AnimeZupCăutare

Amintiri uitate [shounen-ai / yaoi]

partea a treia din cap 12 ;;)

Capitolul 12: Pana cand moartea ne va desparti
Partea III

Dupa circa o jumatate de ora, timp in care vedeta lasa stropii de ploaie sa-i mangaie trupul bine configurat, iesi din baie, purtand o pereche de bermude verzi, cu mici insemne albe. Pectoralii ii sunt descoperiti, lasand sa iasa la iveala un abdomen de invidiat. Pasii il poarta spre dormitorul in care l-a lasat pe tanar dormind. Amintirile noptii trecute ii revenin in minte, facandu-l sa schiteze din nou un zambet. Pierdut prin ganduri, nu observa cand ajunge in camera. Priveste in jurul sau, si vede patul gol. Speriat ca baiatul a disparut, intra grabit in camera si incepe sa-l caute disperat. Tot ce se mai simte, este parfumul dulce si persistent al tanarului. Toata camera parca il evoca, sub forma unui miraj. Razele soarelui redau acea iluzie ca o ultima sclipire de speranta. Insa imaginea lui nu apare nicaieri. Unde e? De ce a plecat?
Ray deschide fereastra si il cauta cu privirea pe baiat. Rasuflarea vedetei se opreste pentru cateva moment, apoi se face auzita din nou. Peisajul din fata lui il face sa inchida ochii si sa schiteze un mic zambet. Baiatul este in gradina casei. Cand a ajuns acolo si cum, nu se stie, insa modul in care sta il face pe cantaret sa cada pe ganduri pentru cateva secunde.
Thony sta in fata fantanii, privind pierdut spre un punct anume. Vantul, cu adierile sale usoare ii ravaseste parul, lasandu-i cateva suvite rebele sa zboare in toata splendoarea sa. Ochii baiatului par indreptati spre ceva anume. O cala alba se inalta in fata lui, captivandu-i gandurile si facandu-l sa cada intr-o stare de melancolie profunda. Vedeta coboara in gradina vilei si se opreste in spatele baiatului. Inca ii mai admira frumusetea sfasietoare. Simte cum dragostea arde in sufletul lui. Ciudat sentiment. Te arde pe interior si tot odata iti ingheata sufletul. Cum poate asa ceva sa se intample, doar prin pronuntarea unui singur cuvant. Exista atat de multa putere in cuvantul iubire? Care e semnificatia lui adevarata?
-E ziua lor! murmura Thony. Azi e ziua cand au murit...mai sopti acesta fara prea multa vlaga. Suspinul sau se face auzit prin fosnetul vantului. Dupa ce-a mentionat aceste cuvinte, s-a facut o liniste iesita din comun. Nimic nu se mai aude. Frunzele au incetat sa se mai miste, pasarile si-au oprit pentru cateva secunde ciripitul. Soarele incepe sa fie acoperit de nori grei, ce-si intind imparatia peste intreg cuprinsul scaldat in amintiri. Valul lor sur nu mai permite nici macar unei raze sa-i strabata portile ferecate de ploaia ce incepe incet incet sa verse lacrimi peste pamant. Un tunet, doua, perturba acea liniste ce-a pus stapanire pe intreg intinsul.
-Thony, sopti vedeta, apropiindu-se de el si zambindu-i. Totul va fi bine. Nu voi mai permite nimanui sa te ia de langa mine. Vom ramane impreuna pana cand moartea ne va desparti. .
Vedeta se aseaza in spatele baiatului in genunchi si-l ia protectiv in brate. Thony isi lasa capul pe pieptul cantaretului privind cerul innegrit. Ploaia ce cade e rece, facandu-l pe baiat sa tremure necontrolat. Corpul sau reactioneaza la ceva ce el nu simte.
-Thony, continua Ray. Vezi ce se intampla daca esti trist? Si parintii tai plang. Totul reactioneaza la sentimentele inocente ale unei persoane. Pana si cerul sufera, chiar daca tu crezi ca esti singur in lume, totdeauna e cineva care te vegheaza pana la sfarsitul vietii. La inceput au fost parintii tai, care te-au iubit si te-au crescut cum au stiut ei mai bine. Ei ti-au dat acesti ochi de care m-am indragostit eu, aceste buze pe care nu le voi putea niciodata uita, acest trup ce-si lasa parfumul dulce in pat, si nu stiu ce m-as face fara caldura lui. Acum sunt eu. Cum parintii tai te-au iubit pe tine si au fost fericiti ca te-au vazut, au apucat sa te vada crescand, asa ar trebui si tu sa zambesti ca ei au plecat undeva unde pot fi mai fericiti. Crezi ca le putea fi mai bine aici decat acolo, unde nu exista suferinta? Chiar daca tu nu-i vezi, sunt sigur ca totdeauna le-ai simtit prezenta.
Baiatul a ramas cu privirea fixata pe cer. Un zambet s-a schitat pe chipul sau si ochii sai verzi s-au indreptat automat catre chipul vedetei.
-Sti ce? spuse Thony zambind, ai dreptate. Cum de nu mi-am dat seama pana acum? De ce am fost atat egoist si nu am vazut adevarul din spatele aparentelor. Multumesc, Ray. Multumesc ca ma iubesti cum te iubesc si eu.
Vedeta il priveste aproape uimita de maturitatea tanarului. Il apuca de mana si-l trage peste el, pe iarba plina de apa.
-Ra...
Insa baiatul nu mai apuca sa zica nimic, buzele fiindu-i acaparate de un sarut in care este pusa toata iubirea ce exista in inima cantaretului. Arma letala pentru a ajunge la sufletul tanarului. Vedeta isi face loc printre buzele rozalii si catifelate ca petalele de trandafir ale baiatului, explorand in voie fiecare coltisor, deja cunoscut pentru el, dar ce-l indeamna intotdeauna sa il cunoasca si mai bine. Bratele lui Thony se plimbau prin parul auriu al vedetei, ce sta rasfirat pe fruntea sa, in timp ce picaturile de ploaie se scurg necontenite, peste trupurile fierbinti ale celor doi. Incet, vedeta ridica tricoul baiatului, facandu-l pe acesta sa tremure din ce in ce mai tare. Flacara pasiunii arde mocnit in sufletele lor, incalzindu-i si protejandu-i de frigul de afara. Caldura iubirii este cel mai bun medicament impotriva lacrimilor cerului. Ray inversa rolurile, sarutandu-i gatul baiatului si muscandu-l pana cand semne rosii se pot distinge ca si cum ar fi tatuate pe trupul mic al baiatului. Buzele reci ale vedetei isi fac drum pe abdomnul tanarului, facandu-l pe acesta sa scoata cateva gemete lipsite de vlaga. Nu pare sa-i intereseze daca ii vede cineva. Orisicum servitorii sunt obisnuiti cu astfel de privelisti, asa ca nu-i mai mira deloc daca-l prind pe Ray cu vreun baiat sau vreo fata in locuri cu o vedere extraordinara pentru altii.
Cantaretul isi indeparteaza la randul sau tricoul, lipindu-si corpul de cel al tanarului. Ii simte vibratiile de placere si-i aude scancetle ce isi fac loc printre sunetul pur al ploii. Fara a irosi prea mult timp, Ray indeparteaza si pantalonii baiatului, pentru ca mai apoi sa renunte la singura piesa de vestimentatie ce o mai purta si anume boxerii. Apoi incepe sa-l imbrace cu voalul saruturilor, parcurgandu-i fiecare centimetru din corp, si imbatandu-se cu parfumul dulce al baiatului. Ii musca sfarcurile intarite de frig, facandu-l pe acesta sa scoata alte cateva scancete ce-l fac multumit pe deplin pe cantaret. Isi indeparteaza si el restul vestimentatiei ce o poarta si il priveste zambitor pe Thony. Fata sa e atat de frumoasa, pielea lui fina il indeamna pe Ray sa vrea din ce in ce mai mult de la el. Se apleaca si-si trece limba peste buzele micului sau inger, patranzandu-l apoi rapid.
-N..
Un scancet de durere se audi din partea tanarului si lacrimile se preling pe obrajii baiatului. TIne ochii deschisi privind spre cer. Nu e trist, de fapt e chiar foarte fericit.
-Esti bine? intreaba Ray speriat, ca ar fi putut sa-l raneasca. Insa in locul unui cuvant primeste un zambet ce-l face sa rasufle usurat si sa-si continuie patrunderea. Durerea se transforma in placere, iar lacrimile incep sa dispara. Dupa zeci de minute petrecute sub imperiul ploii, intr-o puritate ce rar intalnesti, in care aripile vantului sunt singurul tau cearsaf de satin, iar ploaia te invaluie cu aura sa misterioasa, cei doi se ridica de jos indreptandu-se spre vila.
-Trebuia sa plecam, zambi Ray. Azi e prima ta zi de liceu. M-am asigurat si te-am dus la un liceu de baieti. Daca mi te fura vreo fata? Dar si la baieti e riscant.
Ray pare destul de ingrijorat de situatia in care se afla. Insa un mic sarut din partea tanarului de langa el il lasa mut de uimire.
-Ce te face sa crezi ca te voi parasi? Tu ai fost singurul pentru mine, esti si vei ramane singura fiinta pentru care traiesc si care ma face sa simt ceva ce niciodata n-as putea descrie in cuvinte. Asa ca nu ai de ce sa fi gelos, pisicuto.

