AnimeZupCăutare

[Terminat] More than brotherly love [yaoi]

Deci e super tare. :?? m-ai suprins total cu capitolul asta... Prima oara cand am vazut ca Xe a disparut, chiar ma gandeam oare ce a patit, si apoi dupa ce am citit faza ca s-a intors din nou la munca, am fost :s: Vai, pacat ca nu eram si eu pe acolo, ca o prindeam pe femeiusca aia, ca faceam asa cu ea :die:.
Am adorat la nebunie cuvintele soptite la ureche de Xe "Kaoru... te iubesc. Te-am iubit de cand te-am cunoscut. Nu uita." :love: prea frumos, si cel mai mult mi-a placut partea asta: o//o
- Am sa incerc , Kyoko-san. Dar e o idee foarte buna.
- Si cum e ? e o persoana de treaba? Continua mama sa il intrebe facandu-mi inima sa imi bata tare.
- Foarte. E o persoana distrata si caraghioasa uneori...usor neindemanatica dar foarte buna la suflet si cauzeaza dependenta. As putea jura ca e cea mai grozava persoana pe care am cunoscut-o, si cea mai dulce de asemenea. Totul e dulce cand vine vorba de aceasta persoana.
M-a bucurat enorm ca avea grija sa nu dea un gen acelei persoane pentru ca probabil stia ca m-as fi suparat daca ar fi folosit femininul ca si cum ar fi o ea , si as fi intrat in spital de suparare daca ar fi recunoscut ca defapt e un el..si anume eu.
Cand mama m-a intrebat pe mine i-am raspuns la randul meu afirmativ, facand-ul de aceasta data pe el sa zambeasca jenat uitandu-se in alta parte incercand sa nu roseasca prea tare.
- E tot o persoana cauzatoare de dependenta si dulce cum e si a lui. Insa pentru mine, e si frumoasa, atragatoare, inteligenta si uneori ca un bebelus mic. E cea mai dragalasa pesroana pe care am cunoscut-o vreodata.
Cea mai tare parte, iar Lithium Angel, astept urmatorul capitol. Sa nu uit, mi-a placut ca era asa de lung.
Gambate :bv: si *chuu*:bye:
Ok, I understand now, if it won't last for too long.
Anyway, probabil a fost doar dispoziţia ta de-atunci, poate ai mai modificat tu acum, it doesn't matter, dar şi-a mai recăpătat acum din "mersul lin". Maybe it was that "hop" in their relation you had to write :-?

Anyway, good chapter, chiar mă întrebam când vor ajunge să afle şi părinţii lor de ceea ce face Xe, but this is totally opposite! Wonder what is he going to do : - S

So, waiting for the next chapter ^_^ Baftă în continuare.
Sarakutzu Kaoru :nh: Cred ca totusi a reactionat foarte ok ,daca era altcineva...altineva eu...ar fi facut mult mai urat . Si ce e cu Xe??:cry:E ok? That..that crazy women:die: Sa nu se mai atinga de ei!!!:grr:
Foarte frumos capitolul:chuu: Nu-mi vine sa cred ce le-a spus Kaoru parintilor lui:no: Frumos realizat :bv: Umm..Nu mai stiu ce sa mai adaug :eto: Abia astept capitolul urmator !Gambate ne!!:bye:
well..am incercat sa fac capitolele mai lungi pentur a numai parea actiunea grabita.
sper sa gasesti urmatoarele capitole pe placul tau Liet-Aikad.

Kitsune's Iris..te cred..si eu as fi mult mai isterica.
Aly-sama... yes " Kaoru,te iubesc...te-am iubit de la inceput , nu uita" e probabil cea mai romantica replica de pana acum din aceasta poveste.


Se va schimba un pic stilul de povestire. After all... Kaoru nu ar fi putut sa vada prin ce trece Xe deci nu avea cum sa povesteasca. O sa fie o alternanta intre povestea normala si ceea ce se intampla cu Xe.

