AnimeZupCăutare

[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

Capitolul 1
-Un avocat de milioane-


Este ora 7.00 iar ceasul din dormitorul lui Madarame Yoishi suna de cateva minute ajutand parca locul d�j� destul de dezordonat sa para frontal de lupta al unor popoare migratoare extreme de furioase. Patul era complet ravasit, cearsafurile stateau pe jumatate in pat, cealalta jumatate fiind neglijent aruncata pe podea. Biroul statea sa cada sub greutatea unui calculator preset de sute de camasi, pantaloni si alte haine, iar usa de la baie era larg deschisa, pe ea fiind agatata in graba o pijama.
Desi este greu de crezut, acesta este dormitorul dintr-o vila cat se poate de luxoasa. Casa are trei etaje, iar ferestrele termopan sunt insotite de ghivece de flori multicolore. Gradina din fata se intinde pe o suprafata de cel putin o jumatate de hectar, iarba este proaspat tunsa, imprastiind o mireasma placuta. In lateral se aflau cate doua gradini de trandafiri de o frumusete rar intalnita, pe care proprietarul le pretuia nespus. In spate domnea o piscina plina cu apa limpede, iar intreaga suprafata era inconjurata cu un gard din fier vopsit bleu.
Intrarea in incinta proprietatii era marcata de o poarta imensa, din lemn solid, vopsit tot bleu, destul de impunator.
Insa, contrar armoniei de afara, in interiorul vilei o voce de barbat perturba linistea, zguduind parca peretii:
-A-K-E-M-I! Unde mama naibii esti?
-Domnule� indrazni o domnisoara in varsta de 20 de ani sa i se adreseze. Vazand ca inca mai traieste a continuat: -Doamna Akemi a plecat mai devreme si mi-a spus sa va transmit ca s-a dus la o intalnire cu asociatul.
-Da, mersi de informatie, poti sa pleci! I-a replicat cu raceala si furie deabia controlata un roscat inalt imbracat intr-un sacou negru, foarte elegant. In cea mai mare viteza si-a luat geanta de pe scaunul din sufragerie, a incaltat niste pantofi negri de lac si a iesit vijelios pe usa, traversand gradina pentru a ajunge la garaj.
Imediat ce s-a urcat in SangYong-ul vopsit in culoarea lui preferata, negrul, a pornit pe soselele aglomerate din Tokyo. Viteza cu care conducea, lejeritatea cu care se strecura in fata celorlaltor masini, desi era la volanul uneia destul de voluminoasa, si geamurile larg deschise erau semen evidente ale priceperii si placerii cu care manevra automobilul.
Parul roscat nu avea o anumita pozitie, la contactul cu aerul lovea funntea acestuia, enervandu-l.
�Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!� gandea acesta, apasand pe frana. Motivul opririi bruste a fost sosirea la destinatie, o cladite inalta, construita parca din sticla.
A lasat masina in parcare si a coborat. Apoi s-a indreptat catre intrare, patrunzand prin aglomeratia specifica unei companii populare. A urcat la etajul doi, salutandu-si secretara.
-Aveti un apel domnule! I s-a adresat femeia, in vreme ce el a intrat in birou si a ridicat receptorul telefonului. Era curios sa afle cine ar putea sa-l sune la ora 7.30 dimineata.
-Alo? Buna ziua!a salutat el.
De partea cealalta a firului o voce sobra, chiar impunatoare i-a spus ca doreste sa-l vada si ca va sosi la biroul sau peste doua ore. Inainte sa primeasca un raspuns, baiatul a inchis, lasandu-l pe roscat cu gura cascata.
�Asta da tupeu!�gandi acesta, lasand receptorul jos, pentru a se apuca de lucru. Biroul sau era acoperit de teancuri de hartii.

Madarame Akemi.jpg-> Madarame Akemi, sotia lu' Yoishi
Madarame Yoishi.jpg-> Yoichi Madarame
Takezo Shimmen.jpg-> asta e ala care a sunat, o sa apara pe parcus, nume: Takezo Shimmen(numele imi place si cum celelalt fic s-a dus...)
Poy... in ultimul timp citesc numia fic-uri yaoi:)) sincera... incep sa devin putin cam obsedata... - nu... esti deja obsedata-_-" -
Se pare ca cealalta personalitate a mea spune ca sunt obsedata:)) probabil ca asa o fi. OK, o ideie buna de inceput dar iar te-ai oprot fix cand era mai interesant... azi m-ai lasat cu gura cascata... de fiecare data cand era mai intersant... pauza... Takezo Shimmen e sweet:X tin minte ca mia picat la un quiz de pe zup. Felicitari si astept continuarea^__^ chuu and ja
interesant inceput....is curioasa ce o sa se intample mai departe.oricum imi plac mult ficurile yaoi,is super tari,dupa parerea mea. da abea astept continuarea.personajele is dragute(imi place mult takezo).grabestetye sa pui continuarea ca is cam nerabdatoare de felu meu.
gambate
Capitolul 2
-Inca o ora cat se poate de obositoare-