"Pisicuta?! tuna Ray in gandul sau. Cu cine crede ca vorbeste. Eu nu sunt o pisicuta. El mai degraba seamana cu un ursulet de plus. Imi vine sa-l apuc de obraji si sa-l sarut intr-una , ramane vedeta pe ganduri. Si daca..."

-Hei, Frumoasa din gradina adormita, trezeste-te. Eu ma duc sa fac dus, zambi baiatul. Ai reusit sa ma murdaresti, zici c-am curatat grajduri toata viata.
Ray zambeste si aproba din cap.
-Da ,da. Trebuie sa facem baie. Hai sa facem baie. Trebuie sa te ajut sa te speli pe spate si...prin alte parti greu accesibile! afisa Ray o fata de pervrs, indreptandu-si privirea spre fundul baiatului.
-Ray. Adult pervers ce esti! Iti da omul un deget si tu ii iei toata mana. Ce ma voi face eu cu un sot asa ca tine? Iti dai seama, va trebui sa gatesc. A! si sper ca ai asigurare la casa. Cand am gatit ultima oara am dat foc aragazului, am lipit o clatita de tavan, oricum parea o moda noua, mi-a placut. Ma rog si am facut masina de spalat sa explodeze, nu de alta dar cred ca am pus un pic mai mult detergent, patru kilograme. Si l-am pus acolo unde am bagat hainele, ca dincolo nu incapea.
Vedeta incepe sa rada. Cat de naiv este baiatul. Ii face semn sa se duca sa-si faca dus ca el isi va face in camera de vis-a-vis.
Insa la un singur lucru se gandeste vedeta. Ce s-ar intampla daca Thony ar pati ceva? Ar mai putea trai oare fara el? Nu...Nici nu vrea sa se gandeasca la asta. Cat timp e langa el nu se poate intampla nimic. Nimeni si nimic nu-l va rani. Sau asta credea, pana cand au ajuns la liceu si au avut parte de un soc total.
se pare ca sunt prima care comenteaza desi nu am mai facut-o pana acum la ficul tau chiar daca l-am citit (insa atunci nu eram membru pe forum si nu am putut da comm) . Pot sa spun ca e un fic super frumos asa incat nici nu am cuvinte sa spun cat imi place mai ales ultimul capitol. Ma bucur nespus pentru thony care in sfarsit e fericit si la fel este si ray. sper sa ramana impreuna mereu asa cum vor. La un moment dat am crezut ca asta e ultimul capitol dar apoi am vazut sfarsitul si m-am gandit ca trebuie sa urmeze alte capitole deci astept continuarea pe care sper s-o pui cat mai curand:-h :*
Ms pt comm Ma bucur ca va place si sper sa va placa si nextul. Cred ca o sa ajung lanfa Lucifer :)) dar daca e bun si-i place yaoi nu ma deranjeaza. :))