Lanturi mici si lungi stateau atarnate de perete si cateva faceau cerculete pe podea ducandu-se in acelasi punct. Umezeala si mucegaiul se facea simtit inca de cand se deschidea usa mare si ruginita a depozitului reveland o incapere intunecata si infioratoare.
Se auzea un zgomot de pila si un zornait usor de lanturi venind tocmai din fundul incaperii. Pe masura ce se intuneca din ce in ce mai tare incaperea, un sunet mai asurzitor de lanturi se facea auzit. Intr-unul din colturile depozitului , pe pereti se putea vedea urme de sange peste tot , lanturi ce duceau de la perete pana la incheieturile unei persoane sechestrate. Era asa de greu sa respire avand o banda adeziva acoperindu-i gura dar ii era mult mai dificil sa stea in acea pozitie chiar daca nu facea mai nimic pentru a se sustine.
Doua seturi de lanturi veneau si de sus si de jos si ii prindeau atata incheieturile mainilor cat si a picioarelor. Statea sprijinit de lanturile de sus ,in timp ce restul corpului mai avea putin si cadea jos. Cum ajunsese in situatia asta nu stia bine. Plecase de la apartament pentru a se duce la restaurant si a isi cere scuze de la Nari dupa care pur si simplu se trezi cu o durere pe tot corpul si un gust amar in gura.
Si-a deschis ochii larg in momentul in care a auzit un sunet ca de piulita cazuta pe jos dar nu reusea sa vada nimic din cauza intunericului. In cele din urma o raza de lumina a patruns in intreg depozitul luminand un chip lovit si plin de sange si un trup istovit dar in acelasi timp foarte bine facut.
- Scumpule! Te-ai trezit! S-a auzit imediat apoi o voce dulceaga si in cele din urma aparu Nari foarte vesela si zambitoare. Xe o privea nedumerit si nu intelegea de ce e atat de fericita cand trebuia sa fie furioasa de tot. A realizat imediat ca loviturile de pe corpul lui probabil au fost incercarile de descarcare ale femeii dar atitudinea ei tot era ciudata.
Nu putea vorbi, simtea ca si cum s-ar fi inecat daca ar fi deschis gura asa ca pur si simplu a inceput sa o urmareasca cu privirea. Femeia mai in varsta s-a apropiat de el si i-a prins chipul intre maini si i-a sarutat buzele usor.
- Scumpul meu Xe..de ce ma faci sa te tratez asa de urat? Uite vezi...m-ai facut sa iti ranesc corpul perfect.. rosti Nari pe un ton lingusitor intinzandu-si mana dreapta spre el si incepand sa ii mangaie abdomenul si apoi sus , umerii.
Xe isi aminti atunci de inceput, de momentul in care a cunoscut-o prima oara. Atunci obisnuia sa se comporte la fel. La aparenta era ca o mama buna si iubitoare insa cand ramaneai singur cu ea se transforma intr-o hiena si te riscai sa ajungi devorat. Nimic nu mai putea sa il mire cand venea vorba de ea. Femeia aceea era atat de sadica incat putea sa ceara cele mai indecente lucruri in pat si sa para ca de fapt spune un pomelnic la biserica. Prima lui experienta sexuala a avut-o cu femeia asta care nu numai ca l-a legat de pat dar si-a facut de cap cum a dorit ea mai bine. Cat a putut sa planga atunci...si cat timp a trecut de cand a plans ultima oara...ani buni.
- Nari.. reusi in cele din urma sa se balbaie in timp ce scuipa sange .
- Dragul meu Xe...nu te chinui. O sa iti faci mai mult rau. Ii vorbi pe un ton dulce femeia strangandu-se la pieptul lui desi acesta era plin de sange. Parea ca femeii nu ii pasa absolut deloc daca se murdarea sau daca mirosea a sange. Pentru Xe conta insa, fiecare atingere ii provoca durere mai ales din cauza faptului ca ranile sale inca erau deschise.
- Nari..legat de acea scutire..
- Sshh.... nu ai voie sa vorbesti despre asta. Il opri punandu-i doua degete pe buze. Nari se comporta ingrozitor de ciudat. Mai avea ea momente in care era incredibil de dragastoasa cu el si in care parea sa fie cea mai buna prietena a lui precum erau si momente in care se comporta exact ca un tiran.
- Vreau doar sa explic... motivul...
- Am zis sa incetezi!! Tipa brusc femeia lovind-ul peste ochi, indepartandu-se de langa el. Xe respira greu, isi simtea trupul atat de obosit si ii venea sa isi inchida ochii si pur si simplu sa adoarma. Nari s-a intors langa el cu un bici in mana si a inceput sa il loveasca peste umeri si abdomen.
- De ce? De ce m-ai abandona pe mine pentru un pusti? Pentru un tanc care nu are nimic sa iti ofere???
Tipa aceasta lovindu-l cu din ce in ce mai multa putere facandu-l sa sangereze mai tare. Vazand asta se opri si ii prinse din nou chipul sangerind in palmele sale sarutand-ul pe frunte, ca o mama indurerata.
- Na..ri... susoti Xe incercand sa isi adune din nou puteri. De abia acum incepea sa isi aminteasca cum a ajuns acolo. La restaurant ea l-a intampinat vesela si i-a oferit ceva de baut, probabil era un drog, dupa care l-a adus acolo. Cate zile au trecut de atunci? Cine mai stie? Incepu sa se gandeasca brunetul amintindu-si de Kaoru , de parintii lui si de brusca lui disparitie. Trebuiau sa fie ingrijorati pentru el.
- Da, dragul meu?
- Nari...trebuie sa ma lasi sa pleci..vor fi ingrijorati si..
- Cine?
- Huh? Intreba nedumerit vazand-o din nou schimbandu-si atitudinea spre serios. Il privea direct in ochi si nu a mai spus nimic.
- Cine va fi ingrijorat? Parintii tai noi sau noul tau iubit? De fapt, eu nu l-as putea numi iubit..nu e decat fratele tau. Nu e asa? un frate?! Ii vorbi pe un ton jignitor si plin de superioritate. Ceea ce o deranja era sa ii fie pomenit Kaoru asa ca Xe a incercat sa devieze de la acest subiect. Stia perfect ca ii placea sa fie considerata singura femeie din viata cuiva si ca nimeni nu o refuza, era ca si femeia fatala care scotea imediat ghearele cand cineva se apropia de proprietatea ei. Probabil ii jignise orgoliul propriu si nu avea sa il lase sa scape atat de usor cu asta.
- Parintii...si el... Nari..ai exagerat deja.. incepu sa ii vorbeasca pe un ton mai dulce sperand ca o va face sa isi revina in fire si sa inceteze nebunia. Mai primise el batai de la ea pe motive cat se puteau de stupide , cand I se parea ca se intelege prea bine cu un client, ca se da la altcineva, dar niciodata nu reactionase atat de grav.
- E vina ta, puiut... spune-mi ca ma iubesti si promit sa iti dau drumul.
Nari se aseza pe scaun revenind la atitudinea ei iubitoare de mai inainte. Il privea fix si urmarea cu privirea fiecare picatura de sange care facea drumul de la crestetul lui , pana pe barbie si apoi cadea jos pe podea. Xe de abia isi mai putea tine ochii deschisi,una dintre rani ajungea pana aproape de pleoapa lui dreapta si cobora pe obraz. Il durea fiecare particica a corpului si ar fi fost solutia cea mai usoara sa faca asa cum zicea ea pentru a scapa dar nu era cea mai buna alternativa. Ar fi ramas din nou prins in capcana ei si ar fi continuat sa duca viata de pana atunci. Avea o singura alegere si se injura in gand pentru situatia nemernica in care ajunse. “ Iarta-ma” sopti trist gandindu-se la Kaoru si la felul in care acesta avea sa reactioneze cand avea sa il vada atat de distrus si posibil, mort. “ Imi pare rau, Kaoru..dar nu pot sa ii cedez” gandi imediat brunetul adunandu-si ultimele forte gata sa i se opuna femeii care i-a transformat ultimii 5 ani intr-un iad.
- Imi pare rau , Nari. Dar nu pot sa iti spun ca te iubesc.
- Nu fi timid, dragul meu. Curaj. Il incuraja zambindu-i cu toti dintii facandu-l sa se simta si mai ciudat.
- Nu pot pentru ca nu te iubesc. Imi pare rau..dar chiar nu te iubesc.
Cand a rostit aceste cuvinte a fost de parca sfarsitul lumii se apropia cu pasi repezi. Femeia a ramas nemiscata, expresia de pe chipul ei a disparut si imediat s-a instalat o stare de isterie nemaivazuta de el pana atunci. Turbase.
- De ce, Xe? Te-am primit in patul si in casa mea..te-am invatat tot ce stii azi. Ti-am dat mancare si o slujba pentru a plati datoria pe care tatal tau a facut-o. Datorita mie ai hainele de acum si locuintele tale. Datorita mie esti bogat si poti avea tot ce iti doresti..si totusi tu ma dispretuiesti.
Incepu sa vorbeasca Nari incet si cu atentie avand grija sa evidentieze anumite lucruri pe care le-a facut pentru el. Xe incepu sa tuseasca tare, se ineca cu propriul sau sange si nici nu avea cum sa se stearga. Lanturile il strangeau tare de tot, corpul ii era plin de rani si fruntea si ceafa il dureau ingrozitor iar cu ochiul drept numai vedea bine. Femeia din fata lui, in varsta de 35 de ani o luase razna complet.
- Nu am avut tot ce mi-am dorit. Nu am libertate.
- Ai suficienta libertate. Si cand ti-o oferi te duci la idiotul ala. Si ma si minti.
Tipa si apoi se calma si vorbea din nou calm. Isi aranja parul cu mana si apoi isi scoase din geanta machiajul pentru a se aranja.


Acasa la Kaoru. ( revenim la modul normal de povestire)

Nu mi-am dat seama ce am scos pe gura decat atunci cand mama si tata m-au privit stupefiati si si-au acoperit amandoi gura cu mainile. Cand mi-am dat seama ce am facut am inceput sa plang si mai tare de frica ca acum Xe avea sa ma urasca pentru ca i-am dezvaluit secretul.
- Kaoru..vrei sa spui ca fiul meu... se ..prostitueaza pentru a plati imprumutul facut de mine? Ma intreba Izumi-san pe o voce serioasa si in acelasi timp plina de regret si de tristete. Am dat din cap afirmativ si am vrut sa urc in camera mea pentru a ma gandi la o solutie dar soneria a inceput sa sune frenetic si mama a raspuns rapid.
- Jiro-san!
- Am stat si m-am gandit... am auzit ca ai fost la restaurant si nu e acolo.
- Jiro-san!! Unde e Xe? Practic m-am aruncat in bratele lui sperand ca salvarea mea avea sa vina de la el si exact asa a si fost.
- Tin minte ca Nari avea un depozit inchiriat la iesirea din oras. Pot fi acolo.
M-am intors cu fata spre parintii mei si am vrut sa spun ceva dar amandoi m-au oprit si mi-au spus ca daca Ren e in atata pericol atunci conversatiile ar trebui lasate pentru alta data si sa ne grabim. M-am bucurat enorm de mult ca parintii mei ma sprijina..sau cel putin asta credeam atunci ca fac.


La depozit , Nari incepuse deja sa delireze.
- M-ai mintit. Si pentru ce? Ca sa poti sa te culci cu baiatul ala. Serios..ai fi putut gasi pe cineva mai bun...
- Inceteaza!! Poti vorbi rau despre mine si sa imi faci ce vrei..dar lasa-l pe el in pace. Nu are nici o vina.
- Nu??
Intreba uimita privind-ul pe baiatul din fata ei cum tusea si scuipa sange de fiecare data cand ridica glasul. Nu ii parea deloc mila sa il vada in starea aia. Era proprietatea ei si trebuia sa o adore.
- Nari... 5 ani..5 ani am facut ce ai vrut , cu trupul meu. Insa inima mea..
- Inima ta e tot proprietatea mea. O vezi? E aici..si o pot scoate oricand. Incercuia zona din jurul inimii lui cu unghia si cand termina isi infipse unghiile mari adanc in carnea lui deja taiata si usor infectata.
- Bine..atunci nu inima...sufletul. Fii rezonabila..cu ce te deranjeaza?
- Tu..Xe..ba nu... Ren... tu Ren esti al meu. Ai fost de la inceput si vei fi pana la sfarsit. Intelegi?
Xe ajunse la limita. Numai suporta si dorea sa termina totul cat mai repede.
- Esti stupida. Pe bune acum. Ai fost mereu perversa si o nenorocita in toata regula chiar daca la aparenta esti frumosa. Nu esti nimic mai mult decat o c***a , mai mare decat mine si viata ta e o porcarie. Trezeste-te la realitate femeie. Nu totul e asa cum vrei tu. Sunt oameni pe care ii doare in cot ce vrei tu si eu sunt unul dintre ei. Bogat? Da! Lasa-ma dracului sa termin sa platesc imprumutul ala stupid acum si lasa-ma sa imi vad de viata mea. Libertate o sa am doar in doua moduri: ma lasi tu sa plec...sau ma omori. Dar eu..nu am sa renunt la Kaoru pentru viata asta de cacat si cu atat mai putin pentru tine. Pricepi?
Nari era indignata de atitudinea lui. Era prima oara cand ii vorbea inapoi si asta o enerva mult prea tare. Tancul ala...asa cum ii spunea lui Kaoru , era singurul vinovat pentru atitudinea lui Xe si dorea sa il faca sa plateasca pentru asta. Incepu sa planga.
- E numai vina lui... din cauza lui esti rece cu mine. Cand va disparea va reveni la normal..totul.
- Nari!! Sa nu indraznesti!! Pune mana pe el si jur ca cu prima ocazie eu te omor. Cu mana mea!! Incepu sa tipe desi asta il facea sa sangereze mai mult dar nu o putea lasa sa plece cand era atat de nebuna. Era gata sa iasa din depozit cand s-a oprit brusc si s-a intors spre el. De afara se auzeau zgomote si zarva.
- Tu...tu chiar il iubesti...pe prostul ala....
- Da.... si as da orice sa il vad.
- Ti-ai da chiar si viata , Xe? Pentru el?
- Oricand.
- Asa sa fie!
Zambi sadica scotand din geanta un pistol. In momentul in care usa depozitului se deschise larg cateva sunete de impuscaturi rasuna in depozit si apoi de gloante cazute la pamant. Nimeni nu zicea nimic, se lasa o liniste totala. Imediat apoi cateva sirene de masini de politie si un tipat puternic.