A inceput sa citeasca, dupa primele pagini déjà s-a plictisit, asa ca a continuat sa semneze fara sa arunce vreo privire peste continut. Astfel a trecut o ora cat se poate de lunga pentru Yoichi. “Ahh, la ce bun sa fii proprietarul celei mai mari companii de avocatura din Japonia, nici macar nu te distrezi, mai bine ma faceam femeie de service, aia macar face miscare!” gandea acesta suparat.
-Yoichii!
“Oh, nu, nu acum!” gandea acesta disperat, alunecand pe suprafata lucioasa a scaunului, ajungand sa stea chircit sub birou. In urmatoarea secunda, pe usa, a intrat o femeie inalta, purtand o fusta mini si un sacou mulat, ambele de culoare rosie, peste un tricou alb. Stralucirea din ochii verzi precum smaraldul tradau insa o oarecare falsitate.
-Unde te-oi fi dus? Eh, ursuletul nu se supara daca stau la birou!spuse acasta, in ciuda faptului ca nimic nu-l enerva mai tare decat sa vada o persoana asezata pe scaunul sau. Imediar ce s-a asezat a observat niste hartii, incepand sa le citeasca. Roscatul a profitat de ocazie si s-a strecurat la suprafata, intrand cat de poate de discret in biroul alaturat, cel al secretarei.
Imediat ce a iesit si a inchis usa, doi ochi caprui l-au privit surprinsi.
-Domnule, totul in ordine?
-Nu, nu! Scapa-ma de Akemi, intra si spunei ca alea sunt documente strict confidentiale si nu are voie sa citeasca! Apoi, … roag-o sa se retraga.
Fata s-a supus, s-a ridicat de pe scaun dezvaluind un corp foumos si niste picioare zvelte. Purta o pereche de blugi moderni si o bluza maro cu dantela. Parul castaniu se misca la fiecare pas gratios pe care il facea. A deschis usa si observand-o pe roscata I s-a adresat politicos:
-Domnisoara Akemi, domnul mi-a spus sa interzic oricui intra aici sa citeasca dosarele, sunt strict confidentiale. V-as ruga sa-l asteptati afara!
Roscata a fulgerat-o cu privirea. Era clarca cele doua nu se intelegeau tocmai bine, Akemi considera ca sotul se comporta prea frumos cu secretara si ca este ciudat. Totusi nu putea sa se opuna, nu dore conflicte cu “perechea” sa. Demn, s-a ridicat, impingandu-si pieptul generos in afara si rostind cu superioritate:
-Mda, nu stiam! Totusi, pentru mucoarse prostate ca tine, eu sunt domnisoara Madarame Akemi!
Apoi s-a indreptat cu rapiditate catre usa, intorcand capul pentru a mai adauga:
-Spune-i sotului meu sa ma sune!
Imediat ce s-a asigurat ca fitoasa lui sotie este departe, Yoichi s-a ridicat de sub biroul Ayei si si-a scuturat usurat sacoul. “Phiu…am scapat!”
-S-a intamplat ceva? A intrebat Aya ingrijorata de comportamentul straniu al sefului sau.
-Nu, doar ca se enerveaza daca port de doua ori acelasi costum si nu as vrea sa ma vada! I-a raspuns nesigur, zamberul nedumerit de pe fata lui tradand minciuna de doi bani pe care a incropit-o in cea mai mare viteza.
Bruneta nu credea niciun cuvant, dar nu se considera in masura sa puna intrebari, asa ca a coborat trista capul, credand ca degeaba se chinuie din rasputeri sa-I faca pe plac sefului, acesta oricum nu avea sa aiba incredere in ea. A mormait un “Ma bucur ca sunteti bine!” si s-a asezat la birou.
yupii\:d/ ma bucur k ai inceput un nou fic >:d<
imi place mult cum descrii totul si mi-a placut faza aia"“Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!”=))...totusi e o greseala: madarame akemi nu mai e domnisoara ci doamna acum k s-a casatorit...si una chiar foarte nesuferita...dar in fine:D
mai sunt cateva greselutze pe ici pe colo dar nimik grav :)astept cu nerabdare urmatorul capitol
chuu si gambate :bye:
Neh,...stiu ca Akemi e o doamna, da e se crede foarte frumoasa si tanara si se auto-denumeste "domnisoara" :).

Apropo, am uitat poza cu Aya, shame on me!
Aya.jpg-> Aya, Isn't she cute?:x
Imi place fic-ul.....si ultimul capitol e super tare :))
Sunt de acord cu Kikyo92....Akemi e foarte nesuferita si am impresia ca ea si Yoishi nu se inteleg prea bine :yes:
Takezo is so sweet....abia astept sa apara in poveste o//o
Spor la scris :bv:
Capitolul 3
-Un client argintiu-


Roscatul a ridicat umerii si s-a indreptat catre biroul sau. S-a asezat pe scaunul comod si s-a uitat la ceas.9.30!
“La naiba, uite cum a trecut timpul”. Gandurile i-au fost intrerupte de o bataie ferma in usa, care in urmatoarea secunda a fost deschisa, pentru a lasa un baiat de vreo nouasprezece anis a intre. Ochii caprui erau acoperiti de suvite argintii de par, care cadeau liber pe chipul angelic. Pe masura ce inainta, trasaturile i se conturau, iar lui Yoichi i se dezvaluia un trup bine facut, care apartinea insa unui baiat care emana raceala, in ciuda aparentei inocente.
-Salut, cu ce te pot ajuta? a intrebat el zambitor, crezand ca nu este bine sa-l usuiasca pe “intrus”.
-Buna ziua, poti incepe prin a arunca in inchisoare o anumita persoana, dupa care mai vedem! I-a raspuns vizitatorul cat se poate de serios.
-Ha, ha, ce copil amuzant, da’ n-am chef de glume, astept un client asa ca te rog se pleci, poate te duc in parcul de distractii maine! A replicat roscatul iritat de atitudinea necorespunzatoare a baiatului care a insistat:
-Ori esti tampit ori te prefaci! Unu, eu sunt clientul tau, doi, crede-ma, n-ai vrea sa te arunc din varful unui carusel.
-Pe cine faci tu tampit, cap de papadie? A sarit avocatul ca ars, dand cu pumnul in masa. Totusi, argintiul a reactionat calm, ridicandu-se lent si apropiindu-si chipul de cel al roscatului. Acum cei doi se priveau in ochi, fara macar sa clipeasca. Yoichi se simtea ciudat, pe de-o parte era furios de comportamentul neadecvat al unui pusti, pe de alta parte era nesigur, deabia isi putea stapani tremurul care voia sa puna stapanire pe el. Incercand sa disimuleze un om foarte calm, si-a indepartat un pic fata si a rostit:
-De ce te holbezi la mine cu ochii aia mari si caprui?
-Pai… cu ce alti ochi ai vrea sa ma uit? Pe langa asta, lumea spune ca am o privire fermecatoare. Pacat ca nu esti de acord. I-a raspuns pe un ton increzut, asezandu-se gratios la locul sau.
“Ce tip increzut, si ce important se crede. Nu ca nu ar arata bine da’… Ce tot spun eu acolo? E un pusti adolescent si eu ma las intimidat?” se intreba acesta, dand din cap.
-Mai visezi mult?i-a intrarupt argintiul din nou sirul gandurilor.
Acesta a preferat sa-i arunce o privire fulgeratoare si sa-l ignore. Adevarul era ca nu dorea sa porneasca o discutie.
-Zi, ce vrei de la mine?
-Sa bagi pe cineva la racoare.
Roscatul a facut ochi mari, nestiind daca Baiatul stia ce vorbeste. Cu atata hotarare si nepasare spunea ca el vrea sa arunce pe cineva in inchisoare?
-Si cine este misterioasa persoana?
-Mama mea, Akemi Shimmen! I-a raspuns l-a fel de nonsalant.
-Ce? Propria mama?a intrebat acesta uimit, ramanand cu gura cascata. Ceea ce i-a atras atentia a fost si numele “Akemi”, totusi s-a calmat rapid avand in vedere ca existau sute de personae cu acelasi nume.
Scuze daca e prea mult dialog...dar pe viitor o sa apara ceva descriere.sper.:)
Wow.....ce atitudine are baiatul asta...imi place de el :yes:
Doar o coincidenta de nume?....Sau mai e ceva acolo? "?
Hmm.....cred ca trebuie sa astept continuarile ca sa ma lamuresc ;))
Gambate :*
Capitolul 4
-Un foc ce nu are nevoie de benzina.-