Capitolul 13: Sunetul stins al vietii

Imediat ce au intrat pe portile liceului, Thony a ramas mut de uimire. In fata lor se inalta o cladire imensa, cu cinci etaje. Portile verzi te indeamna sa patrunzi spre un alt viitor, iar ciresii iti astern inca de la primul pas un voal de petale rozalii, ce te ademenesc cu mireasma lor ametitoare. Culoarea portocalie a liceului, transforma acea institutie, intr-o noua casa destul de primitoare pentru unii, insa destul de plictisitoare pentru altii..
Thony s-a oprit inca de la intrare, ezitand sa paseasca prin acea adunatura de copii curiosi si enervanti. Nu i-a placut niciodata zgomotul si tipetele tuturor. De fapt nu a avut niciodata un prieten adevarat pana sa-l cunoasca pe Yuri. O chestie ciudata ii renaste in suflet. Nu e un sentiment oarecare. N-a mai simtit niciodata asa ceva. E o curiozitate aparte, ce-l indeamna sa inainteze spre un nou inceput. Ray il priveste oarecum amuzat de fata ce o afiseaza baiatul. Se vede ca liceul e ca o casa a groazei pentru el. Vor incepe toti sa puna intrebari stupide, la care nici macar baiatul nu stie ce sa zica. Ce va raspunde cand va fi intrebat unde sunt parintii lui? Sau unde locuieste. Daca are frati, surori? De ce a venit la liceul asta?
- Nu vreau sa intru in casa asta de nebuni. Hai sa plecam, Ray! Nu-mi place aici. E prea multa agitatie si prea multa lume. Ma indispune. Mai bine hai acasa. N-o sa mai am energie pentru la noapte sa sti, daca ma lasi aici. O sa ramai fara portia ta zilnica de perversitate.
- Nici sa nu aud. Nu ma santajezi tu pe mine. Vei merge la liceu si daca va trebui sa te tarasc de par pana aici. E foarte important sa inveti sa socializezi cu oamenii. Eu trebuie sa plec. Vreau sa ma suni imediat ce termini orele sa vin sa te iau.
- N-am nevoie de tine! Pot sa vin singur. Daca aveam nevoie de o dadaca atunci imi luam una. Tu nu esti decat tipul cu care ma culc. N-ai niciun drept asupra mea pana la urma.
- Taci! Sa nu aud niciun cuvant. Vei ramane aici fie ca vrei, fie ca nu. Si am un drept. Am dreptul sa te iubesc, nu-i asa?
Cantaretul il saruta pe baiat, nepermitandu-i acestuia sa mai scoata vreun sunet, iesind pe poarta liceului. Thony ofteaza lung si se indrepta catre intrare. Este coplesit de ganduri. Cuvintele lui Ray ii rasuna in minte ca un ecou. Ce a vrut sa spuna?
Pasii il poarta fara sa-si dea seama pe niste scari, ce s-au intins in fata sa. Interiorul liceului pare deosebit. Peretii albi si gresia crem ii dau acestuia o infatisare de spital, insa tipetele si rasetele copiilor tradeaza aceasta impresie. Chiar daca pana acum nu a observat, multe priviri sunt atintite asupra sa. Multe zambete sirete se pot deslusi pe chipurile celorlalti. Baiatul urca scarile privind o bucatica de hartie pe care sunt scrise doua numere; 3/24. Nu stie ce reprezinta acele cifre, dar nici nu se osteneste sa intrebe pe cineva. Nu simte vreun interes deosebit, in a afla semnificatia acelor numere, asa ca va urca pana cand isi va da seama. Oare cat de lungi sunt acele scari?
Neatent, fiind purtat mai mult de trup decat de minte, se ciocneste de un baiat, ce iese din coridorul etajului cu o tava pe care sunt niste pahare. In urma acelei lovituri, substanta cafenie a ajuns pe camasile imaculate a cinci baieti, ce par a discuta pe un ton foarte aprins, o tema foarte interesanta. Infatisarea impunatoare a acestora il face pe tanarul cu paharele sa tremure necontrolat. Privirile reci si pline de dispret par a ii strapunge pe cei doi baieti.
- O prada noua! spuse unul dintre ei, indreptandu-se spre Thony.
Tanarul ridica privirea spre strain. Ii observa chipul minunat si ramane cu ochii atintiti asupra lui. Parul lung ii atarna pe umeri, iar ochii negri ii intuneca privirea, facandu-l sa para un adevarat zeu al mortii. Camasa deschisa la primii nasturi, lasa sa iasa la iveala un trup bine lucrat.
-Esti nou, nu-i asa? reia acesta. Nu te-am mai vazut pe aici. Inseamna ca azi iti facem petrecerea de bun venit. Apropo, daca vei vrea vreodata sa devi barbat, spuse strainul dezbracandu-l din priviri, intreaba de Atsushi.
Thony il priveste indelung si se ridica zambind. Se indreapta spre tanarul pe care l-a lovit si ii intinde mana, indemnandu-l sa aiba incredere in el. Baiatul se uita la adolscent si il prinde de mana, ridicandu-se.
- Imi pare rau ca m-am ciocnit de tine. Imi pare rau si pentru cafea. Sa-mi spui cati bani trebuie sa-ti dau. Cat despre ei, stai linistit nu-ti vor face nimic.Nu-s decat niste primate inalte si fara pic de creier. Poate daca v-ati pune creierul si voi la un loc ati forma un singur neuron si asa ati sti sa evoluati si voi de la primate la un copil; de trei ani. Ar fi o mare realizare. Asa ca faceti-ne un serviciu si dati-va din fata noastra,
Thony zambeste sarcastic si il apuca pe baiatul pe care l-a lovit de mana, urcand scariile. In spatele lui cei cinci ard de furie. Un zambet plin de rautate apare pe fata celui ce s-a luat de Thony. De fapt, n-avea idee cu cine se pune. Cei doi baieti urca pana la ultimul etaj. Pe holul institutiei se opresc si Thony isi indreapta privirea spre baiat.
- Eu...eu...imi pare rau! spune acesta pe nerasuflate, facand o plecaciune in fata baiatului. N-am vrut sa te bag si pe tine in cearta asta . Nu trebuia sa intervii, acum o sa ai si tu probleme din cauza mea. Poate nu sti, dar baiatul brunet cu parul lung e chiar cel ce a preluat conducerea scolii. Parintii sai sunt proprietari unui lant de firme de avocatura, "European Union" . Niciodata nu intra in incurcatura pentru ca parintii sai il scapa intodeauna. Ceilalti patru sunt mai mult sclavii, decat prietenii lui. De fapt, el niciodata nu a avut un prieten. E atat de singur...din cauza asta e asa.
- Il iubesti , nu? intreaba Thony zambind. Si inca foarte mult. Nu te pot condamna pntru asta. Apropo, cum te numesti? Eu sunt Thony.
- Sh...Shiichi Marukawa. Incantat de cunostinta. As vrea sa te pot rasplati cu ceva pentru ceea ce ai facut pentru mine.
- Shiichi, de fapt, ai putea sa ma ajuti cu ceva. Ce inseamna 3/24? intreaba Thony, aratandu-i biletul putin mirat.,
- Etajul trei, sala douazeci si patru. Esti in clasa cu mine. Esti nou venit?
- Da. A trebuit sa mai mult fortat. Altfel Ray m-ar fi batut la cap toata viata.
Shiichi ramane putin mirat de cuvintele baiatului. Thony isi ridica privirea spre tanarul din fata sa. Numele de Shiichi chiar i se potriveste. Chipul sau reflecta imaginea unui baiat linistit, fara nicio problema si care nici nu vrea una. Insa ochii sai caprui si patrunzatori, privirea lui atat de nevinovata si arzatoare reda chipul unui tanar indragostit, ce viseaza in continuarea la o dragoste adevarata. Parul maroniu ii cade pe frunte, acoperindu-i din cand in cand ochii. Camasa larga scoate in evidenta trupul micut al baiatului. Nu e foarte inalt, dar e destul de bine configurat. Nu are muschi, dar trupul sau nu arata ca al unei fete.
De cum intra in clasa, Thony ramane uimit de grandoare acesteia. Hartiile de pe pereti sunt combinate cu hartile ce infatiseaza tari ce se contopesc intr-o simfonie a culorilor. Cei din jurul lui il privesc mirati. Trasaturile lui mai ciudate le dau de banuit celorlalti ca el apartine altei tari.Se simte intr-un fel ciudat fiind privit de toti, dar aceste priviri ii dau un fel de emotie ce se tot invarte in toate directiile si in momentul acela tot ce isi doreste este sa fie acasa si sa se piarda prin gandurile lui.
Chiar isi pierde mintile acolo. Toate acele priviri il fac sa se simta in plus, ca un intrus. Simte un imbold al mintii care il face sa fuga, oare de ce? Vrea sa se ascunda undeva departe de toti si de toate, sa nu auda de nimeni si nimic.Oare de ce ii e asa frica?O lua la fuga fara sa mai se uite inapoi.Cei ce acum un minut il inconjurau se uita uimiti unii la altii, neexplicandu-si fuga fara sens a baiatului.
Alearga ca un nebun printre toti acei oameni care i se par ca devin din ce in ce mai hidosi. Mintea ii da impulsuri dureroase, iar respiratia ce i se taia regulat, ii da de inteles ca ar fi mai bine sa se opreasca si sa-si adune toate gandurile, incercand sa le puna in ordine. Sta asa ceva timp, pe o banca ferita de privirile tuturor, ferita chiar si de stralucirea soarelui ce da sa apuna..

