am asezat cu ce-a mica pe leagan. Incercam sa imping leaganul, dar nu prea reuseam. De o data simt doua brate care imi pun ceva calduros pe umeri. Era o geaca, dar nu una din gecile mele, ci una de barbat. Cand ma uit la persoana misterioasa, imi dau seama ca avea dreptate. Chiar ma iubeste. Ati ghicit. Misteriosul baiat era chiar Sasuke. Acesta imi pune haina lui peste umeri, deoarece nu imi dadusem seama dar incepuse sa fie chiar foarte frig. Eu inca eram doar cu rochia pe mine. Dia adormise de mult la mine in brate, la aerul curat. Sasuke a mai stat putin langa noi, pe leagan si apoi ne spune :
-Sakura, hai in casa ca o sa raciti amandoua stand in frig aici. Eu am aprobat din cap si l-am urmat pe brunet in casa.
Cand am intrat in casa am fost asaltata de parintii mei. Acestia imi spuneau niste cuvinte de feliciatare pentru ca voi participa la concurs, dar atunci ...

Poze :d
Dia clik
Nu stiu de ce dar la fiecare comentariu care iti scoate greselile in evidenta raspunzi cam intepat.. Si deja m'am cam saturat de chestia asta numai postez ca nu primesc com, daca tot ai inceput ceva continua pana la capat. Si incearca sa asculti si ce spun userii ca totusi nu sunt batuti in cap de au scris ce au scris. Si sunt de acord cu Ink Heart.
Chestiile alea gen " Ati ghicit cine.Daca nu atunci va spun eu.. ", parca as fi fost la Telenovele in direct. Strica tot farmecul ficului.
Descrierea este cam banala. Ai cateva figuri de stil frumoase care ar putea fi imbunatatite daca nu mai scri totul atat de siropos.
Cu estetica stai cat de cat bine dar mai sunt locuri unde deranjeaza la ochi.
Naratiunea parca este scapata de sub control. Incearca sa te axezi mai mult pe o singura persoana.
Greseli detastare\exprimare sunt cu carul.
Uneori nici nu inteleg ce vrei sa exprimi, pentru ca propozitiile sunt amestecate rau.
Si acum cate'va lucruri bune: Imi place ideea si titlul ficului. Dar daca ai incerca sa mai schimbi cateva ceva ar iesi ceva foarte frumos.
Iti urez succes si multa inspiratie in continuare.
Sper sa nu te fi suparat replyul meu, dar pana la urma asta este adevarul.
Astept next-ul si ai grija ce faci cu iubaretii aia...:>
Bye:X
Dupa o absenta destul de maricica, am venit cu capitolul 10. Nu e foarte lung, dar sper sa va placa. Odata cu aceasta schimbare pe care am facut-o, ideile mele circula cam greu. Cu ideea din nainte aveam planuri mari, dar asa mi-am schimbat tot planul de idei. A fost o schimbare venita pe moment. Si in ultima vreme am avut cateva probleme, am mai inceput inca trei ficuri care sunt postate. Unul aici si alte doua pe un alt site (nu vreau sa fac reclama asa a nu spun numele :D )
Pai vreau cateva critici si scuze daca mai gasiti greseli. ;)) sunt cam neatenta in ultima perioada.
So capitolul 10 :

Capitolul X : Ce s-a intamplat? ...
Sasuke :
[/i]Bat de zece minute in usa de la dormitorul Sakurei si ea nu se trezeste. Ce se intampla acolo? Doctorul a spus sa o las sa doarma pana la ora doisprece. Au trecut trei ore si acum este ora trei dupa-amiaza. Ma ingrijorez de-a binelea. Daca nu raspune urmatoarea data cand bat eu intru neanuntat inauntru. Mai bat odata la usa ei, din lemn de cires, pe care scrie cu strasuri roze „Sakura” si ca prin minune a raspuns bataii mele cu un „ Intra ” somnoros. Am apasat pe clanta si am intrat. Aceasta statea in pat si se uita la mine perplex. Intru in incapere si o imbratisez strans. Ceva m-a facut sa ii dau drumul din imbratisare, acel ceva era intrebarea ei :
-Sasuke, unde este Dia?
Ma uit la ea nedumerit si o intreb din priviri cine e Dia. Aceasta se uita la mine cu o sprinceana ridicata si spune :
- Oh Sasuke, ai amnezie sau ce? Dia, piticania de doi-trei anisori. Stii tu ochii verzi, parul roz, sprince ca ale tale, buze ca ale mele ... Am gasit-o la usa, plangea si mama si tata au adoptat-o in locul meu, ieri la cina.... O haide Sasuke, nu te mai juca cu mine, vreau sa o vad pe Dia, spune aceasta vazand ca eu nu stiu despre ce e vorba.
-Sakura, cred ca a fost un vis. Nu am mai luat cina seara trecuta, deoarece tu la ora de sport ai primit o minge medicinala in cap de la Karin si ai cazut cu capul de ciment. Nu te trezeai asa ca te-am adus acasa. Aici a venit doctorul si a spus ca trebuie sa te odihnesti pana azi la ora doiuasprezece, si dupa cum vezi au trecut trei ore si ma speriasem. Dar se pare ca tu ai avut un vis frumos mi-l poti povestii? o intreb eu uitandu-ma la ea.
Aceasta a aprobat si mi-a spus visul ei. Era asa de entuziasmata cand imi povestea, mi se inmuia inima cand o vedeam cum zambeste datorita visului. Era asa de frumoa cand zambea. Nu credeam ca o sa-mi spuna si ca eu i-am spus ca o iubesc si acele lucruri, adica alta fata nu ar fi facut-o.
- Defapt partea cand iti spuneam ca te iubesc nu a fot un vis, ii spun eu intrerupand-o din povestit. Eram in drum spre casa si iti tot spuneam sa nu ma parasesti si chestii de genul asta.
- Aha, deci au fost doar sa ma tina in viata, spune aceasta si se intristeaza. Eh defapt totul a fost un vis. Nu imi vine sa cred cum am crezut ca poate fi asa de usor sa adopti un copil, spune aceasta trista si cu ochii in lacrimi.
Eu imi apropii mana de fata ei si o mangai usor ridicandu-i capul pentru a ma privi in ochi. Imi apropii si fata de a ei si ii soptesc :
Nu e chiar asa. Am spus acele lucruri din inima, pentru ca eu chiar te iubesc, te iubesc Sakura si asta nu se poate schimba asa usor, spun si o saraut.
Aceasta nu a reactionat la inceput, dar intr-un final mi-a raspuns sarutului. Mainile ei ajunsesera in parul meu, mangaindul si tragandu-mi capul mai spre ea, astefel afundandu-ne mai mult in sarut. Mainile mele se plimbau in voie pe spatele ei, facand-o sa geama infundat. Era un sarut asa de dulce se speram sa nu se termine prea curand, dar mie nu mi se indeplinesc nici o data dorintele si a trebuit sa bata cineva la usa. Am rupt repede sarutul, si cand ne-am indepartat tocmai au intrat Kikio si fratele meu enervant. Acestia au venit si au imbratisat-o strans si spunandu-i cat de fericiti sunt ca s-a trezit si nu are nimic. „ Mda, mda puteti pleca va rog? Aveam o discutie romantica aici ... ” spun revoltat in sinea mea.
Bateam cu piciorul in parchetul de culoarea mierii, de nervi ce aveam. Fratele meu a zambit si a luat-o pe iubita lui, lasandu-ne pe noi doi singuri. La inceput roscata nu vroia sa plece, dar Itachi i-a explicat totul din priviri si aceasta a aprobat intr-un final. „Aleluia si amin” imi spun in gand cand usa se inchide in saptele lor. Nu apuc sa fac nici o miscare ca pe usa intra parintii rozaliei impreuna cu parintii mei. „ Drace, ce mama dracului e asta? Chiar asa de greu ii este destinului sa ma lase si pe mine fericit cateva minute alaturi de rozalie? Vreau sa-i spun cat de mult o iubesc si uite ca nu pot! ” Imi spun de-a dreptul revoltat in gand. Ma ridic de pe pat si ma duc la fereastra. Cerul era asa de frumos, imi vine in gand sa o duc pe rozalie la o plimbare romantica pe plaja.
Ma intorc cu privirea spre cei cinci si astept sa plece. Intr-un final dupa cam zece minute, sa zic asa ies si cei patru din camera. Ma duc la fata si ma asez langa ea.
-Ce zici daca noi doi, am iesi la o plimbare? o intreb eu in timp ce ma uitam la ea.
Aceasta sta putin pe ganduri, dar apoi imi raspunde ca ar vrea sa iasa. Parea fericita dupa modul in care vorbea. Am aprobat si apoi i-am spus :
-Te las sa te schimbi, te astept jos. Dupa ce spun o sarut apasat pe buze, aceasta raspunzand usor la sarutul meu. Avea niste buze foarte dulci, le-as fi sarutoat ore in sir, dar aceasta rupe sarutul si spune :
-Sasuke, parca trebuia sa ma lasi sa ma schimb, spune aceasta amuzata si mai imi da un sarut fugar pe buze.
Smechera stica ma topesc dupa buzele ei. Aprob si ies din camera, nu inainte de ai spune ca nu vreau sa astept ore insir. Aceasta a inceput sa rada si m-a asigurat ca nu voi astepta ... prea mult. Am zambit si am parasit camera inchizand usa in urma mea. Coboram incet treptele. Pe trepte era o oglinda. Ma opresc si ma uit in ea. Eram imbracat cu o pereche de blugi negrii si un tricou de aceeasi culorea cu modele tribale pe el. In picioare purtam o pereche de adidasi Adidas. Dintr-o data aud un chicot si ma uit sus la scari.
-Mai, mai uite cine se uita in oglinda, imi spune fretele meu razand. Ce acum ai intalnire cu pustoaica? ma intreaba acesta cu o sprinceana ridicata.
-Da, sunt probleme? il intreb eu cu o voce de gheata.
Acesta nu mai spune nimic si vine langa mine spunandu-mi sa am grija de pustoaica. Aprob si imi apare pe fata un zambet discret. Cobor scarile si ma duc la usa si o astept pe hoata inimii mele sa coboare, gata de o intalnire.