- XE!! Am strigat cat am putut de tare in momentul in care l-am vazut inchizandu-si ochii de tot. Trupul lui era acoperit de sange si plin de rani. Politistii l-au dat jos din lanturi si m-au lasat sa ma apropii de el. Cand mi-a auzit vocea a incercat sa isi deschida ochii din nou.
Parintii stateau ingroziti si urmareau totul de departe. Jiro san vorbea cu politia in timp ce aceasta o puneau in masina pe Nari, ranita si ea in momentul in care usa s-a deschis si ea a tras in Xe iar politia a incercat sa o opreasca.
- Xe... vei fi bine. Am reusit sa te gasesc. Vezi? Incercam sa il incurajez si sa ma incurajez si pe mine. Pe podea in spatele meu erau cinci carcase de gloante. Cinci zgomote asurzitoare si cinci gauri de glonte in trupul scumpului meu Xe. De abia mai respira si nici nu putea sa vorbeasca. Cand i-am vorbit si i-am spus ca si eu il iubesc, mi-a zambit dulce dar lipsit de putere si a intins mana sa ma mangaie. Targa a ajuns langa mine si l-au ridicat pentru a il duce la spital. Brusc, mi-am simtit mana stransa tare de a lui si apoi eliberata total.
Am ramas cu privirea atintita spre el. Avea ochii inchisi si un zambet pe chip. Nu il mai vedeam respirand si nici nu imi vorbea. Nu imi venea sa cred ca il pierdeam asa.






guys: now.... my story...has a relative bad ending.... i mean.... o sa vedeti voi... still... m-am gandit sa continuui cu o serie a doua la poveste..pentru cei care vor sa ii vada ajunsi impreuna in cele din urma. Asta nu am scris-o inainte dar mi-a venit ideea pe masura ce am postat pe forum pentru ca vad ca v-a placut. In mintea mea circula momentan mai multe idei de povesti si as vrea sa stiu dak ati vrea sa las povestea cu sad endingul de acum... sau sa o fac cu un happy ending.
p.s this is not yet the ending.
Dada! Happy ending please :o3 Urasc sad ending-urile o.O
Doamne... Nari e chiar obsedata :| Sper sa stea ani buni in inchisoare sau unde va sta... In orice caz departe de cei doi ;)) Poor Xe... :o3 Sper sa nu moara [-o< Si sa fie impreuna cu Kaoru 8-> Deci sa nu faci sad ending :-w Sa fie happy!! >:D<
Nu am ce comenta. Imi place cum scri si nu cred ca am vazut greseli :-? Nici nu ma pricep de altfel ^__^

So, astept sa vad ce se mai intampla... Succes in continoare ;))
Don't forget! No sad ending! [-x
Deci mi-au dat lacrimile:99: daca era putin mai mult, cred ca acum un pachet sau doua de servetele erau terminate. Foarte frumos, trist si dureros. Chiar mi-l imaginam pe Xe cum statea el acolo plin de sange si cum suferea. :go: Scorpie batrana, sper sa mori spanzurata, sau electrocutata sau chiar in chinuri. :die: Fir'ar ea sa fie de scorpie.:crazy: Si nu vreau sa fie un sad ending:dizzy:, vreau happy ending, si desigur sezonul doi. E cel mai tare capitol (dureros), si mi-a placut la nebunie ca Xe nu s-a lasat intimidat la propunerile lui, bravo lui, dar sper sa se faca bine, caci altfel asa stau o saptamana intreaga:...::s:. Astept urmatorul capitol si gambate la scris. Nici acum nu ma pot opri din plans.:cry: *chuu*:bye:
Yup, that's good. I rly like bloody things ^___^

Ok, so, am observat câteva repetiţii: la început, cu "lanţuri".

Se auzea un zgomot de pila si un zornait usor de lanturi venind tocmai din fundul incaperii. Pe masura ce se intuneca din ce in ce mai tare incaperea, un sunet mai asurzitor de lanturi se facea auzit. Intr-unul din colturile depozitului , pe pereti se putea vedea urme de sange peste tot , lanturi ce duceau de la perete pana la incheieturile unei persoane sechestrate. - în a doua frază mergea ... "un sunet mai asurzitor, metalic" or smthg like that.

Doua seturi de lanturi veneau si de sus si de jos si ii prindeau atata incheieturile mainilor cat si a picioarelor. Statea sprijinit de lanturile de sus ,in timp ce restul corpului mai avea putin si cadea jos. - în a doua frază puteai scrie ... "stătea sprijinit de cele de sus".

I guess it is good. Ar mai trebui lucrat la povestirea la pers. a treia :-? cel puţin din punctul meu de vedere. Scuze că nu pot ajuta prea mult =_=

So, back to the story.
*geting a sword to slice that woman*
Uh, that was ... damn sad for me o.O Still I liked the fact that he was kinda tortured ...
Cât despre ending ... nu ştiu, sincer, o parte vrea unul trist, o parte vrea unul fericit o.O [yeah, şi mie-mi place să-mi omor personajele ._.]. I guess it will be kinda good if it will be happy.