Sentimentul ala...este acelasi ca si atunci cand au murit. Aceleasi camere plina de copii, acelasi zgomot tulburator, rasete, tipete, ce se imbinau haotic intr-un dans al sunetelor, patrunzand prin mintea sa, zgariindu-ti auzul fin si prelingandu-se pana in interiorul rece si intunecat al inimii. Cuvintele, toate par un joc naucitor fara de sfarsit al mortii. Pana la urma nu-l intelege nimeni. Singur si-a trait copilaria inecandu-si tristetea in paharul plin cu otrava al vietii, singur e si acum, chiar daca Ray ii imparte iubirea, ii alina sentimentul acela ce ii strabate sufletul ca un fior de gheata, si singur va muri. Un singur gand ii mai trece prin minte. Cuvintele spuse de tatal sau ii rasuna in minte ca un ecou." Invata sa visezi...pentru ca visele sunt franturi din realitate. "

Inspira adanc si o ia spre liceu. Nu stie de ce, dar acolo il atrage ceva. Cu pasi mici se indrepta spre el. In fata portii licelului se opreste si priveste cladirea ce se impune inaintea lui.Chiar acolo isi va petrece zilele?Ar trebui sa-l sune pe Ray, sa-i zica sa vina sa-l ia, insa simte nevoia sa fie singur. Inima sa e pustie, ingropata sub atatea sentimente ciudate ce-i tresar fara a le putea controla. Trece de la iubire la ura, de la bucurie la tristete, de la zambet la lacrimi. Isi simte inima ca o paleta in care se imbina toate culorile vietii, de la cea mai alba pana la cea mai intunecata. Priveste cerul si isi aduce aminte de singura persoana care l-a ajutat atat de mult pana acum, Yuri. Cate sfaturi nu i-a dat acesta, de cate ori nu l-a scapat din ghearele mortii.
Mergand pe aleea pustie, inspre acel gol rosiatic ce-si varsa razele sangerii peste un pamant scaldat in pacate, simte o lovitura puternica in spate si cade lesinat.