Sper ca v-a placut, si capitolul urmator nu se stie cand apare :)
bye bye and *hug*
Hi ya am ajuns si la ficul tau l-am citit de la inceput si nu pot sa spun alt ceva decat ca mi-au placut ideile parca iti vin struna, oricum sa continuam si cu ceva critici si alte aprecieri in ultimul capitol descrierea e buna dar e loc si pentru mai bine... naratiunea nu prea e grabita, si e bine ca ai bagat si ceva umor in el, tine-o tot asa :-bd.la ortografie nu am putut vedea decat o singura gresala ceia ce iti da un +
stica-stie ca
Ar trebui sa mai bagi si ceva actiune in rest nimic alt ceva ce as putea comenta.
Hurry with new chapter i'm waiting chuu

edit Lynn : Mami mai usor cu emoticoanele
Am venit cu capitolul 11 inainte de termen pentru a demonstra unor poersoane (doua la numar) ca nu am plagiat si nu voi plagia nici de acum inainte. Dupa o noapte de stat cu coatele pe pervazul gemului si cu ochii afara pentru a vedea minunata ploaia care a fost, cu tunetele acelea puternice si cu fulgerele care luminau toata casa :X eu m-am apucat sa scriu capitolul 11. Sunt nebuna de legat. M-am grabit la acest capitol sa-l termin in timp util, asa ca nu ma dati in judecata ca am greseli. Pentru cei doi : cautati dovezi ca am ucis, am trafic de droguri si trafic de carne vie si imi faceti un dosar la puscarie si am spate asigurat pe viata in inchisoare*ironie cat cuprinde* Mai spun o data pentru totdeauna ca „Eu nu plagiez oameni buni, urasc plagiatul si de ce as face eu asta? Eu fac pe altii ca la nufarul si tocmai eu sa plagiez? Credeam ca ma cunosti mai bine de atat”[/i][/u] Deci sa fie clar. Pentru cei care nu stiu povestea sa nu se bage in oala cu ciorba ca este destul de acra si fara alte persoane inauntru. So am adus capitolul si sper sa va placa. Apropo nu am schimbat povestea ca am fost acuzata, ci pentru ca asa aveam in ideile principale. Am un fisier, mai am ideile principale pentru inca un capitol. De obicei fac de la un capitol la altul. Asa ca sa nu ziceti ca-s iar la ananghie si ca schimb povestea NU, nu e asa, asta este in programa 8-|. Lectura placuta tuturor :

Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea I : Sasuke de ce m-ai mintit? ...
Sakura:
[/i][/u] Am ramas putin cam surprinsa de comportamentul lui. Nu ma gandeam la asa ceva, la o intorsatura asa de ciudata. Cine ar fi crezut ca totul o sa se intample tocmai pe dos? Nu imi vine sa cred ca Dia, nu a existat nici o data. Cateva lacrimi au inceput sa se prelinga pe fata mea. Eram in fata dulapului de unde mi-am luat o rochita turcoaz mulata la bust si lasata libera in jos. Era o rochita pentru vara mai mult. Avea maneci pana la cot si un decolteu in forma de fundita. In picioare mi-am ales o pereche de sandale cu toc cui tot turcoaz. Un set de bijuterii turcoaz cu argint, in form de inimioara toate. Parul il las pe spate si imi pun o clamita in forma de inima sa imi tina bretonul intr-o parte. Mi-am dat cu putin gloss roz pe buze, pentru a lucii, si in rest mi-am lasat stilul natural. Mereu am crezut ca acel stil e mai favorabil pentu o fata. Mi-am luat o geanta micuta cu toarta lunga sa o pun dupa gat turcoaz cu modele asemanatoarea cu cele de pe rochie, diferite flori albe.
Vroiam sa arat bine, dar nici sa fiu foarte eleganta. Am iesit din camera si sora mea enervanta m-a intampinat, numai cum ea stie. Am oftat adanc in timp ce ea se tine dupa mine si tot imi spunea nu stiu ce tampenii. Era sa ma si vars pe scari, dar m-am echilibrat repede. Am coborat cu grija si cand am ajuns langa Sasuke, am vazut ca era cam surprins de infatisarea mea.
-Daca nu iti place, pot sa ma ...
-Nu, nu e bine si asa, iti sta chiar bine, spuse acesta neluandu-si ochii de la mine si intrerupandu-ma tot odata. I-am zambt dulce si am iesit din casa.
Mi-a deschis portiera ca sa pot intra in masina si apoi a urcat si el la volan. Am mers aproximativ jumatate de ora. O jumatate de ora in care nici unul nu a spus nimic. Era o liniste apasatoare. Liniste superficiala pot spune.
-Linistea dinaintea furtunii, spune acesta apasat, facandu-ma sa ma uit la el.
-Ai dreptate, nu inteleg de ce, dar si eu am senzatia asta, spun posomorata privind pe geam. Scot un oftat lung.
Nu am mai mers nici doi metrii si am auzit un tipat de copil care striga „Mami!”. Am tresarit involuntar la acel cuvant.
-Sasuke, ai auzit? Il intreb eu pe brunet cu sufletul la gura. Nu vroiam sa cred ca iar mi se pare. Acesta da negativ din cap si ma face sa cred ca acel vis ma inebuneste.

Autor :[/i][/u] Sasuke nu vroia sa recunoasca insa a auzit si el strigatul copilasului. El defapt a mintit-o pe Sakura. Tot ce i-a povestit ea nu a fost un vis. A fost realitate. Ea a lesinat din cauza stresului, oboselii si toate cele. In timp ce ea dormea, centrul de copiii a venit la usa lor si le-a spus ca nu o pot pastra pe micuta rozalie, deoarece nu au facut toate testele specifice. Acestia i-au rugat sa o lase pe cea mica si vor face testele, insa ei au refuzat. Asa ca au hotarat sa-i spuna Sakurei ca a fost doar un vis. In timp ce Sasuke se gandea la aceste lucruri in fata masinii a aparut un copilas. Neputand sa puna frana si sa evite accidentul, baiatul a lovit cu masina copilul. Distanta era prea mica si cand a pus frana a lovit-o.