-Uite cum sta treaba, tatal meu a fost omorat, infractoarea este ea, scopul meu este s-o arunc in inchisoare!
Raceala din ochii lui Takezo il inspaimanta pe roscat, desi nu voia sa recunoasca, in vreme ce sclipirea il indemna sa-l priveasca mai profund.
-Si cam cum a fost impartita averea? A intrabat Yoichi.
-Pai…ei i-a revenit tot ce au dobandit in timpul casniciei, adica jumatate din actiunile de la firma. Mie imi revine cealalta jumatate si restul averii lui.
-Deci practic tot tu ai mai mult in posesie. A concluzionat roscatul, nu foarte incantat.
-Da, dar ea l-a omorat!
-NU AI DOVEZI! Izbucni roscatul furios de insistenta argintiului, care acum avea pumnii inclestati si isi musca furios buna de jos.
Ochii umezi i-au trezit remuscari avocatului care a pornit dupa baiatul care a luat-o déjà la fuga. L-a prins de incheietura, sub ochii uimiti ai angajatilor care facusera un cerc in jurul lor.
-Nu am zis ca nu te ajut. Pentru inceput imi trebui o mostra de ADN! A continuat roscatul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Argintiul s-a smucit din stransoare si i-a facut semn sa-l urmeze pana la iesire.
-Am niste fire de par acasa.i s-a adresat cu raceala care l-a caracterizat pana acum.
-Unde stai?
-In afara orasului. Strada Hiroshima…de ce?
-Haide! I-a spus rastit roscatul, facandu-i semn sa intre intr-o masina neagra.-Doar nu o sa mergem pe jos!
Takezo s-a supus si s-a urcat in fata, alaturi de Yoichi, care a pornit in viteza pe soseaua aglomerata. Semafoarele ii retineau foarte des si mult, iar argintiul dispera, spunandu-si ca ar fi trebuit sa mearga cu autobuzul.
Muzica foarte vesela a roscatului il calc ape nervi, asa ca a cedat, spunand:
-Vad ca banii nu aduc fericirea, eu calatoresc numai cu autobuzul si mi-e mai bine! I s-a adresat furios, punandu-si mainile-n san si privind inainte la sirul de masini. Insa inainte sa primeasca un raspuns, acestia au pornit in viteva pe o strada ceva mai libera. Roscatul parea sa domine soseaua cu viteza mult prea mare, insa brusc, au oprit in fata unei dughene care semana cu o benzinarie.
-Ce faci? Benzinaria asta e inchisa de mai bine de un an!i-a spus argintiul suparat.
“Ce?! Dar nu mai am benzina nici pentru cinci metri!” se lamenta Yoichi in sinea lui, foarte ingrijorat de ce va face. Masini erau putine pe drum si erau mult prea sarace ca sa aiba motor diesel cu benzina ca a lui.
-Ce mai e?intreba argintiul ofuscat.
-Uite, ti-o spun pe a dreapta! Ne-am blocat aici!
Desi afisa o fata cat se poate de furioasa, adevarul era ca nu-l deranja foarte tare.Ceea ce il deranja era ca incepea s ail “agreeze” pe ametitul de la volan.
-Oh, nu se poate.. a rostit acesta ca sa nu trezeacsa “suspiciuni”.
-Uite, i-am dat un mesaj unui prieten, intr-o ora e aici si ne ajuta!
-O ora, ce face u o ora cu tine intr-o masina cu fite ramasa fara…insa nu apuca sa termine, nici nu a apucat sa realizeze ce i se intampla, cand o pereche de buze moi ii devorau gura, imbratisandu-l cu putere si strangandu-l la piept. Uimit, a incercat sa se opuna, punandu-si mainile pe pieptul cestuia si impingandu-l, insa a renuntat, dandu-si seama ca nu are forta si nici dorinta de a o face. Ii placea gustul buzelor lui. In scurt timp, limba roscatului ii mangaia lacom gerul gurii, iar palma lui aluneca lent catre abdomenul sau, ridicandu-i tricoul.
oooooo.........ce capitol frumos.niki nu sau cunoscut bine si astia se si indragostesc,sau asa se pare.fain intro ora au timp sa faca destul de multe si poate intarzie si prietenul ala si cine stie...felicitari de capitol.este chiar frumos...gambate!!!!!]
Capitolul 5
-Un gand.-