So, baftă în continuare şi spor la scris ^_^
Nuuuuuuuu!!! Nu il poti ucide pe Ren! Nu poti fi atat de cruda...sau poate ca poti?mrg
E super capitolul...si ficul in intregime...greseli nu-s decat putine...niste repetitii pe ici pe colo...
In legatura cu finalul trist.....vreau happy ending! urasc finalurile triste si dak e sa omori un personaj omoar-o pe Nari! Sa sfarseasca in chinuri, sa fie torturata si persecutata, sa i se scurga viata din trup cu fiecare secunda si sa-l vada pe Ren in fata ei razand si batandu-si joc de ea... sa pateasca exact ce i-a facut ea lui! O urasc, o urasc, o urasc!!!
Gata..am terminat cu tiraa mea plictisitoare.
Astept continuarea cat mai repede...adica astept sezonul 2!!!
Imi amintesc si acum perfect, incat daca as inchide ochii probabil si miros mi-ar reveni in minte si l-as simti in jurul meu. Mirosul acela de medicamente, de spital si de boala , peretii albi si holurile mari si aproape goale, scaune si oameni bolnavi miscandu-se de colo colo si asistente mergand cand la dreapta cand la stanga facand cate ceva.
In jurul meu era o liniste incredibila. Izumi o tinea in brate pe mama si amandoi taceau din gura privind in jos spre podeaua rece. Eu eram cu capul in maini si ma gandeam exasperate ce se intampla cu Xe si de ce nu spune nimeni nimic.
Cand am ajuns la spital si femeia aceea a fost adusa acolo. Zambea si radea ca o imbecila bucurandu-se ca il aduse in starea aceea. Cand a trecut pe langa mine mi-a spus ca ii pare bine ca Xe nu va fi nici al meu..si ca daca nu va fi al ei mai bine ii sta mort. Eram furios , nervos, speriat si in acelasi timp mult prea trist pentru a face sau a spune ceva. Stateam pur si simplu acolo, nefolositor si asteptam sa imi spuna cineva vreoceva despre el.
De cum am intrat in spital Xe a fost dus in sala de operatii si de atunci trecuse mai bine de cateva ore.
In cele din urma in fata mea s-a oprit un doctor cam de trei ori mai in varsta decat mine si a cerut sa vorbeasca cu parintii lui.
- S-a intamplat ceva ,doctore?
- Am o veste buna..si una rea. Pacientul a supravietuit operatii dar din pacate a intrat in coma.
- Doctore...va fi bine ,nu?
- Cinci gloante in zona pieptului mult prea aproape de inima, o multime de incizii si rani , unele superficiale , altele adanci pe intreg corpul si o fractura craniana cauzata de loviturile primite in zona fruntii si a cefei. Rana de la ochi se va vindeca bine dar exista de asemenea o posibilitate de a numai vedea. Din pacate putem doar sa asteptam. Depinde doar de el daca isi revine. Sincer sa fiu..ar fi o minune.
Cuvintele doctorului ma zdruncinau de tot si ma faceau sa ma simt pierdut, imi doream sa mor mai repede si sa scap de toate grijile dar atata timp cat el traia trebuia sa fiu langa el. Discutii intre mine si parintii mei nu au mai avut pe intreaga perioada. Era ca si cum s-a ridicat un zid si niciunul nu incerca sa il doboara. Parintii pur si simplu ma priveau tristi si inutili cum ma uitam pe geam la trupul parca neinsufletit a lui Xe.
Parul lui brunet ii statea lipit de frunte , atat cat se vedea de dedesubtul bandajelor, intreg trupul ii era acoperit cu alte bandaje mai mari sau mai mici, ochiul ii era acoperit cu un plasture, in mana dreapta avea o perfuzie si mii de cabluri mititele il conectau la aparatele din incapere. Nu aveam curaj sa intru inauntru cu atat mai mult sa ma apropii de el. Numai vazand-ul acolo ma simteam la sfarsitul drumului , lipsit de orice pic de viata si de vlaga.
Nu puteam nici macar sa ii rostesc numele, imi era teama ca daca faceam ceva gresit puteam sa il distrug, atat de firav era.
Am indraznit in cele din urma sa intru si cand m-am apropiat de pat m-am prabusit langa el. In doar doua luni de zile ma indragostisem inebuneste de el si nu concepeam viata mea fara el.
Stand in liniste acolo langa el incepusem sa ma gandesc ce anume ma facuse sa ma indragostesc de el. La inceput m-am gandit la chipul lui dulce si atat de sincer, la ochii lui expresivi si la buzele sale mari si rosii care le-au sarutat de atatea ori pe ale mele. Apoi m-am gandit la tonul lui clar si dulce care chiar si atunci cand era serios ramanea la fel de placut auzului. Imediat m-am gandit la conversatiile pe care le-am avut impreuna si cat de multe am descoperit unul despre celalalt in timpul petrecut impreuna.
Mi-am amintit de fiecare privire acordata mie si de fiecare atingere a sa. Vazand-ul intins in patul acela imens, nemiscat si lipsit de putere mi-am simtit sufletul facut ghemotoc si aruncat de colo in colo ca o minge de ping-pong.
Plangeam in fiecare zi, tinandu-i mana strans in a mea sperand ca imi va raspunde si ca ma va apuca strans , apoi va deschide ochii, ma va saluta, ma va saruta si vom fi din nou fericiti.
Mama ma privea de fiecare data, nefericita , simtind ca imi irosesc viata si ca ar trebui sa merg mai departe. Simteam atitudinea ei ca o tradare , mai mult fata de Xe decat fata de mine. Il complimentase atat de mult si il tratase atat de dulce pana cand a aflat cu ce se ocupa dupa care pur si simplu s-a schimbat total in ceea ce il priveste si a incetat sa mai fie atat de amabila . Probabil era si socul de a afla ca fiul eii se indragostise de fiul viitorului ei sot.
Toata perioada vacantei mi-am petrecut-o in spital , langa patul lui, rugandu-ma sa isi revina. Nu mi-a pasat de absolut nimic.
Parintii mei s-au casatorit in luna aceea insa nici eu nici Xe nu am participat. In loc sa ma duc la nunta lor am preferat sa stau aproape de el chiar si numai pentru a il privi cum doarme. Ma ingrozea gandul ca as putea pleca de langa el si atunci sa inceteze sa mai respire, nu doream sa il pierd cand nu eram langa el. Ma gandeam ca poate prezenta mea o sa il faca sa se intoarca la mine.
Medicii spuneau ca progreseaza bine dar ca tot e in stare critica si ca depinde numai de el daca isi revine. Izumi venea si el aproape in fiecare zi la spital si de fiecare data cand ramanea singur cu Xe incepea sa ii vorbeasca ceva , incet , si apoi incepea si el sa planga.
Mama ne privea pe amandoi , neputincioasa , si pe zi ce trecea simteam ca se distanteaza din ce in ce mai mult de mine.
- Kaoru...in curand incepi scoala... stiu ca Ren progreseaza si ca isi poate reveni oricand...insa ar trebui sa te pregatesti de ultimul an.
Asta incepuse sa imi spuna in fiecare zi, si pe masura ce timpul trecea repeta de mai multe ori ca si cum viata mea ar fi depins de acel ultim an de liceu.
In cele din urma am cedat insistentelor ei si am inceput sa mai trec si pe acasa. Petreceam suficient timp cu Xe zilnic insa noaptea mama ma trimitea sa dorm acasa si ramanea ea in locul meu.
O luna mai tarziu dupa asta, cand ma intorceam la spital dupa ce facusem cateva cumparaturi pentru acasa , ajuns in fata usii de la salonul lui l-am gasit gol. Hainele lui disparute, aparatele scoase de acolo si locul curatat si aranjat. Primul gand a fost ca a murit si am inceput sa plang.
O mana m-a prins de umar si am crezut ca e Xe si am sarit in bratele lui insa era Jiro san care ma privea trist.
- Jiro-san...spune-mi ca..
- Nu a murit. Uite, asta e pentru tine.
Mi-a intins mana si mi-a pus in palma un lantisor cu o litera prinsa intr-un medalion. Era un K, de la numele meu.
- Ren ti-a cumparat asta cu o zi inainte de toata intamplarea asta. Mi-a povestit ca ti-a spus ca te iubeste si ca dorea sa iti cumpere ceva..si i-am recomandat asta. Avea sa ti-l dea a doua zi. Stiu ca ar fi vrut sa il ai. De fapt, stiu ca ar fi vrut ca tot ceea ce are sa iti ramana tie daca avea sa i se intample ceva dar nu am cum sa fac asta.
- Stai asa..ce e asta?
Eram nedumerit, confuz, ranit. De ce imi spunea toate astea? Daca nu era mort, de ce trebuia sa imi spuna toate aceste cuvinte? Din spatele lui a aparut mama care tinea in mana o scrisoare.
- Kaoru..se pare ca in timpul in care tu lipseai de la spital el dadea semne de viata , iar cand veneai se comporta ca si cum nimic nu se schimbase. A plecat, Kaoru. Scrisoarea e de la el.
Mi-a intins o scrisoare si am recunoscut imediat scrisul lui Xe. Jiro-san si-a luat ramas bun si a plecat iar eu m-am intors acasa si am intrat in camera mea pentru a citi in liniste scrisoarea.

“ Kaoru, asta e un ramas bun. Adio.” Atat scris pe biletel si nimic mai mult. Nici o explicatie de ce a disparut asa brusc, nici unde il pot gasi, nici macar un “ te iubesc” sau “ imi va fi dor de tine”. Pur si simplu ma lasase in urma si plecase undeva, unde nu eram eu.
Cuvintele mamei ma raneau , mai ales pentru ca le simteam ca si adevarate. Imi spunea ca motivul pentru care m-a lasat in urma era pentru ca de fapt nu ma iubise deloc si dorea doar sa uite de trecutul lui si sa inceapa o viata noua. Nu doream sa cred asta..dar daca nu era asta..de ce plecase?
Nu m-am inchis in casa, si nici nu m-am retras in cercul scolar, ba din contra. Ieseam destul de des afara sperand ca asa aveam sa il revad din nou , mergand pe strada, intr-o statie sau intr-un magazin, oriunde aveam speranta sa il vad din nou.
Ajungeam acasa dupa scoala, si apoi ieseam repede in oras odata ce imi terminam temele sperand sa il vad. Uneori aveam senzatia ca e chiar langa mine sau in spatele meu dar de fiecare data cand ma intoarceam nu gaseam pe nimeni.
Mama si cu mine chiar ne-am distantat. De abia ne salutam cand ne vedeam prin casa si mereu evitam sa discut cu ea lucruri mai serioase. Purtam la gat lantisorul pe care Jiro mi-l daduse din partea lui Xe si noaptea mereu imi aminteam de el. O vreme m-am prefacut ca mainile mele sunt ale lui , insa ceea ce doream eu de la Xe nu era sexul sau atingerile lui, ci caldura sufletului si el ca si persoana , asa ca am renuntat la incercarea mea.
Stiam perfect ca pe Xe il incanta arhitectura asa ca am decis sa aplic la singura facultate din Tokyo care avea atat sectie de Literatura-Istorie dar si de arhitectura. Am studiat mult pentru a intra la facultatea aceea pentru ca toti erau cu medii grozav de mari si am reusit. Speram ca odata intrat acolo voi fi mai aproape de ceva ce ii placea lui. Stiam ca e inutil...sa ma gandesc ca o facultate, sau un obiect, ma poate apropia de o persoana care disparuse complet din viata mea.
Un an intreg nu am reusit sa il gasesc nicaieri unde il cautam , sansele mele sa il gasesc acolo erau minime.
Ajuns in fata unei cladiri care putea sa pastreze singura mea legatura inca vie cu Xe , am tras aer in piept adanc si am pasit usor vesel. De abia asteptam sa rasfoiesc cartile de arhitectura si sa ma simt ca si cum as sta langa el si el mi-ar povesti toate lucrurile ce aveam sa le citesc.
La intrarea in curtea universitatii incepea noua mea viata , o viata care din pacate nu il includea si pe Xe. Mi-am inceput calatoria gandindu-ma la el si chemand-ul la mine... dar oare el avea sa vina?



am sa incerc sa scriu continuarea la persoana a 3a ...

