AnimeZupCăutare

Ingerul negru ( Sakura )

Ok!Here i am!This chapter was awasome!NU-mi vine sa cred...mi-ai intrecut toate asteptarile...e pur si simplu amgnific..nici nu ma mir la cate comentarii ai,si pe deasupra natiunea e imbinata foarte bine cu totul din poveste...ideea de la inceput eu ti-am spus ca e originala si asa..abia astept sa citesc urmatorul capitol...si mi s-a parut foarte dragutz faptul ca l-ai postat chiar de ziua unui user,serioa,asta a fot cireasa de pe tort....muuta inspiratie si grabeste-te cu noul capitol :BYE:
Yupyyy ce fain este. Tocmai acum am treminat de citit, deoarece am fost intrerupta de niste fufe din cartier (wtf ce curve am in bloc O.o) Pai sa vedem si sa cercetam ce am zis ca am sa comentez :-? Uf din cate lucruri rele am zis ca scriu, si in pana papagalui pe care nu il am ca nu gasesc nimic. Uf uite asa mi-ai stricat visul craciunito unde e catelul meu? Ti-am scris in scrisoare ca vreau un caine :((( Nu mi-ai mai terminat mi-l mai dai sau esti de partea lu mama ca e alegica la blana animalelor?
Oricum sa trecem la lucruri seriosa (da vezi ca eu tot vreau un catel alb >:), wtf am inebunit de-a binele, si nu vreau comentarii ca eram nebuna sa fie clar >:p) So pai mi-a placuuuut mult de tot oana. A fost fain insa si mai fain daca il saruta acolo la usa =(( . Sunt de partea egoului si de cea a partii bune, (de data asta sunt sigura ca m-am tignit) pai ce pot spune? Te astept cu nextuuu si sa fie fain la fel ca celelalte
Capu Chuu'
Capitolu a fost superb... Ce superb, minunat... Ce minunat, extraordinar... Cat de aproape erau sa se sarute pana cand copilul ala a aruncat mingia pe fereastra... accidental=)). Se pare ca tot universul este in potriva lor, s-au ce?Dar faza cea mai tare este ca Sakura sa trezit cu sucul pe ea si Sasuke se oftica ca nu au apucat sa temine sarutul. Asteptam urmatorul capitol. Speram sa vina mai repede ca acesta. A fost chiar tare ca l-ai postat de ziua unui user. Deci invarte rotita la imaginatie si asteptam urmatorul capitol.:*
Gambate^^
Da, pai am ajuns si eu pe aici , sperand ca o sa am parte de noul capitol, asa cum a si fost. Trebuie sa recunosc ca m-a cam deranjat faptul ca repeti anumite cuvinte si pe undele chiar uiti sa le scrii. Cel putin asta am observat eu, nu stiu daca au vazut si ceilalti. Imi place faptul ca la tine cand un personaj merge intr-un anume loc , el nu sta acolo numa cinci minute si pe urma pleaca , asa cum vad la unele ficuri. M-a surspins si faptul cu intreruperea sarutului dintre cei doi.Era de asteptat ca nu o sa se sarute , dar nu ma asteptam la acest motiv. A fost amuzant si totusi dramatic. Cei doi au fost cu adevarat dezamagiti si furiosi din cauza ca au ratat " momentul vietii lor" .

Prin urmare, astept nextul sa vad ce se mai intampla. Deci bye si succes ;)
Oh, Doamne. Nici nu-ti inchipui cat am asteptat capitolul asta Te adooor!
Uf, sa stii ca is si suparata. Nu ii puteai face sa se sarute :-w? Oh, Doamne, Doamne. Adoooor capitolul asta. :love:
Se pare ca a meritat asteptarea:X Naratiunea a fost superba, incredibila[Ca de fiecare data:D]
Dialogul foarte, foarte[foarte x 2000] bun.
Descrierea...pai nici nu am cxuvinte. Oh, defapt am: Minunata, superba, splendida
Deci mi-a placut la nebunie cand Sakura l-a intrebat pe brunet ca el de ce se teme si el a zis in gand ca ii e teama sa o piarda pe ea
OMG, ma intreb uneori[adica tot timpul] cum poti fii asa de geniala. Cum?:)
So...crede-ma ca nu stiu ce sa mai spun.
Astept cu nerabdare urmatorul capitol.
Bye and gambate
Buna!
Yey ai adus next-ul\:d/....ma bucur mult ca ai facut asta...l-a asteptat foarte mult timp,si ce mai next pe masura asteptarilor...e minunat!!!
Nu ma asteptam ca asta sa ii intrerupaO_O..tare ideea...si haioasa deasemenea adica e haios ca amandoi erau tare suparati pe geamul ala,si ca mai erau si murdari..dar totusi ar fi fost dragut sa se sarute:-"..dar eh mai au timp pt asta....poate se va intampla in capitolele urmatoare(sper sa nu lesine Sakura la faza asata: ) )...)
Imi place cum descrii gandurile si sentimentele lor,naratiunea e minunata iar dialogul e perfect si el....nu stiu ce sa mai spun...e un fic perfect...nu ai ce comenta la el!
Astept cu nerabdare next-ul,sper sa il pui cat mai curand.Multa inspiratie in continuare! Pa-Pa!>:D<
Am sosit cu cap. 19… avand in vedere ca m-am facut cu atatia fani...sincer nu ma asteptam ca ficul meu sa faca atatea furori…eu va multumesc din nou tuturor! fara voi nu as fi continuat.…oricum sper sa va placa…comentati cat mai mult…spor la citit!



Cap.19 : "- NUUU ! "