Speriat, argintiul l-a impins cu putere, vrand sa coboare din masina, totusi ceva il impiedica sa miste, si-a cuprins picioarele cu mainile, refugiandu-si chipul intre genunchi.
Parandu-i rau de impulsul de mai devreme, roscatul a incercat sa-I desfaca stransoarea, pentru a-l privi, dar Takezo nu dorea sa fie vazut. Tremurul devenea din ce in ce mai evident, iar lacrimile curegau in nestire. Yoichi simtea ca ceva era in neregula, dar nu stia cum sa reactioneze. I-a cuprins corpul cu bratele, rezemandu-si chipul pe capul sau. Baiatul a cedat, strangandu-l in brate si plangand din ce in ce mai tare.
-U…uite, imi pare rau, chiar nu am vrut!i-a spus roscatul sperand ca-l va linisti, insa acesta a dat din cap, spunand:
-Nu e vina ta! Eu…mi-am amintit…acea noapte.
-Noapte? Imi poti povesti…daca vrei.
-Era tarziu, si niste tipi m-au incoltit la intrare, pasind odata cu mine in casa. I-au zis mamei mele ca suntem prieteni, iar ea nici nu s-a uitat in directia mea, asa ca…m-au dus sus…si. Insa nu a mai continuat, lacrimile au izbucnit mai puternic, iar agitatia crestea odata cu groaza care-l stapanea.
-Ce ti-au facut nemernicii? Cine erau?
-Niste tipi cam de varsta ta, vreo douazeci de ani… m-au aruncat pe pat si…
-Inteleg…si inteleg de ce ti-ai amintit de ei, dar eu nu mai am douazeci de ani de vreo opt ani! Spuse acesta zambind, sperand ca baiatul va mai uita de griji. Ideea a functionat partial, argintiul a rigicat capul, cuprinzandu-I chipul cu palmele. L-a analizat pe avocat din toate unghiurile, insa nu realiza cum putea avea 28 de ani.
“Hmm…e simpatic pustiul, chiar mi-a muscat momeala. Din pacate si eu am cazut in propria capcana…speram sa-mi dovedesc mie insumi ca este doar admiratie pentru taria lui de character, insa buzele lui mi-au dovedit ca vreau din ce in ce mai mult. Oare chiar m-am indragostit de un pusti? E clar ca e diferit sentimental…niciodata nu m-am simtit atat de atras de Akemi cum ma simt de el…sip e ea o cunosc de doi ani. Poate ar trebui sa uit de el, dar cu Akemi chiar nu mai merge…chiar as fi in stare s-o las balta pentru el. Poate…nu as vrea sa-I maid au drumul.”
-Ce s-a intamplat… te simti bine? L-a trezit argintiul din visare.
-Da, ma simt perfect!i-a raspuns Yoichi, dezmeticindu-se.
“La naiba, in stilul asta o sa par un tampit total. Om la douazeci de ani cu o cariera inainte sa se propteasca de un copil, sunt atat de penibil!”suparat pe propria persoana, a privit catre cer. “Cred ca incep sa inteleg, legile alea au o samanta de adevar, chiar, daca totul merge bine cu siguranta am omis ceva, fericirea este un sentiment trait de om, a carei seminte zac in interiorul finite umane, iar omul, prin definitie, este ceva imperfect, epre deosebire de acel cer nesfarsit sau de zei… ca si omul fericirea nu poate fi totala, iar daca te astepti la mai mult decat trebuie poti fi dezamagit. Nu stiu daca sunt dezamagit sau fericit in acest moment, sau daca pur si simplu ma pierd in ganduri nesfarsite in loc sa ma bucur de aceasta fiinta pe care am realizat ca o iubesc. Ma intreb, ar trebui intradevar sa divortez? Nu ar fi cam brusc… desi, in doi ani am avut tot ce am vrut, bani, o femeie frumoasa, servitori, lux, insa mi-a lipsit un lucru cu desavarsire…iubirea, dorinta. Acestea nu au mai ars de atata vreme…de fapt, nici nu stiu daca m-am mai simtit vreodata atat de bine in compania cuiva…pana si mirosul lui pare unul special, de ce aceasta dorinta, si mai ales pentru un copil care nu stiu daca simte acelasi lucru?”
un alt capitol de nota 10*.:love:.ador ficul asta...mereu astept continuarea cu nerabdare.cred ca avoicatul o sa divorteze.acu lo vazut prima data si io pikat cu tronc.:chuu:.mai ales daca nu o iubeste pe nevastasa dupa ce sa stea cu ea:??.succes in continuare si nu ne lasa mult sa asteptam continuarea.:pls:.GAMBATE!!!!!!!!
Hmm......deci Yoichi nu o iubeste pe Akemi?....ce bine :yes:
Abia astept sa divorteze :ha: Dar oare Takeezo simte ceva pentru Yoichi?
Astept continuarea....sa o pui repede ca vreau sa vad ce o sa mai faca cei doi
Multa bafta in continuare :*

[edit mely] prea multi smiley
Capitolul 6
-Nepasare-


-Da, stiu, probabil acum te gandesti: “vai ce copilas dragut!” , nu? De ce ma trateaza toti ca pe un copil?
Remarca destul de departe de adevar a argintiului l-a facut pe roscat sa creada ca a lasat o impresie grasita, insa in acelasi timp considera ca acel “copil” trebuia sa-si vada lungul nasului.
-Ce inseamna pentru tine adult, mai taca?l-a intrebat roscatul destul de amuzat, sperand sa nu-l supere, l-a luat in brate, impacuitor.
-Pai…sa treci de optisprezece ani.
-Da, deci poti sa taci pana acum.
-Da nu-mi dai si o suzeta, am nouaspe’ bosorog stresant! A remarcat razand argintiul, incercand sa-l sarute, insa Yoichi i-a cuprins chipul intre palmele delicate, privindu-l adanc.
“Nu parea sa aiba mai mult de saptispe’!” isi spunea roscatul, destul de nedumerit. Nimic din acel baiat cu chip de inger si privire demonica, totusi nevinovata, nu trada maturitate, din contra, rautatea lui parea atat de infantile incat era chiar haioasa. Sprancenele incruntate il asemanau cu un baietel care si-a pierdut jucaria favorita. Suvitele razlete ii acopereau o parte din aria ochiului dandu-i o aura de mister.
“Interesant, pustiul nu e asa mic, da pentru mine tot un pusti ramane!”a decis acesta, adresandu-i o intrebare, sau mai bine zis vrand sa-I adreseze, fiinca atunci cand a deschis gura sa vorbeasca, ajutorul a sosit. Un tanar inalt, cu ochelari sui suvite lungi a coborat dintr-o masina decapotabila rosie, cu un bidon de benzina in mana.
-Hei, papusa, se pare ca tot la mine ajungi.
-Iwaki, daca mai scoti un cuvant din gura aia Sparta, ti-o lipesc cu super glue!
-Bine, cum zici tu!i-a raspuns brunetul cu plete lungi, turnand benzina in rezervor.
In timp ce benzina curgea, brunetul il privea pe argintiu, uimit de frumusetea acestuia. Cand Takezo a intors privirea spre el obrajii sai au capatat o nuanta rozalie, iar el a coborat capul, incercand ca nu verse benzina.
Imediat ce plinul a fost placut, roscatul si-a luat la revedere de la prietenul sau, grabindu-se pentru a nu mai pierde vremea. A pornit in mare viteza, imprastiind praful asternut pe drumul pustiu. Argintiul privea bara indicatorului de viteza rotindu-se din ce in ce mai repede, insa nu-i pasa, desi roscatul era la mai putin de jumatate de metro de el, baiatul se simtea mai singur ca niciodata, iar cel mai rau era ca nu stia motivul. Pentru el totul era indiferent, pana si acel sarut nu a insemnat nimic. Acea secunda care l-a facut pe roscat sa se gandeasca chiar sa divoteze de dragul acelor buze nu a fost nimic special pentru Takezo, care credea ca fusese un impuls de moment si nimic mai mult.
In scurta vreme cei doi au ajuns la destinatie. Coborand din masina li se dezvaluia o vila frumoasa, luxoasa, ca orice vila a nui om de afaceri. Avosatul nu a stat sa admire peisajul, a intrat in casa, descaltandu-se si cerandu-i baiatului sa-i dea suvita de par. Acesta a deschis un sertar, a scos de acolo un colier. In interiorul sau se afla mult dorita suvita. Roscatul a luat-o si a introdus-o intr-o punga de plastic.
-Perfect! Tot ce trebuie tu sa mai faci este sa ma duci la spitalul unde a fost internat tatal tau.a concluzionat acesta.
-Nu ai vrea mai bine sa mancam ceva inainte?a sugerat Takezo al carui stomac incepuse déjà sa protesteze suparat ca nu a primit mancare de noaptea


Iwaki.jpg ->Iwaki-san, kawaii desu, nee??
De ce il trateaza toata lumea ca pe un copil?.....poate pentru ca se comporta ca unul? :ha:
Super continuarea :*
Si Takeezo chiar nu simte nimic pentru Yoichi?....ce sad :((
Da.....e superb Iwaki :love:
Astept continuarea....gambate :bv:
Capitolul 7
-O primire sangeroasa-

-Bine, accept! A raspuns roscatul, urmandu-l pe argintiu in bucatarie. Spatiul era destul de mare, o camera frumos aranjata. Dulapuri albe, simple erau asezate simetric inconjurand spatiul in care se afla.O lustra atarna deasupra capului sau, luminand incaperea, iar decorul cel mai interesant era cratita tocmai scapata de Takezo.
-Tu cam de cate ori ti-ai pregatit pranzul? Intreba roscatul apropiindu-se de el pentru a-l ajuta. A adunat de pe jos mancarea, aruncand-o la gunoi.
-Pai…de trei, ba nu, patru ani!
Ochii caprui ai lui Yoichi il priveau intrebator. “Ma intreb cate cratite o fi spart pustiul asta!”
-Si nu, nu fac asa de obicei. Doar ca…a incercat sa continue insa nu-si putea gasi cuvintele pentru a exprima ceva ce nici el nu stia.
“Ciudat om…poate ar fi mai bines a prepar eu ceva!” gandi roscatul, sugerand:
-Mai bine te duci si iti pui un tricou, asta e cam plin cu sos.
-Dar masa?
-Ma ocup eu! A raspuns acesta ferm, continuandu-si treaba.
Cautand o cratita boua in care sa gateasca niste supa, a gasit cateva condimente destul de interesante. Le-a pus de-o parte. Apoi a gasit si oalele, insa erau atatea insat nu putea sa se decida in care sa fiarba apa. Intr-un final a gasit una potrivita, a pus apa la fiert si a taiat legumele, punandu-le in apa clocotita. Fericit ca nu a facut vreo boacana, s-a apucat sa spele vasele. Insa fiind cu gandul in alta parte, si-a retezat o buna bucata din deget. Sangele curgea neincetat, iar el nu stia unde sa gaseasca un pansament. S-a invartit in jur, insa fara rost, sangele incepuse déjà sa se scurga de pe rana pe gresie. S-a aplecat grabit pntru a-l sterge, dar ion acel moment a aparut si argintiul. Vazandu-l chircit la podea l-a intrebat:
-Ce faci acolo?
-Eu, nimic! A raspuns roscatul, incercand sa afiseze un zambet, insa degetul continua sa-l doara.
Observand rana, Takezo a apucat degetul, lingand sangele. Yoichi era uimit, insa in acel moment durerea si ingrijorarea s-au pierdut in parfumul baiatului care era acum atat de aproape de el.
“De ce sunt atat de agitat, nu, sunt nerabdator. Poate ca e doar un copil ceva mai mare, insa eu…”
Inainte sa realizeze, rana lui a fost pansata, iar argintiul il privea ingrijorat.
-Ce mai e? Inca te doare?intreba baiatul, holbandu-se in continuare la el.
-Nu, multumesc! Oh, supa e aproape gata!
Argintinul a oprit focul si a “repartizat” tacamurile si farfuriile cu mancare. Nu stia exact cum sa se exprime, insa dorea sa-i ureze bun venit roscatului.
Yoichi incepuse déjà sa manance, insa capul nu-i statea la mancare. Deodata, a scapat pe sacoul negru o lingura intreaga cu supa. Argintiul a ras.
“Asta nu e in stare sa faca nimic cum trebuie!” gandea acesta in timp ce-l lua de mana si il baga in baie.
-Da-l jos, o sa-l spal!i-a sugerat, insa bluza alba era si ea patata. -Bine, da-le pe amandoua jos!
Roscatul s-a supus, dezvaluind niste pachete de muschi lucrati si un abdomen perfect. Takezo a ramas cu ochii atintiti pentru cateva momente la roscat, insa brusc, s-a dezmeticit, dand drumul la apa. Dupa nenumarate incercari de a scoate petele, a pus ambele piese vestimentare in detergent.
-Scuze…dar avea sfecla, si aia se ia mai greu. Va trebui sa iti uscam cumva hainele! Pana atunca poti purta un tricou de-al meu!i-a sugerat argintiul, urcand catre camera lui. Odata ajunsi acolo, roscatul a descoperit ca semana mai mult cu un anticariat, niciun poster, peretii alb vopsiti, doar un calculator asezat pe un birou de moda veche iesea in evidenta, totusi camera tot din secolul 19 parea sa dateze.
-Uite, asta e mai mare, dar nu stiu daca iti vine bine, dar am o idée, vino!a exclamat acesta, indreptandu-se catre o scara care dadea in pod. A urcat, urmat indeaproape de roscatul care era un pic dezorientat.
Baiatul a deschis un cufar, oferindu-i o camasa albastru inchis, impachetata.
-Poti s-o iei, oricum n-o sa-mi vina!i-a oferit argintiul camasa, coborand.
Nu stia de ce, dar se simtea straniu in acea tinuta, desi ii venea


Scuze pentru intarziere si multumesc pentru comment Miharu...se pare ca nimanui altcuiva nu-i mai place micuta mea poveste :(( .
hey anyoka, don't be sad ;)) stii ca eu citesc toate povestile yaoi, dar din pacate lenea e prea mare:)) asa ca numai acum m-am dezmeticit si am zis sa-ti las un comment ;) in primul rand imi place foarte mult poveste si ideea ta:P Ai unele greseli de tastare, insa pentrru mine chestiile astea nu sunt grave, caci pot descifra (iti dai seama cat trebuie sa desciferz litera cu litera cand citesc din caietul meu, si scrisul e absulut oribil:)))
Exprimarea imi place si intradevar inainte aveai mult mai mult dialog, dar vad ca acum l-ai redus :D asa ca mult noroc in continuare si astept nextul
.P.S. Nu te supara, dar las foarte rar comenturi:)) poate la urmatorul capitol nici nu o sa las, dar fi sigura ca citesc ;)
Chuu si Gambate >:D<
:bye:
I-a te uita, am reusit si eu cu toate postarile:))....am citit toate capitolele si ti-am scos si greselile pe care le-am vazut eu, dupa fiecare capitol...

Capitolul 1

"frontal de lupta"- frontul de lupta
"in fata celorlaltor masini"- in fata celorlalte masini
"voluminoasa"- voluminoase
" erau semen evidente"- erau semne evidente
"funntea "- fruntea

Capitolul 2

Imediar- imediat
"un corp foumos "-un corp frumos
"Era clarca"-era clar ca
"nu dore conflicte "- nu dorea conflicte
'mucoarse"- mucoase
"zamberul"-zambetul
"credand "- crezand

Capitolul 3

"anis a intre"- ani sa intre
"te rog se"- te rog sa
"Baiatul"- baiatul

Capitolul 4

"buna de jos"-buza de jos
"Am niste fire de par acasa.i s-a adresat cu raceala care l-a caracterizat pana acum."- aici trebuia virgula..nu punct..
"in viteva"- in viteza
"Masini erau putine pe drum si erau mult prea sarace ca sa aiba motor diesel cu benzina ca a lui."- aici este o problema de exprimare, pentru ca masina nu poate fi saraca, poate fi un anumit tip, ceva care sa nu coincida cu cea a tipului....
"-Uite, ti-o spun pe a dreapta!"- adica/...poate ti-o spun in fata, sau iti spun drept....
" s ail"- sa il
"sa nu trezeacsa “suspiciuni”"- sa nu trezeasca"suspiciuni"
"ce face u o ora cu tine"- ce fac euo ora cu tine
" imbratisandu-l cu putere si strangandu-l la piept"- ori imbratisand, ori strangand la piept mi se pare aceeasi chestie...
"pe pieptul cestuia"- pe pieptul acestuia
"lacom gerul gurii"- lacom cerul gurii

Capitolul 5

"sip e"- si pe
"Poate…nu as vrea sa-I maid au drumul"- poate ..nu as vrea sa-i mai dau drumul
"epre deosebire"- spre deosebire\