<<Ce se aude? Rasete, glume, zgomotul rotilor la contactul cu asfaltul. Nu-mi pot misca trupul.>>

In momentul in care un sarut violent ii acapareaza buzele, Thony deschide ochii, incercand sa risipeasca ceata din privirea sa. Imaginea devine tot mai clara.E intr-o masina. Mainile ii sunt legate la spate. In fata sa, un tanar pare sa se distreze foarte bine, cu trupul fragil al baiatului. Nu i-a fost greu sa-si dea seama ca cel de deasupra sa este chiar Atsushi.
Thony incearca sa miste capul, insa mainile ce i-au cuprins fata intr-o stransoare violenta il impiedica sa faca asta. Un fior ii strabate trupul si isi simte buza amortita. Muscatura aplicata asupra ei l-a facut pe baiat sa scoata un geamat usor, astfel incat cel de deasupra sa sa isi introduca limba in gura baiatului, explorand-o si savurandu-i gustul dulce al buzelor. Mana lui Atsushi isi face loc pe sub pantaloni tanarului, apucand acea zona sensibila si strangand-o. Cu cealalta mana ii rupe camasa si isi indreapta buzele spre trupul inocent al baiatului, muscandu-l de sfarcuri si lasandu-i mici dare de saliva pe trup. Respiratia apasata a lui Thony rasuna in toata masina. Se pare ca cei de langa el se distreaza de minune privindu-l. Buzele celui de deasupra sa isi fac drum pana la zona intima a baiatului, sarutand-o cu nesat.
Thony se simte scarbit. Nu intelege de ce trupul sau reactioneaza la acele atingeri dezgustatoare, la acele saruturi odioase de care are parte in momentul asta.Cel din fata sa isi deschide pantalonii, parca reusind sa dea de inteles ca ceea ce urmeaza va fi o durere sfasietoare.
Intunericul a cuprins de ceva vreme soseaua. Umbrele copacilor se inalta razlete pe dealul de langa ei. Nu mai sunt in New York, si peisajul chiar indica asta. De cate ore merg si incotro se indreapta?
In partea dreapta, se inalta cateva dealuri, dupa care soarele isi ascunde frumusetea si stralucirea. In partea stanga insa, o prapastie abrupta se intinde pe cativa kilometri buni. Adancimea sa nu se vede datorita obscuritatii infricosatoare, insa pare destul de periculoasa. Doar fantasmele ce se scurg pe la geamul masinii se mai pot observa.
Tot cei cinci baieti au baut cosiderabil inainte de a se urca in masina. Cel ce conduce este de asemenea distras de actiunea ce se intampla in spatele lui, neputand observa umbra ce a aparut in fata masinii. Tanarul trage de volan in incercarea zadarnica de a evita acea umbra, dar masina se loveste de parapet, rostogolindu-se in gol si explodand. Un zgomot asurzitor rasuna in cuprinsul noptii, tulburand acea liniste. Focul se metamorfozeaza intr-un fum gros, ce acopera cerul. Cei cinci baieti au reusit sa sara din masina, ajungand pe asfaltul rece, insa Thony�a fost mult prea ingrozit pentru a sari o data cu ei.

Ultimele lacrimi�ultimele ganduri�in ultima secunda, in ultimul loc�.toate s-au contopit pe paleta tristetii intr-o imbinare haotica.
Thony nu a iesit odata cu ceilalti, iar lucrul asta i-a fost fatal. Sa mori in acelasi fel ca si fantasmele ce s-au infiltrat in inima ta, cautand un singur loc in care se pot odihni, unde nimic nu exista. Cei cinci privesc ingroziti cum masina lor arde mocnit. Baiatul de langa ei nu a iesit. Ce vor face acum? Vor fi acuzati de crima, vor intra la puscarie. Trebuie sa se puna de acord pentru a-l scoate vinovat pe Thony, insa cum vor face asta?

*
Telefonul suna zgomotos in vila lui Ray. Vedeta se plimba agitata prin salon. Ce a fost sentimentul ce i-a strapuns inima asemeni unui pumnal? Acel fior i-a strabatut trupul si i-a perturbat sufletul.Pasii sai il conduc spre telefon, ridicand receptorul. Imediat ce pronunta primul cuvant din acea convorbire, aude vocea tremuranda a lui Yuri.Glasul sau inecat in lacrimi ii da vestea socanta, care il face pe Ray sa scape telefonul din mana. Ochi-i sunt invadati de lacrimi, iar pupilele dilatate tremura incontrolabil. Buzele murmura ceva�sunete ce nu vor sa iasa din minte si se contopesc cu un sir de amintiri, de suferinta, ce-ti seaca sangele transformandu-l in venin.
-Th�Thony�Imposibil�
Picioarele incep sa se miste impotriva vointei sale, pana cand cedeaza si vedeta cade in genunchi, cuprinzandu-si fata cu palmele si lasand stropii sarati sa curga pe fata sa, prelingandu-se pe langa degete si curgand pe parchet.

<< A murit. A murit in acelasi mod ca si parintii lui. E numai vina mea. Nu trebuia sa-l oblig sa se duca. Dar nu se poate. Nu poate muri. Probabil il confuda. Thony e puternic. Nu e adevarat�nu poate fi�nu trebuie.>>

Cantaretul si ia haina si fuge in graba spre spitalul din centrul orasului. A fost chemat pentru a identifica cadavrul baiatului. Se urca in masina si calca pedala aceleratiei, lasand cateva urme de cauciucuri si provocand cateva sunete ce-ti taie auzul.
Cerul innorat incepe sa scoata gemete de durere ce se imprastie in aerul umed, cu un miros aparte; un miros ce predestineaza suferinta. Vantul bate cu putere scuturand crengile copacilor, si facandu-i pe acestia sa semene cu niste fantome ale unor suflete pribege.
Drumul pana la spital a fost foarte lung. De cum paseste in interiorul incintei il zareste pe Yuri pe un scaun, plangand. Ray fuge la el si se aseaza in fata sa. Yuri ridica privirea si sare in bratele fratelui sau, care priveste pierdut spre un colt al holului.
-A murit, frate. Nu-mi vine sa cred! Am jurat ca il protejez si nu am reusit. I-am promis ca voi avea grija de el, dar am�
-Esti sigur ca e el? intreba Ray plangand. Daca nu e el, daca e altcineva? Daca s-a facut o eroare medicala? Nu poate fi el!
-El e. Fata, corpul�sunt arse. Pielea de pe chip i-a disparut. Carnea se poate vedea prin anumite parti. Mana dreapta e franta in doua si osul a iesit prin piele. Imbracamintea e arsa, si e plin�de sange. E singurul disparut si singurul mort. De ce a trebuit sa moara, Ray?
Tristetea se revarsa peste intreg orasul. Ploaia pare lacrimile baiatului. Curge neincetat, fara o destinatie anume. Se pierde undeva pe pamant, printre firele de iarba verde.
A murit si odata cu el�toate amintirile unei copilarii triste. A lasat in urma durere si a ucis fericirea a trei persoane. Oare asta i-a fost destinul�sau pur si simplu a fost ceva ce nu a putut fi evitat?