Liet...si mie imi place sa moara personaje.... the truth is ca eu ias vrea impreuna..si se pare ca restul vrea la fel...eventual...pot face o groaza de tampenii intre ei si sa aprope distrug pe rand pe amandoi
Adyna_45... si eu o urasc...si planuiesc sa aduc o alta Gen “Nari” woman in plan in continuare. People...zis is the ending pe care il am acum...
Dak vreti sa continui....

Da... sau nu...
Dak happy ending sau semi?
Da...sau nu...
U choose..i will obey
Persoana a 1a.. din perspectiva lui Kaoru..sau la a 3a.... din a lui nimanui..poate a mea...
Aly-sama... domo arigato ptr complimente
Kitsune’s iris..i am glad you like it...
And for the rest..hope u will guide me from now on.
pfff.....yaoi...yay
dragut fic-ul ~_~
imi place povestea
ai grija....mai pune niste descriere si putin dialog
asa ar fi mai interesant
succes in continuare
si mai astept capitole ~
Bye ^_^
DA da da vreau sa continui :D
Personal mi-ar placea sa existe si unele neintelegeri intre ei ,asta ar face actiunea mai interesanta :eto: (cred).. abia astept sa vad cine si cum e noua "Nari" :-"... de obicei imi plac personajele negative insa vechea Nari era chiar nebuna :die:
Ar fi o idee buna sa relatezi povestea la persoana a 3a..
Cam asta este parerea mea..
Astept urmatoarea serie si felicitari pentru ce ai facut pana acum.
Grabeste-te da?? :bye:
Pai...ce sa zic...dak mai apare o "Nari" o voi ura si pe ea lafel de tare si poate ca am sa fac mai multe crize de nervi din cauza ei citind ficul tau...
In legatura cu persoanele...daca nu te-ar deranja, din punctul meu de vedere, cel mai bine ar fi sa scrii si la per I-a si la pers a III-a...
Happy endig-ul nu are voie sa lipseasca....ca dak lipseste fac urat rau de tot! Nimeni nu distruge pe nimeni (decat cei doi pe viitoarea si prezenta Nari) si ei doi sfarsesc in preuna si povestea se va termina cu cliseicul "si au trasit fericiti pana la adanci batraneti si-am incalecat pe-o sa si v-am zis povestea asa, si-am incalecat pe-o capsuna si v-am zis o mare si gogonata minciuna." Dak nu se termina asa jur ca....nu mai sunt raspunzatoare de faptele mele.
Continuarea TREBUIE sa vina si TREBUIE sa te grabesti cu ea caci altfel eu TREBUIE sa URLU!!!
Am observat cateva greseli la ortografie:
Da-mi voie sa te corectez:
Nu este cautand-ul (sau ceva de genul, nu mai stiu verbul exact, imi amintesc doar ca l-ai scris asa) ci cautandu-l(cautandu pe el,l)
In rest nu am prea vazut greseli cu exceptia unor repetitii....care se rezolva daca, la corectare, gandesti putin ca sa inlocuiesti...


Acum obisnuitul:
Bv si astept continuarea!!!
alright..atunci am sa incerc sa lucrez de pe acum la o continuare...si sper ca de data asta reusesc sa fac ceva mai lung care sa va placa in intregime...si sa nu mai aiba actiunea grabita.
vreau sa va multumesc mult pentru critici si sa va rog sa nu ma mai laudati atat de mult pentru ca vreau sa devin mai buna si numai criticile ma pot ajuta.
mi-as dori sa fiti foarte sinceri de acum incolo si sa imi spuneti ce nu va place.
maybe i will do a happy ending...
speram ca Liet sa ma sfatuiasca cum sa abordez povestea...dar cred ca o sa aleg sa fie un simplu povestitor si nu ceva istorisit de un personaj... pentru ca am inteles ca am mult de lucru in ceea ce priveste acest aspect si ca trebuie sa imi imbunatatesc abilitatile.

acum nu stiu ceva.... ar trebui sa deschid thread now...sau sa continuui aici? nu vreau sa complic si sa derutez pe cei care citesc acest fic. sper ca ma lamureste si pe mine cineva..un pm..e suficient.


p.s dak aveti rugaminte speciale..adica v-ar placea sa vedeti ceva in poveste...va astept sugestiile intr-un pm. vreau sa va placa mult.
pupici si love ya all.
Fir'ar, iar intarzii cu comentariul...:...: A fost foarte frumos capitolul, dar cand am vazut faza in care Xe nu mai era, ma gandeam la ce e mai rau, dar am rasuflat ca nu era era asa, si totusi, as vrea ca cei doi sa se intalneasca, si desigur ca vreau continuarea... Eu una as fi de parere sa postezi in continuare aici, dar astept sa vad ce se va mai intampla, si cam atat, nu mai stiu ce sa zic "?", oricum gambate la scris si astept urmatorul capitol. *chuu*:bye:
Scuze ca nu am postat pana cum la fic:=),dar am fost atat de captivata...
Ficul este de nota 10 cu felicitari,stelute e.c.t,suuuuuuuuuuuuuuuper,extra,ultra minunat.In afara de ultimele 3 ep(daca nu gresesc)...Saracul Xe...nu merita asta(cineva s-o omoare pe Nari,ca daca nu,o omor eu!!!!!!:die:b-(:70:~x()sper sa fi ramas la fel de frumos(cel putin la chip!)chiar imi pare rau pentru Karou..l-a parasit...b-(grr
:-L,eu sper sa continui ficul,ar fi pacat sa se termine asa...te rooooooooooooooog^:)^^:)^^:)^^:)^^:)^^:)^^:)^^:)^^:)^,chiar m-ia placut.
Astept cu nerabdare urmatorul cap.(daca vrei tu)
(*):victorie:
awwww :o3 cat de trist... sincer mi-au dat lacrimile o.O"
So, eu vreau sa continui povestea. Imi place mult si cred ca merita un final fericit. Vreau sa fie impreuna >:D< Cred ca povestea avea nevoie de acest ultim capitol mai dramatic :-? va face lucrurile muuult mai interesante in continuare 8-> Deabia astept sa pui urmatorul capitol. I'm really curious ^__^ App: cred ca ar trebui sa postezi aici :-?

Spor la scris si bafta in continuare! :*
Eh, sry, am dat simulare la mate so ... :-??

Hm, în ultimul cap. postat, sincer, n-am găsit ceva de care să mă leg; a fost destul de bine scris iar acţiunea n-a fost prea grăbită/ lălăită, din moment ce nu urmăream să vedem ce i s-a întâmplat în tot acl timp cu lux de amănunte :-? It was rly sad indeed that Xe left Kaoru alone :-?

Cât despre următoarea serie ... yeah, I think it will be the best so; ar fi păcat să stai pe loc la acelaşi stil de a relata, din moment ce mai mult nu se poate avansa [sau cel puţin din cât am citit - cărţi, nu alte fic-uri].
Cât despre thread nou/ acelaşi ... Eu zic că n-ar mai fi nevoie. Mai sunt o grămadă de alte fic-uri la care sunt făcute 'nspe mii de serii, şi niciun cititor n-a fost derutat :-? Atâta timp cât e măcar unul din personajele din cealaltă serie, doar cu un author note la început se rezolvă.