Capitolul 6

"cu ochelari sui "- cu ochelari si
"divoteze"- divorteze
"a nui om de afaceri"- a unui om de afaceri
"Avosatul"- avocatul
"-Perfect! Tot ce trebuie tu sa mai faci este sa ma duci la spitalul unde a fost internat tatal tau.a concluzionat acesta."- iar aici mai mergea o virgula,in loc de punct

Capitolul 7

"ar fi mai bines a prepar"- ar fi mai bine sa prepar
"o cratita boua "- o cratita buna
"insat"- incat
"dar ion acel "- dar in acel
"Pana atunca"- pana atunci

Ce pot sa iti spun...
1-Greselile nu sunt grave, sunt mai mult din neatentie si stiu eu..nu te uiti bine pe text inainte sa postezi:P
2-Descrierea mi-a placut, si mi-a placut faptul ca roscatul are libera exprimare, ca putem afla ce gandeste si ce-i in sufletul lui.Cred ca poti si mai bine cu descrierea si ca o sa ne arati;)
3-Dialogul e cam ....nu m-ar deranja mult, dar unele replici mie imi convin mai mult vorbire indirecta...depinde de fiecare.
4- Ideea imi place si felul cum decurg lucrurile merge bine, desi e cam copilaroasa chestia intr-un fel, e diferita de cele de pana acuma, nu aduce a acelasi curs si asta e bine...
5- Imi place, o sa citesc si o sa comentez dupa fiecare capitol...
6-Te-as ruga sa scrii mai mari capitolele, pentru ca o sa fie si mai interesant, iar ceea ce se povesteste,ideea, sa o faci mai mare, mai pe larg.
Cam atat, spor la scris si capitole cat mai mari si mai bune....:*
Mina..despre capitole nu stiu ce o sa pot face. As vrea sa fiu constanta...sa postez cam in fiecare zi sau o data la doua zile cate o pagina de word... ca sa imi iau un fel de limita si sa nu scriu o data 20 de randuri si alta data 100.:)


Capitolul 8
-Un trecut dureros. Ezitarea.-


Ochii argintiului aveau o stralucire aparte, parea sa fie mandru, insa roscatul nu putea realize de ce. Un zambet si-a facut aparitia in coltul gurii sale, iar ochii i s-au umezit. Argintiul parea sa stie mai multe decat voia sa lase sa se vada.
-Mi-ar placea daca ai avea ceva mai mult incredere in mine! Paris a ascunzi ceva, vorbeste! L-a indemnat Yoichi, mangaiindu-i obrazul stang cu palma destul de aspra, avand in vedere ca incepuse sa faca basici de la scris.
-Eu…tata a murit de ziua lui, iar bluza asta .. ei bine i-am cumparat-o, in ziua aceea trebuia sa iasa din spital si voiam sa poarte ceva frumos. Insa am aflat ca el s-a dus, de atunci sta neatinsa in pod, asa ca ti-am daruit-o tie. Intr-un fel imi amintesti de tata!i-a raspuns Takezo, aruncandu-se in bratele lui puternice si izbucnind in plans, simtea nevoia sa se descarce.
Yoichi a reactionat impulsiv, coborandu-si capul si prinzandu-I buzele intr-un sarut lung, insa bland. Takezo s-a oprit din plans, strecurandu-si limba printre buzele fierbinti ale roscatului. Atat i-a trebuit acestuia pentru a-l ridica in brate si a-l purta pana in camera alaturata. L-a intins pe suprafata moale, fara a rupe sarutul. Si-a coborat buzele catre gatul acestuia, muscandu-l jucaus.
Insa in cel mai nepotrivit moment, melodia “Death Wish” a inceput sa raspune in intreaga camera, era soneria roscatului. Cand a ridicat aparatul si-a amintit brusc de pranzul pe care trebuia sa-l ia cu Akemi.
“Eh, mai da-o naibi!”gandi acesta, inchizandu-si telefonul.
-Cine era? A intrebat argintiul sprijinindu-se in coate.
-Nimeni important!a raspuns acesta hotarat sa-si continue actiunea, dar Takezo l-a impins, tinandu-l la distanta cu mana stanga.
-Stiu ca este absurd sa te intreb, deoarece déjà stiu raspunsul, dar tu faci asta pentru pura placere?
Intrebarea l-a lovit precum lama unui cutit ascutit pe roscatul a carui respiratie s-a taiat. Il privea cu ochii precum cepele, in vreme ce el se uita sceptic la Yoichi. Nu stia de ce a pus intrebarea, avea convinderea ca raspunsul va fi afirmativ, dar el spera totusi ca sarutul acela sa nu fi fost simtit atat de profund numai de el.
Totusi nu si-a primit raspunsul, Yoichi i-a indepartat mana, apropiindu-si buzele de ale sale indeajuns de mult incat sa-i simta respiratia calda.
-Asta las la latitudinea ta, decizia iti apartine!
Desi raspunsul sau era cat se poate de ambiguu, pentru argintiu suna ca o provocare, provocarea de a-l face pe roscat sa se indragosteasca de el. Lent, a inceput sa-i mangaie coapsele. Un gest pe care roscatul nu l-a asteptat nici pe departe. Simtea ca este indecis, ca ceea ce face este gresit si acea greseala l-ar putea costa fericirea.
Bland, a rupt sarutul, departandu-se de argintiu si asezandu-se in pozitie verticala, cu privirea atintita catre podea.
-Eziti. Ceea ce dovedeste ca iti pasa. Multumesc, cel putin nu am devenit jucaria unui obsedat.i-a spus Takezo in timp ce-l cuprindea cu bratele firave.
-Am o idée, du-ma te rog la spitalul unde a fost internat tatal tau, si spune-mi numele doctorului.a izbucnit roscatul total neasteptat, ridicandu-se in picioare.
-Spitalul este peste drum…doctorul este Ieyasu Tokugawa.
-Perfect, sa mergem.a hotarat acesta, pornind catre parter. Si-a luat cheile de la masina si a pornit catre strada, urmat de argintiul total dezorientat. Nu intelegea ce anume l-a facut pe acesta sa sara ca ars, dar era curios sa afle.


Multumesc pentru comment-uri mina, iar Loveless, multumesc de critica si pentru ca ai stat la fiecare capitol in parte. :*
Well... anyoka scuza-mi lipsa de impolitete pt ca chiar am uitat sa iti las un coment. SIncera scuze, Ana-chan:(
Ok... un capitol, la fel ca celelalte, foartet dragut si promitator. Imi place cum scri si practic ador fic-ul tau:X ce pot spune... well... ai grija la greselile de tastare si in rest mi se pare ok.
Astept noul capitol si multe imbratisari! Ja ne and chuu!:*
Ce capitol frumos :chuu:
M-am amuzat un pic pe seama lui Takezo ;)) ....s-a lasat "consolat" de Yoichi o//o ....si dupa reactia lui as spune ca incet incet sigur o sa il indrageasca pe Yoichi! :))
Astept urmatorul capitol.....gambate in continuare!
:bye: :*
"Capitolul 7"- Capitolul 8
"Paris a ascunzi ceva"- Pari sa ascunzi ceva
"mangaiindu-i"- mangaindu-i
"avea convinderea"- avea convingerea
"-Am o idée, du-ma te rog la spitalul unde a fost internat tatal tau, si spune-mi numele doctorului.a izbucnit roscatul total neasteptat, ridicandu-se in picioare."- pe aici pe undeva trebuia o virgula...in loc de punct
"-Perfect, sa mergem.a hotarat acesta, pornind catre parter"-aici lafel....

Capitolul a fost bine alcatuit, cu elemente proportional adaugate. Mi-a placut partea cu amintirile argintiului..
Roscatul pare tip de treaba si cred ca o sa fie o companie buna pentru argintiu.
Mi-a facut placere sa stau si sa corectez. De ce? In primul rand actiunea difera de cele de pana acuma, e total altceva, si sper sa fie total altceva:)), modul de a scrie e mai bun, pare mult mai gandit, si fiind si tema alta, e mult mai bine structurat, iar exprimarea sentimentelor e mai buna, te descurci mai bine fata ce celelalte, iar lectura are un stil aparte:))...
Stii deja...descriere multa, dialog moderat, dar nici exagerat, iar sentimentele sa le iasa cat mai bine inafara.
:* si astept fiecare capitol cu nerabdare.
Capitolul 9
-O camera de spital. Partea I-


Cei doi au urcat in masina, iar in scurta vreme se aflau in fata unui spital particular. Parea modern, vazut de afara, insa pe dinauntru privelistea era cu totul neobisnuita. Nu mai parea modern, ci chiar venit din viitor. Liftul avea usi automatizate si senzori, podeaua decorata cu o culoare de roz fosforescent, lampile erau micute, totusi emanau o lumina puternica, iar registrele erau computerizate, fiecare avand acces prin intermediul unei parole, la fisa lui.
-Inchide gura si hai!l-a repezit Takezo, intrand in lift.
Ajunsi la etajul superior atmosfera era aceeasi. Cei doi au intrat pe o usa glisanta, care avea o placuta inscriptionata:”Ieyasu Tokugava. Chirurg.”
Argintiul dorea sa intre, insa roscatul l-a impiedicat, punandu-i mana pe umar.
-Nu, stai, vreau ma intai sa vad cabinetul unde a stat tatal tau.
Takezo s-a supus, fara alte comentarii si a continuat sa mearga pana la capatul salonului. A apasat pe clanta, insa dupa cum banuia, avea nevoie de o cartela speciala pentru a intra inauntru.
-Da-te, stiu cum sa deschid usa.
-Dar realizezi ca spargi usa unui spital? De ce nu cerem un card si…
Dar si-a interupt fraza, realizand ca nu era ascultat, avocatul a scos un laptop mic din geanta, butonand in continuu. Intr-un final aparatul a emis o raza verzuie, iar usa s-a deschis. Takezo privea stupefiat, dar prefera sa taca si sa mearga.
Locul acela rece si pustiu ii amintea de chipul tatalui sau, iar apoi de expresia lipsita de viata pe care o purta pe patul de moarte.
“Stiu ca ea a facut-o, era singura care ar fi putut s-o faca.”
-Takezo, spune-mi te rog, unde este registrul aici?
-Este un mic computer, dar fiecare fisier e parolat. E imposibil sa intri acolo.
-Ai uitat cu cine vorbesti?a intrebat roscatul increzator, scotandu-si micul aparat din geanta si accesand o baza de date, a descifrat cateva coduri. In mai putin de zece minute accesase fisierul.
-Takezo, zi-mi data exacta in care tatal tau a decedat.
-15 septembrie!
-Aham, niste detalii ai?
-Pai…din cate a zis doctoral era gata sa fie externat, pe 13 i-au scos aparatele si…
-Ce spui tu acolo?Daca il deconectau pe treispe’ nu mai apuca nici alea doua zile. Cineva minte!
A continuat sa citeasca, printand integral acele pagini, precum si actul pe care trebuia sa-l emita doctorul. A inchis totul, apoi cei doi au iesit in cea mai mare liniste din camera.
-Acum hai la doctorul tau. Sa vedem ce are de spus!i s-a adresat roscatul, incropind un plan, care includea si un mic microfon din buzunarul hainei.


Planuiam sa mai scriu, dar are mama treaba si nu atiu daca mai apuc asa ca am mai scris un pic si-l postez asa. Gomen.:)
Imi place, imi place continuarea.....parca ar fi intr-un film de actiune :yes:
Ce uimit a ramas Yoichi cand a vazut spitalul :)) .....si ce tare a fost faza:"inchide gura si hai" =))
Mda.....e scurt capitolul....sper sa te revansezi la urmatorul! :victorie:
Gambate si sper sa postezi repede continuarea :pls: :*