Alerga atat de repede cat ii permiteau picioarele.Se forta sa alerge si mai repede.Stia,simtea ca trebuia sa ajunga la capatul tunelului cat mai repede cu putinta.
Doar pasii ei alerti se auzea prin coridoul ingust si umed.Un miros de rugina si sange se simtea in aer.Peretii erau umezi si plini de mucegai.Doar o mica pata de lumina se zarea in departare.
Iesirea.
Lumina.Inima fetei salta de bucurie.Nu suporta mirosul ce ii intorcea stomacul pe dos,mai ales intunericul ce facea ca aceea scena sa para si mai sinistra.
Nu se oprea din alergat.Parul ii se lipise de ceafa,gat si fata din cauza transpiratiei.Plamanii parca ii luau foc.Fiecare gura de aer o ustura din ce in ce mai mult.
Aproape ajunse,dar cu fiecare pas facut in plus catre acea lumina alba,orbitoare,simtea ca ceva nu era bine.Parca acolo,dupa aceea lumina,ceva rau se intamplase.O partea din ea tipa sa se opreasca,dar nu putea ramane in intuneric.
"Nici gand !" isi spuse fata.
Alerga si mai tare.Nu conta ce o astepta acolo,nu putea sa ramana aici in intuneric.Se multumea doar ca era aceea lumina care sa o ghideze catre iesire.
Fara ea,copila s-ar fi asezat undeva,cu capul rezemat de genunchi si ar fi inceput sa planga si sa tipe.
De ce trebuia ei sa ii se intample asta ? se intreba fata disperata.
Intuneric si ceva malefic,amandoua impreuna construiau cea mai mare temere a ei.
Se mira ca nu se impiedica de ceva la felul cum alerga.
"Ah,la naiba cu iesirea aia,parca se indeparteaza !" isi spuse nervoasa Sakura.
Asa si era.Aceea pata de lumina se micsora,ca si cum se indeparta.
Nervoasa si plina de frica rozalia isi forta plamanii si picioarele sa functioneze la viteza maxima.Se intreba cum de nu avea chakra.Nu simtea nici macar un strop in tot corpul.Ceea ce ii facu ca teama sa ii creasca si mai mult.
Continua sa alerge,dar fara rost.Pata de lumina era precum un punct acum.
Sleita de puteri,copila se oprii.Cazu in genunci si isi ingropa fata in palme.Incepuse sa planga.
Printre degete si lacrimi observa o lumina alba.Adevarul ca nici nu era greu de vazut avand in vedere ca lumina tot tunelul.
Isi ridica incet fata si isi sterse ultimile lacrimi de pe obraz.Intinse cu grija un deget catre sfera mare de lumina ce parca palpaia.Cu cat apropia degetul de lumina cu atat mai tare ii batea inima.Raul.Il simtea,era aproape.Prea aproape.
La contactul cu sfera orbitoare,Sakura scose un tipat.Lumina o absorbise in ea.Simtea cum cade in gol,dar nu putea sa deschida ochii.Lumina era mult prea puternica.Isi puse mainile peste ochi si astepta sa simta durerea atroce atunci cand se va lovi de sol.
Cadea si cadea.Parca isi dorea se loveasca odata si sa scapa de acel vuet ce il facea corpul ei in cadere.Se saturase de parul ud de traspiratie ce ii flutura pe langa fata.Stia ca va regreta atunci cand va simti durerea,dar daca se intampla mai repede era mai bine.
-Haide odata ! tipa rozalia si intinse mainile pe langa ea.
Aerul cald ii trecea usor printre degete.Ar fi fost perfect daca aerul era rece.S-ar mai fi racorit.
Si peste mai putin de 2 secunse se intampla.Corpul ei se opri atat de brusc din cadere ca simti cum stomacul se lipeste de spate.Isi stapani cu greu greata ce se formase in gat si deschise ochii.
Alb.Si nimic mai mult.
Statea suspendata la mai putin de 5 centimetri de sol.Daca ala se putea numi sol.Era alb.Ca restul din jur.
Nu stiuse prin ce minune se putu misca.Se ridica incet."Solul" parea solid.Bun.Nu mai vroia sa cada din nou.Privi in jur,dar nu avea ce sa vada decat alb.Asta o linisti.Albul era o culoare pura,deci era de bine.Isi spunea nesigura fata.Totusi nu intelegea de ce avea acel sentiment ca se va intampla ceva rau.Asta ii facu inima sa bata atat de repede,parca alerga din nou.
Pasi incet si precaut.Nu stia de ce,dar parca astepta din moment in moment sa sara ceva sau cineva in fata ei si sa faca ceva,ceva oribil.
Rasufla nervoasa.Teama tampita ! spuse si se opri.
Ceva se contura in fata ei.Nu stia ce era.Un bolovan sau un animal.Ii era greu sa desluseasca ceea ce se materializa in fata ei la numai doi pasi de ea.
Astepta cu inima pulsand in gat,sa vada ce era.Si atunci se auzi.O voce joasa.Un geam sfasietor si dupa,o mana se ridica catre ea.
Copila facu ochii mari de spaima.
-Sakura…ajuta-ma ! spuse persoana.
Inima fetei se facu cat un bob de orez.Mainile ii transpirau si incepea sa tremure.
"O,Doamne !" spuse terifiata fata.
Acum totul era clar.Parul,hainele,corpul si fata erau clare.
Rozalia pasi in spate de frica cand constata cine era.
Shino.
Zacea intr-o balta de sange ce izvorea din el,dar nu era taiat.Era perfect sanatos la prima vedere,dar vocea si sangele spuneau altceva.
"Trebuie sa-l ajut." isi impuse fata.
Isi forta picioarele sa se miste in directia lui.Nu stia de ce ii era mai frica decat era normal.Inca tremura.
Nici bine nu facu doi pasi ca se impiedica de ceva aparut pe neastepate.Isi intoarse privirea si scena se repeta.Privea ingrozita cum din acea ceata se materializa un om.
Lee.
Din nou acesta sangera,dar fara rani.
Panica o cuprinse pe fata.Nu avea chakra.Nu ii putea vindeca.Se simtea vinovata si nervoasa deoarece nu stia de ce nu avea chakra.
Ii privi pe cei doi baieti ce o rugau sa ii ajute.Se simti si mai neputincioasa.
Pentru prima data in viata ei nu stia ce trebuia sa faca.Prea multe emotii se acumulasera in ea.Groaza,furia,neputinta,era putinile trairi ce zaceau acum in ea.
Dar cand credea ca lucrurile nu puteau fi mai rele…ei…au devenit si mai si.Rand pe rand,formand un cerc,se profilau,zacand,prieteni,bona,trupa si senseiul ei.Persoanele pe care le iubea.
Cu toti zageau in sange si le cerea ajutorul.
Atunci inima i se stranse in piept vazand ca Sasuke nu era acolo.Nu stia sigur daca era de bine sau de rau.
POC !
Pe neasteptate in fata ei aparu dintr-un nor de fum Orochimaru.
Mania lua locul tuturor sentimentelor ei cand il vazu.Pumni ii se stransera si dinti ii se inclestara puternic.
Orochimaru o privi precum priveste un om nebun un animal ranit,amuzat.Isi inclina putin capul spre dreapta si o privi cu zambetul pe buze.
Sakura se ridica brusc in picioare fiind gata sa il pocneasca fix in fata.Nu intelegea cum incapea atata cruzime si nepasare intr-un singur om.Dar el nu mai era om din clipa cand in inima lui nu mai exista pic de dragoste,devenise un monstru fara sentimente,doar plin de ura si sete de putere.Grotesc dupa standardele fetei,defapt dupa standardelei oricui e de partea binelui si intreg la minte.
Si atunci la fel cum aparuse,scose din gura ; asta o facu pe copila sa se infioare si abia sa se abtina sa nu vomite ; o sabie lunga,pe care o apuca cu mana dreapta.Isi duse mana stanga la spate si cand o aduse inapoi,Sakura incremeni.
Mana lui Orochimaru strangea parul negru a lui Sasuke.Acesta parea la fel de bolnav si de ranit la fel ca si ceilalti din cerc,ce inca mai cereau ajutorul rozaliei.
Sangele ce se scurgea din ei ajunse pana la picioarele fetei.Nu ii dadu importanta,era mult prea marcata de aparitia brunetului.
Un ras bolnav se auzi din gatul monstrului.Sakura tresari si abia se abtinea sa nu ii rupta corpul bucatica cu bucatica,dar stia ca nu avea sanse,nu cand nu avea pic de chakra in ea.Era total neputincioasa.Niciodata in viata ei nu se simtise asa de rau cum se simtea acum.Se simtea vinovata pentru tot,desi nu stia ce se intamplasera cu prieteni ei.
Limba lunga si despicata ca a unui sarpe,a lui Orochimaru,se lungi pana cand atinse asa zisa podea alba patata cu sange.Linse incet o portiune din sange si il ridica catre buze.Orochimaru zambi si se linse pe buze de sangele ramas.
-Este un monstru ! tipa Sakura catre el.
Asta nu-l afecta cu nimic pe acesta,doar il facu sa rada din nou.De data aceasta cu si mai multa pofta.
-O spui de parca ar fi ceva rau. spuse amuzat acesta.
Copila facu o grimasma de parca ar marai.
Nu putea risca.Sasuke era in mainile lui.Asta o facu sa isi bage unghiile in palme de furie.
Orochimaru o privi plin de sine si indrepta catre gatul brunetului sabia ce luci rozaliu din cauza sangelui de jos.
-NUUU ! zbiera copila si cazu in genunchii.
Deja nu mai putea.Oricum nu putea face nimic,decat sa planga.Macar se descarca.
-Te rog,nu ! Omoara-ma pe mine,nu pe el. il implora aceasta in timp ce tinea capul in jos si lacrimile se amestecau cu sangele de pe "podea" .
-Ce inima mare ai. spuse pe un ton jalnic de copil Orochimaru.
Aceasta il privi.Setea de putere,era singului lucru ce il vedea in ochii lui.
Ii veni o idee,desi nu trebuia sa faca asta nici in ruptul capului.Asta insemna sfarsitul lumii,dar ea era gata sa o faca doar sa il stie pe el in viata.
-Iti dau sangele meu,numai lasa-i in viata. spuse si se ridica incet in picioare si gesticula in timp ce vorbi,catre cei ce zaceau pe jos.
Se stia ca sangele Ingerilor era magic,defapt divin.Daca beiai chiar si o picatura din el deveneai nemuritor.De aceea incercase Orochimaru si alti sa ii omoare pe Ingeri,ca sa le bea sangele si sa devina nemuritori.Dar nimeni nu reusise asta,toti in afara de Orochimaru fusesera omorati in aceea noapte sangeroasa si dupa Ingerii au plecat in Rai,pentru ca le era interzis sa omoare chiar si o musca,dar ei o facusera sa o protejeze pe Sakura,cea mai puternica fiinta de pe planeta.Era rodul iubiri dintre doi Ingeri.Asta o facea sa aiba puteri inimaginabile.
-Ce oferta tentanta ! Cum de se face ca stii mereu ce vreau ? A da,pentru ca esti un Inger Negru,ei stiu totul,nu ? spuse ironic Orochimaru si apropie si mai mult sabia de gatul brunetului.
Inima fetei batea frenetic,dar ea abia daca o simtea.Ce importanta avea acum ceva cand cel pe care il iubea era in pericol de moarte ?
-Dar asta pot sa iau si singur.Mai tarziu.Acum vreau doar sa te distrug in interior,in asta fel incat sa vii la mine implorandu-ma sa te omor si sa iti iau sangele. spuse pe un ton infiorator acesta si fara sa clipeasca macar reteza capul brunetului.
Sakura incremeni,dar tipa cat o tinura plamanii.
-Au ! exclama fata cand cazuse de pe scaun pe cimentul rece al balconului.
O durea ingrozitor tampla dreapta.Se ridica cu greu in picioare.Era ametita.
Se uita in jur.Un sentiment de usurare o cuprinse.Visase doar.Se linisti si se aseza din nou in scaun.Isi infasura patura in jurul umerilor si privea soarele cum rasare.Defapt nici nu era constienta de ivirea zorilor,se gandea la visul straniu pe care il avuse.Ceea ce o facea sa se ingrozeasca era faptul ca visele Ingerilor prevesteau ceva.Intotdeauna aveau legatura cu ceea ce se intampla in viata Ingerului.Asta o facu pe rozalie sa se ridice hotarata din scaun.Arunca patura de pe ea,puse o mana pe balustrada balconului si sari in gradina din spatele casei.Ateriza lin.Chakra pulsa prin venele ei.Se bucura ca nu mai simtea acea vinovatie din vis cand constata ca nu avea cum sa ii vindece pe prieteni ei.Se bucura ca niciodata cand chakra alba se acumula pe palma ei.O privea fascinata,ca si cum nu o mai vazuse niciodata.Zambi.
Trebuia sa isi descarce nervi ce ii acumulase in vis si ce era mai bun decat sa distruga ceva ?
Din numai 3 pasi ajunse in fata unui arbore.Defapt ce mai ramase din el.Un trunghi mare cu cateva scobituri ici si colo.
Isi acumula si in mana stanga chakra.Palme erau acoperite de energia alba.Isi dadu un picior in spate pentru a-si lua elan si lovi cu putere trunghiul.
Busteanul exploda in milioane de aschii.
Zambi ii se lati.Se simtea mult mai bine.Se descarcase,dar isi daduse seama ce inseamna visul.Cat alergase prin acel tunel insemna ca o astepta un drum lung si intunecat de parcurs.Lumina oribitoare ce se indeparta si apoi brusc se apropie de ea era capcana pe care i-o va intinde Orochimaru.Iar acel cerc format din prieteni ei insemna ca cu toti erau amenintati de acel monstru.Iar Sasuke aflat in mainile lui,nu insemna nimic altceva decat ca se va folosi de baiat ca sa ajunga la ea.Sa obtina ce vrea santajand-o.Copila nu se temea.Stia ca va ajunge indeajuns de puternica ca sa-l invinga.Nimeni nu va fi ranit din cauza ei.Nu permitea asta.Nu admitea ca cineva apropiat sa pateasca ceva din cauza ei .In nici un caz ! isi spuse fata si se aseza pe iarba rece.Se intinse si privea cerul ce devenea incetul cu incetul albastru.
Se calma.
Dupa mai bine de un sfert de ora,se ridica incet si porni catre casa.Abia mergea,dar pasii ii erau hotarati.Orochimaru va muri in mana mea ! jura fata in sinea ei.
-Buna dimineata ! spuse doica cu zambetul pe buze cand o vazu pe fata intrand.
-‘Neata ! spuse incet si se aseza la masa.
Nu vroia sa manance,dar stia ca asa va starni suspiciuni lui Mykato.
Batrana puse repede pe masa o farfurie plina cu mancare si un pahar de lapte alaturi.
Mirosul era delicios,dar fetei nu ii suradea deloc.Un nod imens ii se puse in gat.Incerca sa bea putin lapte,dar degeaba.Corpul ei refuza hrana.
Abandona repede ideea de a manca si se ridica de la masa.
-Sakura,te simti bine ? intreba ingrijorata doica.
"Perfect !" gandi cu ironie rozalia.
-Da,sunt bine.Nu am pofta de mancare. spuse fara sa se intoarca catre femeie.
Batrana se posta in secunda 2 in fata ei,studiind-o.Ii ridica fata cu mainile pentru a o putea privi in ochii.
-Ce e cu tine fetito? intreba bland aceasta.
Sakura inchise ochii obosita.Stia ca nu avea nici o sansa sa o minta,de parca ii reusea ei asa,dar se gandi ca poate daca nu spune tot va fi bine si nu va da de banuit.Nu vroia sa o ingrijoreze si pe doica sa.
-Am visat doar.
-Ce ai visat ? intreba precauta batrana.
-Totul e bine,Mykato,nimic de care sa te ingrijorezi ! incerca sa o linisteasca fata.
Batrana zambi dulce,se apropie de fata ei si ii spuse bland :
-Stiu ca nu am de ce.Stiu prea bine de ce esti capabila.Regina Ingerilor. spuse si facu din cap o mica plecaciune si pleca catre bucatarie.
Copila ofta,dar zambi imediat.O bucura increderea ce o avea doica sa in ea.Era incurajator.
Urca repede in camera sa si se tranti imediat in pat.Privea tavanul vazand prin el.Se gandea iar la visul acela.
"Eh,fie ce-o fi ! Am facut fata la multe,pot sa fac fata si la asta." se incuraja singura rozalia.
Privi ceasul ce se afla pe noptiera de langa pat.Indica 06 : 43.Mai bine se pregatea de scoala.Nu avea chef sa mearga repede.
Se ridica alene din pat si se duse catre baie.Termina repede si se imbraca cu ce ii veni la mana.O pereche de pantaloni,o maleta si o jacheta impreuna cu niste cizme fara toc.
Isi dadu bluza de pe ea.Amintirea acelui sarut ratat cu brunetul ii reveni in minte.Se stramba.
Continua sa se schimbe cat mai repede.Nu mai rezista in casa.Vroia cu disperare ca aerul rece sa ii inunde narile si sa ii ravaseasca parul.Simtea ca peretii se strang in jurul ei.
"Ce prostie ! Ah,trebuie sa ies !"
Spuse in gand si cobora in graba scarile,doua cate doua.
-Mykato,am plecat la academie! striga fata in timp ce deschise usa.
-Dar,fata mea,e devre… . dar nu mai termina de spus ca rozalia deja inchise usa in urma ei.
Doica dadu din cap in semn de dezaprobare.Stia ca Sakura era tulburata,dar se linisti imediat.Fata era o luptatoare in toate sensurile.Va face ea fata la tot.
Vantul batea cu putere peste sat.Lumea deja misuna pe strazi.Cerul era mohorat.Nu avea sa fie o zi prea calduroasa.
Suvitele fetei erau fluturate puternic de vantul rece de toamna.Ochii incepeau sa ii lacrimeze.Nu stia sigur daca era din cauza vantului sau din cauza sentimentului de melancolie care o cuprinse.Cert era ca se abtinea cu greu sa nu se tranteasca in mijlocul drumului si sa inceapa sa planga pana va uita totul.
Copila ofta prelung.Stia ca nu va face asta,desi si-o dorea din tot sufletul.Se forta sa mearga incontiuare.
-Hei,Sakura ! striga cineva din spatele ei.
Rozalia se opri si se intoarse.
-Buna Naruto ! spuse fara vlaga aceasta cand baiatul se apropie de ea.
Blondul ii arunca unul din zambetele lui uriase.
"Naruto cel vesel mereu.Cum sa nu zambesti la randul tau cand il vezi ?" gandi fata.
Multumea in sinea ei ca exista cineva care oricat ar fi ea de deprimata o va face sa rada mereu.
Sakura zambi cald si porni cu blondul alaturi de ea catre academie.Mersera lent,discutand despre ce facuse Naruto in sat cu Hinata.
-A ras la toate glumele mele. spuse plin de sine baiatul in timp ce zambea si mergea cu mainile la ceafa.
-Era de asteptat. chicoti fata.
-Adica ?
Fata il privi uimita.Cum de inca nu isi dadu-se seama ? se intreba fata.Logic !Doar era Naruto.isi raspunse singura la intrebare.
-Of,Naruto ! exclama fata.
-Ce-i ? Ce am mai facut ? intreba confuz acesta.
"Probabil ca Hinata imi va multumi mai tarziu.Sper ! " gandi rozalia.
Trase aer in piept si ii spuse baiatului ce casca ochii la ea,asteptand un raspuns :
-Hinata te iubeste.
Naruto se opri din mers,ramand cu gura casca la propiu.
-Pe bune ? intreba blondul.
Copila isi dadu ochii peste cap amuzata.
-Da.Crezi ca as glumi cu asta ?
Zambetul lui imens lua locul mirarii.
-Pazea Hinata ca vine Naruto la tine ! spuse el gesticuland cu mainile.
Pe rozalie o bufni rasul.
-Sa inteleg ca o placi ? intreba fata in timp ce il privea cu viclenie.
Naruto dadu scurt din cap si merse,mai bine zis topaia,cu zambetul pana la urechi.
Sakura era bucuroasa pentru ei.Macar cei doi sa se iubeasca.Ce n-ar fi dat sa fie asa usor si la ea.Nu.Ea trebuia sa se indragosteasca de cel mai neaccesibil si dorit baiat din sat.Copila ofta si continua sa se certe in gandul ei pentru asta.
Ajunsera in curtea academiei.Desi era inca devreme,erau destui copii ce umblau pe acolo.
-Hinata ! striga blondul cand o vazu pe fata in grupul lor de prieteni.
-Naruto,stai! spuse fata si il prinse de incheietura pe baiat.
Acesta o privi cu ochii aceia albastri intensi.
-Ai grija ! Nu o da in bara,bine ? spuse prudenta rozalia.
Blondul dadu din cap de mai multe ori in semn afirmativ si alerga catre Hinata.
Sakura zambi si merse catre ceilalti.
Din nou sentimentul acela provocat de vis aparea in ea.Inima i se stranse si abia putea bate.Ii trebui toata taria pe care o avea sa zambeasca din nou cand ceilalti o salutara.Isi dorea sa se sune mai repede si sa trebuiasca sa stea in banca fara sa spuna nimic.Nu stia cat mai rezista prefecatoriei pe care era nevoita sa o puna in fata celorlalti ca sa nu intre la suspiciuni.
Se suna de ora.Copila ofta multumita.Nu credea ca va ajunge sa iubeasca acel sunet strident.
O lua inaintea prietenilor ei catre clasa.Merse atat de repede pe scari ca ajunse prima in clasa.Se aseza in banca ei si astepta sa intre profesorul.
Batea nervoasa cu degetele in banca pe cand ceilalti elevi se asezau la locurile lor.
Cineva se aseza in stanga ei.Il privi.Sasuke.
"Perfect! Alte amintiri." spuse nervoasa copila.
Nu mai rezista valurilor de emotii ce o cuprindeau.
Se forta si ii zambi.Acesta doar o privi.
"-Ce-i cu ea ?" intreba partea buna.
"-Nu stiu,dar nu e in apele ei." constata Uchiha.
Continua sa se uite la rozalie.Acesta privea absenta banca.Nu ii statea in fire asta.
Profesorul intra salutand politicos.Copii ii raspunsera la salut.Aveau ora de Istorie a Konohondei.
Sakura se bucura in sinea ei.Stia ca la acesta ora nu trebuia sa fie atenta,asa ca isi puse capul pe mainile incrucisate pe banca.Macar acum nu mai trebuia sa afiseze acel zambet fals.Nu ii vedea nimeni fata.Era incradata de suvitele roze.
-Elevi,astazi va voi povesti despre vestitul clan al Ingerilor. spuse senseiul si tranti o carte jerpelita pe catedra.
Capul fetei se ridica brusc.