So, baftă în continuare şi spor la scris !
ok.... so.....
this is what i worked at..today..cand cik invatam ptr teza la romana...
sper sa fie...bine..zic eu.....
Liet..ce m-as face fara criticele tale foarte sincere?
si voi ...va multumesc ptr sprijin... :*:*:*


Sequence: Fragrant of love


Ziua de luni e dintotdeauna ziua cea mai urata de cei din jur , fie ei elevi, studenti sau adulti ce trebuie sa se duca la munca. Luni a inceput crearea lumii, luni e prima zi din saptamana, luni totul practic incepe.
Un baiat cu parul castaniu si ochii negri spre rosu intra pe poarta Universitatii Taniuchi , cu multa speranta pentru viitor si multa iubire in inima. Si-a vopsit parul cu doar cateva zile inainte de inceputul anului scolar si pentru a parea mai matur a mers mai departe punandu-si un cercel in urechea stanga. Nu multi dintre prietenii lui au ales sa intre la aceasta universitate dar pentru el era sfanta. Cea mai buna si mai complexa universitate cand venea vorba de arhitectura si nu putea asta sa ii scape printre degete. Era singura lui legatura cu ceea ce iubea cel mai mult pe lumea asta.

Atmosfera era usor asemanatoare cu cea din liceu mai ales din cauza multitudinei de terenuri de joaca dar si a prezentei unor cluburi de studenti. Din cate auzise el facultatea a fost construita pentru a fi folosita de fiica decanului cum ii poftea inima.
Alice Taniuchi era o fata increzuta si plina de fite, cel putin asta spunea toata lumea. Parul ei ii era lung si blond si desi era incredibil de frumoasa era si rautacioasa.
Ajuns in curtea interioara principala se uita din jur imprejur pentru a gasi intrarea in cladire.

- Au au...scuze...
Rosti gafaind dupa ce alergase o perioada buna de timp si se imbrancise din greseala in cineva. Era vorba despre un baiat cam de varsta lui cu parul negru si ochii negrii , destul de atragator, ducea putin a tocilar mai mult din cauza ochelarilor ce ii purta pe nas. La universitatea Taniuchi nu era impusa nici o uniforma asa ca studenti veneau cum doreau ei imbracati insa traditia cantinei ramase si ea pastrata, devenind locul de adunare din fiecare pauza intre ore.
- E in regula. Se mai intampla. Student nou? Eu sunt Ryo.
- Ah..da... anul intai la Literatura- Istorie. Kaoru ma numesc.
- Huh?
Intreba imediat luat prin surprindere brunetul dar imediat a dat din cap si si-a revenit la atitudinea de dinainte. Zambetul de pe chipul lui era grozav de frumos, fiecare trasatura a lui era minunata si asta il debusola pentru un moment pe Kaoru dar imediat apoi in minte ia venit imaginea persoanei pe care o iubeste cel mai mult si a zambit inapoi fericit.
- Cum ziceam..Ryo ..Takemoto Ryo...sectia Arhitectura. Ma bucur sa te cunosc. Dar ce cauti in interiorul cladirii?
Intrebarea l-a surprins pe saten care nu intelegea ce anume dorea sa zica cu asta. Era prima zi de cursuri deci era normal sa se indrepte spre sala lui de curs pentru a isi cunoaste restul colegilor.
- Ryo..Ryo!! Ryo-chan!!! Se auzi un tipat venind din spatele lui si o fata cu aspect copilaresc il prinse puternic in brate facand-ul sa cada in nas si sa se loveasca.
- La naiba , Ai. Numai sari asa. O sa cauzezi un accident candva curand.
Fata imediat isi muta privirea la baiatul necunoscut de langa ei si isi misca capul cand intr-o parte cand in alta privind-ul cu mare atentie dupa care ii zambi , se apropie usor de urechea lui si ii sopti: Ai Cachi , Design. Bun venit.
Kaoru zambi la randul lui si se prezenta dupa care continua sa mearga pe coridor impreuna cu cei doi. Salile erau imense iar holurile la fel. Geamurile erau mari si lasau lumina sa patrunda pe tot cuprinsul incaperii dar in anumite unghiuri ale cladirii era intuneric bezna.
In cele din urma brunetul isi aminti ceva si se intoarse spre fata, oprindu-se in mijlocul drumului. O lovi usor cu cartea peste cap dupa care ii prinse chipul ii mainile sale si o privi adanc in ochi. Kaoru se astepta sa o sarute din moment in moment insa brunetul doar a inceput sa vorbeasca , putin batjocoritor la adresa ei.
- Ce ai mai facut, pitico?
- Ce..ce..ce vrei sa spui? Se apara tanara reusind sa scape din stransoarea lui.
- Singurul moment cand ma cauti cu atata ardoare e cand faci o traznaie si vrei ca eu sa o repar. Explica Ryo incrucisandu-si bratele la piept, de aceasta data amuzat si foarte relaxat.
- Nu sunt pitica chiar daca esti mai inalt decat mine cu 10 cm..totusi ..am 1.65 . Si nu..nu am facut nimic gresit.
- Oh, nu? Intreba accentuand cuvantul nu privind-o cu mare interes.
- Nu!Tengo-sensei m-a rugat sa te anunt ca numai are nevoie de ajutorul tau si ca poti sa te duci la restul activitatilor de azi.
- Activitati de azi? Intra in discutie fara prea mare greutate satenul reusind sa le atraga atentia la amandoi.
- Nu stiai? Locul asta e terenul de joaca a lui Alice, deci prima zi de scoala e mereu o zi de activitati la alegere. Bine...cred ca e din cauza ca e in primul an si ii e frica de munca si nu are chef sa munceasca si..
- Suficient, Ai.
O opri Ryo vazand ca intra in detalii in ceea ce o privea pe fata decanului pe care se parea ca nu o suporta de nici o culoare. Kaoru incepu sa rada usor amuzat. Avea sa fie o experienta placuta si cu siguranta avea sa se simta bine la aceasta facultate. Ryo era la sectia de arhitectura deci stabilise o a doua legatura cu ceea ce iubea el mai mult. Nu era Xe dar cu siguranta avea sa ajunga sa inteleaga ce iubea el la arhitectura prin intermediul baiatului pe care de abia il cunoscuse.
Ii placea sa vorbeasca cu aceste doua noi persoane pe care de abia le cunoscuse asa ca nu se grabea sa se duca in sala de lectura pentru a gasi cat mai multe carti. Simtea , acum ajuns acolo, ca daca se grabea putea sa strice tot.
Ajunsi in sala cantinei , au dat de un loc pustiu insa gata sa fie atacat oricand. De afara s-au auzit cateva tipete si un tip cu parul blond a intrat fugind pe usa de la bucatarie intrand in Ryo.
- Ah ...scuze.... Takemoto-san!! Exclama baiatul cand observa in cine intrase. Se ridica rapid din bratele lui si , un pic rosu la fata, isi ceru scuze pentru deranj. Kaoru observa atent situatia si ii parea amuzant, ii amintea de el insusi cand venea vorba de Xe, probabil baiatul acela simtea ceva apropiat pentru Ryo.
- E in regula. Tu esti...Teru , nu? Teru si ceva?
- Ah..da...wow...imi stii numele...da.... Teru Himenji...ca si castelul..
Se fastacea in mod evident facandu-i pe cei din jurul lui sa se amuze pe seama lui dar parea sa fie mai mult deranjat de faptul ca brunetul ii stia numele si il baga in seama.
Blondul lasase usa deschisa in urma lui si zgomotele de afara se auzeau din ce in ce mai puternic.
- Vai..am uitat de meciul de basket... incepu sa se planga fata , incepand sa sara in sus cat de tare putea si de rapid. Se comporta ca un copil mic dar ii statea bine asa ca niciunul nu a certat-o , in schimb au iesit toti afara inclusiv noul venit.
- Hei... nu trebuia sa fii si tu in joc? Intreba Ryo brusc pe baiatul ce se eschiva pe langa el incercand sa nu iasa prea tare in evidenta.
- Ah..eu ma ocup de partea cealalta a slujbei... incerca sa explice fara a se face de rusine ca nu poate sa joace si el.
Ryo zambi si apoi isi intoarse privirea spre terenul de joaca.
Kaoru privea multimea agitata cu mare atentie. Toti stateau pe bancute amenajate ca in parcuri, in spatele lor era un magazin destul de elegant iar de jur imprejurul terenul se afla o margine pe care erau lipite fel si chipuri de afise aclamand jucatorii.
Studenti de diferite varsta se concentrau la meci ignorand universitatea sau profesorii care se aflau si ei intr-un colt urmarind jocul.
Nu parea a fi o universitate. Cel putin..nu o universitate normala. Teren de joaca si atmosfera ca de stadion, magazine, cluburi, activitati zilnice, bancute si spatii frumos amenajate si in acelasi timp un loc de studiu si o sala de lectura. Universitatea Taniuchi aducea mai mult a un complex modern disponibil