Sakura:[/i][/u] Am ramas muta cand masina noastra a lovit copilul. Am coborat repede din masina sa vad cum se simte micutul. Cand am coborat am crezut ca voi face atac de cord. In fata mea intr-o balta de sange era ... era ...
-Diaaa!!! am strigat ca din gura de sarpe. Brunetul era in spatele meu si a luat-o pe micuta in brate si mi-a spus ca trebuie sa mergem la spital de urgenta. Eu priveam in van si lacrimile imi invadau chipul. Sasuke m-a luat de umeri si m-a pus pe bancheta din spate si pe cea mica la mine in brate. S-a urcat la volan si conducea ca un nebun pe sosele aglomerate. Eu ma uitam la cea mica si dintr-o data mi-au esit cuvintele :
-De ... ce? Sasuke, de ce? tip la el si lacrimile curgeau si mai tare. De ce m-ai mintit? De ce? De ce? intrebam eu exasperata sa aflu adevarul.
-Pentru ca am fost nevoit. Am fost nevoit Sakura. Da acela nu a fost un vis. A fost realitate. Totul si cuvintele mele si ijntamplarile. Tot, ceea ce ti-ai adus aminte. Tu seara ai lesinat. Dupa ce te-am dus in camera ta au venit cei de la orfelinat si au spus ca nu o puteti pastra pe Dia, imi spuse acesta nervos si taios.
-Dar de ce? intreb eu cu o voce stinsa uitandu-ma in jos, deoarece devenea din ce in ce mai nervos.
-Pentru ca nu ati facut toate acele teste de compatibilitate si tot tacamul. Am incercat sa-i convingem ca veti face, dar au refuzat. Ne gandeam ca vei suferii, asa ca parintii tai au decis sa iti spunem ca a fost doar un vis. Insa se pare ca nu a fost de partea noastra destinul, spune acesta dezamagit. Scuze, nu trebuia sa te mint, dar ...
-Dar ai mintit, m-ai facut sa nu mai am incredere in tine, ii spun eu slab, iar acesta ofteaza adanc.
Am oprit masina si am intrat in spital. Nu era nimeni pe acolo. Totul era pustiu am intrat si am intrebat o asistenta si ne-a indrumat sa ne ducem la etajul zece al spitalului si acolo vom gasi un doctor, nu am fost prea atenta la numele lui. Numai de el nu aveam chef acum. Am urcat cu liftul si am ajuns in doua minute sus la etajul cu pricina. Sasuke s-a sdus dupa doctor si nu il gasea. A cutreierat tot spitalul si intr-un final l-a gasit. M-am uitat foarte putin la acesta era saten cu ochii caprui spre negru. Nu am stat sa-l analizez foarte atent. Era la fel de inalt ca Itachi. Acesta a stat si s-a uitat putin la mine si a mai discutat ceva cu Sasuke repede si a chemat cateva asistente sa o ia pe micuta mea petala de trandafir.
-Pentru tratament dupa cum aratata veti avea nevoie de trei mii de euro, ne spuse acesta iar eu m-am cautat in geanta.
-Bani gheata am doar doua mii cinci sute, spun eu uitandu-ma la el. Am pe card, dar nu stiu unde pot sa-i scot aici in spital.
-Aveti nevoie de ei domnisoara, daca nu ii aveti nu putem incepe tratamentul, ne spuse acesta.
Am oftat si i-am spus lu Sasuke sa o sune pe Kikio ca eu imi uitasem telefonul in masina. Acesta a sunat-o si i-a spus ca vine in zece minute. Aveam noroc ca eram aproape de spital cu locuinta. Cat timp am asteptat, am privit putin prin jur. Peretii erau colorati cu diferite desene animate, asa ca mi-am dat seama ca eram la etajul cu pediatrie. Scaunele erau colorote mai rau ca un curcubeu. M-am uitat putin mai atent la doctor si am vazut ca era slab, inalt si avea pe el o camasa alba cu o cravata neagra si purta pantaloni din stofa. In picioare avea pantofi barbatesti negrii din piele. Pe deasupra avea un halat lung pana la genunchi alb de care era prins un stetoscop cu un cap de ursulet panda. Banuiesc ca asa arata stetoscoapele pentru pediatrie, in fond nu vrem sa se sperie copiii de acele obiect. Am fost strigata de sora mea si m-am intors fulgerator si i-am cerut banii. Aceasta mi da si eu ii dau toata suma doctorului, iar acesta intra in sala unde era Dia. Stataem pe scaun deoarece mai aveam putin si cedam. Sora mea ma linistea si Sasuke dadea telefoane dupa politie. Itachi incerca sa-l linisteasca pe el. La un moment dat brnetul meu spune ca politia e pe drum sa-l interogheze. Oftez si Itachi si Kikio imi spun ca totul va fi bine in toate partile.
Peste jumatate de ora a venit si politia si ne-a interogat pe mine si Sasuke. I-au luat permisul si mai discutau ceva pe acolo cum ca ar vrea sa-l bage la inchisoare. Picioarele mele se inmuiase-ra si deja bataile inimii mele o luau la galop gata sa iasa din piept.
-Domnule indpector, nu are nici-un sens. Cei de la orfelinat nu sunt cu ochii pe cea mica, noaptea trecuta a venit la mine la usa, si tot ei cu clontul mare au venit si au luat-o. Nu mi se pare corect. Daca nu vor sa fie adoptata atunci de ce nu au grija de ea? De ce vor sa o omoare? Sa spunem ca sunt de acord ca ati luat carnetrul, dar sa si il bagati la inchisoare nu mi se pare corect. Nu a put sa evite impactul. A venit brusc in fata masinii. A pus frana instantaneu. Este un sofer foarte bun, dar acest accident nu se putea evita. Pur si simplu, spun eu rece uimindu-i pe toti.
-Se pare ca aveti gura cam mare, domnisoara, imi spuse inspectorul.
-Si daca o am ce? Nu aveti decat sa imi faceti ce vreti. Ce credetgi ca puteti sa-mi faceti? Vreau sa dau la Drept si asa ca stiu toate legelie pe care trebuie sa le respecte un avocat, judecator si legile in general. Nu puteti sa ma afectati. O fi ca acum sunt imprastiata, dar asta nu inseamna ca nu stiu tot ce am invatat, spun eu taios.
-Prea indrasneata pentru varsta ta, nu crezi? o aud pe Karin cum imi spune.
-Si tu ce cauti aici? o intreb eu cu aceeasi voce si ea imi spune ca l-a urmarit pe Sasuke nu pe mine. Pe fata imi apare un zambet ciudat. Asa deci, il urmareai pe el. Ne-ai urmarit si seara trecuta? Mi-ai pus camere in gradina cumva? O intreb in batjocora.
-Da ti-am pus peste tot in curte, spune aceasta.
Brusc imi vie o idee si ii cer inregistrarea. Aceasta e mai proasta decat credeam si mi-o da. Am cautat si am gasit cum Dia a ajuns in fata casei mele. I-am aratat inspectorului si acesta a ramas mut. Si-a cerut scuze si cand a mai vrut sa continue, usa de la salonul in care era Dia s-a deschis si pe ea a iesit doctorul.
-Ce s-a intamplat? Intreb eu cu inima la gura.
-Imi pare rau domnisoara, dar ....