Sper ca va placut…Bye !
Sunt prima, sunt primaaaa!!! Dau edit dupa ce citesc :X

Edit: Minunat, absolut minunat! Capitolul asta e extraordinar. Imi place la nebunie cum ai descris entimentele Sakurei. Descrierea visului e absolut geniala. GENIALA iti spun!
Descrierea si naratiunea. Ce sa mai zic. Sunt superbe ca de fiecare data.
Tu, tu, rea ce esti! M-ai lasat in suspans.
O Doamne, o Doamne! Despre ce se gasi si profesorul asta sa vorbeasca.
Esti extraordinara, incredibila!
Imi doresc sa nu se termine niciodata ficul asta!
Astept nerabdatoare urmatorul capitol si sper sa nu ne mai faci sa asteptam atat ca acum[Da` a meritat asteptarea^___^]
Paiii...ce sa mai zic...
Chuu, Gambate si sa vii repede, repejor cu nextu` :X
Hei Oana ce faci? Asta e un capitol inainte de scoala asai? =_=" Umm pai sa vedem ce sa spun. Parerea mea este aceiasi ca si pana acum. Este dragut si asta conteaza. Descriere, naratiune, dialog si actiune toate bune si frumoase si devreme acasa. Nu prea stiu ce sa zic. Ai avut detoate si m-ai surprins de-a binelea 8-> A fost asa de incitant. De abia astept sa citesc urmatorul capitol si sa vad ce mai urmeaza, sau mai bine zic ce peripetii le mai pregatesti celordoi 8-> Pai nu prea stiu ce sa zic... Succes in continuare si spor la scris ^.^

Capu Chuu' >:D<
Asta este un capitol incredibil, te-ai intrecut pe sine, sper ca urmatorul sa fie la fel, desi nu ma mir ca va fi.Oare Sasuke isi va da seama ca Sakura e inger, cred ca da, vazand ce reactie a avut cand a auzit tema lectiei o sa-si dea seama. Oare Sasuke va fi furios ca Sakura la mintit q ceva atat de important?Ma intreb daca un inger are voie sa se indragosteasca de un muritor, eu cred ca nu, nu mai tin minte daca ai mentionat inainte.Pui atat de rar capitolele incat ar trebui sa le citesc dinou ca sa stiu ce s-a intamplat.Te rog frumos sa pui acest capitol mai repede.Imi place mult povestea ta, dar nu-mi place ca ne lasi atata sa asteptam:zuppy08:, de ce faci asta?Crezi ca daca nu ai com nu ai fani, sa sti ca ai multi, si toti iti adora pov.:zuppy08:.Eu mi-am facut de curand cont, dar sa sti ca iti citeam povestea, si imi place mult, dar parca imi placea mai mult cand nu cerei 20 de com, pare atat de fals.Povestea ta e incredibila, dar omul uita ce se intampla, eu am uitat aproape tot, nu mai stiu decat insensialul, o sa trebuiasca sa citesc iar.Ino e fitoasa?Nu imi amintesc.Vezi am uitat asta si multe alte lucruri care sunt forte importante.Sper ca pe acest capitol sa-l pui repede, sa nu trebuiasca sa citesc inca odata toata pov ta plus acest capitol.Te implor din toata inima mea, inima mea te roaga iar mintea se gandeste la pov, ce combinatie.
SCUZE DACA TE-AM SUPARAT.VREAU CONTINUAREA!:zuppy04:
Deci :
adaioana nu cred ca am cerut mult cand v-am atras atentia la comuri...avand in vedere cat efort depun la fiecare capitol...nu cer mult cand vreau sa imi fie comentata scrierea...deci pur si simplu imi cer dreptul ca scriitoare...si inca un lucru...daca citesti capitolele cu atentie si esti si fan adevarat iti spun eu ca tii minte daca Ino e fitoasa sau nu ( si da,e fitoasa )...in fine..am vrut sa clarific asta ;).
♥тαмι♥ nu te teme...descrierea si naratiunea vor ramane aici in Romania...nu pleaca nicaieri..dupa cum vezi capitolele mele au o lungime considerabila,deci iti dai seama ca la mine un capitol va contine mereu naratiune si descriere din belsug...nu le trimit nicaieri prin lume pentru ca sunt obsedata de detalii...de aceea scriu atat de amanuntit :P.
Si pentru ceilalti cititori sper sa termin urmatorul capitol dupa primele zile de scoala...dar nu promit nimic...depinde de ce orar o sa am la scoala...e si mai rau ca sunt de dupa-amiaza si mai si fac 7-8 ore pe zi...eh...sper sa termin repede...sper ;))...astept comentariile voastre legate de capitol ;). Bye!
Cap.20…..uhuhu…sa o tin tot asa…scuze de intarziere…de vina scoala…sper sa va placa…comentati cat mai mult…spor la citit!



Cap. 20 : "-Si vrei sa te cred,nu ?"



Ameteala o cuprinse din cauza ridicari capului atat de brusc.Simtea ca lumea se rupse in doua.Parca ii cazuse ceva in cap.Mai bine primea pumni decat asta,s-ar fi simtit bucuroasa daca era batuta.Macar scapa cu cateva rani.Dar cu asta,nu stia cum sa impiedice profesorul ce deschise cartea mare si cauta o anume pagina.
Rotitele mintii mergeau lent,mult prea lent ca sa gaseasca o solutie acum.Parca primise o lovitura sub centura.Totul se intamplase pe neasteptase.
De ce asta ? De ce acum ? De ce ea ? se tot intreba copila incercand sa gaseasca o solutie.
Brunetul o privea suspicios.Nu stia de ce isi ridicase capul atat de brusc.Pana acum parea asta…adormita,vulnerabila…parca bolnava si acum o vedea disperata.Nu stia ce sa mai creada.Il ingrijora starea fetei.
-Clanul Ingerilor a fost cel mai puternic clan existat vreodata.Au fost trimisi pe Pamant de catre Dumnezeu in scopul de a pastra linistea si pacea pe aceste meleaguri.Ingeri erau fiinte pure si … . profesorul continua sa vorbeasca gesticuland cand si cand.
Pumni fetei erau stransi,unghiile intrau cu putere in piele.Nu simtea nimic.Nu putea,era mult prea…socata.Implora Cerului sa fie doar un alt vis.Nu stia daca mai facea fata.Mult prea multe erau pe capului unei fetei de 14 ani.
Ochii rozaliei se ingustara de hotarare.Nu era o simpla fata.Era un Inger,un Inger Negru.Ea era Regina Ingerilor.Cea mai puternica fiinta de pe Pamant.Trebuia sa faca fata,fie ca poate sau nu.
Respiratia ii se calma si isi facu un plan rapid in minte.
-Baieti ?! spuse aceasta incet pe o voce sugrumata si intinse mana catre umarul lui Naruto.
Blondul isi intoarse privirea catre ea.O privea bland,zambind.
Cand baiatul vru sa o intrebe "Ce este ?",Sakura isi dadu ochii peste cap,ii stranse umarul blondului si cazu catre el,lesinand.
Sasuke o prinse de spate ridicand-o inapoi in scaun.
Apoi totul se derula rapid.Brunetul stiga catre profesor,elevi se stransera in jurul banci,Naruto incerca sa o trezeasca pe fata.Panica plutea in aer.
Satul sa vada ca nimeni nu face nimic,Uchiha o lua in brate,sari peste banca si fugi catre infirmerie.Ceilalti il urmara,curiosi.
"-Functioneaza !" spuse usurata fata in sinea ei.
"-Faza cu lesinatul merge de fiecare data." spuse vesela egoul rozaliei.
"-Nu imi vine sa cred ca se preda despre Ingeri.Fix asta imi mai trebuia."
"-Hei,e cel mai puternic clan.Era logic sa vorbeasca despre el."
Rozalia nu mai continua.Se lasa si mai moale in bratele baiatului si incerca sa-si opreasca un zambet.
Planul ei functionase.Se bucura ca macar aici i-a mers totul ca pe roate,desi idea parea ridicol de simpla,adica sa lesine,nu credea ca ceilalti o s-o creada.Multumi Cerului ca reusise sa intrerupa lectia.
Sasuke navali in cabinet si o puse cu grija pe copila pe un pat mic,cu asternuturi albe.Un doctor deja se ocupa de ea.
O asistenta il conduse cu forta pe brunet din incapere si pe ceilalti elevi,lasand doar profesorul sa intre.
"Ceva nu-mi miroase a bine aici.Nu avea cum sa lesine asa din senin." spuse baiatul in gand,plin de nervi si intrebari.
Nu intelegea ce era cu fata asta.Ascundea un mare secret,uneori se purta straniu,ca astazi,iar acum poc…lesina,asa din senin.Era ceva in neregula si el avea sa afle.Nu mai suporta sa fie mintit,nu cand o iubea.Vroia sa stie tot despre ea,asa stia ca si el facea parte din ea.
Simtea ca Sakura ii era datoare intr-un fel.El ii povestise trecutul sau,acum era randul ei.Nu se va da batut asa usor ca pana acum,va afla trecutul fetei,fie ca-i place sau nu.
Copii susoteau intre ei,nimeni nu indraznea sa vorbeasca tare.Cu toti se intrebau cum se simtea Sakura si de ce lesinase.
"-Sakura nu fa asta ! O sa para mult prea…of..nu stiu..pur si simplu nu e bine.Dupa asta o sa te supuna cine stie la cate mii de teste." spuse egoul fetei disperata,incercand in zadar sa o opreasca pe acesta.
"-Daca mai lungesc mult mascarada asta,o s-o patesc mai rau." spuse copila hotarata.
Doctorul ii examina ochii cu o mica lanterna.Sakura ii stranse puternic si ii deschise incet.
Profesorul rasufla usurat.
Se ridica ajutata de catre medic si spuse incet :
-Ce sa intamplat ?
-Domnisoara,ati lesinat din senin.Dar o sa aflam noi cauza,nu va temeti. spuse serios doctorul
"Da,asta imi trebuia,un doctor foarte responsabil si pasionat de munca sa." gandi fata incercand sa para cat de cat calma.
-E doar din cauza oboseli.Nu am dormit prea bine azi noapte. spuse copila si se ridica in picioare.
Visul ii reveni in minte cu repeziciune.Sakura se concentra si il alunga.Nu avea acum timp de el.Doctorul o cerca prea minutios si nu ii trebuia si altceva pe cap.Era deja satula de cate belele avea.Totusi se bucura ca reusise se intrerupa lectia.Nu stia de ce,dar nu era bine ca lumea sa isi aminteasca de clanul Ingerilor,ar fi cateva asemanari care i-ar conduce catre ea.Si asta ar distruge tot.Tot secretul ei,tot planul.De aceea tinea atat de mult ca nimeni sa nu stie despre asta,ca era un Inger Negru.
Fara sa mai spuna ceva sau sa astepte aprobarea medicului,iesi furtunos din cabinet.Se opri in dreptul usii din cauza multumi de copii ce nevalira pe ea.
-Sakura,esti bine ?
-Ne-am facut atatea griji…
-Ce ma bucur ca esti bine…
-Cum te simti ?
Sute si sute de intrebari,spuse mult prea repede ca rozalia sa poate raspunda la ele.
Ii privea oarecum speriata.Nu stia ce sa faca.
"Ah !Fac ce fac si iar intr-un in alta chestie." gandi copila nervoasa si exasperata.
Se saturase de tot.Dar stia ca nu putea abandona.Nu putea si nici nu vroia cu adevarat.Puterea aduce cu ea si responsabilitati.Rozalia stia asta foarte bine si accepta,chiar daca asta nu era usor.
-Sunt bine.Oboseala de vina. spuse si scapa cu chiu cu vai din multime.
Mergea cu pasi repezi,mai bine zis mai,mai ca alerga catre iesire.Vroia sa iasa mai repede,nu mai vroia sa dea nas in nas cu vreo un coleg.
Vantul rece batea linistit cand fata iesi afara.Era liniste,copii inca aveau ore.
Se aseza pe o banca si privi cerul,gandindu-se.Nu stia la ce exact,prea multe avea acum in minte,prea multe ii se insiruiau.
Rasulfa incet si pleopele ii erau grele.Nu era obosita fixic,era obosita mintal,nu mai facea fata atator ganduri,amintiri si sentimente.Ce n-ar da acum sa faca sa explodeze ceva.
-Da stiu ca te grabesti,nu gluma.
Rozalia tresari puternic.In spatele ei,statea rezemat pe coate de marginea bancii,Sasuke.
-Aveam nevoie de aer. spuse simplu fata,incercand sa para cat mai naturala.
Brunetul inconjura banca cu pasi lenti,tinand mainile in buzunare.
Rozalia strangea mainile ce se odihneau pe picioarele ei si-l privea pe baiat cu coada ochiului.
Uchiha se aseza la 3 palme de ea,privind cerul.
Vazand ca acesta nu spune nimic si nici prea curand nu va pleca dupa cum se observa,copila spuse ferm :
-Ai venit sa imi tii companie sau ce ?
Acesta o privi calm.
-Vroiam sa ma asigur ca nu mai lesini pe aici.
"Au ! Atinse punctul sensibil." isi spuse fata strangand incet din ochi.
-Sunt bine,multumesc de grija ! spuse copila stiind ca nu asta intentiona baiatul defapt.
Pentru prima data de cand il cunoscuse,vroia ca el sa plece,chiar daca nu isi dorea asta cu adevarat,o vroia doar pentru ca stia ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Nu stia daca de data asta va scapa basma curata.De asta ii era frica.
Sasuke nu isi dezlipi privirea de la ea,vroia sa vada daca iar mintea.
Vazand cum o priveste,clatina incet din cap si se ridica brusc de pe banca.Vroia ea sa plece daca el nu o facea.Nu vroia sa puna in pericol secretul ei.
Facu jumatate de pas si baiatul o prinse de incheietura.Nu o surprinse deloc,se astepta la asta.Ofta prelung si se intoarse la baiatul ce o privea insistent.
-Ce este ? il intreba cu o nota de asprime in voce.
Incerca sa para dura,dar nu-i reusea deloc.Nu in prezenta lui mai ales.
-Vrei sa imi spui si mie ce-i cu tine ? spuse pe o voce grava,strangand incet incheietura fetei.
-Nu stiu la ce te referi ?
-Nu ma minti,Sakura ! spuse imperios acesta si cu o smucitura o trase aprope de el.
Fata incremeni.Abia dupa vreo 10 secunde isi aminti ca trebuia sa respire.Ochii aia impunatori si negri,parca o ardeau din interior spre exterior.Mana calda,dar puternica ce ii strangea putin cam tare incheietura.Respiratia lui accelerata.Toate astea o blocau.
-Nu te mint. ii spuse fals aceasta.
-Si vrei sa te cred,nu ? spuse ironic ridicand o spranceana.
De ce trebuia sa aiba atatea pe cap ? se tot intreba fata neajutorata.Ura faptul ca toate se intamplau in acelasi timp.Una peste alta,veneau cu repeziciune peste ea.Si trebuia sa se descurce intr-un timp cat mai rapid,precum si acum.
-Crezi ce vrei ! spuse aceasta pe o voce ce nu-i apartinea ei si se smulse din stransoarea acestuia,plecand din curtea scolii.
Sasuke ramase locului,urmarind-o cu privirea.Stia ca spuse asta doar ca sa-l indeparteze si sa scape.Dar baiatul era hotarat,mai hotarat ca niciodata,va afla totul despre Sakura.
Alerga pe strazile satului.Alt val de amintiri despre vis.Se opri brusc din alergat,cat pe ce sa se impiedice facand asta.Privi inainte la multimea de oameni ce roiau pe langa ea.
Padurea.Trebuia sa se duca in padure.Macar acolo era liniste si pace.Nu avea cine s-o deranjeze.Se bucura la gandul ca acolo se gaseau din belsug copaci si bolovani.Stia ca se va descarca.
Alerga din nou,ignorand amintirile.Vroia sa ajunga mai repede la padure.Ocolea cu repeziciune satenii si isi controla respiratia,facand-o mai lenta.Nu vroia sa oboseasca de pe acum.
-Unde e Sakura ? intreba Naruto cand il zari pe Sasuke in clasa.
Brunet se uita la el cu aroganta si dadu scurt din umeri.Se aseza in banca in timp ce blondul il privea cu ura.
Nu stia de ce il minte pe Naruto.De fapt nici el nu stia de ce nu o urmase pe fata.Macar sa se asigure ca e bine.Stia ca Sakura isi purta singura de grija asa ca se mai relaxa putin.
In mintea lui se succedeau milioane de imagini si idei.
Era frustat din cauza fetei.Vroia sa afle cat mai repede cu putinta ce-i cu ea.
-AAA ! tipa fata cand isi lua avant si distruse un imens bolovan.
Isi rezema mainile de genunghi,incercand sa se odihneasca cat de cat.Dar nu avea timp de odihna,nu cand amintirile inca o copleseau.
Se ridica brusc.Prea brusc.O usoara ameteala ii cuprinse capul,dar scutura ferm din el si se repezi la primul copac ce il zari.
Orele se terminasera.Copii plecau grabiti catre casele lor.Singurul care nu se grabea,era Sasuke.Era cu gandul la Sakura.Vroia sa se duca sa o caute,dar stia ca avea nevoie de spatiu.Va afla el cat de curand posibil ce se intampla cu ea.Stia asta,ba chiar o simtea.
Strase puternic pumni si merse mai departe,incercand sa ignore impulsul ce ii macina inima,de a o cauta pe Sakura.
Rozalia statea rezemata de trunchiul unui copac,pe jumatate distrus,si privea cerul.Gafaia puternic si mainile o dureau.Folosise chakra,dar o consumase deja pe toata si ultimile lovituri isi lasasera amprenta pe palmele ei.Era transpirata toata si vantul rece de toamna nu facea alt ceva decat sa ii buburuzeze pielea.Fior peste fior ii strabateau sirea sinarii.Nu stia daca era din cauza frigului sau de la oboseala.Cert era ca se simtea mai descarcata.Macar atat.
Inspira adanc de 2 ori si incepu incetul cu incetul,una cu una,sa ia fiecare problema si sa ii gaseasca o rezolvare.
Se simtea goala,dar in acelasi timp plina inauntrul ei.Avea nevoie…nici ea nu stia ce vroia.Poate o imbratisare sau un umar pe care sa planga.Si toate ar fi mai placute daca ar fi fost…Sasuke.
Ii se parea patetic ceea ce gandise acum,dar cum sa spui ca dragostea e patetica.
Copila zambi obosita.Ridica capul catre cerul ce ameninta cu nori mari si negri,o ploaie.Fetei ii convenea,se va racori.
Iubea ploaia usoara.Sa simta fiecare picatura cum ii atinge cate o particica din piele,parca cineva ar fi mangaiat-o.
Inchise ochii,zambetul ii se largi.Picaturile de ploaie usor reci,coborau catre sat.Primul strop,al doilea,al treilea si asa mai departe.Incetul cu incetul corpul fetei era brazdat de apa.Se racori.
Gandea mult mai limpede acum.Ascultand picaturile de ploaie si stand acolo in padure,gasi repede rezolvare la probleme ei.
Dupa mai bine de 10 minute se ridica incet de pe pamantul ud si intinse bratele pentru a simti picaturile.Se invarti de 2 ori si pleca incet,prin ploaie,catre casa.
Noaptea se lasa incetul cu incetul peste sat,luand locul lumini.Felinarele se aprinsera si greieri deja cantau.
Sakura mergea,parca plutind de fericire,pe strazile satului.Se simtea mult mai bine.Rezolvase fiecare problema si desi era uda leoarca,nu-i pasa deloc.Ba chiar ii placea.
"-Multumesc ploaie !" spuse copila in gand si se roti inca o data.
Fiecare por al ei emana bucurie.Bucuria reusitei.
Merse de data asta mai incet,vrand sa savureze minunata ploaie.Desi ii era cam frig,ignora asta si incepu sa fredoneze o melodie.Incetul cu incetul,chakra se acumula iar in ea.O minunata caldura neomeneasca,ii strabatu usor corpul.
Pe la sfarsitul melodiei ajunse in fata casei lui Sasuke.Se opri ganditoare.Se purtase cam urat cu el,desi o facuse pentru propia ei protectie.
O lumina se zari printre draperiile unui geam.Copila zambi jucaus.
-Buna ! spuse fata in timp ce baga capul pe fereastra deschisa.
Baiatul nici nu se sperie.Se intoarse si o privi curios.
-Salut ! raspunse pe jumatate vesel ca o vazuse si ca era in siguranta si pe jumatate pe acelasi ton detasat pe care il avea.
-Putem vorbi ? intreba rozalia in timp ce isi rezema barbia de mainile puse pe marginea geamului.
-Desigur ! spuse si ii intinse mana fetei ajutand-o sa intre.
Mana lui calda o stranse usor pe cea rece a ei.Iar aceea vraja se lega intre ei.
Copila il privi parca cerandu-si scuze.
Baiatul se uita la ea.Abia reusi sa isi stapaneasca un zambet.
-Despre ce ?
-Vroiam sa imi cer scuze pentru purtarea mea de azi. spuse rozalia si lasa capul in jos,desi ii venea sa rada de bucurie.
Era mult prea fericita ca reusise sa isi rezolve probleme,incat nu stia daca se putea preface prea bine sa faca pe vinovata.
-Nu ai de ce sa iti ceri scuze.Toti avem zile mai…rele. spuse Uchiha simplu.
Copila ridica capul catre el.Il privi duios si ii arunca cel mai mare zambet pe care il detinea.
Acesta zambi in coltul gurii.
-De ce esti uda olerca? Sa nu imi spui ca ai stat in ploaie ! spuse acesta aspru,incercand sa faca pe autoritarul.
Sakura rosi.
-Ba da.
-Haide sa iti dau niste haine de schimb. spuse acesta si isi dadu ochii peste cap.
-Nu.E-n ordine ! Ma duc acasa imediat.Oricum trebuie sa iti mai dau niste haine. spuse fata si pleca catre ferestra.
Sasuke o prinse de brat.O privi rugand-o sa ii spuna tot.Copila abia rezista sa nu se piarda iar in ochii lui.Intelese asa ca-l saruta pe obraz delicat si ii spuse :
-Toate la timpul lor,Sasuke ! si pleca sarind peste case cu chakra care ii revenea incetul cu incetul.
Brunetul scose capul pe geam,urmarind-o.Ofta lung si intra in casa.
Vantul ii facea pielea de gaina Sakurei.Grabi pasul catre casa ei.Nu vroia sa raceasca.Asa ii mai lipsea.
Se gandea incontinuu la el.Cat il mai iubea.Nu rezista fara sa il vada macar o data pe zi.Probabil ca ar fi incebunit,cel mai sigur.
-O,Doamne,fata mea,ce e cu tine ? intreba ingrijorata bona cand o vazu pe copila uda pana la piele.
-Sunt bine,Mykato ! Ma duc sa fac un dus ! spuse ea vesela si pleca repede in camera ei.
Arunca hainele ude prin baie si intra in cabina de dus.Din ploaie in "ploaie".rase fata.
Se simtea usurata.De parca plutea.Singurul lucru acum care nu ii dadea pace,era acel interogatoriu a-l brunetului.Rozalia se ruga in sinea ei sa uite de el si asa sa nu mai fie nevoita sa-l minta.
Inlatura ingrijorarea si isi continua vesela dusul cald.
Nimic in afara de zgomotul produs de dus,nu se auzea.Incetul cu incetul veselia rozaliei fusese inlocuita cu un sentimentul ca se va intamnpla ceva rau.
Sakura se alarma imediat.Iesi din dus,isi infasura trupul intr-un prosop si merse pe varful degetelor pana la ea in camera.De acolo se simtea impulsul.
Simtul dezvoltat al Ingerilor Negri ii permitea fetei sa simta cand ceva rau se va intampla.Si acum acest simt,o luase dea dreptul razna.
Inima rozaliei batea cu putere.Nu din cauza firici,nu ii era frica,ci din cauza concentrarii pentru asi acumula cat mai multa chakra.Acum ii cam parea rau ca si-o consumase toata in padure.Totusi ceva se mai acumulase si si-o indrepta catre pumni stransi.
Din par ii curgeau picaturi de apa si tot corpul ii tremura de nerabdare atunci cand intra,fara zgomot,in camera ei.
Copila era rosie de furie si in clipa 2 se feri de un kunai aruncat catre ea.Asa zisul atacator iesi pe balcon,urca repede pe balustrada si o privi pe fata.
Sakura il privi la randul lui.
Ii zari ochii gri.



Sper ca va placut…nu stiu cat o sa dureze pana cand postez pe urmatorul…deja am un orar care incepe la 12 si se termina la 20...deci va dati seama cat timp am…scuze inca o data de intarziere…Bye !
Hey, am apărut şi eu pe aici! Deci să iau ficul de la început, având în vedere că ficul este de când mă ştiu eu pe zup nu po spune decât respect şi ficul este minunat, nu cred că sunt prima care spune asta. Ideea este originală şi văd că vrei să mergi cu ideea până la capăt şi asta e bine. Sakura un înger negru, prima dată mă gândeam cum v-a fii ficul şi cât de repede se v-a termina şi speram ca ficul să nu se termine aşa repede şi cineva mi-a asculat dorinţa! Defapt ce să mai lungesc! Descriere ai. Naraţiunea e la locul ei. Dialogul nu e sec. Ficul este minunat.
Asta e tot ce am avut de spus, succes cu liceul şi aştept să văd ce se întâmplă în continuare!
Buna! Ete` ca apar si eu pe la ficul tau. L-am citit acum cateva zile, dar lenea-i mare si sa spun sincer, nici nu prea am avut timp.
Capitolul asta e genial, genial iti spun.
Sa fiu sincera, nici nu ma asteptam sa-i spuna lui Sasuke ce e ea de fapt. Uff, ce ne mai lasi tu in spuspans. . .
Despre figurile de stil nici nu mai trebuie sa spun ceva pentru ca sunt geniale ca de obicei.
Sper sa-i spuna in curand lui Sasuke ca e Inger Negru pentru ca vreau sa`i vad reactia, dar pe de alta parte nu as vrea deoarece vreau sa tina cat mai mult ficul asta.
Sper ca de data asta Kabuto[presupun ca el e in camera fetei] sa se lupte cu Sakura.

Pai. . . cam asta a fost tot ce am avut de spus. Succes in continuare si astept nextu`!
Am revenit cu cap.21…sper sa va placa...comentati cat mai MULT!....spor la citit !



Cap.21 : "-Ultima ora de istorie a Konohondei."



Ochii aia.Acel gri bolnavicios si sters.Si-i amintea.
Groaza si furia o cuprinse imediat.Isi inclesta pumni si respira fortat,facand zgomot la fiecare inghititura de aer.
Nu credea ca va ajunge sa urasca niste simpli ochii.Ei,bine,acum o facea.Ura din tot sufletul griul acela spalacit.
Spionul.
Erau ochii lui.Nu ii venea sa creada ca avea tupeul sa intre in casa ei.In propia ei locuinta.Nici aici nu era sigur.Nu se ingrijora pentru ea,ci pentru doica ei.Nu vroia ca spionul sa ii faca vre o "vizita" mai macabra.
Ii veni in minte,cu repeziciune,un scut de protectie,invatat de la batranul ninja.Consuma multa cheakra,dar era permanent si nici un om,fara permisiunea ei,nu putea intra in acea casa.
Hotarata sa faca acel scut cat mai repede,pasi catre balcon.Facu doar doi pasi si se opri ingrozita.
Simtea ceva cald si cleios intre degetele de la piciorul drept.Nu vroia sa se uite in jos.Respira din ce in ce mai repede.Strangea puternic prosopul.
Cand gura ii se usca complet nu mai rezista.Pasi inapoi si privi,cu grija,catre podea.
Socul o cuprinse facand-o sa cada din picioare.Se dadu rapid inapoi.
"O,Doamne ! Nu,nu,nu,nu !" spuse terifiata copila punandu-si mana la gura.
Inchise ochii si se ridica.Nu vroia sa vada din nou.Era monstruos,grotesc,demn de un adevarat psihopat.
Inima ii bubuia in piept.Buzele ii tremurau.Palmele ii transpirau.Si-ar fi dorit sa nu vada,sa nu simta,sa nu auda.Orice ar fi facut tot trebuia sa dea fata-n fata cu asta.
Deschise ochii brusc si incerca sa priveasca fara sa ii se intoarca stomacul pe dos.
Pe podeaua camerei ei,zacea cu capul frant,intr-un unghi nefiresc,plin de sange si jumatate sfartecat,un porumbel sau ce mai ramase din el.
Pentru Ingeri,porumberii erau pasari sacre,pasarile pacii.Ca fiecare animal,Ingerii le ocroteau si stimau.
Inima fetei se stranse si lacrimile ii umplura ochii.Era nervoasa,suparata si scarbita.Iar alte probleme pe capul ei.
Se incuraja singura in mintea ei si se duse catre dulap si lua o esarfa alba.Se apleca catre porumbel si il ridica cu delicatete de pe podea,infasurandu-l in acea esarfa.Se ridica si in numai doi pasi ajunse pe balcon si sari in curtea casei.Cu mainile goale sapa o mica groapa,aflata langa un copac,si ingropa porumbelul acolo.Ii era mila si inima parca ii plangea dupa acel porumbel.
Ii era greu sa se ridice de pe pamant.Se simtea precum plumbul.Greoaie si inauntru si inafara.Nu mai putu sa se abtina si isi lasa lacrimile sa curga in voie.Nu plangea in hohote,defapt nu scotea nici un sunet.Pur si simplu lacrimile curgeau.astfel calmand-o incetul cu incetul.
Isi privi mainile.Erau pline de sange inchegat si pamant.Mudara,asa se simtea fata si pe dinauntru.
Se ridica incet,sprijinindu-se de copac si sari in balconul ei.Se rezema de balustrada si incerca sa isi calmeze respiratia.O durea capul ingrozitor.
Apa.Vroia sa se spele din nou.Macar la exterior sa fie curata.La interior…ei…nu stia ce sa faca in privinta asta.
Merse agale,balaganindu-se,catre baie.Se opri.Pe podea era sangele porumbelului.Ofta zgomotos si se duse catre baie sa ia ceva ca sa curete.Nu vroia ca doica ei sa afle.
Se intoarse cu o carpa umeda si sterse sangele.Se bucura ca stomacul ei rezistase.Nu vroia sa curete inca ceva.
Termina rapid si stranse carpa rosie in mana,dar ceva parca pulsa in ea.Rozalia o privi cu precautie,precum ai privi un animal ce te fixeaza cu privirea si nu stii daca va ataca sau nu.
Carpa fusese cuprinsa de dinauntru de o lumina albastra.Copila se sperie si o scapa pe podea.Materialul murdar se deschise,ca vrajit,si lumina forma anumite litere cu sangele din tesatura.
Sakura privi inmarmurita scene ce se derula incet in fata ochilor ei.
Lumina se stinse,dar in urma sa lasa pe carpa un mesaj.Fata ridica materialul in timp ce degetele ei tremurau frenetic.Il tinu intre degetul mare si aratator,isi inclina capul ca sa poata citi.

“Asta-i doar inceputul…toti vor muri!
Orochimaru”

"De parca mai era nevoie sa te semnezi,monstrule." spuse copila si stranse puternic materialul.
Respira rapid,durerea de cap se accentua precum si furia.Ii venea sa plece cat vedea cu ochii si sa dea de acest animal ca sa-l omoare cu mainile ei.Sa-i franca capul precum era acel porumbel.
Inchise ochii.Rasufla adanc.Se calma.
Intinse palma cu carpa in mana,cu cealalta mana facu rapid niste semne si sufla foc,arzand bucata de material.
Fumul era negru si flacarile erau rosii.Mirosul era insuportabil.Sange.Atat se simtea in camera ei.
Se duse pe balcon si arunca dintr-un simplu gest,carpa ce se transformase in cenusa.Vantul o sufla rapid,disparand.
Curat facuse,acum era randul ei.Dadu din mers prosopul de pe ea si intra in cabina de dus.Lasa sa curga apa peste ea,fara sa miste macar un deget.
Incerca sa ramana calma si sa isi stapaneasca impulsul de razbunare.
Plangea din nou.Lacrimile ii curgeau fara sa suspine.Se lipi cu spatele de sticla rece si se lasa sa cada.Se stranse si isi puse capul pe genunchi.Privea apa scurgandu-se,dar nu o vedea defapt.
Orochimaru.
Simplu nume o facea sa inebuneasca,sa turbeze de furie.
"Intr-o zi Orochimaru te voi ucide !" spuse Sakura si se ridica.
Se spala rapid de sangele si pamantul ce il avea pe maini.Iesi din dus si se imbraca in pijamale.Se aseza pe pat,in sezut.Privea locul unde gasise porumbelul.Mai vroia sa planga,dar refuza sa o faca.Planse destul,era timpul sa lupte.
Inchise ochii si inspira.Se aseza in pat si inchise ochii,adormind imediat.
"-Sasuke,nu fa asta !" spuse imperios partea intunecata a brunetului.
"-Degeaba ! Nu te asculta !" ii raspunse vesel partea buna.
"-Sper doar sa nu doarma." spuse baiatul si grabi pasul catre casa fetei.
Sarea de pe un acoperis pe altul,pana la casa rozaliei.Nu mai vroia sa scape asa usor.Vroia sa afle macar o mica particica din secretul ei,altfel simtea ca sa exploda.Nu mai suporta.Era ca lipsa de oxigen,trebuia sa afle.Altfel simtea ca inebunea.
-Sakura ? intreba baiatul incet in timp ce batea in sticla de la usa balconului.
Nu vedea in camera,perdelele erau trase.O mai striga de 2 ori si o lumina se aprinse in camera.Se auzeau pasi pe podea,ce se indreptau catre el.Perdelele se dadura la o parte,putin prea repede si rozalia se ivi,uitandu-se confuza la el.
Nu se putu abtine sa nu o admire.Asa cum era imbracata in pijamale si cu parul putin ravasit,era total rapitoare.Cum sa nu o iubesti ? se intreba ironic brunetul.
Copila il privi.Nu stia ce se intamplase de venise la ea,dar spera ca asta sa nu ii mai aduca si alte probleme.
Deschise usa balconului si vantul intra in camera.Asta o facu pe fata sa tremure usor.
-Intra ! ii spuse incet aceasta.
Brunetul o privi.Copila avea privirea obosita,nervoasa si arata ca si cum ar fi plans.Chiar era ceva in neregula cu ea,constata acesta.Inima ii pulsa puternic si se topi precum gheata sub razele fierbinti ale soarelui.Se simtea ca si cum te-ai uita la cel mai dragalas animal.Ochii ii se incalzira si emanau iubire.Un mic zambet ii aparu pe fata.Ii prinse mana fetei,era rece.Isi impletici degetele intre ale ei.O trase usor catre el.Nu opuse rezistenta sau ceva semanator.Il privea usor confuza,dar ii zambea bland cu ochii inca indurerati.Un zambet mai mult fortat.Se vedea ca nu era in stare de mai mult.Trebuia sa afle ce e cu ea.
Era atat de extenuata ca nici nu mai reactiona la atingerea brunetului.L-ar fi lasat sa faca ce vrea cu ea.Nu ii pasa.Era prea rupta de cei din jur.Putea sa se destrame cerul in doua ca ea tot nu ar fi observat.Era total absenta.Totusi se bucura ca il vedea.Ochii aia negri,frumosi,ce o facea sa zambeasca.Desi stia ca nu era cel mai reusit zambet al ei,dar macar zambea.Se intreba daca era rosie in obrazi,dar stia deja ca nu.Singurul lucru ce mai trecea de acea bariera impusa de extenuarea mintii,era dragostea ce i-o purta baiatului.
Se afla la doar o palma distanta de el.Degetele lui le strangeau usor pe ale ei,incercand sa ii le incalzeasca.Privirile lor se unira iar.El incerca sa inteleaga cu ea,dar oricat ar fi incercat nu putea.Aceasi situatie era si la rozalie.Brunetul stia foarte bine cum sa-si ascunda sentimentele.
Copila nu mai suporta tacerea ce se asternuse intre ei si spuse pe un glas stins :
-Ce sa intamplat,Sasuke ?
-Aceasi intrebare ti-as putea-o adresa si tie.
Rozalia inspira greu.Aerul rece ii zgaria gatul,arzand-o.Mintea ei ii dadea un semnal de alarma cu privire la brunet,simtea ca iar va fi supusa unui interogatoriu.Inca o data oboseala isi spuse cuvantul si fata nu baga in seama micul semnal ce ii facea ca tot corpul sa tremure.Totusi se lasa condusa de creier si raspunse fara sa isi dea seama la intrebarea baiatului.
-Oboseala de vina. spuse pe jumatate adevarat.
Uchiha o privi.Ii zari ochii cu o secunda inainte ca ea sa isi lase capul in jos.Da,mintea.Nu era din cauza asta.Arata obosita,dar ceea ce ii provocase aceasta stare,acel ceva vroia el sa afle.
Simtea ca o priveste,dar nu asa cum o facuse adineauri ci cu aceea privire intensa si puternica.Spera sa nu ii fi vazut ochii.Stia ca-si va da seama ca mintise.
Tot corpul ei nu mai avea vlaga.Pana si cel mai mic vantisor o face sa tremure,dar nu de frig ci pur si simplu ca nu se mai putea tine pe picioare.Inca cu privirea in pamant,se aseza pe un scaun si isi stranse halatul.
Degetele picioarelor nu le mai simtea din cauza frigului.O enerva faptul ca el nu acceptase sa intre in casa.Macar acolo era cald.
Mainile ii tremurau in timp ce strangeau o bucata din halatul alb.Privea absenta in jos incercand sa isi revina in fire,dar fara succes.Se simtea de parca ar fi baut si acum se trezise din betie.De parca ar fi luat o supradoza,dar stia ca mintea ei obosise de atatea probleme si trupul suporta consecintele acum.Se simtea asa de fragila inca daca o prindea cineva de incheietura maini ar fi rupt-o cu siguranta.
Auzi pasi brunetului si il vazu lasandu-se pe vine ca sa-i poate vedea fata.Din cauza panici,copila inchise ochii.Vroia sa doarma si nimic mai mult.Stia ca va inebuni daca mai avea si alte probleme pe cap.
Ii atinse mainile si i le stranse usor.
-Imi pare rau ca te-am trezit si ca te tin afara in frigul asta,dar nu vroiam sa ne auda doica ta.Asa ca voi trece direct la subiect. spuse acesta si fata isi inalta capul pentru a-l privi.
Ceva din mintea rozaliei ii spunea ca nu-i a bine.Asta ii facu palmele sa transpire.Astepta ca un condamnat,executia lui.Stia ca inca o problema se ivea,dar era mult prea obosita ca s-o opreasca din timp.Asa ca inchise ochii si astepta sa auda glasul baiatului.
-Vreau sa stiu adevarul Sakura !
Nu credea ca o s-o doara asa de mult,credea ca se pregatise indeajuns inca sa primeasca aceasta lovitura fara sa ii se opreasca respiratia.Se inselase.O durea ca o rana deschisa.Deschise gura ca sa ia aer,dar ii era imposibil.Ii se forma un nod in gat ce ii apasa pe plamani.Simtea ca ceva o stivea pe dinauntru.Deschise ochii si privi mainile brunetului peste ale ei.
"Doamne te rog,fa sa fie un cosmar ! Orice,dar nu asta.Nu pot ! Nu vreau ! Nu am cum sa ii spun.E mult prea periculos pentru el,defapt pentru noi toti." isi spuse in gand copila incercand sa isi faca curaj.
Respira cu dificultate,dar macar respira.Isi musca buza de jos,ridica capul si-l privi drept in ochii pe baiat.Avea nevoie de toata stapanirea de sine sa nu izbugneasca in plans.
-Imi pare rau Sasuke,dar nu-ti pot spune !
Acesta ii stranse mainile si se apleca si mai mult de fata ei.
-Pot macar sa stiu de ce ?
Sakura isi rasuci capul.Privi luna.Ochii ei deja incepeau sa lacrimeze,dar ii inchise brutal si isi opri lacrimile.
-Stii deja.
Sasuke se ridica enervat.
-Stiu ? Chiar ? Atunci de ce de fiecare data cand vorbesc cu tine,ma bagi in ceata ? intreba aceste pe un ton grav.
Cuvintele brunetului o dureau pe fata.Ca si cum ai pune sare pe rana.Ce ironie ! Nu ii spunea adevarul pentru protectia lui,dar el ii facea rau ei prin incercarile lui de-al afla.
-Sasuke…te rog… . spuse copila pe o voce tremuratoare incercand sa isi stapaneasca lacrimile.
Uchiha era mai hotarat ca niciodata.Vroia sa afle,dar incerca sa nu o faca sa sufere.
-Sakura,vreau sa stiu ! spuse baiatul si se lasa iar pe vine,in fata ei.
Rozalia il privi indurerata.Stia ca ii era datoare intr-un fel,dar nu putea.
-Si eu as vrea sa iti pot spune,dar nu pot.
Sasuke se ridica din nou.Se duse catre marginea balconului si-l stranse cu putere abtinandu-se sa nu tipe de nervi.
Rozalia se ridica la randul ei.Cu teama,merse langa el.Nu stia ce sa-i spuna,dar isi dadu seama ca acum cuvintele erau de prisos.
-Te rog,Sakura ! Da-mi macar un indiciu,ceva,orice ! Simt ca s-o i-au razna daca nu aflu. spuse acesta uitandu-se la ea si prinzand-o de maini.
Tanara lasa capul sa-i cada in jos.Tot corpul ei tremura.Toata fiinta ei bubuia.Era tulbura si obosita.Vroia ca asta sa se sfarseasca.
-Ultima ora de istorie a Konohondei. spuse fara sa se uite la el.
Nu stiuse cum de avusese curajul sa ii spuna.Ceva din inauntru vorbi in locul ei.
-Atunci cand ai lesinat ?
Copila scutura capul in semn afirmativ.
Se trezi pe neasteptate ca era imbratisata de catre el.Nu stia ce sa faca,parca uitase cum sa imbratisezi.Uitase tot.Le lasa moale in bratele lui,topindu-se la caldura corpului sau.
-Multumesc ! sopti acesta si o saruta pe crestetul capului.
Gata.Sakura nu mai rezista oboseli.Era mult prea mult.Se simtea ca o coarda elastica pe care cineva o intinse la maximum si acum plesnise.Inchise ochii si adormi instantaneu.
Brunetul simtind ca ea se lasa sa cada,o prinse si o duse repede in camera ei.O puse pe pat si incerca sa isi dea seama ce are.Constata cu usurare ca adormise.Se ridica de pe pat,lua patura si o inveli pe fata.Ii saruta obrazul si o mai privi pret de 5 minute.Cu greu se dezlipi de ea si pleca catre casa.Ar fi stat si toata noaptea doar s-o priveasca.
Vroia sa stea langa ea,sa o tina in brate,sa-i auda respiratia calda si regulata.Era mai bucuros ca niciodata.Fata ii spuse un indiciu.Acum nu avea alt ceva decat sa se concentreze sa afle ce era cu aceea ora.
Mergea lin pe strazile luminate de felinare.Nu se grabea catre casa,desi ii era cam frig.Nu ii era somn.Cum sa poata dormi cand Sakura cedase putin si dezvalui o mica portita catre secretul ei ? Nu avea cum si nu-i pasa ca maine va fi obosit.
Zambi,isi puse mainile in buzunare si merse mai departe catre locuinta lui.



Sper ca va placut…si scuze ca este mai scurt,dar am zis sa vi-l dau asa cum este…pana la celalalt cap. o sa mai dureze asa ca vi-l dau pe acesta mai repede…bye !
Oana >:D< scuze ca nu am comentat la celalalt capitol dar acum am vazut ca l-ai pus si pe ala O.O Oricum acum am venit de la liceu si am vazut ca ai pus nextu. Am citit si mi-a placut.
Este fain, si ma lasi uimita. Vad ca capitolu asta a ajuns mai repede :>
Mie una imi convine.
Ai talent pentru asta si banuiesc ca se trage de la actorie nu? : - ? Oricum este fain. Practic tot ficul este asa.
Nu am ce sa zic contra ...
Astept nextul si sper sa fie la fel de dragut ^.^ Succes in continuare.

Capu Chuu'
Hey Oana ! >:D< Ce mai faci ? ;;] Bla bla bla.. asa mai departe. Bine ca mi-a zis sisu' de acest capitol ca de nu nici maine nu cred ca il citeam :]] Ei bine.. nu am cuvnite. Am ramas.. pff.. Imi ziceam ca am in fata ochilor cel mai superb fic :X Il ador. E asa de minunat. Descri totul asa de frumos. Atat de.. de.. nici nu pot zice in cuvinte. E totul atat de.. magnific ! Totul curge asa de frumos.. ahh.. nici nu stiu cum sa ma exprim :]]
Pai.. te astept cu urmatorul capitol cat mai repede. Mula bafta si multa, multa inspiratie in continuare ! Chuu & Gambate ! >:D< :*
Buna! Eu iti urmaresc ficul de ceva timp, dar abea acum mi-am facut cont asa ca mi-am zis sa-ti las un comentariu.
Nu am cuvinte. E superb ficul si sper sa te tii de el pana la capat[cu toate ca nu as vrea sa se termine niciodata].
Oh, si eu care speram ca Sakura se va lupta cu Kabuto:[[ Da` poate ca e mai bine asa. Cine stie.
Pai. . . in sfarsit, era si timpul ca Sakura sa-i dezvaluie o mica parte din adevar brunetului. Sper ca el isi va da seama-intr-o anumita masura- despre ce este vorba.
Il ador pe Sasuke, mai ales atunci cand e doar cu fata, singuri. Nici nu mai stii ca e el. Da, e clar! Dragostea e de vina:]]
Pai. . . ce ar mai fi de spus? De figurile de stil nici nu mai pomenesc pentru ca stii si tu si stiim si noi ca sunt perfecte. Aici nu am ce comenta. Defapt, nicaieri nu pot face asta.
As aveam mai multe de spus, dar le las pe capitolele urmatoare.
Sper sa vi repede cu continuarea care stu sigura ca va fi superba si plina de neprevazut.

*Chuu*
in sf ai venit si uh q continuarea...
simteam ca turbez daca nu vine acest capitol...
wow...cat de scarbos ai putut sa faci scena aia cu porumbelul...>:P dar imi place...:))
ei bine, ca si celelalte capitole, mi-a placut si acesta foarte mult...:X faci un capitol mai frumos decat celalalt...
de abia astept next-ul...asa ca multa bafta in continuare! si multa inspiratie! ;))
bye! :-h
Minunat! Absolut superb! Capitolul asta a fost genial[ca si celelalte, desigur!]
Cat ma bucur ca i-a dezvaluit o particica din secretul ei. Abea astept urmatorul capitol. Oare Sasuke isi va da eama care e secretul ei? Offf, haide repede cu urmatorul capitol ca mor aici de curiozitate.
Descrierea, naratiunea si dialogul au fost geniale ca de obicei.
Am vazut vreo doua-trei greselute de tastare, dar minore.
Paiii~, astept nerabdatoare continuarea pe care sper ca o vei posta in cel mai scurt timp posibil.
Bye si spor la scris!
Avand in vedere ca astazi era ziua mea…La multi ani mie !..m-am gandit sa va fac voua cititorii mei un mic cadou…sa va aduc un nou capitol…sper sa va placa…spor la citit!



Cap. 22 : "-Promit !"