[imagine: http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/Bo…Myttsu-chan/Boy1.jpg]-Atsushi
[imagine: http://i427.photobucket.com/albums/pp360/Myttsu-chan/ri…tsu-chan/richboy.jpg]-Shiichi
Sfarsit seria I
ce final trist.. :mean:
saracul Thony nu trebuia sa moara... si totul din cauza lui Atsushi :die:....
of..chiar nu ma asteptam sa se termine totul in felul asta :(
oricum, fic-ul a fost unul foarte frumoos. bv :*
Ce tare!!! Ador ficul tau...desi ai cateva greseli de exprimare dar se rezolva.....
Mi-a placut povestea but i hate the sad end...si de-abea astept seria 2!!!
ce rau imi pare pt Ray si pt Yuri dar stiu eu ca o sa gasesti u o cale sa-i faci pe amandoi fericiti iar si pe Tony sa ne zici ca nu-l omorase nimeni, ca defapt era soferu care era prea beat sau ca de fapt el nu murise doar intrase intr-o coma si se ranise ingrozitor de grav si...blablabla! Se vede ca aiurez!!! O sa gasesti u o cale sa readuci fericirea si armonia in viata tuturor dar mai ale in a lui Ray!!Adik, pardon!!! Te-ai chinuit atat ca sa-l faci fericit si akm brusc....totul e ruinat!!! Nu se poate!!!! Sigur o sa fie toti fericiti!!! Asa trebuie!

Bv si astept nerabdatoare capitolul urmator!!!
tnx fetelor pt comm. Am revenit cu un nou capitol. Sper sa va placa Kiss


Seria a II-a

Capitolul 14: Umbra stearsa

"Trecutul ma sufoca treptat ,fara sperante la iertare.As vrea sa ii mangai chipul si sa nutresc salvarea ;turbata zace intrebarea scrijelita cu sange pe constiinta mea :Si daca nu
mi-au dat lacrimile la capitolul asta :nh:... saracul Ray cat sufera.. am ramas surprinsa cand s-a sarutat cu Justin. S-a cam lasat dus de val.. si cine este cel care l-a oprit sa se sinucida? ( app te rog sa nu-l omori si pe Ray... nu as suporta :go: )
abia astept sa vad ce se mai intampla :bye:
uiii sis...ca de obicei nu am ce sa critic la tine ^^"....esti asa perfecta incat nu stiu ce sa`ti zic :D...pai greseli nu am vazut....si l`am puricat eu dar tot nu am gasit nimic...iiiii Ray cu fratele lui Thony :X:X:>:> I like it! :X si actiune cand bagi :yes: ...stii doar ca is obsedata de asa ceva :yada: ... next chap fast :X:X I luw u! :X:*
nu se poate !!!!!!!!!Thony a murit!!!!!!de ce ??? nu e cinstit ; dupa atata suferinta nu s-a putut bucura de dragoste si a murit intr-un mod cumplit. i'm crying now:mean::go::99: ma bucur insa ca ray a fost salvat de la morte pentru ca era prea trist sa se sinucida din cauza lui thony. Dar cine l-a salvat pe Ray? cred ca e fratele lui dar nu sunt sigura. Astept urmatorul captol ca sa aflu ce se intampla mai departe
bye and gambate
Heya! Am revenit un nou capitol. Scuza-ti intarzierea dar am avut tezele si stuff >.< Anyway am scris dupa sute de ani capitolul asta. Bwhaha aum ucideti-ma ca v-am mintiti :)) o sa ziceti ca sunt :huh: dupa ce cititi. A am de facut cateva multumiri.
Arigatou gozaimasu mina. Mersi pt commuri. Multumesc pentru incurajari si sper sa-mi fi spalat macar jmatate pacatele cu acest capitol >:)
Al


Capitolul 15: Remuscari

� De acel an in care am convietuit, ma simt cel mai indepartat. Mi se pare ireal si nu-l consider confuz pe omul impotrivnic cuvintelor mele. Stiu ca am murit odata cu el; fantasmele insa nu au credibilitate, ci doar lucrurile palpabile in cotidian. Material, eram predestinati; sentimental...el era muza sufletului meu, iar eu calaul, tiranul ce i-a curmat impatimirea.�

Noaptea s-a metamorfozat alba, ispitind aschii selenare sa se pogoare in cripta lacustrica a unui vis hiperbolic si inlacrimat de ardoarea launtrica a naivitatii puerile. In lumina eclatanta a lunii se contureaza un trup de barbat. Chipul sau, ochii lui de onix, parul negru cusut cu fire din iad, toate creioneaza o umbra nemuritoare. Ray nu se misca. Cuvintele nu mai exista sau poate nici nu au existat pana acum. Toate sunt definite de un vis real. Visul ce i-a marcat copilaria�
- Shio Matsuri..
- Ray� Credeam ca ai devenit mai puternic. Dar se pare ca esti tot un tip slab. Fara personalitate, gata sa moara oricand.
- Ce nabia sti tu? De unde sti ce simt, ce s-a intamplat? Habar n-ai. Daca ai venit aici sa-ti bati joc de mine, mai bine pleaca si lasa-ma in pace. N-am chef de discutiile tale plictisitoare si fara sens.
- Ce lamentabil esti. Mi se face mila cand ma uit la tine. Nici macar ura nu mai simt. Sunt dezgustat�
Ray ridica privirea de jos si il strapunge adanc pe cel din fata sa. Nu face mai mult. Nu poate sau nu vrea. Nici macar nu incearca. Ii este bine jos. Lacrimile ii invadeaza chipul si-l brazdeaza in mii de bucati. Ii curg parti ale sufletului. S-au imprastiat pe jos, s-au contopit cu pamantul si au creat o pata neagra, de nepatruns. Cel din fata sa zambeste cu dispret

� E distrus. Imi place. Ador sa-l vad asa. Satisfactia pe care o simt, ma duce pe culmile placerii. Cand va vedea ce i-am pregatit� Ma voi razbuna. Va plati pentru tot! Ca mi-a despartit familia, ca si-a batut joc de mine. In sfarsit, voi avea ocazia sa-l vad terminat, fara niciun pic de vlaga in el. Destinat pierii��


-Nu am venit pentru asta! afirma Shio zambind. De fapt, imi cer scuze pentru tot ce ti-am spus. Vreau sa sti ca imi pare rau pentru iubitul tau. Am auzit ce s-a intamplat de la un prieten si am venit sa vad daca te pot ajuta cu ceva.
- Ti se pare tie ca pe fata mea scrie �Idiot�? Crezi ca ma poti minti cand ai tu chef? Nu sunt slab, nici naiv. Nu sunt ca el, nici nu voi fi.
- Chiar daca nu ma crezi, sa sti ca eu chiar vreau sa te ajut. Chiar am fost la mormantul lui. A fost foarte frumos si foarte tanar. Pacat, cand avea toata viata inainte. Insa vreau sa vii pana cu mine.Vreau sa-ti arat ceva. Ceva care sigur iti va alunga tristetea. Urca in masina!
Ray s-a ridicat in picioare, urmandu-l pe baiat pana la masina. Nu-i mai e teama. Stie ca orice i-ar face, nu ar putea sa-l raneasca, ci din contra. S-au urcat amandoi si au pornit spre casa tanarului. In masina, niciunul nu spune nimic. Poate ca niciun subiect destul de incitant nu au, insa nici relatia nu le permite. Drumul pare lung, iar secundele par infinite. Nimic nu isi are rostul.


**
Ray priveste geamul. E confuz. Nu mai stie ce sa creada si in cine. Ceva ii atrage atentia. Ceva la care nu s-ar fi asteptat. Un miros aparte isi face simtita prezenta in masina. Un miros cunoscut si intepator de parfum. Mirosul ce si-a lasat amprenta pe sufletul sau.
- Ce vrei de la mine? Ai zis ca vrei sa-mi arati ceva sau a fost doar o minciuna? Ce ai putea tu sa-mi arati pentru a imi alunga tristetea?
- Ai sa vezi acolo. E ceva ce sigur iti va face placere sa vezi.
E intr-un fel ciudat ca il face curios.Mireasma ce tocmai a simtit-o practic i-a injunghiat inima, i-a facut-o bucati pentru a mia oara in ultima ora. Mirosul dulceag si totodata aspru il poarta intr-o lume in care el de mult nu a mai pasit. Momentele lor� amintirile lor� dorintele lor� pasiunea lor� totul e al lor. Acum tot ce a mai ramas a fost o durere de nedescris, infipta adanc in fiinta lui, ce-i aduce aminte in fiecare secunda de el. E chinuitor si totodata destul de linistitor; e drogul sufletului sau. Ar fi dorit sa aiba puterea sa opreasca anumite amintiri si sa ramana incatusat acolo, incercand sa viseze la el. Totul se rezuma la EL si asta da o tente ironica vietii. Incepuse sa iubeasca cu adevarat, sa simta, si pana la urma a sfarsit prin a fi distrus.Cat de greu ii va fi de acum incolo fara el? Cat de mult va putea sa se otraveasca cu amintiri ce i se par reale? Cat de mult ii va simti prezenta in orice? Intrebari fara raspuns, si o incertitudine dureroasa la ele. Ii vine sa urle, sa strige, sa implore ca el sa mai stea macar un minut. Unul singu, nu mai mult; in acel minut va putea sa-i spuna cat de mult il iubeste si va reusi sa-l stranga in brate cum nu a mai facut-o pana atunci.
Inconstient de cat de adanc se cufunda in vise ipocrite, lasa un juramant al iubirii lui sa se prelinga, conturandu-i fata si cazand inconstienta in palmele sale, dandu-le o culoare emfatica. Cat de naiv e sa creada ca lumea mai e asa nuantata fara el. Cat de copilaros e sa creada ca doar privndu-i poza va putea supravietui...
Si toate astea doar din pricina ingerului sau. Un inger ce parca a parasit prea repede lumea asta, un inger ce nu si-a terminat misiunea. Se amageste parca vrand sa simta gustul sangelui diafan al mintii sale. Ce se va intampla cu toate sunetele, cu respiratia lui ce i-a ramas adanc impregnata pe fiecare particica a pielii?


***
Masina se opreste cu un scartait usor de roti, care a fost de ajuns pentru a-l readuce la iadul ce-l traieste.Nici macar cerul nu pare a fi in toane bune. Roua sa ce cade in valuri reci, te face sa te simti infim. Pana si natura intreaga ii simte lipsa, pana si ei ii este dor de zambetul lui si mai ales de stangacia lui. Un suras amar ii rasare involuntar pe fata. Pana la urma chiar il duce la pierzanie. E un pic furios pe slabiciunea lui, dar totodata mandru de ea; asta insemna ca e om: simte, traieste, supravietuieste, cel putin pentru o perioada.
Cei doi coboara din masina si il Ray urmeaza in tacere pe Shio. Raceala dintre ei isi face simtita prezenta prin aer. Ray il priveste pe Shio intristat. S-a schimbat mult de cand au fost copii. Acum e un barbat stilat, caculat dar cu aceeasi inima de gheata.
Sufrageria aranjata in stil regesc, cu tapiterii argintii si crem, transpun camera intr-una regeasca, insa aceasta pulseaza de raceala si de inchidere in sine.
- Ia loc! il indemna Shio. Te servesc cu ceva?
- Hai sa lasam teatrul. Stiu ca vrei sa-mi spui ceva, la fel cum stiu care e adevarata ta fata. Nu trebuie sa te prefaci in fata mea. Nu ma impresionezi.
- De fapt vroiam sa fiu amabil. Nu vii de multe ori pe aici si nu vroiam sa te simti prost. Dar daca nu vrei, voi trece direct la subiect. Mai�
Insa dialogul lor ste interupt de glasul unui baiat.
- Shio, m-am intors! Scuze ca a durat atat, dar ploua.
Ray ridica privirea si priveste fantoma ce i-a aparut in fata ochilor. Imaginea acelei persoane aduce cu ea durere, amintiri si un gust amar. Privirea muta a cantaretului se stinge in oglinzile cristaline ale ochilor celui dinaintea sa. Mainile incep sa-i tremure, controlate de ganduri absurde, ce-i strabat cu repeziciune mintea. Privirea-i marturiseste adevarul, pe care Ray si-a dorit atat de mult sa-l auda. Ezitarea declanseaza in el un sentiment infiorator. Chipul acelui baiat ii da o senzatie de lesin.
- Th�Thony?! Traiesti? murmura acesta cu un glas stins.
Cantaretul se ridica si se indreapta cu pasi rapizi catre el. Il apuca de mana si-l trage in bratele sale. Chipul ii e inundat de o substanta acida, ce il arde din ce in ce mai tare. Inima ii este dominata de un sentiment ciudat. Ganduri, atingeri, toate acestea pulseaza in el oxigen. Nu are nevoie de nimic altceva decat de chipul celui din fata sa, de buzele lui sangerii, de privirea sa sagetatoare. Totusi, baiatul nu pare a avea nicio reactie. Nu vorbeste si nu schiteaza niciun gest. Nici macar nu il imbratiseaza pe cantaret.
Ray il indeparteaza, privindu-l confuz. Reactia lui Thony nu a fost cea la care s-ar fi asteptat.
-Tu cine esti? intreaba baiatul. Nu-mi aduc aminte sa ne fi cunoscut, cum nu-mi aduc aminte ca m-ar chema Thony. Imi pare rau, dar ma confunzi. Ma numesc Karl.
Adevarul minte, asta trebuie sa fie, sau cel putin asta vrea sa creada cantaretul. Fara ca macar sa zica ceva, il prinde pe cel din fata sa de spate si-l saruta apasat. La inceput, baiatul a fost putin confuz, neparticipand la sarut. Insa secundele par a aduce cu ele o dorinta impetuoasa de a il simti si mai mult pe Ray. Buzele lor se dezmiarda reciproc, iar sarutul devine din ce in ce mai pasional. Limbile lor vorbesc un alfabet numai de ei inteles. Un alfabet al inimii, nascut din nimic si totusi infinit. Ray savureaza gustul dulce al baiatului. Acelasi gust care l-a facut sa-si piarda mintile. Vrea mai mult, insa nesiguranta celui din fata sa ii face sa se indeparteze usor.
Acum este sigur ca tanarul este portretul inimii sale, el este Thony. Il imbratiseaza, fara a intentiona sa ii mai dea drumul vreodata.

[imagine: http://th31.photobucket.com/albums/c356/high_on_shugar/…Boys/th_animeguy.jpg] -Shio ;;)
woow...nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Ray..adica viata lui se invartea in jurul lui Thony...sufera dupa pierderea lui si inceraca sa ajunga langa el lasandu-se prada voci ce-i spunea sa se arunce in ghearele infernului, dar totul ia o intorasatura cam ciudata. Cunoaste aceea persoana pe nume Karl iar el se arunca in bratele lui ca si cum ar fi Thony... cher daca semana leit nu cred ca poate sa-l inlocuiasca cu ceva. Adica o persoana e persoana..e unica prin ceea ce face, prin ceea ce simte si prin toate amintirile si momentele petrecute alaturi de cineva. Nu-mi vine sa cred ca Ray se aruca in bratele lui Karl.
Ori si cum mi-a placut extrem de mult cher daca te urasc pt ca l-ai omorat pe Thony ( esti o fata cu sange rece:zuppy01:) si chear daca ma deranjeaza putin de aparitia lui Karl in acelas timp ma si bucur pt Ray. Poate asa viata lui va avea un sens, o directie in care va putea sa meraga fara sa se teama de nimic, un suflet pt care sa lupte si sa-l apere si care sa speram ca nu va face aceleasi greseli ca si cu Thony.
Succes si spor la scris ca mor de nerabdare sa aflu ce se mai intampla! :chuu:
Thony traieste!!!!!!!!!!!!Dau petrecere ca sa sarbatoresc si ma imbat:)) ep glumeam dar ideea era ca ma bucur mult pentru revenirea lui. Ma intreb ce i s-a intamplat de nu-si mai aduce aminte de Ray si totusi faptul ca l-a sarutat e un inceput bun. Vreau sa fie din nou cei doi impreuna si sa nu se mai desparta pentru ca din ficul asta ei sunt preferetii mei.
Shio imi pare cunoscut insa nu mai stiu cine era pentru ca nu am mai citit de mult timp un capitol la ficul asta, deci cred ca o sa mai reiau ficul. Oricum capitolul asta e superb si imi place mult (mi-au dat lacrimile cand a venit Thony). Abia astept sa citesc si nextul si sper sa-l pui mai repede decat capitolul asta.
ja ne si gambate mai departe la fic :-h
Sunt foarte derutata :)) . Lucrurile chiar ca au luat o intorsatura neasteptata..Ma intreb de ce o vrea Shio sa se razbune pe Ray?"?
Descrierea a fost frumoasa...filozofica chiar.
Greseli..la inceput am fost mai atenta, dar cand am intrat in actiune nu am mai stat sa le caut.Si cat am fost "pe faza" nu am observat nici una :)
Oricum sper sa nu ne mai lasi sa asteptam atat de mult pana vei pune urmatorul capitol..Desi, stiu ca perioada asta e cam aiurea din cauza scolii..., sa nu ma lasi prea mult in suspans plz :D
Bye :bye:
ahaa sis >:) acum am gasit cateva greseli >:) mwhahaha >:) ce mandra ma simt cand zic asta :)) adica eo care la tu nu gaseam greseli >_<" am gasit :-" nu una ci doua sau trei :)) waii... in rest capitolul ii so good :x I like it :>:> uiii Thony it`s back :X waiii... sper sa fie din nou impreuna :X :chuu: abea astept next-ul :X :X so... spor la scris and multa imaginatie la capitolul urmator ;;)... Ja ne!
Tu ai idei bune, insa ai grija cum formulezi atunci cand scrii, o cam dai in bara uneori la formulari, si incearca sa te gandesti logic la unele lucruri...da un farmec mai mare fic-ului daca nu e exagerat.Nu am reusit sa citesc tot, inca..sunt in curs de citire, cam grabesti actiune, adica persoanejele din poveste se indragostesc foarte repede una de cealalalta, pardon unul de celalalt :D, in rest am vazut ca greseli de ortografie nu prea ai, ceea ce e un lucru bun.