Lui Kaoru i se parea ciudat si in acelasi timp fascinant. Pe terenul de basket doua echipe jucau una impotriva celeilalte dand tot ce aveau mai bun. Centrul atentiei erau doi baieti care pareau ca au ceva mai mult de impartit decat un simplu meci de basket.
Amandoi erau la fel de inalti si de bine facuti, muschii erau bine formati insa unul dintre ei purta un tricou si celalalt o bluza mai larga.
Baiatul cu parul blond, era mai agresiv decat celalalt iar ochii lui caprui ardeau de ura la vederea adversarului sau. Tricoul de pe el era complet transpirat dar inca avea destula energie.
La vederea baiatului roscat cu un ochi spre negru si celalalt spre albastru, ce purta o bluza si se misca cu finite si parea deloc obosit , Kaoru ramase fermecat. Parea ca nici macar nu il deranjeaza stresul din jurul sau si se concentra la joc fara a da importanta privirilor ucigase ale adversarului sau. Era putin mai slabut dar nu deshidratat iar chipul sau avea trasaturi ce lui Kaoru i se pareau mai mult decat minunate.
La inscrierea unui cos din partea roscatului intreaga aglomeratie incepu sa aplaude , inclusiv Ryo , Ai si Teru. Inainte sa isi dea seama si Kaoru se trezi prin in atmosfera incinsa fara sa mai acorde importanta la vreoceva sau cineva.
Roscatul acela de pe teren ii capta intreaga atentie si faptul ca nu intelegea de ce il intriga mai tare si il facea sa cunoasca mai mult.
Wow, super tare:bv: cel mai tare, e foarte frumos, si abia astept sa vad ce va face in continuare, caci vad ca l-a "cucerit" baschetbalistul. Mi-au placut fazele comice, si de asemnea ca si-a facut prieteni deja. Doar ca nu vreau sa o cunoasca pe acea fata caruia ii apartine scoala, am apuca fiorii numai cand ma gandesc la ea:scary: astept sa spui cat mai repede continuarea :pls: si am vazut cateva greseli de tastare, dar nu conteaza, conteaza sa scrii. :yes: Succes la scris si *chuu*:bye:
Am lipsit putin si am pierdut mult :3 capitole?!?! :eto: Si vrei sa spui ca asta a fost cu Ren? S-a terminat? Kaoru a inceput o noua viata la universitatea respectiva si-l va uita pe Ren cu putin ajutor al noilor lui prieteni si a jucatorului de basket? :study: Yada!!! :yada: Unde e Xe cand ai nevoie sa faca ordine? :grr:
By the way,nu ai poze cu cei 5? :pls:
Imi place cum scrii :smart: Vezi ca in urma cu 2 capitole ai repetat cuvantul "lanturi" exagerat de mult si in aces capitol ai o mica gresala care m-a incurcat dar am pierdut-o din vedere si nu mai stiu care e :=)
Mi-ar placea sa aiba final fericit dar si mai mult sa fie unul la care nu ne asteptam :love: Gambate ne! Spor la treaba! Succes la teza :bye: (dai teza miercuri?)
Ok, that is good.

So, first of all, până la ultimul fragment nu am văzut ceva de care să mă leg prea tare; poate doar la purtarea foarte, cum să zic, obişnuită a lui Kaoru faţă de nişte persoane abia cunoscute :-?? Dunno, probabil alţii n-ar fi observat asta şi nici nu s-ar fi legat, dar m-a cam făcut puţin să strâmb din nas.
Revenind la ultimul fragment ... mi-ar fi plăcut mai mult să-l descrii pe roşcat din perspectiva lui Kaoru :-?

Eh, that's all for now. Îmi place cum ai început noul sezon.

So, spor la scris şi baftă în continuare!
Buna, am descoperit azi ficul tau si de cum am inceput sa citesc am fost absolut fermecata si nu m-am putut opri din citit decat cand s-a terminat. Imi place foarte mult cum scri iar poveastea dintre Xe si Kaoru a fost mai mult decat magnifica. Pot sa spun ca desi stiu ficul de o zi a devenit preferatul meu si chiar am plans la capitolul in care ren a placat. Sper ca nu ai planuit sa ii desparti definitiv pentru ca eu vreau sa fie impreuna. Ma bucur ca Kaoru a intrat la facultatea pe care o vroia si ca incepe sa-si faca prieteni dar sper ca-l poti include si pe Xe in urmatoarele capitole pentru ca dupa cum am spus mai devreme vreau sa fie iar impreuna.Astept sa pui continuarea si mi-as dori sa apara din nou ren
gambate and ja ne :*:victorie:(*)
AI: [imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…ndreutza_91go/20.jpg]

Taro Thou : [imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…tza_91go/jack_-1.jpg]
Tengo sensei :[imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…eutza_91go/Sioxn.jpg]

Kaoru :[imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…a_91go/Shuichi-1.jpg]
Ryou : [imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…20050625102256-1.jpg]
Ren: [imagine: http://i121.photobucket.com/albums/o210/andreutza_91go/…91go/23lmhzpcopy.jpg]

stiu k imaginile sunt diferite fata de cele de data trecuta..dar nu am avut de ales.