Soarele.Doar razele lui puternice mai penetrau traperiile groase din camera Sakurei.Incetul cu incetul camera fetei se lumina,vestind o noua zi.
Copila se impotrivi impulsului ce ii spunea sa ramana la caldura din patul ei si se ridica in sezut.Isi puse mainile peste fata ducandu-le catre par.Oboseala ii disparuse.Asta o inviora.Se ridica si se indrepta,cu pasi grabiti,catre baie.Se opri in mijlocul camerei.Amintirile de seara trecuta ii revenira in minte.Spionul,porumbelul,biletul si Sasuke.Nu credea ca e posibil,dar cele intamplate cu brunetul o afectasera mai mult decat celelalte.Isi aminti ca ii dezvaluise o mica portita catre secretul ei.
Nu stia ce simtea.Bucurie sau tristete ? Era satula sa isi mai analizeze sentimentele.Stia ca n-o va scoate la capat cu asta.Isi simtea sentimentele precum o tornada nebuna.Auzea pana si vajaitul infernal.Inchise ochii si scutura din cap.Gata ! isi spuse aceasta.Ajunse in doar 3 pasi la baie.Inchise usa vrand sa se rezeme de ea.Se sforta sa nu faca asa ceva stiind ca iar se va pierde in gandurile ei.Se duse si isi clati fata cu apa rece.Lua un prosop si isi afunda chipul in el.Din nou tornata naucitoare matura totul inauntrul ei.Tranti prosopul in chiuveta si pleca din baie.Izbi usa in urma ei si se arunca pe pat.Nu avea chef de scoala.Defapt nu avea chef de nimic.Nici sa gandeasca.Doar sa stea asa,cu fata in asternuturi.
Ce chef puteai sa ai cand lumea ta o lua razna ?
Fara tragere de inima se sprijini in maini si se ridica.Ii venea sa se izbeasca la loc si acolo sa ramana pe veci.Stia ca nu are incotro asa ca se dadu jos din pat si se imbraca rapid cu ce-i veni la mana.Iesi vijelios din casa,fara sa mai manance sau macar sa o salute pe doica.Vroia sa ramana in casa,dar in acelasi timp avea nevoie de aer si spatiu.Era total indecisa si debusolata.Abia daca mai stia ce e cu ea.Defapt nici asta nu o stia prea bine.
Mergea repede,nepasandu-i de nimic.Privea tinta inainte,dar fara sa vada ceva.Simtea milioane de stari trecand prin ea precum vantul de afara.Nervozitate,tristete,dezgust,oboseala si multe altele.Parca avea o albina in cap si ii bazaia fiecare coltisor si nu-i dadea pace. Simtea ca va ceda din clipa in clipa.Ca va face poc si va exploda in miliarde de bucatele.Macar asa scapa de starea asta ce incepea sa o enerveze.Ea era regina Ingerilor Negri.Putea face fata la tot,deci si la asta.
Se opri.Respira profund,clipi si isi relua mersul de data aceasta mai lent.Abia acum privea cu adevarat in jurul ei.Se simtea ceva mai bine.Admira peisajul tomnatic,inspirand adanc aerul rece.Sinusirile ii erau gadilate de oxigen si suvitele ii erau fluturate de vant.Desi cam rece,ii placea.
Acum nu se mai grabea.Mergea incet si nu se mai gandea la problemele ei.Se simtea usurata.Asa de usurata,ca ar putea pluti.
Regreta acum ca nu mancase,stia ca mai tarziu stomacul ei va protesta.Dadu din cap,astefel alungand idea.Nu vroia sa-si imbuibe mintea si cu altele.Era mult mai bine cand se lasa in voia ochiilor si a picioarelor.Doar privea si mergea,fara sa gandeasca.Era destul de relaxant.
Era aproape de academie si isi dadu seama ca era prea devreme.Se aseza pe prima banca care o zari,se lasa pe spate si isi sprijini capul de ea,uitandu-se la cer.Nori albi impanzeau cerul,soarele incerca sa se iveasca printre ei,dar nu putea lupta singur contra atatora.
Copila se gandi ca ziua aceasta ar fi fost si mai frumoasa pentru ea daca nu batea acel vant rece.Banca din piara parea si mai rece.Incerca sa nu-i dea importanta.Se concentra sa nu gandeasca nimic.Ironic,nu ?
Inchise ochii si lasa doar fosnetul vantului sa-i umble prin minte.
-Cum te mai simti ?
Copila tresari si deschise ochii.
Sasuke.
-Mai bine daca nu m-ai mai speria asa. spuse incercand sa-si linisteasca inima ce batea puternic.
Brunetul inconjura banca,cu mainile in buzunare,zambind imperceptibil in coltul gurii.
-Scuze ! spuse acesta lejer.
Fata il privi.Ceva era schimbat la el.Nu era sigura ce,dar avea o banuiala ce inflorea si mai mult cu fiecare secunda trecuta.Cat de mult se concentrase sa scape de amintirile noptii trecute,uite ca acum cu aparitia lui au venit si ele.Stia de ce baiatul era schimbat,desi nici nu vroia sa se gandeasca la asta.
Isi privi picioarele.
Trebuia sa accepte ca baiatul scapase partial de acea curiozitate ce-l rodea de la aparitia ei.De aceea statea atat de relaxat langa ea.Parca-l simtea cum emite acea usurare.
"-Sunt curioasa cat timp ii va lua sa-si dea seama ?"
"-Nu mult.E baiat destept !" spuse egoul fetei.
In inima rozaliei aparea indoiala.Se temea ca nu a luat cea mai buna decizie dandu-i indiciul baiatului.Ii era rusine ca lasa-se garda jos si probleme o cuprinsera.Isi dadu seama ca mai avea mult de muncit sa atinga nivelul maxim de putere al Ingerilor Negri.Era abia la inceput si nu-i placea asta.Nu ii venea sa creada ca se lasa-se prada oboseli si a clacat.Ii spuse indiciul brunetului doar ca sa scape de interogatoriile lui.Alese calea usoara si nu era sigura ca era cea buna.
Doar poate ca nu era chiar asa gresit.Sasuke nu ar spune nimanui secretul ei,daca si el l-ar afla.O data si o data tot afla.Si poate ca era mai bine sa afle acum.Il iubea si nimic nu mai conta.Recunostea ca era in stare sa lase tot pentru el.Era sclava inimi lui,desi stia ca nu era bine pentru ei.
"-Daca nu risti,nu castigi !" spuse egoul acesteia.
Sakura zambi in sinea ei si-i dadu dreptate.Era dispusa sa riste totul doar de dragul lui.
-Ti-ai dat seama ? intreba brusc fata.
Sasuke o privi.
"Of…ochii aia verzi !" gandi acesta cu admiratie.
-Am o pista.
Rozalia rase fortat si lasa privirea sa-i cada catre picioare.Urma o scurta tacere.Doar harmalaia oamenilor se mai auzea.
-Ti-e teama ?
Fetei ii se oprii respiratia in gat.Sasuke puse punctul pe I.Mainile au inceput sa-i tremure nervos.
De fapt fetei nu-i era frica pentru ea,ci pentru el.Nu credea ca va rezista daca el patea ceva,mai ales din vina ei.Trebuia cumva sa-l protejeze.
-Sasuke,promite-mi ceva ! spuse aceasta pe un glas stins.
Acesta o privi.Simtea durerea din ochii ei.Acei ochii ce-l vrajea continuu.Doamne cat o iubea.
-Orice !
Sakura il prinse de mana si i-o duse la piept,in dreptul inimi.Ii simtea bataile inimi ei.Mana calda ce i-o tine strans pe a lui.Nu era sigur ca se putea concentra la ce vroia sa spuna ea.Cum putea sa fie atent cand o simtea si cand o vedea asa ? Asa de frumoasa si de fragila,dar totusi puternica in interior.Abia mai respira,desi se forta sa nu arate asta si la exterior.Ii stranse si el mana.Simtea cum inima fetei bate din ce in ce mai repede.Asta il facu sa zambeasca in sinea lui.
Sakura il privea fix.Vedea in ochii lui ca orice ii va cere acesta ii va promite.Asta ii dadu un gram de curaj in plus.Inspira adang incercand sa-si controleze bataile inimi,fiind constienta ca Sasuke le simtea.
Desi nu-si dezvaluisera ca se iubeasc unul pe altul,exista o legatura intre ei.O legatura greu de explicat in cuvinte.Precum soarele si razele lui,precum floarea si petalele ei.Nu puteau sta separati unul de celalat si nici nu puteau trai fara celalalt.
Da,era o legatura stranie,dar totusi frumoasa,intre ei doi.O legatura ce se numeste dragoste.
-Promite-mi ca dupa ce afli,n-o sa spui la nimeni si…nu te vei lasa orbit de putere !
Brunetul incremei.Prima promisiune nici nu se mai punea.Simtea cat de important era acest secret pentru ea.Dar ce-a de a doua,ii bulversa complet.Isi aminti ca-i mai spusese candva asa ceva,dar nici pana acum nu stia la ce se referea.Ce era ea cu adevarat ? Un monstru ? Un spirit ? Nu conta ce era.El va afla si nu-i pasa,o va iubi orice ar fi ea.
Sasuke lua mana fetei,o privi in ochii si i-o saruta.
-Promit !
Sakura zambi cald.Parca o piatra ii se lua de pe inima.Indoiala ii disparea si era bucuroasa ca-i dezvaluise o portita catre EA,ce-a adevarata.
Copila ii stranse mana.
-Haide ! Avem ore. ii spuse zambind si intinzand mana catre el.
Baiatul ii prinse palma si o urma fara sa spuna nimic.Cuvintele nu aveau nici un rost acum.Tot ce-si avea locul era o privire si poate cate o atingere.
Mana rozaliei statea pe bratul baiatului.Se simtea chiar bine.Foarte bine.Cand aparea el,toate problemele ei dispareau.Parca plutea alaturi de el.Putea sa se sfarme satul,ca ea nu ar fi observat.Tot ce simtea era doar pe el.Nimic nu mai conta.
Totusi in inima ei si-ar fi dorit sa stie daca brunetul simte ceva pentru ea.Egoul ei ii facea fel si fel de sperante,dar ar fi crezut doar daca l-ar fi auzit pe Sasuke spunand.
Daca ar stii ca si baiatul e in aceasi situatie.O iubeste,dar nu stie daca si ea simte ceva pentru el.Si uite asa sfarsesc amandoi in tacere.
-Sakura,imi raspunzi la o intrebare ? intreba brusc Uchiha,mergand in continuare.
-Da,sigur !
Acesta o privi.Era diferita de acum doua zile.Nu mai era ingandurata si obosita.Era vesela si inviorata.Iar se intampla ceva cu ea.
-Ce sa intamplat zilele astea cu tine ?
"-Cum de reuseste baiatul asta sa puna cele mai la tinta intrebari ?" spuse egoul fetei amuzata.
"-Se pare ca are un talent aparte." raspunse ironica aceasta.
Egoul rase si urmarea scena fara sa mai spuna ceva.
-La ce te referi ? intreba si ea la randul ei.
Se stricase tot.Toata euforia ei era spulberata de o singura intrebare,care ii readuse aminte problemele.Nu era suparata pe el.Nu putea sa fie.Chiar daca ar omora-o nu s-ar supara.Tot l-ar iubi.
-De cateva zile incoace te-ai purtat diferit si vad ca azi esti bine.Ce e cu tine.Sakura ?
Iar incepea.Iarasi intrebari peste intrebari.Nu putea sa-i spuna.Il va ingrijora.Plus ca nu-i putea spune despre partea cu porumbelul.Complicat si iar complicat.
Stia ca o data si o data Sasuke isi va da seama,dar mai bine o lua cu incetisorul.Era pentru binele lui.
-Oboseala de vina. minti aceasta,privind inainte.
Stia ca brunetul isi va da seama daca mintea.
-Sakura,ti-am mai spus si ti-o mai spun : nu esti buna la mintit.
Copila ofta si lasa capul sa-i cada.Baiatul asta parca era detector de minciuni.Trebuia sa invete sa minta mai bine.Nu-i placea,dar era necesar ca sa-si pastreze secretul fata de ceilalti.Deja Sasuke mai avea putin si-l afla.Nu vroia ca din asta sa se faca un obicei.
-Cred ca am trecut deja de etapa asta.Asa ca fa bine si spune-mi.Suntem o echipa totusi. spuse brunetul si-i stranse mana afectuos.
Rozalia ridica capul si-l privi.Nu avea alta atelnativa decat sa-i spuna.Uchiha avea dreptate,erau o echipa.Se hotara sa-i spuna,dar va omite etapa cu porumbelul.Ii va spune tot dupa ce el afla ce era cu adevarat.
-Ai castigat ! ofta fata si in timp ce mergea ii povesti cum il gasise spionul in casa ei.
Isi aminti brusc ca nu facu-se scutul de protectie pentru casa.Inima ii se stranse cand se gandi la Mykato.Primul lucru ca-l va face cand ajunge acasa e sa faca scutul.Spera ca astazi sa nu consume multa chakra.
Sasuke asculta povestirea fetei fara sa schiteze vre un gest.Doar o privea si asculta.Treptat furia prindea radacini in el.Deveni rigid si ochii ii scanteiau salbatic.Isi inclesta falca si abia se abtinea sa nu-si imagineze cum il va ucide pe acel spion.
Trebuia sa faca ceva in legatura cu asta.Poate ca trebuia sa stea de paza noaptea la casa fetei.Se razgandi repede.Sakura si-ar da seama de asta si nu ar accepta,plus ca ea era capabila sa se apere si singura,asta stia cu siguranta.Cel mai eficient plan era sa astepte pana va aparea din nou si atunci sa spere ca vor avea ceva mai mult noroc.
-De aceea m-am purtat asa zilele astea. incheie rozalia privindu-l pe brunet.
O ingrijora starea lui.Fata ii era rigida,fara expresie,dar ochii emiteau o nervozitate cumplita si asta o speria.Nu-l mai vazu-se asa.Avea impresia ca va sfasia orice ii sta in cale si asta nu i-ar potoli furia.Mana lui era inclestata in pumn si copila ii simtea tot bratul incordat.Mergea fortat,ceea ce o facu sa se ingrijoreze si mai mult.
-Esti bine? intreba aceasta ne mai putand sta asa vazandu-l.
Sasuke clipi si o privi.Nu stia cum,dar cand ii vazu chipul si acei ochi verzi ce sclipeau a ingrijorare,ingrijoarre pentru el,simti cum toata furia ii disparea.Habar nu avea cum,dar parca disparea prin pori si corpul i se relaxa din nou.Cum puteai sa fii nervos in prezenta ei ? Raspuns : nu puteai.
Rozalia vedea schimbarea.Baiatul se calma.Se bucura cand vazu ca dispare acel foc dracesc din ochii lui.Sasuke chiar avea dreptate,ea il schimbase si asta era dovada.
Constatand asta inima fetei se topi si deveni si mai aeriana.Mana fetei se stranse usor pe bratul lui si fara sa-si dea seama mergea de parca topaia.Nu era sigura ca el o iubeste,dar stia ca ceva exista intre ei.O legatura chimica poate.Vazand reactia baiatului isi dadu seama ca asta insemna ceva.
Fara sa-si dea seama ajunsera la academie.Multimea de copii se oprisera instantaneu cand ii vazura brat la brat.Toate privirile erau atintite pe ei.Nici macar o susoteala nu se auzea.Toti stateau si priveau.
Sakura se simti stanjenita.Il privi pe baiat,dar acesta zambea in coltul gurii.Merse inainte si o trase usor pe fata dupa el.Toti copii se dadeau din calea lor.Copila simtea privirile pline de ura si ciuda ce erau atintite de catre fetele din scoala.
Si baiatul simtea acelasi lucru,dar el spre deosebire de fata era mandru.Se simtea bine cand stia ca rozalia era la brat cu el si nimeni nu o putea avea.Doar purta la brat cea mai ravnita fata din academie ? Acelasi lucru era valabil si pentru fata,desi ea se simtea stanjenita.
Sasuke mergea lent,desi copila vroia sa scape mai repede din acel drum plin de privi.Acum ea prelua controlul si il forta pe baiat sa mearga mai repede.Ajunsera in cladire si imediat se suna.
-A fost ciudat !
-Mie mi-a placut. spuse acesta pe un ton amuzant.
Sakura isi dadu ochii peste cap si zambi.
-Haide sa mergem in clasa ! spuse amuzata si pleca inaintea lui.
Sasuke rase discret.Se simtea mandru ca toata academia credea ca sunt impreuna.Ii se parea super amuzant si ii placea la nebunie.Macar acum era sigur ca nici un baiat nu va mai indraznit sa o invite in sat.Si-ar fi dorit totusi ca relatia lor sa fie adevarata,atunci s-ar fi simtit pe deplin mandru si impacat.
Sakura ajunse repede in clasa urmata de acesta si se aseza in banca sa.Imediat ceilalti copii intra in incapere.
Rozalia simti iar privirile tuturor atintite catre ei.Obrazi ii se inroseau treptat si ii venea sa intre in pamant.Nu-i placea asta chiar deloc.Ii se parea ridicol faptul ca intreaga academie credea ca e sunt impreuna doar pentru ca i-au vazut stand brat la brat.
"-Ce tampenie !" spuse revoltata rozalia.
"-E cred ca e minunat." spuse fericita egoul.
"-Cum zici tu."
Sakura isi puse capul pe banca.Isi tot repeta in gand ca totul e o mare tampenie si va trece repede.Desi stia ca inima ei suradea la gandul de a fi impreuna cu brunetul.
-Buna ziua clasa ! saluta profesoara cand intra.
Copii salutara politicos.Sakura abia daca auzise,nici nu mai veni vorba sa se ridice.Nu stia ce e cu ea.O parte din ea era extaziata,dar cealalata era suparata.Cele doua sentimente nu se combinau prea bine si rozalia o simtea pe pielea ei.
Profesoara incepu imediat sa predea ceva despre anumite tehnici de lupta in lupta.Explica cu lux de amanunte cum coechipierul se putea baza pe schimbul de chakra cu colegul sau si multe alte tehnici defensive ce ii facea capul fetei sa explodeze.Nu mai suporta sa auda nimic.Tot ce vroia era sa meraga undeva unde era liniste si pace.Undeva unde nimeni sa nu o deranjeze.Sa isi lase mintea in voie sa faca ce vrea.Sa nu vada,sa nu auda si sa nu simta nimic.Era tot ce isi dorea.
-Domnisoara Haruno !
Capul fetei se inalta brusc.
-Daca tot ai timp de pierdut in loc sa fii atenta la lectie,ce ar fi sa vii in fata clasei si sa ne faci o demonstratie la schimbul de chakra ? spuse suparata profesoara vazand ca fata era singura care nu era atenta la lectie.
-Aaa…bine. balbai copila.
Fix asta ii trebuia.Probleme si la scoala.Ofta in timp ce se ridica din banca si isi spuse in gand ca trebuia sa termine.Se purta ca o fetita neajutorata.Era regina.Regina Ingerilor Negri.Se putea descurca cu orice.
Pasi treptele clasei mult mai increzatoare in fortele proprii.
-Sa te vedem,domnisoara ! spuse cu repros profesoara.
Nu fusese deloc atenta la lectie,dar avea noroc ca stia deja sa faca asta.Batranul ninja cu care se antrenase inainte sa vina aici o invatase multe,printre care si asta.
Intinse palma si se concentra.Fluxul puternic de chakra se activa in interiorul ei si lasa sa curga prin vene,pana in palma ei,de unde iesea din pori si se invaluia dupa forma manei.O caldura electrizanta o cuprinse pe fata,ii placea.Ridica palma catre umarul profesoarei si il atinse delicat.Chakra alba o invalui pe profesoara si disparea incetul cu incetul inauntru-l ei.Aceea energie specifica chakrei o cuprinse pe profesoara imediat.
Femeie sa dadu incet inapoi si ii spuse pe un glas plin de dezamagire ; spera ca Sakura nu stie cum se face aceasta tehnica :
-Foarte bine,domnisoara Haruno ! Poftim la loc !
Rozalia zambi multumita si merse repede catre banca ei.Se aseza cu gratie si de data aceasta era atenta la lectie,fiind plina de energie.
Era multumita de sine ca reusise sa-si indeparteze acea stare si sa revina cum era la inceput.Nu avea de ce sa isi incarce capul cu fel si fel de probleme.Cum vine,asa trece.Stia ca putea rezolva orice daca isi impunea asta si era mandra de ea.
Restul orei decurse normal,fara alte intreruperi.Cand se suna,copila impreuna cu Hinata si Ten Ten pornira catre sala unde aveau repetiti.
In timp ce fetele coborau scarile,in fata lor se posta Ino cu mainile in sold.
-Nu-ti permit cap mare sa imi furi iubirea!
La auzul acestor cuvinte rozalia bufni in ras.Se pare ca Ino iar avea chef de cearta.Bun ! Atunci cearta sa fie,ma mai antrenez si eu.. isi spuse fata vesela.
Sakura cobora cele 2 trepe ce le desparteau si o privi serios.
-Ino ai face bine sa termini cu mascarada asta !
Blonda pufni.
-De parca ai putea sa-mi inchizi gura.
-Vrei sa incercam ? intreba rozalia amenintator.
Ino se dadu putin inapoi,dar reveni.
Rozalia chicoti.Ii se parea amuzanta si enervanta totodata atitudinea blondei.
-Tu chiar nu te inveti minte,nu ?
-Celelalte dati ai avut noroc ! spuse repede Ino.
-Noroc poate ai avut tu ca ai scapat cu viata.
De data aceasta blonda se sperie si cobora cu spatele,o treapta.Rozalia o urma cu o privire furioasa.Se hotara ca era timpul sa-i inchida gura blondei odata pentru totdeauna.
Brusc apuca bluza fetei si o privi amenintator in ochii.
-Iti spun pentru ultima data : vezi-ti de ale tale,altfel o patesti!
Ochii blondei era bulbucati de frica si abia putu sa dea din cap in semn afirmativ.Sakura ii dadu drumul si aceasta cazu cu zgomot pe scara.Se ridica rapid si pleca fara sa se uite inapoi.
Ten Ten trecu pe langa rozalie,razand.
-Haide ! spuse aceasta si o trase pe fata dupa ea.
Hinata le urma fara sa spuna ceva,desi abia se abtinea sa nu zambeasca amintidu-si fata inspaimantata pe care o avuse-se Ino.
Sakura zambea in sinea ei.Era de asteptat reactia blondei,desi nu credea ca se va simti asa de bine speriind-o.Era curioasa daca blonda va mai avea curaj vreodata sa o infrunte.
"Eh…o-m trai si o-m vedea." isi spuse Sakura fericita si merse catre sala de repetitii.



Sper ca va placut…si vreau sa va informez ca am mai deschis un fic…" Doi ochi albastrii ( hentai + 18 ) "…asta e un mic bonus pe langa acesta capitol…treceti pe acolo si lasati un comentariu…Bye !
Nu stiu daca voi fi sau nu prima. Dar eu las comul ^.^
In primul rad iti zic la multi ani . Sa ai o viata frumosa si toate cele [scuze dar nu ma prea descurc la chestii foarte siropoase]
Revenind la ficul tau pot spune cu mana pe inima ca imi place. Este dragut si capitolul acesta are tot ce trebuie. Imi place cum a pus-o Sakura pe Ino la punct :]
Nu prea mai stiu ce sa zic, sincer. Este foarte frumos ficul si asta ti s-a zi de nenumarate ori, acum sa vin si eu [iar cu aceasta replica, deoarece ti-am mai spus-o] este enervant >.<
Pai iti urez succes in continuare cu scrisul si celelalte si inca o data La multi ani ^.^

Capu Chuu'
Bunaa!!! te rog scuza- mi nesimtirea:))... iti citesc de mult ficul, insa abia acum m- am gandit sa- ti dau comment. Motivul? Nici eu nu- l stiu... In fine, sa revenim la fic.
Pur si simplu il ador :X... imi place totul la el. Mai ales cum descrii sentimentele :*. Ce mi se mai pare deosebit la ficul tau sunt fazele cu ego- urile :)).. dau o nota de culoare si amuzament( dupa parerea mea). Mi- au placut toate capitolele si chiar nu am ce sa- ti reprosez. Iubesc momentele in care Sakura si Sasuke raman singuri. In capitolul asta ma bucur ca i- ai facut sa se tina de brat in fata tuturor :P.
Vreau sa- ti spun ca ti- am recitit ficul de vreo 10 ori, fara sa ma plictisesc.

Astept ca toata lumea next- ul!
:-H
Iti citesc ficul de mult, dar de abia acum m-am gandit si eu sa-ti las un comentariu.Imi pare rau ca nu ti-am lasat mai devreme.
Imi place ideea ficului, dar nu numai ea, imi place cum descrii sentimentele personajelor, simt ca fac si eu parte din fic, dialogul este genial [ mai ales replicile lui Sasuke ], iar actiunea excelenta.In ficul tau totul se imbina perfect, iar greseli de tastare nu ai.Atunci cand Sakura si Sasuke raman singuri, este momentul cel mai placut, pentru ca isi pot exprima liber sentimentele.
Astept cu nerabdare nextul!
wow...(O_O) c mijto...:X
nu mai stiu sigur dar parca ei nu au avut niciodata cum sa se sarute pana acum...(-_-") mereu intervenea ceva... dar acum a fosr sooper...(n_n)
in urmatoarele capitole parca vad ca Ino o sa treaca cu cea mai mare frica pe langa Sakura... mai bine spus va fi atenta sa nu se vada deloc intre ele, daca se poate...=))
ei bine... Sasuke asta e cam prea vrajit de ingerul sau...;)) si pana la urma Sasuke isi pastreaza viitorul din adevaratele episoade? :-/ de abia astept sa vad ce se va mai intampla...8->
La multi ani! si tot ce-ti doresti tu...;))
capitolul e cel mai tare... cu cat postezi mai multe capitole, cu atat mai frumoase sunt...:X
de abia astept next-ul...cand il pui? ;;)
multa inspiratie si bafta in continuare!
bye! :-h
si scuze daca fac spam...8-|