To be continued ... [/i][/u]

Sper ca v-a placut ^_^ si ca nu am scris de geaba. Nu mai spun nimic de comentarii ca tot ca voi faceti asa ca imi este indiferent pana la urma :-< Eu sper totusi sa va placa. ^.^

Poze :
Doctorul
Stetoscopul pentru pediatrie
Letty zi ' mi şi mie drăguţă care ar fi problema ta până la urmă. Mami, dacă tot nu îţi place nu mai comenta şi nu o mai face tu atâta pe marea nu ştiu cine că nu eşti. Până la urmă scrie cum are ea chef. Dacă sesizez ceva în neregulă vin şi verific nu te pui tu dom'le să comentezi nu ştiu ce. Dacă ea are chef să dea critici altor ficuri le dă şi punct şi autoru respectiv de la ficul ăla vine la mod şi spune ce la deranjat. Nu te pui tu dom ' le să faci acuma pe avocatul şi judecătorul.
Să ştii că în regulament spune clar : 6. Nu sunt permise criticile care sunt pentru autor, ci doar pentru fic.
Critici ficul doar ficul şi tot ficul, nu autorul. Dacă mai văd aşa ceva o încurci cu mine. Te axezi pe fic nu şi pe alte aspecte. Asta e valabil şi pentru don ' şoara Miaunella. Şi nu dragelor, nu m-a pus nimeni să vp atrag atenţia vin aici de bună voie. Nu am nevoie ca cineva să-mi spună ce şi cum [ aici mă refer la voi userii. ]

Savarina Ali, idul meu e la profil. Îl iei vii pe mess şi îmi spui cine te acuză de plagiat. Deşi cam am o presimţire.

ps : Anca, să ştii că nu ţine la mine faptul că ne cunoaştem. Deci nu te crede mare.

edit : că tot venii vorba, dacă mai aud vreuna care comentează că plagiază cineva ficul şi nu aduce argumente plauzibile ia ban direct uite aşa ca data viitoare să nu se mai trezească vreun deştept să comenteze. E valabil pentru toţi chestia asta nu doar pentru cineva personal. CÂnd spuneţi că cineva plagiază aduceţi argumente. Se mai trezise una că tot aşa cineva îi plagiase ficul. Una e a plagia alta e a te inspira.
Hey ^_^ aterizesz la ficul tau desi trebuia so fac demult.
Pai este dragut,dar mai ai un pic de lucru la el. Comentez ultimulul capitol. Este dragut si mia placut. Ficul asta il citesc din placere fiind ca are o povestioara interesanta in el. Cand am vazut numele Dia mia amintit de verisoara mea. :)) In fine, acum pai descrierea este buna nu ma dezamagit, actiunea pare sa fie tinuta in frau si nu e fugarita de gaste =)). AA dialog, ai cam mult si in unele parti e cam sec. ^_^ Oricum de data asta trec cu vederea avand in vedere ca mia placut capitolul.
Greseli nam prea vazut sau imi trebuie mie ochelari noi. ;;) Asa astept cu nextul si multa bafta la el :*
Cred ca este a treia oara cand citesc ultimul capitol si am sa il comentez dinou pt ca data trecuta am facut spam si mi sa sters comentariul. Wow in ultimul capitol mai lasat masca cu tot, prima oara chiar mai facut sa inteleg ca Dia nu exista dar dupaia adevarul a iesit la iveala. Nu imi vine sa cred ca Sasuke a dat cu masina intr-o fetita si faza face ca acea fetita sa fie Dia... Te-ai exprimat foarte frumos, dialogul nu e in exces si nu e nici sec , naratiunea e foarte bine realizata ca si descriera. O firar iar ne ti in suspans cu ultima fraza posteaza mai repede nextul ala come on, come on, bye-bye
Am venit cu capitol 12 deoarece „M-a trasnit inspiratia!” pe moment, asa ca am dat la cosul de gunoi planurile si am inceput sa scriu. Foarte posibil o sa le iau de acolo, deoarece va trebui sa remediez cateva idei ^_^ , pana astunci eu sper sa va placa acest capitol. Si cum sunt mai uituca era sa uit ;)) da si mie mi s-a parut aceasta idee cu Karin si camerele ei ciudata, cand m-am uitat in planuri, dar cum eram in criza am pus acele lucruri in functiune. Asa ca ma voi folosi poate de astea pe viitor :-?
Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea a II-a : Vreau sa-ti castig increderea 1.
Sasuke:
[/i][/u]
-Ce s-a intamplat? Intreb Sakura cu inima la gura.
-Imi pare rau domnisoara, dar micuta pacienta are nevoie de foarte mult sange. Imapctul nu a fost foarte puternic, dar indeajuns incat sa piarda sange, spuse acesta vizibil trist. Are nevoie de grupa 01, si nu sunt multi cu acest sange, contnua doctorul.
-Pai eu am aceasta grupa, spune rozalia ganditoare, apoi imi aduc aminte ca si eu am aceeasi grupa cu Sakura.
-Domnule doctor, as dori eu sa donez sange pentru fetita, spun eu ganditor, iar doctorul afirma si ma cheama sa imi teste sangele daca este compatibil.
Am intrat intr-un salon cu multe aparate si pungi cu sange in ele. Acestea erau puse intr-un frigider de catre o asistenta. Aceasta era imbracata intr-o rochita roz, specific asistentelor si avea o boneta roz cu alb care era asortata cu costumatia. Era blonda si avea ochii precum safirul. M-am asezat pe un pat cat timp doctorul mi-a luat o monstra de sange. Dupa ce imi dadu sa pun la mana o bucatica de vata imbibata in alcool sanitar. Pune siringa intr-un aparat si acesta in mai putin de cinci minute ii da rezultatul.
Doctorul imi spune ca sunt conpatibil cu micuta, si apoi ma mai intreaba inca o data daca vreau sa donez sau nu sange, iar eu ii spun ca vreau. Acesta ma intinde pe mine pe patul tare cu asternut alb si ma pune sa strang pumnul pentru a mi se vedea vena. Cum o gaseste imi leaga la mana o elastica si ma inteapa cu acul de care era legat un furtunas care avea la capt o punga de sange in care mi se recolta lichidul vital si imi spune sa las mana moale.
Dupa ce punga era plina imi scoate acul si imi pune un plasture mic si rotund de culoarea pielii peste locul cu pricina. Asistenta imi da sa beau un pahar de suc de portocale, rece spre bucuria mea, pentru a ma reface dupa pierderea de sange. Am iesit din salon si acolo am vazut-o pe Sakura pe un scaun si cu mainile pe genunchi. Chipul ii era acoperit de palme. Karin statea si zambea cand o vedea pe rozalie ca sufera. Kikio incerca sa o linisteasca pe sora ei, iar fratele meu vorbea cu inspectorul de politie. M-am dus langa Sakura si i-am pus capul pe pieptul meu. Atat i-a trebuit ca inceput sa-mi stranga materialul tricoului negru si si-a lasat lacrimile sa curga. O mangaiam pe parul ei moale si matasos asemeni florilor de cires si ii sopteam cuvinte linistitoare. Dintr-o data isi ridica capul si am putut sa vad ca ochii ei de smarald erau acum rosii de la atata plans. Se uita la mine si eu o sarut osor pe frunte. Aceasta isi pune iar capul pe pieptul meu si stam in picioare ore in sir, in acea pozitie pana cand din salonul Diei iese iar doctorul si ne spune cu un zambet pe buze :
-Micuta este acum bine, daca nu aveati sangele compatibil putea sa moara. Nu ete grav ranita, si de aceea ii vom da drumul daca este in aceasta seara.
-Multumim domnule doctor, spune Sakura zambind apoi ma imbratiseaza strans. Eu ma desechilibrez putin, dar imi revin repede.
Am intrat in salonul micutei si aceasta dormea linistita. Corpul ei se misca in ritm cu bataile inimii. Nu era conecata la aparate, ceea ce era un lucru bun. Suvite din parul acesteia ii stateau pe chipul angelic. Mana fina a Sakurei, a indepartat usor acele fire raslete, lasand sa se vada un chip de ingeras nevinovat. Am stat acolo cu Sakura cateva ore bune, asteptand ca micuta sa se trezeasca.
Usa salonului s-a deschis si pe ea au intrat inspectorul si alti cativa avocati si parintii Sakurei. Acestia au salutat, de altfel si noi la fel, apoi s-au asezat la o masuta care era in salon. Au inceput sa discute despre adoptia micutei. Din cate am inteles eu, doamna Haruno a facut o procura pe care a trimis-o la „Protectia Copilului”, iar unul dintre avocati avea verdictul. Deoarece eram in spital a fost usor ca cei doi sa faca teste de sange. Au adus actele caselor si cele de la banci pentru a demonstra structura sociala. In cateva ore toate actele erau efectuate.
Am simtit doua brate care imi inconjurau talia si mi-am intors privirea. Sakura imi zambea dulce. I-am zambit la randul meu si am tras-o in bratele mele. Aceasta isi pusese capul pe pieptul meu si se uita la parintii ei cum discutau inca despre adoptie. Actele erau intemeiate, dar discutia devenea din ce in ce mai aprinsa. Simteam cum bataile inimii rozaliei deveneau din ce in ce mai rapide. Ce se intampla cu ea? Eram prea concentrat sa ma gandesc la ea ca sa observ ca persoanele din camera au plecat. O priveam in ochii ei de smarald. Se vedea ca era fericita peste masura. Ma simteam impacat cu gandul ca nu mai trebuie sa o mint cu privire la Dia. Eram fericit ca este cu mine, o simt, o ating si ca o pot privii cat vreau eu. Imi era dor de ea. Nu am vrut sa recunosc, dar fara ea mi se parea ca totul nu are noima, totul e pe dos si nimic nu e special. Chipurile noastre erau din ce in ce mai aproape. Puteam sa-i simt respiratia calda pe chipul meu. Buzele noastre se apropiau din ce in ce mai mult, dar cad sa se uneasca intr-un sarut o auzim pe Dia cum plange si Sakura s-a dus ghiulea la ea sa o linisteasca.
Micuta si-a deschis ochii stralucitori ca stelele si o privea pe rozalia cu multa dragoste. Sakura zambea si ma tinea de mana strans.
***
Au trecut cinci zile si doctorul ne-a lasat sa o luam pe micuta acasa. Eram toti trei in masina mea spre casa. Sakura radea cu fetita in spate. Mi-a reglat putin oglinda retrovizoare sa le pot vedea mai bine. Amandoua radiau de fericire. Daca ele erau fericite si eu eram, iar daca ele erau trite si eu eram. Aveam o legatura, o legatura care nu putea sa fie rupta foarte usor de cineva, oricat de mult si-ar fi dorit sau cel putin asta credeam atunci.
Am ajuns in fata casei si mi s-a deschis poarta sa intru cu masina in curte. Faptasul era fratele meu. Langa el era roscata lui iubita. Cand am oprit masina am iesit din ea, apoi le-am ajutat si pe cele doua sa faca acelasi lucru. Micuta a fost luata de roscata si dusa in casa. Itachi zambea malefic si ne trase pe mine si Sakura langa el.
-Bun ... porumbeilor azi ... veti petrece timp impreuna asa ca miscati-va fundurile de aici, sau pun cainii pe voi, spuse acesta amuzat.
Ma uitam la fata si aceasta la mine, de parca am fi vazut amandoi masini straine. Frate-miu isi da ochii peste cap si ne impinge pe amandoi in masina.
-Si sa nu va intoarceti pana la ora douasprezece noaptea, mai spuse acesta si deschise poarta.
Fata aproba si eu pornesc masina. Ne indreptam catre un lac. Vroiam sa vedem impreuna apusul.

To be continued ... [/i][/u]

Sper ca v-a placut ^_^ si ca nu am scris de geaba. Nu mai spun nimic de comentarii ca tot ca voi faceti asa ca imi este indiferent pana la urma :-< Eu sper totusi sa va placa. ^.^ Banuiesc ca este cam tras de par in unele locuri, scuzati greselile si in caz de am grabit actiunea -_-"


Capu Chu’ .....:X
Bun prima prima. In primul rand mia placut capitolul .Este atractiv si dulce. Ma bucur ca sa terminat cu bine. Greseli de tastare nam prea vazut. Dialog mergea un piculet mai mult, dar e bine si cel existent. Descriere, am vazut cca exista si tin sati spun cami place, e mai buna decat cea din capitolul anterior. Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Cat despre actiune nu mi se pare fugarita de gaste. :)) Ai reusit so tii sub control de data asta.E bine. ;)
Imi place ca atunci cand ai trecut imediat la alta idee ai pus semnele ''***''. Am inteles ca nai grabit actiunea ci a fost un repaus. Am priceput asa. Asta mia placut foarte mult, ma facut sa pricep. :*
Cat despre comentat nu mai am ce va zic, decat ca astept nextul cu nerabdare. Bafta la el. Bye :-h :*


Denissu was here ^_^
Salut! Am trecut si eu pe la ficul tau si vreau sa zic ca imi place mult de tot! Sunt tare curioasa ce se intampla in continuare. Ce bine ca s-a facut fetita, deci acum sunt surori? Tare! Ce dragut! Sa vada apusul! Critici la adresa lui nu prea am! Dialogul imi place, descrierea e destul de buna. Greseli de tastare nu prea am vazut, sau daca au fost am fost prea prinsa in poveste sau poate o fi din cauza ca citeam ficul la 6 dimineata si n-am vazut, dar nu conteaza. Nu prea stiu ce sa comentez despre el in afara ca imi place, la critici ii las pe ceilalti sa comenteze fiindca sunt sigura ca ei se vor pricepe mai bine decat mine.
Am venit cu capitol 12 partea a doua din a doua parte a capitolului, sper ca va dati seama ce vreau eu sa zic. Apropo va multumesc tuturor de coumuri si ma bucur ca cititi si va place. Va mai astept cu comuri, pareri si critici si sfaturi ^.^ Lectura placuta >:D<
Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea a II-a : Vreau sa-ti castig increderea 2.
Sakura :
[/i][/u]

Stateam tacuta privind fereastra. Ma gandeam la tot ce s-a intamplat pana acum. Nu mai stiam daca sa-l iert sau nu pe Sasuke. Ma mintise, iar eu nu suport minciuna. Tacerea se asternuse intre noi. O musca mai bazaia, dar cand a observat ca nu spunem inca nimic a tacut iesind pe geamul din partea lui Sasuke.
-De ce esti ingundurata? ma intreaba Sasuke privindu-ma trist.
-Ma gandeam, la ce s-a intamplat in ultimele zile, spun eu ganditoare privindu-l incercand sa schitez un zambet.
-Nu mai fi suparata, imi spune acesta sarutandu-ma pe frunte, deoarece oprise la stop.
-Nu sunt, acum ca totul a revenit la normal, spun eu zambind sarutandu-l fugar pe buze deoarece timpul de stat se terminase.
In aproximativ zece minute Sasuke a oprit masina pe nisip. Toata plaja era pustie. Ce se intampla? Nu mi-am axat prea mult gandurile pe aceasta intrebare. Am coborat incet din masina lasand vantul sa imi ravaseasca incet suvitele de par rozali. Simt doua brate care ma cuprind pe la spate. Erau calde si catifelate. Erau ale lui Sasuke. Ma intorc cu fata catre el zambind dulce si cald.
-Nu mai fii suparata rozalia mea, imi spune acesta sarutandu-ma tandru pe buze.
I-am raspuns la sarut timida privindu-l in ochii de onix. Ma intoarce cu tot corpul catre el cuprinzandu-mi mijlocul subtire cu mainile sale care emanau caldura. Buzele sale moi erau peste ale mele, dandu-mi fiori. Limbile noastre se jucau un joc al lor. Un joc aparte. Mi-am dus mainile in jurul gatului sau adancindu-ma in sarut. Aveam ochii inchisi, lasand placerea sa ma patrunda. Ii simteam mainile cum se plimbau pe spatele meu, facadu-ma sa tremur involuntar.
Brusc au inceput sa se auda focuri de artificii. Am rupt incet sarutul privind cerul. Culorile multicolore ale petardelor luminau astrul ceresc. Un avion a inceput sa zbore facand diferite forme si lasand in urma lui scrise cuvintele „Draga mea flore de cires, te iubesc si te voi iubi mereu indiferent de ce se va intampla o viata intreaga ... Cu drag Sasuke”
M-am intors catre el si l-am sarutat apasat pe buze. Mi-a raspuns la saruta trecandu-si printre buzele mele limba, apoi invitand-o pe a mea la joaca. I-am raspuns provocarii. Atingerile lui erau minunate. Calde, catifelate, cu dragoste ... asa erau numai ale lui. Il adoram.
-Sakura, mai esti suparata pe mine? ma intreaba acesta rupand incet sarutul privindu-ma in ochi nerabdator sa afle raspunsul.
Am facut semn din priviri ca nu mai sunt. Am mers mai aproape de apa cristalina si linistita a plajei. Ne-am asezat pe nisipul inca fierbinte, din cauza soarelui din timpul zilei. Aveam capul pus pe pieptul sau si mianile sale imi inconjurau talia.
Dupa un timp mai indelungat matele mele au inceput sa scoata un sunet asemanator tunetelor intr-o noapte furtunosa. Am inrosit instantaneu la fata, iar acesta a inceput sa rada. S-a ridicat de pe pitricelele fine maronii si s-a indreptat spre masina. A luat din portbagaj un cosulet maro deschis de picnic. S-a asezat inapoi langa mine si a deschis una din partile cosuletului, scotand cateva caserole cu mancare. Mirosea minunat, mai ales ca imi era foame. A deschic doua caserole unde mancarea arata atat de bine ... Nu imi parea deloc cunoscut stilul de gatit, si stiam sigur ca nici bucataresele lor si nici ale noastre nu gateau asa.
-Mda nu te mai uita asa ca eu am gatit, spune acesta zambind strengar. M-am decis sa te omor, si cum imi esti draga si de ... nu pot sa te omor direct, m-am decis sa gatesc. Nu am pus otrava insa la felul cum gatesc sigur nu a iesit bun, spune acesta si incepe sa rada. Reusind sa ma sperie putin. Putin mai mult sincer.
-Ăăăămmmm ... pai ..., ma balbai eu acolo nestiind ce sa zic.
-Of stai linistita ca nu te omor, spune acesta razand. Sau poate totusi ..., continua el incercand sa ma sperie.
Imi baga in gura cateva spaghete. Nu a durat mult ca papilele mele gustative sa spuna ca le place. Avea o aroma dulce, cat de dulce potae fi o mancare, in cazul meu spaghetele. Erau delicioase.
-Hmmm sunt minunate, spun eu visatoare.
-Ma bucur ca iti place, spune acesta sarutandu-ma pe frunte, dandu-mi si mie o furculita.
Intamplarea facea ca eu sa ii dau lui si el mie. Parca am fi fost doi indragostiti ... opa dar noi chiar asa suntem ... In fata ochilor mi-au aparut toate amintirile cu el. Cum ne jucam cand eram mici, cum ma facea sa zambesc de fiecare data cand plangeam, ursuletul pe care mi l-a dat si pe care inca il mai am, pe pat intre perne. Toate au fost amintiri frumoase, pana cand in fata ochilor mi-a venit minciuna lui.
-Sakura ... Sakura ... Sakura, aud cum imi este strigat numele si imi scutur incet capul. Parca ai fi fost in transa. Ce s-a intamplat? ma intreaba acesta vizibil ingrijorat.
-Mi-am adus aminte toate momementele frumoase petrecute impreuna, insa si singura noastra minciuna, am spus eu cu o voce stinsa.
-Sakura, vreau sa-ti castig increderea! imi spune acesta hotarat privindu-ma adanc in ochi cu cele doua taciuni ale sale.
Am aftat adanc aproband zambind dulce. Il iertasem, era prima minciuna si in plus il iubeam mult de tot. Am mancat in continuare discutand si razand impreuna.




Sper ca v-a placut si toate cele bune ^.^ >:D< Sper sa am macar un comentariu daca nu ... asta e nu ma mai complic atat.

Capu Chuu'
Hey!Am trecut si eu pe la fic'ul tau, si ce pot sa zic mai mult fata de ce au zis ceilalti..Nu prea mai am ce..:))
Descriere ai si asta imi place.
Dialogul nu este sec dar se poate si mai bine;)
Actiunea e putin trasa de coada..dar nu e nimic..ne tii in suspans:p
Ce pot sa mai zic in afara de: Astept next'ul;)
Am venit cu capitol 12 partea intai din a capitolului. Va multumesc tuturor de comentarii, stiu ca am intarziuat, dar nu prea am avut inspiratie, am cateva problem personale destul de grave. Stiu ca am zis ca va fi altceva aici, dar m-am tot sucit si invartit si am decis sa fac asa. Este cam ciudat capitolul. Va rog sa ma iertati pentru greselile de tastare sau gramatica, sincer nu prea stiu ce am facut pe acolo. Daca nu comentati asta e … nu ma pot lupta cu nimeni. Va urez lectura placuta si totusi sper sa va placa. >:D<
Capitolul XII : Te-am iertat dar am facut bine? ...
Parte I : O noapte de neuitat ...
Sasuke :
[/i][/u]

Imi apropiam capul din ce in ce mai mult de al ei. Buzele mele de abia asteptau sa le simta pe ale ei. Mari si carnoase, dulci si suave. Mi-am pus mainile pe talia ei, privind-o zambind. Mi-am unit buzle cu ale ei, simtindu-i ezitarea. Mi-a raspuns usor stangaci, dar dulce. Mi-am trecut limba peste buzele ei si aceasta le intredeschis instinctiv. Mi-am strecurat limba printe buzele ei cautand-o pe a sa. Am gasit-o si am invitat-o la joaca. La fel de timid mi-a raspuns, dar cu timpul a inceput sa fie mai saltareata. I-am simtit mainile in jurul gatului meu si in par. Degetele sale firave se jucau in parul meu negru ca de abanos. Avea ochii inchisi savurand momentul. Mainile mele o mangaiau incet pe spate dandu-i fiori. Din cand in cand mai luam o gura de aier ca sa respiram, dar ne continuam jocul. Am intins-o usor pe patura punandu-ma deasupra ei. Am inceput sa ii dezmierd gatul cu saruturi dulci si pasionale. Ii mai auzeam cate un gemat infundat de placere, in timp ce zambeam subtil continunad. Cand vroiam sa continui ii aud telefonul fetei sunand.
-Mda data viitoare inchidel, spun eu sarcastic dandu-ma de pe ea.
Aceasta a inceput sa vorbeasca la telefon si am vazut ca era sora ei. Aceasta ii zicea de nu stiu ce bal la care trebuia sa se duca, drept femei de afaceri sau ceva in genul asta. Dupa ce conversatia s-a incheiat aceasta m-a sarutat trandu pe buze si s-a ridicat.
-Sasuke dragule trebuie sa mergem. Si tu in noaptea asta vei veni cu mine drept partenerul unei tinere dmnisoare de afaceri, spune aceasta cicotind incet.
Am strans tot si ne-am urcat in masina. Conduceam cu atentie pe strazile aglomerate, ajungand in scurt timp la resedinta Haruno. Intram in vila si astept ca fata sa vina. Mi-a zis ca v-a sta putin dar deja imi pierd rabdarea.
Priveam fereastra ganditor. Ce eram pe cale sa fac cu Sakura acolo? Chiar nu mi-am dat seama? Poate o sa fie suparata pe mine, poate o sa ma urasca, imi spun eu in gand. Totul a fost intrerupt cand o mana calda imi atinge umarul si niste buze senzuale pe obrazul meu rece. Imi intorc privirea si dau de un zambet dulce si de doi ochi verzi in care reuseam sa ma pierd. Minunata mea iubita era imbracata cu roche lunga neagra, fara bretele. Sub sani era prinsa o pamblica alba. Peste umeri avea un boloro alb, era incalata cu niste sandale cu toc cui de cinsprezece centimetrii, negre cu pietricele albe. Poseta era in ton cu rochea. Era alba cu o pamblica neagra ce se lega in fundita, era sub forma de plic –geanta- fara torti [unele au si torti facute din margele]. Parul il avea prins intr-o coafura destul de complicata. In fata avea bretonul, care se ducea in spate, prinzandu-se cu o agrafa. Pe umeri si spate ii cadea o cascada de bucle roz, vacute cu drotul ce ii dadeau un aer mai matur tinerei afaceriste. Machiazul era discret ceea ce ii statea in fire.
Rozalia imi spune ca e mai bine sa trecem ca sa ma imbrac si eu. Am zambit usor stanjenit aproband discret. Ii deschid usa fetei, nu inainte sa anutam ca am plecat si toate cele necesare –mai rau ca in voiaj- pentru a stii de noi. Dupa ce am iesit din vila, am decis sa mergem cu masina ei, pe care o conduceam tot eu, deoarece in a mea erau toate cele pentru picnicul de pe plaja.
Am pornit motorul indreptandu-ne spre casa mea.
***Peste o ora la Resedinta Uchiha***
-Cum se leaga crava asta? intreb eu exasperat deoarece nu stiam sa fac un nod la cravata.
-Dragule vrei sa te ajut? Se aude vocea suava a rozalie din spatele usii.
-Te rog frumos, spun eu dandu-i de inteles ca vreau ajutorul ei.
Aceasta intra in camera si chicoteste usor vazandu-ma ce nervos eram ca nu ma descurcam cu cravata. Am inrosit usor la auzul chicotitului ei cristalin. Aceasta se aproprie cu pasi marunti de mine si incepe sa imi aseze cravata „De cand stie sa faca nod la cravata?” ma intrebam eu in sine. Dupa ce imi aseaza cu atentie materialul naravas, se ocupa de culerul camasii albe ca spuma laptelui, punandu-l peste sacoul negre precum parul meu. Nu prea era genul meu sa fiu mereu la patru ace, dar acum era ceva special. Imi alesesem hainele ispre pentru a ma asorta cu ea. Alb si negru, parca ar fi combinatiile dintre „soare si luna”, „noapte si zi”, „bine si rau”, „inger si demon”. Aceste lucruri ma puneau pe ganduri desi nu vroiam sa admit asa ceva.
Dupa ce eram gata, iubita mea rozalie ma suruta discret si fugar pe buze, lasandu-mi doar gustul ei dulce cu aroma de capsuni. Ne-am urcat iar in masina, cu destinatia intrunirii respective.

To be continued ... [/u][/i]

Capu Chuu'
Am venit cu capitolul si sper sa va placa si poate gasesc si eu macar un comentariu ...xD oricum am adus nesxtul si sper sa va placa ... Lectura placuta
Capitolul XII : Te-am iertat dar am facut bine? ...
Parte a II-a: O noapte la intrunire ...
Sakura :
[/i][/u]

In scurt timp am ajuns in fata vilei in care avea loc aceasta intrunire a tinerilor afaceristi. Sasuke s-a dat jos din masina si mi-a deschis si mie portiera. I-am multumit iesind din masina, simtind putin vantul cum adia. Mi-am luat poseta de pe bord si brunetul a inchis in urma mea portiera. Mi-a intins bratul, eu luandu-l si intrand impruna in vila.
Toate privirile s-au atintit asupara noastra. Tot ce am putut face a fost sa zambesc. In intampinarea mea au venit Alexis si Andrew. Alexis avea parul violet spre gri si ochii precum ametistul. Era la aceiasi inaltime cu mine, si purta o roche rosie lunga pana in pamat cu putina trena in spate. Avea niste sandale de aceiasi nuanta cu rochea. Avea o crapatura pe piciorul drept ce mi-a permis sa ii vad incaltamintea. Parul lung il avea facut sub forma unui trandafir. In interiorul cocului era prins un trandafir artificial in ton cu tinuta. Purta un set de bijuterii cat mai mare, pentru a iesi in evidenta. Andrew avea parul saten si ochii caprui. Era imbracat la costum. Papionul de la gatul satenului se potrivea cu costumatia partenerei lui.
-Sakura, Sasuke aratati minunat, ne spuse Alexis.
-Multumim de asemenea, spun eu zambind. Hmm nu ma asteptam sa fie atata lume aici Alexis, spun eu privind in jur. Ai fi zis ca nu se omoara lumea sa vina la un asemenea bal de intrunire al afaceristilor tineri.
-Sakura, ei sunt aici pentru voi doi in special. Voi sunteti cei mai tineri oameni de afecri, voi si fratii vostrii.
-Dar voi doi? Ii intreaba Sasuke pe cei doi.
-Sasuke noi nu ne ocupam cu afeceri cum faceti voi. Noi ne ajutam mai mult parintii, spuse Andrew.
-Aha, murmur eu privind cum toate fetele incepeau sa vorbeasca si sa visseze nopti fierbinti langa Sasuke si cum barbatii –baietii, persoanele masculine- se uitau la mine si gesticulau intruna. Si ce se v-a intampla mai exact? Kikio nu a inteles nici ea prea bine de la Andrew, spun eu privindu-l pe baiat zambind.
-Pai voi veti fi resemnati ca cei mai tineri parteneri si oameni de afecri, si veti primii niste trofee, imi spuse fata zambind. Apoi tu Sakura ne vei canta ceva, asta daca vrei bine inteles, si pe la miezul noptii se va taia tortul deoarece este prima aniversare a casatoriei noastre, spune aceasta visatoare.
-La multi ani! le spunem eu si cu Sasuke celor doi. Noi nu am stiut ce sa va cumparam asa ca va dam bani, spun zambind lasandu-l pe brunet sa le dea un plic unde pusesem o suma mare de bani pentru cei doi tineri casotoriti.
Ne adusesem aminte ca era un an de cand se casatorisera. Nu apucasemn nici unul din noi sa mearga la nunta lor, deoarece eu eram in turneu iar iubitul meu era cu afacerile firmei. Acestia ne-au multumit si au pus plicul la loc sigur pentru a nu-l lua cineva. In scurt timp s-a facut auzita vocea moviliei in microfonul de pe scena.
Aceasta le-a multumit tuturor pentru prezeta si alte lucruri de acest gen, apoi ne-a invitat pe noi –pe mine si pe brunet- pe scena pentru a ne fi inmanate acele trofee. Erau facute din cristal in forma de porumebei ce tineau in cioc –al meu- un microfon, iar a iubitului meu tinea in cioc o carticica. Am mulumit celor doi pentru cadoul dat si nu am putut sa cobor de pe scena pana cand nu am cantat o melodie pentru toti cei ce erau acolo si ca prin minune imi erau si fani.

Oooooo x2

Can you feel me when I think about you
With every breath I take
Every minute no matter what I do
My world is an empty place

It's like I've been wondering the desert
For a thousand days (ohhh...)
Don't if it's a mirage but I always see your face baby

Am inceput sa cant melodia. Era una din cele mai noi melodii ale mele "A year without rain". Melodia aceasta i-o dedicasem brunetului inainte sa incep sa o cant. Acesta m-a privit pe toata durata melodiei. A fost o melodie plina de sentimente. Toti au inceput sa aplaude dupa ce am terminat de cantat, iar Sasuke m-a luat in brate de pe scena si m-a sarutat usor pe buze. Toti au facut linsite, ia cand noi ne-am dat seama ne-am despartit buzele, insa eu eram la fel de rosie ca rochea Alexiei. Am iesit impreuna afara dupa un timp in spatele vilei unde era un ul leagan pentru doua persoane. Ne-am asezat impruena acolo discutand despre aceasta seara. Dupa cateva minute de tacere eu am inceput sa fredonez iar o melodie. De aceasta data mai profunda.

Si de-ar fi noapte acum in mine
Tu ai putea sa iei din tine
Zi de zi, mii si mii
De zori

Si daca toamna-ar fi apropae
Tu ai putea sa ti departea
Zi de zi, mii si mii
De nori

Te iubesc
Din mii si mii de stele
Esti steaua viatii mele
Si te iubesc
Picuri lumina-n mine
Nu ma mai satur de tine
Ma faci sa te iubesc ...

Am cantat eu melodia -Te iubesc- zambind privindu-l in ochii sai negrii precum onixul. Acesta imi zambeste la randul sau si ma saruta apasat pe buze ramand asa cateva clipe in care am savurat acele momente lasandu-ne limbile sa se joace in voia lor ...
To be continued ... [/i][/u]

Poze:
Alexis si Andrew

Melodii :
Selena Gomez & The Scene - A Year Without Rain
Dana Nalbaru- Te iubesc

P.S. Am 40 de randuri fara melodii asa ca nu vreau sa se spuna in com [daca da cineva] ca am pus versurile melodiileor numai sa fac 40 de randuri. Nu am 40 si fara versuri ^.^

Capu' Chuu.
Hehe prima ^_^. Pai imi place acest capitol Ali. Desi arata cam inestetic cu acele versuri ale melodiei ^_^". Nu mai conteaza in fine, imi place cum am mai spus. Imi place in general asezarea in pagina si capitolul in sine. :X
Descriere, pai este dar se putea si mai bine XD, actiunea nu este fugarita de gaste :)). Naratiunea se impleteste cu actiunea si dialogul, oo da si dialogul este destul de bun si pus unde trebuie. Apropo melodia pusa in text este Selena Gomez, a year without rain XD. Imi place melodia, desi mai mult ador versurile. Pai cam atat din partea mea. Abia astept nextul sa vad cum decurge povestea, ca ma tii ca pe ghimpi. Bye :* >:d<


Denissu was here ^_^
Hey !

Deci imi place la nebunie fic-ul tau . Cei drept ai greseli de tastare dar nu ca as incuraaja asta dar pe forum vii sa te distrezi nu sa aud pe altii vorbind despre ortografie . Zau asa imi ajung 6 ore la scoala x_x .

Astept next-ul :*

Kiss !!!!
Hai mai ca am venit cu next'ul dupa multe asteptari. Stiam ca sambata si eventual duminica viitoare nu puteam deoarece am planuri pentru 24 ianuarie si trebuia sa ma pregatesc dinainte ^.^ Sper sa va placa acest capitol, desi este grabit ... dar sper sa fie pe placul tututror. Si va multumesc de comentarii si ma bucur foarte mult ca mai citeste cineva acest fic ... si bineinteles ca il mai si comenteaza. Va rog sa ma scuzati daca am cateva greseli de tastare/gramatica ... dar sunt foarte obosita zilele astea ...
Lectura placuta tuturor >:D<


Capitolul XIII: Totul revine la normal,dar eu te scot in parc ...
Sasuke:
[/i][/u]


O aveam pe rozalie in masina. Aceasta privea ingandurata geamul. Cred ca o deranjase sa o vada pe roscata la acea intrunire. Imi aduc aminte cum au facut cele doua la contactul vizual. Am crezut ca va iesi scandal, insa Eric a luat-o rapid pe roscata si eu pe rozalie. Macar in acel moment am fost si noi doi deacord cu ceva. Altfel sunt sigur ca ar fi iesit scantei intre cele doua si ar fi fost un circ pe cinste pentru cei de la acea festivitate.
Rozalia era foarte tacuta. Ma ingrijora. Am incercat sa deschid cate un subiect doua cu ea insa imi raspundea rece. Nu ii statea ei in fire sau cel putin nu cu mine. Ma ingrijoara starea ei. Nu stiam cum sa o scot din acea situatie. Am dat cateva mesaje si am observat ca petrecerea surpriza pentru ziua ei era stabilita si totul era gata. Acum trebuia numai sa o fac putin mai fericita. Cum o faceam sa zambeasca cand eram mici? Parcurile de distractie si vata pe bat. Mai era ea oare de acele lucruri? Erau intrebari care ma macinau. Am luat-o pe alt drum si am vazut cu coada ochiului uimirea de pe chipul ei. Am zambit subtil privind inainte stiind la sigur unde este parcul de distractii. Nu credeam ca mai stie unde este deoarece a trecut mult de cand nu a mai fost acolo si in plus ii mutase locul. Asteptam sa ma intrebe unde mergem, insa in schimb am primit un oftat prelung din partea ei. Incepea sa ma enerveze la culme aceasta atitudine ce ma scotea din minti pe cuvantul meu. Simteam ca o iau razna. Vroiam sa opresc si sa o iau la bataie asa in mijlocul strazii sau mai rau in masina unde locul este mai stramt dar inseajuns pentru ce aveam de gand sa ii fac –o batuta ca la carte- si sa tina minte mult si bine ceea ce aveam de gand deoarece pe mine ma scotea din sarite.
-Si pana la urma unde mergem? ma intreaba aceasta absenta privind inca fereastra.
Nu meritam nici macar o privire? Am decis sa nu ii raspund. Nu pana nu ma privea si nu isi cerea scuze ca este asa de indiferenta si rece cu mine. Ma scotea din minti acest lucru. Am continuat sa conduc spre parcul de distractii.
-Sasuke ... imi spuse aceasta puandu-si mana pe a mea cat stateam la un semafor.
Mi-am indreptat privirea spre ea deoarece i-am simtit ochii verzi cum ma cercetau din cap pana in picioare.
-De ce nu vorbesti cu mine? Stiu ca sunt rea acaum ... dar totusi imi ... imi pare rau ... banuiesc ca m-am comportat urat cu tine, spuse aceasta lasand privirea in jos.
-Nu spune asta, rozalia mea. Da nu te-ai comportat tocmai frumos, dar ti-am inteles si tie oful insa ...
-Dar tu nu ai nici-o vina. Nu trebuia sa fiu rea cu tine. M-am comportat prosteste cu tine ... imi spuse aceasta cu ochii in lacrimi.
I-am sters fetei lacrimile si am sarutat-o fugar pe buze, deoarece semaforul se facuse verde. Am avut noroc ca strazile erau pustii altfel am fi primit amandoi mult injuraturi deoarece trecuse mult timp.
-Te duc undeva unde stiu ca iti placea cand erai mai mica, spun zambind stiind ca nu mai este mult pana acolo.
O vedeam pe fata ca era mai vioaie si ca de abia astepta sa vada unde o duc. Se vedea pe chipul ei o mica sclipire. Si acum imi aduc aminte ce se intamplase in gradina.


~~~FlashBack~~~

-Mai mai mai ce indragostiti avem noi aici, se aude vocea batjocoritoare a Karinei.
M-am abtinut sa nu ii zic eu cateva cuvinte de dulce, insa iubita mea nu a fost asa de dulce pe cat ar fi trebuit.
-Dar voi ce cautati aici? Le-au fost mila de voi si v-au lasat sa intrati? Alexis si Andrew sunt niste oameni minunati dar se pare ca sunt buni si cu cei care nu merita, spuse aceasta uitandu-se la mine si nu la ei. Daca nu vreti ca paza sa fie dupa voi mai bine ati pleca ... pot sa fac si asta, spuse aceasta si se uita la cei doi cu multa raceala in voce si in privire.
-Mai mai da ce imbufnata este vedetata acum ca s-a ajuns. Asa fac toate curvele pe aici? intreaba roscata.
-De ce ma intrebi pe mine si nu te intrbi singura? spuse rozalia mea cu o voce neutra.
Au urmat alte cuvinte dure intre cele doua pana cand imbufnata roscata a decis sa isi piarda o mare parte din par si sa isi rupa multe multe unghii. Am luat-o pe rozalie departe de roscata si Eric a facut la fele. Deja fetele intrasera in actiune si rozalia mea iubita o luase pe roscata de par destul de tare.

~~~EndBack~~~


Am oprit in fata parcului de distractii. Am deschis portierea fetei zambind. Aceasta a coborat si am privit in ochii ei sclipirea de odinioara. Era asa de fericita ca am ajuns in parc. Am primit o imbratisare foarte calduroasa si stransa din partea ei. Stiam ca parcul era inchis, dar era un helesteu cu vedere la rasarit in parc. Si cum nu mai era mult pana la rasarit si cum noi nu am apucat sa privim apus, m-am gandit ca aceasta ar fi cea mai frumoasa alegere pentru o iubita ca ea. Am luat-o de mana mergand la helesteu.
Ne tineam de mana si cand soarele isi facea aparitia pe cer, noi doi eram uniti intr-un sarut profund si amenintator ... si ceva romantic era pe cale sa se intample.
inseajuns->indeajuns
A fost minunat!:love: Chiar ma eneveaza roscata aia cu tupeu:yondaime:(nu ii pronunt numele fiindca nu vreau sa-mi stric buna dispozitie) dar mi-a placut cum i-a intors-o Saku:bv:
Vroiam sa opresc si sa o iau la bataie asa in mijlocul strazii sau mai rau in masina unde locul este mai stramt dar inseajuns pentru ce aveam de gand sa ii fac –o batuta ca la carte-
Jur ca la faza asta m-a bufnit rasul instantaneu=))
Imi place modul in care te exprimi asa ca succes in continuare!
:bye:
Eto , ma bucur ca am gasit din nou acest fic. Cate s-au mai intamplat de cand nu am mai citit:ha:. Poi ce sa zic a fost un capitol frumos. Imi palce relatia pe care o au Sakura si Sasukeo//o, dar ma enerveaza Karin:grr:. Cam atat am avut de zis astept nextu .
A da a fost tare faza cu bataia=)).Bye, bye.