WANING BEFORE READING : NU TRAGETI CONCLUZII PRIPITE


Atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata pe masura ce se inscriau mai multe cosuri si cele doua echipe incepeau sa se certe. Blondul incepea sa joace necinstit , punand piedica adversarilor dar pe roscat parea ca nu il deranja absolut deloc. Isi vedea de treaba lui , si nu se implica in joc mai mult decat trebuia. Pe marginea terenului se aflau chiar si profesorii dintre care unul il urmarea cu mare atentie pe roscat. De fiecare data cand roscatul era gata sa dea un cos , barbatul tresara iar daca rata ofta , cand reusea aplauda frenetic alaturi de restul multimii.
Ryo se apropiase mai mult de teren si ii facu cu mana roscatului urandu-i succes iar Ai aproape ca sari in carca brunetului pentru a vedea mai bine. Teru se simtea usor incomod mai ales vazand-o pe fata cu cata usurinta putea face lucruri atat de jenante pe care el nu le-ar fi facut niciodata.
Pe de alta parte, Kaoru urmarea cu privirea miscarile incete dar sigure ale roscatului. Se misca destul de incet pentru un meci de basket dar nu atat de incet incat sa rateze oportunitatile sau sa nu reuseasca sa castige puncte pentru echipa lui. Era ciudat pentru saten sa vada un baiat cu doi ochi de culori diferite dar era ceva intrigant in ei care il facea sa se uite in continuare si sa ii caute.
“ DA” a tipat brusc intreaga multime cand echipa roscatului a inscris un punct si meciul a ajuns la sfarsit.
Blondul murea de furie si a iesit de pe teren injurand , lovindu-l pe Ryo in umar dar fara a iti cere scuze continua sa mearga mai departe.
Profesorul fugi repede la roscat si il imbratisa dar imediat aparu o fata blonda care il dadu la o parte pentru a il putea imbratisa si ea pe castigator. Par blond lung..si o atitudine anosta..fata aceea trebuia sa fie cu siguranta Alice Taniuchi.
- Hei...Kaoru..vrei sa mergem acolo? Il intreba brusc Ryo cu un zambet oarecum siret pe chip deruntand-ul.
- Da, da!! Hai , Kaoru-kun!! Trebuie sa il cunosti!! E un geniu in arhitectura!! Striga si Ai fugind spre roscat strangandu-l puternic in brate. Acesta scrasni putin din dinti, probabil il durea ceva, dupa care zambi si ii deranja parul fetei ce sarise pe el. Blonda continua sa se tina strans de umarul lui si parea ca nu are nici o intentie sa ii dea drumul si asta in mod ciudat il enerva pe Kaoru.
Nu trebuia sa se simta asa, doar el il iubea pe Xe..dar era ceva la acel baiat care ii atragea atentie fara sa doreasca.
- Vedeta afurisita... mormai Teru bosumflandu-se. Kaoru s-a oprit in mijlocul drumului si s-a intors spre el.
- Nu iti place de el?
- De ce sa imi placa? Inca de cand a intrat la facultatea asta a primit numai atentie. Mai intai a pus ochii blonda pe el si el e prieten la catarama cu Takemoto. Recunosc ca e inteligent dar parca prea multa tevatura pentru el.
- Eu cred ca esti gelos, glumi Kaoru razand continuand sa mearga mai departe. Blondul rosi si il urmari pana cand au ajuns aproape de restul multimii.
Lucrul cel mai ciudat s-a intamplat. In momentul in care roscatul l-a observat pe Kaoru parca a inghetat dar imediat si-a mutat privirea de la el ignorandu-l, lucru ce l-a facut pe castaniu sa se uite ciudat la sine si in jurul lui.
- Deci..ce vei face de acum? Vei concura la campionat? Intreba repede o fata din multime incercand sa iasa in fata.
- Fii serioasa..are un viitor minunat ca si arhitect. Nu ar renunta la asta pentru un joc de basket. Nu e asa , iubitule? Interveni blonda cautand buzele roscatului dar acesta o respinse si isi vazu de treaba.
- Hei..vreau sa iti prezint pe cineva. Intrerupse brusc conversatia Ryo atragand-ui atentia roscatului. Brusc acesta i-a acordat o privire ucigatoare prietenului sau , facandu-l pe brunet sa rada amuzat.
- El e Kaoru-kun!! Ajuta si Ai tipand cum obisnuia ea de obicei.
- Moguchi Kaoru. Se prezenta castaniul facandu-l pentru o clipa pe basketbalist sa isi ridice o sprinceana. Cand ii intinse mana pentru a il saluta, baiatul din fata lui pur si simplu s-a intors cu spatele la el si i-a spus doar “ Mda..salut”
- Ren-chan!! Nu fi rau cu Kaoru.
- Si ma rog de ce nu? Interveni si blonda luand-ui apararea.
In timp ce cele doua se certau de zor, Kaoru ramase inlemnit cu mana intinsa si cu gura deschisa. Ai tocmai ii spuse roscatului pe nume si numele lui era “Ren” , numele persoanei pe care el o iubea din toata inima. Sufletul sau a fost imediat umplut de speranta si de iluzia ca l-a reintalnit si ca totul avea sa fie bine insa lucrurile nu erau chiar atat de simple, ba din contra. Impins de bucuria din inima sa a fugit dupa roscat si l-a prins de maneca.
- Ren.. esti chiar tu? Mizawa Ren?? Intreba agitat, gata sa isi iasa din sarite, mult prea fericit ca sa se mai gandeasca si la alte posibilitati .
- Huh??
Privirea roscatului ar fi putut ingheta si soarele. In ochii lui se vedeau rautate, ura si in acelasi timp un dezgust incredibil fata de Kaoru. Ochiul ce tindea mai mult spre albastru stralucea mai tare in timp ce cel spre negru devenise opac si impenetrabil. Il masura pe saten din cap pana in picioare dupa care ii mai arunca o privire plina de dezgust si se indeparta de el.
- Ren..stai asa...
- Dispari, cretinule. Tipa roscatul vazand ca nu scapa nicidecum de pustiul insistent si deranjant.
Intreaga multime inca ramasa in jurul terenului tacuse complet din gura si se uita cu atentie la cei doi. Pe de o parte, Ren il privea cu scarba pe cel din fata lui iar Kaoru nu intelegea de ce il trata cu atata rautate in loc sa il stranga in brate si sa il sarute.
- Imi pare rau, tancule... dar nu vezi ca nu te cunoaste? Se rasti si blonda la el cand realiza ca numai este bagata in seama si ca roscatul pleaca fara ea.
- Ba ma cunoaste..el e Ren ..Mizawa Ren..
- Nu ..nu e. El e Ren..dar Fujimori Ren. Ii oferi imediat replica accentuand cuvantul Fujimori. Cand auzi asta Kaoru inghiti in sec si se gandi imediat la posibilitatea de a il fi confundat cu Xe al lui. Numele era diferit, parul avea o culoare diferita iar Xe avea amandoi ochii negri cu usoara tenta albastruie insa nu unul negru si unul albastru.
- Ai auzit , da? Cretinule, plimba ursul.
- Imi cer scuze...chiar am... chiar am crezut ca esti el..haha..greseala mea.
Incerca sa se scuze si in acelasi timp sa scape de situatia penibila in care se bagase. Inainte de a se gandi mai bine pur si simplu sarise la concluzia ca baiatul acela putea fi Xe. Trebuia sa isi fi dat seama ca nu oricine are numele de Ren era neaparat Mizawa Ren. Acum regreta ca sarise ca ars , fara sa judece, dar era totusi prins intr-o stare de latenta in momentul in care ochii lui isi indreptau atentia spre roscat.
Multimea murmura si ea uimita mai mult de comportamentul roscatului decat de cel al noului venit.
In cele din urma toti au intrat in cantina si s-au asezat la mese in grupulete. Ai si Ryo , spre surprinderea lui Kaoru s-au dus exact la masa la care se aflau atat blonda cat si roscatul in timp ce Teru se aseza langa o banca din coltul opus al salii fara sa ii scape din ochi.
- Hei... mi se pare mie sau ii cam hartuiesti? Intreba Kaoru asezandu-se langa el.
- Spune asta persoana care practic l-a atacat pe Ren crezand ca e altcineva.
Tonul nu a fost unul jignitor ci mai degraba unul amuzat si plin de prietenie.
- Teru Himeji.. incepu sa se prezinte blondul.
- Himeji ca si castelul, zambi satenul amintindu-si explicatia de mai devreme oferita brunetului.
Amandoi se intelegeau de minune mai ales ca semanau mult la caracter. De la masa brunetului, roscatul il privea cu atentie pe Kaoru fara a uita sa se infurie si sa il dispretuiasca.
In timp ce toti se distrau de minune pe usa aparu acelasi blond din meciul de mai devreme , de data asta imbracat mult mai atractiv si cu o atitudine total diferita. S-a asezat cu grupul sau si a inceput sa o priveasca pe blonda inalta si apetisanta care se dadea mereu la roscat.
- Cine e ala? Intreba Kaoru curios observand conflictele dintre ele.
- Pai...el e Tako Thou. Vezi cum ii curg ochii dupa Alice Taniuchi? Il uraste de moarte pe Fujimori pentru ca ea are ochi numai pentru el.
- Inteleg. Deci din cauza asta era atat de nervos si de violent pe teren.
In ochii lui Kaoru totul se punea la punct si incepea sa intelegea care e principala atmosfera generala in universitate. Fujimori Ren era pe o parte, unul dintre cei mai cunoscuti baieti , Thou era unul dintre cei mai rai si avea si gasca lui iar Ryo si Ai erau prieteni buni ai roscatului in timp ce fata decanului avea o pasiune pentru acelasi baiat care reusise sa ii atraga atentie satenului.
Se simtea prost pentru faptul ca roscatul reusea sa il intoarca pe dos si sa ii cutremure inima mai ales din cauza ca simtea si credea cu ardoare ca il iubeste pe Xe.
A suferit atat de mult dupa el si si-a dorit atat de mult sa il revada pentru ce? Pentru ca odata ajuns la aceasta facultate, un total necunoscut, ce se intampla sa aiba acelasi nume mic cu el, sa ii faca inima sa bata mai rapid si sa ii faca sangele sa curga mai repede prin vene. Coincidenta era insa prea mare deci nu era vina lui. Care erau sansele ca un Ren , student la arhitectura , sa fie altcineva decat cel de care se indragostise el? Inima lui judecase pentru el si ajunse la concluzia ca e aceasi persoana dar se parea ca se inselase si acum trebuia sa indrepte lucrurile inainte de a isi strica relatia de prietenie cu Ryo si Ai.

va multumesc mult ptr posturi.
sweetangel_miwako glad u like it...

edit:
e vina nenorocitei de limbi in word..care uneori imi pune literele in alta parte
am spus sa nu trageti concluzii pripite..or do..
Deci... sa incep...cred ca tu te-ai gandit sa ma derutezi total...Deci am acelasi nume ca si fata decanului (ma cheama Alice), imi plac basketbalistii si ador basketul...
Deci dak rosktul ala nu e Ren as Xe eu il arunc de la parter!!! Deci dupa ce ca e student la arhitectura, e super atragator si l-a zapacit pe Kaoru...mai are si acelasi nume!!! Deci trebuie sa fie Ren!!!
cRITICI:
acelasi "zapacind-ul" care e incorect!!! e "zapacindu-l" zapacindu pe el,l
e singura greseala pe care am observat-o destul de des...
cam atat...
astept cu nerabdare continuarea si sa stii ca ador ficul tau!!!
Putin la inceput m-am derutat si eu un pic, dar mi-am revenit. La fel cum a zis si adyna_45, daca ala nu e Ren sau Xe, atunci eu nu mai ma duc marti la scoala... (si dau teza la chimie, deci tine-ti cont) Ar fi chiar culmea sa nu fie el. Prea mult seamana, din cauza ca el parca inainte de a pleca din spital, a avut ochiul bandajat si probabil ca acum are lentile sau stiu si eu... iar cand se uita cu ura, poate ca nu suporta sa il vada la acea scoala, sau chiar nu stiu... Dar defapt cum ai zis, "Nu trageti concluzii pripite", eu am dat doar cu parerea, dar astept sa vad cum va fi. E super frumos si captivant capitolul. Oricum, astept sa vad cu ce ma mai impresionezi si gambate la scris... *chuu*:bye: