deci vreau ceva nou asa ca ... sa vedem ce iese
eu sper sa va placa ....
<<>> gandurie Sakurei
>><<< gandurile lui Gaara
Posibil +15
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari , iar si pozele si melodiile de la capitole nu-mi apartin si sunt luate de pe net si respectiv You Tube.
Cap. I
A trecut ceva vreme decand Sasuke a plecat de partea lui Orochimaru . Nu stiu ce a fost in capul lui , dar stiu ca dupa cateva luni de suferinta Ino a plecat dupa el . Cand i-am vazut ultima data erau impreuna ... El pare a fi fericit si-a realizat scopul , l-a ucis pe Itachi provocandu-mi un junghi in inima . Itachi m-a antrenat in paralel cu Tsunade invatandu-ma cateva lucruri interzise in Konoha . O data ce Sasuke i-a luat viata fratelui sau , am avut ocazia sa aplic multe lucruri invatate de el .
In prezent sunt la fel si tot odata , total diferita . Sunt aceeasi Sakura cu parul roz , ochii stalucitori si totusi mult mai puternica , mai „aclamata” ...
-Sakura-chan ! stiam aceasta voce dintr-o mie , era Naruto . Tsunade .... bunicuta .... chemat ... noi .
-Naruto! Inspira !Expira ! Si acum spune !spun eu incercand sa-l relaxez , dar fara folos . Si pentru ca nu putea sa vorbeasca din cauza oboselii m-a luat de mana si m-a tras pana inbiroul lui Tsunade .
Acolo se aflau deja Hinata , Sai si Shikamaru . M-am asezat si eu pe un scaun si am ascultat cu atentie ce a spus Lady Tsunade .
- Prietena voastra Temari ne-a trimis o scrisoare in care spunea ca banuieste ca Orochimarum planuieste sa atace Satul ei ! Deci misiunea voastra e simpla , mergeti sa-i ajutati sa se pregateasca de lupta . Plecati diseara si stati trei saptamani ! Succes ! A Sakura , ramai umpic te rog << Ce se intampla ? Ce are de gand ? >> Am dat afirmativ din cap si i-am privit pe restu cum pleaca spre casele lor . Sakura , stiu ca o sa ti se para ciudat , dar toate astea sunt o pacaleala . Orochimaru a fost langa satul nostru si eu cred ca te cauta pe tine . Au trecut trei luni decand a murit Itachi . Ti-a dat ceva ? Sau stii vreun secret de al lui ? << Da !>>
-Nu . am raspun eu sec . Dupa aceasta discutie am plecat acasa si mi-am facut bagajele . Mi-am oprit privirea asupra unei cuti .
Freshback
-Sakura , trebuie sa ai grija de asta . Bine ? Nu o deschide , doar pazeste-o . Nimeni nu o v-a gasi la tine . Cheia ei este ascunsa , asta te va ajuta sa o gasesti . Nu te duce dupa ea numai in situatii de urgenta . Ai inteles ?
EndFreshBack
Dupa o dupa-amiaza de mers am ajuns in Satul Nisip la portile caruia ne asteptau Temari si Gaara . –Bun venit ! Sakura draga mea ce mai faci ? Trebuie sa vorbim diseara in biroul lui Gaara . imi sopteste ea la ureche . Acum sa va arat camerele voastre . Gaara m-a condus in camera mea am ramas socata de luxul camerei in care urma sa locuiesc timp de trei saptamani . Patul era jos , masuta de toaleta era din aur , totul arata asa de scump .
Seara , in biroul lui Gaara :
- Unde e Temari ?
- Sunt doar eu cu tine . Acum ca stim amandoi adevarul , ce ti-a dat , ce ti-a spus Itachi ? ma intraba Gaara asezandu-se pe canapea .
- Stii Itachi , a vreut sa fie un secrtet . Sper sa nu-mi tradezi increderea . Vino . spun eu iesind din birou si intrand in camera mea . Cred ca asta cauta acum toata lumea , cutia asta . Nu stiu ce e , ce face , nici macar cum se deschide ...
- Asta ? O cutie din lemn , tapitata cu matase rosie , nici nu are chie . De ce ar tine un criminal la asa ceva !
Criminal ? Nu m-am stapanit , Itachi nu era un criminal , nu pentru mine asa ca l-am pleznit peste opraz lasandu-i o urma rosie sub forma palmei mele . << Ce am facut ! Il pleznisem . Ce urma sa zica ? >>Am incercat sa-mi rascumpar gresala , dar nici nu dorea sa auda mi-a parasit camera pe loc lasandu-ma singura . << Nu te supara si-a cerut-o ! Cum sa-l faca pe Itachi un criminal ? >>
Era noapte asa ca am adormit incercand sa uit de micul accident avut astazi . Totusi cam la miezul nopti , am inceput sa simt ceva plimbandumi-se pe picior . Am incercat sa ignor acest lucru , dar persista si pe deasupra auzeam o voce familiara , prea familiara . Am deschis incet ochii si am vazut clar cine imi mangaia picioarele :
- Oh , frumusestea lui Itachi s-a trezit . Ai niste picioare foarte fine ...
- Sasuke nu te apropia de ea . << Ino ? Sasuke ? O doamne nu ma pot stapani . >> Am tipat imediat Trezind toata casa . Ino a fugit repede , dar Sasuke mi-a dezvelit repede picioarele si m-a tras spre el .
- Uchiha ! a spus Gaara intrand furios pe usa . Avea o privire parca de demon . Ma privea in bratele lui Sasuke cu atata ura . Da-i drumul ! Acum !
- Gaara de ce te stresezi? Doar nu o vrei , nu ? Uita-te complicele unu-i criminal ! Mai vorbim Sakura ! spune Sasuke tragandu-ma de par si apoi disparand .
Acea vesnica intrebare : “ Esti bine ? ” nu avea nici un sens acum . Eram socata , ma simteam vulnerabila , ma simteam in pericol . << O doamne cutia ! >> Am sarit repede din pat si m-am uitat in dulap . Din fericire e acolo .
- Asta e , nu mai dormi singura . Haide ! spune el luandu-ma pe sus si ducandu-ma in camera lui .
<< Ce face ? Ce face ? >> M-a pus incet in pat si pentru cateva clipe m-a privit atent . << Gaara ! Spune ceva . >>Era o tacere mortuara , nu se uzeau numai tunetele furtuni de afara . El incerca sa ramana sub la fel de rece si dur ca intotdeauna , dar un gest tandru l-a tradat . Mi-a atins incet obrazul , nu spunea nimic . << Spune ceva ! Fa ceva ! Atinge-i obrazu ! Sa fac ce ? Ok ! >> Si asta am vrut sa fac . Mi-am ridicat incet mana , dar cand sa-i ating fata acesta si-a intors privire spre usa refuzand sa ma priveasca . Acesta s-a dus in camera mea si mi-a adus bagajele de acolo . << Ce urma sa se intample ? >>
- Sakura ! Imi pare rau ca l-am numit pe Itachi criminal . Nu stiam ca inseamna atat pentru tine .a spus el privind pe fereastra . Dupa un minut de tacere a continuat . Tu o sa dormi aici de acum incolo . Sper sa nu te deranjeze prea tare .
- Nu ma dereanjeaza . De ce ai avut acea privire cand ai intrat pe usa si m-ai vazut in bratele lui Sasuke ? Erai asa de furios si plin de ura . nu mi-a raspuns la intrebare , mi-a spus doar sa ma culc .
Am adormit destul de repede , dar el nu . A stat pana tarziu privindu-ma dupa care s-a asezat langa mine .
- Il inteleg perfect pe Itachi . Cred ca stiu de ce te-a iubit atat si de ce ti-a incredintat tie secretul lui . Esti perfecta .Perfecta pentru mine . Nu-l voi lasa pe Sasuke sau pe oricine altcineva sa iti faca rau .
Cap.II
A doua zi a venit pe nesimtite . Soarele stralucea , era senin , oare unde disparuse ploaia de noaptea trecuta ? Oricum cand m-am trezit un sentiment de bcurie mi-a inundat inima el era pregatit pentru orice si statea pe un fotoliu uitandu-se la mine . L-am salutat timid dupa care l-am intrebat unde se grabeste . Acesta mi-a raspuns sec : La consiliu . Dupa cateva secunde l-am privit atent si l-am intrebat curioasa apropindu-ma deabusilea de marginea patului :
- Pai si eu ? Ce fac eu astazi ? a ridicat din umeri dupa care am continuat . Bine si atunci sa-i spun lui Sasuke ca il saluti ? Defapt nu stiu daca o sa am timp . La o adica daca vine o sa ma aseze frumos pe pat si .....
- Bine vino cu mine . spune el acoperindu-mi gura si privindu-ma drept in ochi .
M-am grabit sa imi fac toaleta si odata ajunsa cu el la consiliu nu am mai scos nici un cuvant . Stateam in spatele lui si priveam conversatia consiliului . Nu aveau o parere buna ca sunt in satul lor , dar agentu meu de paza , Gaara , i-a calmat destul de repede . Nu am putut sa nu remarc cum o fata blonda atractiva se uita la Kazekage-sama cu sclipire in priviri . Din cate am inteles o chema Momoko si parea a fi simpatica . La finalul sedintei s-a dus la Gaara si l-a invitat pana la biblioteca sa se holbeze la niste acte . << Ia priveste . Oh tu , ce prefacuta . De ce sunt rautacioasa ? Poate e chiar de treaba . >>
- Sakura merg la biblioteca . Mergi sa te plimbi sau fa ce vrei . Vin repede . spune roscatul indepartandu-se usor .
<< De treaba? Imi vine sa-mi dau palmi . De ciuda ? Nu , nu de ciuda , de grija , daca vine Sasuke ? >> Ei bine ce puteam sa fac inafara sa ma plimb , nu ? Asa ca m-am plimbat pana nu am ai stiut de mine sau cel putin pana nu am mai stiut unde ma aflu . << Minunat Sakura , esti chiar un geniu ! Te-ai pierdut ! >>
Intre timp in biblioteca Gaara si Momoko petreceau momente minunte de gandire impreuna . Ea il saruta cu patina in timp ce el incerca sa-o respinga . Intr-un final aceasta a inceput sa il intrebe gesticuland : “ Ce Dumnezeu e cu tine ? Acum nu ma vrei ? Azi la sedinta ai tipat cand cosiliul a vrut sa o dea afara pe usuratica a... ” nu a apucat sa termine caci roscatul a plesnit-o puternic fortand-o sa se dea un pas inapoi . >> Ce se intampla cu mine ? Am plesnit-o destul de bine . Nu am mai plesnit-o pana acum . << gandea Gaara privindu-si atent mana , pe partea cealalta blonda isi atingea obrazul si-l privea inghetata pe roscat . Nici unul nu putea spune nimic asa ca fata a decis ca ar fi timpul sa plece .
In cealalata parte a orasului eu gasisem o cale prin care sa ma intorc acasa la Kazekage , dupa metoda veche si penibila , intreband pe cineva . El nu ajunsese inca acasa asa ca am profitat de asta pentru a intra in piscina lui cu apa termala . Fara sa imi dau seama am inceput sa vorbesc singura. ” Nu sunt geloasa , nu sunt . Nu am pentru ce ...Bine poate umpic . “ Nu am stat mult singura pentru ca si-a facut apritia Temari si nu am ezitat sa o intreb ce relatie e intre fratele ei si acea blondina . Aceasta mi-a raspuns repede : “ Ea e ... sunt doar prieteni , cred . Dar ea ar vrea mai mult , am inteles ca s-au mai sarutat de cateva ori , dar Gaara nu da mare comoara pe ea . De ce intrebi ? “ Nu i-am raspuns doar mi-am ascuns obraji rosi sub apa . Temari a ras dupa care a iesit sa-si ia un suc , timp in care am auzit un sasait ciudat . Mi-am intors privirea si am observat cum un sarpe mare crem cu pete negre a sarit la fata mea . << Nu tipa ! Nu va veni nimeni >> m-am lasat incert pe spate si l-am prins cu mana la cativa centimetri de nasul meu scapandu-mi prosopul . Am iesit repede si am indesat sarpele in primul borcan pe care l-am vazut . << Ce captura frumoasa ! >>
- Sakura ?
- Gaara . am tipat .
In secunda urmatoare Temari si Hinata au intrat pe usa dandu-mi un prosop pentru a-mi acoperii goliciunea . Si totusi in secund urmtore roscatul m-a luat in brate si m-a dus in camera noastra . M-a privit pentru cateva momente dupa care si-a apropiat privirea de mine . Era asa de aproape incat imi dadea fiori . Si-a apropiat si mai mult buzele de ale mele sarutandu-ma . << Asta e Gaara ? E tandru , pasional si as da orice sa nu se mai termine . >> Nu a durat , m-a privit cateva secunde dupa care m-a sarutat din nou la fel de tandru si de usor . De aceasta data a durat m-a ridicat incet de suprafata moale a patului si mi-a mangaiat incet spatele . Si totusi ...
- E o greala . Imi pare rau ! spune el . << Acum ma lasi asa ? Da acum vine fraza . Nu pot sa cred o spun . >>
- De ce te-ai saturat cu Momoko ? spun eu ridicandu-ma pe pat . Dandu-mi seama ce am facut mi-am acoperit gura cu mana . Ma privea cu ochii mari si mirat .
>> De ce spune asta . Ma face sa ma simt atat de vinovat . Ochii ei ... plange ? << M-am luat incet de mana si m-a tras in bratele luisi mi-a mangaiat incet capul si mi-a soptit la ureche incet : “ Asta nu trebuia sa se intample! “
M-am luat incet de mana si m-a tras in bratele lui si mi-a mangaiat incet capul si mi-a soptit la ureche incet : “ Asta nu trebuia sa se intample! “ << Nu zau ! Chiar asa de rau e ? Sincer pare sa-ti placa . >> Mult prea nervoasa m-am indreptat spre usa spunand : “ Azi dorm la Hinata ! “ . Si am iesit , ce puteam face ? Eram nervoasa pana peste cap .
Seara a venit repede , iar eu eram in camera Hinatei privind-o cum se saruta pasional cu Naruto . Aratau asa de bine impreuna si ma bucuram pentru ei . Totusi nu aveam timp de scene romantice . Singurul lucru la care ma gandeam era acel sarpe .Asa ca in timp ce toata lumea dormea , m-am dus in biblioteca prafuita pe care o avea Gaara la parter pentru a gasi o carte care sa ma ajute .
- Uite ! Am gasit . Are si poze . Hei asta are ochii precum Deidara . spun eu chicotind .
- Cine are ochii precum mine ? spune Deidara intrand pe usa . << Firar trebuie sa incetez sa mai vorbesc singura . Dar stai ce face el aici ? >> Oh te uiti la serpi . Iti plac ? spune el venind langa mine .
- Unul mi-a sarit la fata azi . L-am pus in borcan , dar nu stiu daca mai e acolo . Stii era crem cu ceva pete negre . Avea niste ochi asa de bulbucati si de verzi . Am gasit . Stai umpic tu ce faci aici ?
- Prin zona si in fond trebuie sa iti spun ca sunt suta la suta alaturi de tine . Si mi-e cam foame adauga el intr-un final .
- Stiam eu ca vrei ceva . Cred ca mai e o portie mica de paste in frigider . spun eu luand cartea si tragandu-l de mana pana in bucatarie .
Acolo el manca si ma asculta dand nonstop din cap . Era ceva putred la misloc , sarpele pe care il vazusem nu traia in Satul ascuns in Nisip . Ne-am luat repede la revedere deoarece se facea dimineata si ca orice gazda buna l-am condus condus pana la iesirea din sat . Eu si Deidara eram prieteni foarte apropiati ma vizita destul de des inainte ca Itachi sa moara . << Itachi ... ce dor imi e ... >>
De ajuns acasa am ajuns cam tarziu . Am incercat sa nu fac zgonot pentru a nu trezi pe nimeni si nu doream un interogatoriu de dimineata . Cerul nu tinea cu mine , cand am intrat in casa Temari si Hinata ma priveau nervoase . << Deci cam asta e , ei bine ca nu e Gaara .... >> Vorbisemde fapt gandisem prea repede , exact cand incercam sa le conving sa nu spuna nimanui pentru ca nu facusem nimic , din spatele lor “ rasare “ Gaara . Acesta m-a luat de mana si m-a plimbat pana in camera lui , unde m-a asezat din nou pe patul lui moale . Bine era nervos . Se vedea de la o posta modul in care ma stransese de mana , figura lui , emana energie negativa prin fiecare por .
- Sper ca te-ai distrat aseara cu Deidara . Am crezut ca o sa stai frumos in camera la Hinata si o sa , stiu si eu , bateti cu perne sau ce faceti voi fetele . Uite vineri e o petrecere si eu trebuie sa merg , poti veni si tu . Doar stai in siguranta ...
- Nu inteleg de ce te stresezi atat , doar e Deidara . Nu am stat la suieta cu Orochimaru . Lasa-ma in pace. Nu poti sa ma ti intr-un glob de sticla tot restul vieti . Nu mai suport ideea aceeasta atat de multa obsesie si esti asa de scepticism . Aveai drepate , e o greseala ... << Poate imi vrea doar binele , dar a exagerat . >>
Gaara nu mi-a mai vorbit de atunci . Nici nu ma privea , nici nu mai dormea in camera lui . Tot timpul gasea unde sa se duca . In bratele acelei Momoko , bine nu imi spunea el ci Kakuro . << O urasc pe fata aia ! Bine ce ar face Itachi? >> Brusc o imagine sadica mi-a invadat mintea . Itachi ar fi omorat-o in chinuri pe fata aia . << Da iata lucrul pe care nu-l voi face , inca . >> Totusi aveam o sansa de impacare , petrecerea de vineri . Motiv pentru care am luat-o pe Temari si Hinata la cumparaturi . Mi-am luat o rochie simpla rosie si o pereche de pantofi de aceeasi culoare . << Sper sa mearga . >>
A venit seara petreceri . Am intrat incet in sala decorata cu lunini , panglicisi . Peste tot numai culore , bucurie , politete ... Am inceput sa-l caut cu privirea mea agera . << E acolo si uite cine mai e acolo . Hei rochia mea e mai draguta , nu ? De ce nu pasesti ? Du-te ! >> Stiu ca poate nu sunt eu cea mai modesta persoana din lume , dar fata aia era ceva de groaza . Pentru prima data ma simteam nesigura , nu aveam incredere ca-i pot face fata , stateam nemiscata la intrare privind-o cum isi etaleaza frumusetea prin fata roscatului . Eu nu puteam face asta asa ca m-am dat un pas inapoi lovindu-ma de Temari si Kakuro . Brusc blonda si-a asezat mana pe umarul meu si mi-a urat succes . Am dat din cap afirmativ , m-am uitat inca odata la ei si mi-am intors privirea spre roscat . M-am indreptat incet spre el , toate privirile se intorceau spre mine presansandu-ma si mai tare, iar el tot nu se uita la mine . Ma ignora total , il inteleg perfect . Avea cine sa-i limpezeasca privirea cu un corp atat de bine conturat si atragator . << Si eu stiu sa joc jocuri . Si eu am un corp bine conturat si sunt si desteapta . Ce are fata aia in plus ? >> Nervoasa din cale afara m-am dus direct la el si i-am spus :
- Gata cu jocurile . Vreau sa vorbesti cu mine , chiar vreau sa ... . dar nu puteam sa termin fraza , deschideam gura si totusi cuvintele nu doreau sa iasa .
Un sentiment de frustrare mi-a acaparat sufletul . Doream sa-i spun ca vreau sa fim din nou asa ca inainte . Nu puteam . Avem probleme de abtinere , simteam nevoia sa plang in pumni de ciuda , de frustrare . Mi-am dus lent mana alba la gura si am dorit sa pornesc spre usa , dar o mana ferma mi-a acaparatbratul . M-a tras fortat si brusc in bratele sale puternice acordandu-mi un peisaj complex asupra pectoralilor sai bine lucrati . Apoi s-a uitat la mine si m-a stans mai tare in bratele sale puternice . Geloasa Momoko a incepuit sa-i sopteasca lui Gaara la ureche textul : “ Gaara esti partenerul meu . Mai ti minte ? “ oricum nu a dat doi bani pe ce spusese ci s-a uitat in ochii mei spunand :
- I.. imi pare rau Sakura . Chiar am exagerat de data asta si nu e greseala , e... e chiar ... placut . << Iata ceva ce nu auzi prea des din partea lui roscatului . >>
Toata lumea privea uluita , Gaara isi cerea scuze si imbratisa pe cineva ? Totusi in spate Temari si Kakuro erau fericiti pentru fratele lor . Am trecut repede peste moment pentru ca avea probleme mai serioase de discutat asa ca ma lasat cu ochii-n soare langa barul cu sucuri . Dupa cateva minute un personaj nou si-a facut aparitia . Nu puteam sa nu observ un personaj care se plimba de colo-colo uitandu-se continuu la mine . << Oare ce vrea ? >> Curioasa din fire m-am indreptat incet spre el , dar zarindu-ma acesta a alergat rapind in sus pe scari spre urmatorul etaj . Am privit inca odata sala festiva si zarindu-l pe Gaara mi-am facut curaj si am urcat .
Va rog lasati coment
sunt curioasa sa aflu parerea voastra
oki trebuie sa las din nou, dar asta e si nici nu ma plang deci sa incepem cu inceputul. Imi place mult ideea si e originala. Adica numai cupluri ca sasusaku sau naruhina. Ma bucur ca se mai schimba putin cuplurile:D ca ideiile sunt cam epuizate si cred ca am dreptate sau nu?
dialog: pai - fara pai - este bun, dar nu te baza mereu pe el, dar e bine ca nu-i sec, dar mai redu din el, la persoana indirecta.
naratiune&descriere: este, dar se poate mai mult. Adica sa descri perisajele, trairile, sentimentele si obiectele.
actiune: este putin grabita, incearco sa numai o grabesti. Las-o sa curga de la sine, dar nici sa stea pe loc. Incearca sa gasesti un echilibru
Ma intreb cine era tipul acela misterios "?
Am criticat ficul si nu pe tine:D
Sper ca nu te-ai suparat.
AStept nextul, hug si imaginatie
hy multumesc pentru comentariu
va rog sa imi dati comentari chiar daca dure , vreau sa stiu unde gresesc pentru a ma putea corecta .
oh dar acum cu urmatorul capitol
sper sa la placa si lectura placuta
Cap. IV
Dupa cateva minute cu curiozitatea satisfacuta m-am intors inapoi in sala de bal de unde am plecat putin mai tarziu in noapte .
Ajunsi in camerele noastre Gaara m-a cupris incet in brate si m-a lasat pe suprafata moale a patului . S-a asezat incet langa pat cu fata spre mine si a inceput sa-mi mangaie picioarele provocandu-mi fiori . M-am intors incetcu fata spre perna pentru a-mi ascunde obraji rosii . A continuat sa ma mangaie pana cand s-a asezat langa mine si m-a tras in bratele sale .
- Sakura , eu .... cred ca esti perfecta si ....
Nu l-am lasat sa termine deoarece mi-am pozitionat repede degetul aratator pe buzele sale . In camera era o liniste mortuara si ne-am suportand l-am tras mai aproape intr-un sarut lung . A inceput sa-si miste mana dealungul spatelul meu lasandu-mi urme rosi datorita presiunii pe care o exercita asupra acestuia . Brusc roscatul a inceput sa-si piarda controlul . M-a trantit de perete si ainceput sa ma priveasca . Era total altul , ochii lui verzi disparusera si fusesera inlocuiti cu o imagine adanc ingropata in memoria mea . M-ai vazusem acea privire ... acun cevba vreme cand Sasuke inca mai era in sat , Gaara ma atacase foarte puternic . Atunci arata ca un demon insetat de sange , credeam ca trecuse peste faza asta ...
Brusc acesta mi-a prins incheetura maini intr-o stamsoare puternica .Eram uimita , nu am reusit sa scot decat un scancet de durere si vesnica fraza : “ Ma doare ! Te rog opreste asta ! “ Privirea lui si-a revenit rapid dupa ce am spus acele cuvinte si vazand ca imi sangera incheetura acesta si-a lipit buzele de ea sarutand-o usor si lung . Imi amintesc asta ...
Flashback
- Te-ai taiat la deget .
Atunci brunetul mi-a introdus degetul in gura lui lasand-mi intr-un tarziu pielea ,parca ne atinsa de suprafata ascutita a kunaiului .
Endflashback
Acest sentiment de deja-vu ma urmarea peste tot . Gesturile pe care le facea Gaara si sentimentele pe care mi le confera ma fac sa privesc in trecut .... Itachi . Ei doi erau atata de similari si diferiti in acelasi timp . M-am trezit la realitate de abea in momentul cand acesta si-a dezlipit buzele de pe pielea mea calda . M-a asezat din nou pe patul lui si m-a stans puternic in brate .
Flashback
- Nu uita de noi . Iesirea din sat , ai inteles ?
- Voi fi acolo , Deidara . Promit !
Endflashback
Era trecut de miezul noptii cand eu , obervand ca roscatul doarme , am plecat de la conacul acestuia indreptandu-ma spre iesirea din sat . In graba mea nu am observat ca cineva ma urmarea indeaproape . Ajunsa la poarta satului m-am intalnit exact cu cine trebuia , sapte barbati imbracati in negru . Fara nici o ezitare am sarit in bratele unuia dintre ei spunandu-i : “ Mi-a fost dor ! “ Acestia mi-au raspuns la fel si m-au luat de manuta pana la o cabana in padurea care ducea spre Konoha . Eram asa de bucurosi sa ne revedem . Faceam glume , le mai povesteam ce mai e prin viata mea . Erau asa de grijulii cu mine si dorind sa profite de timpul petrecut cu mine , Tobi , cel pe care il imbratisasem de altfel m-a asezat pe o scena , mi-a dat un microfon si m-a rugat sa-i cant . Ii placea sa ma asculte , credea ca am fost binecuvantata cu o voce mirifica . Asa si era , vocea mea era una din cele mai iubite si invidiate calitati ale mele . Mi-am deschis gura timid lasand vocea sa-mi contureze o melodie minunata ce le placea tuturor .
It's true, we're all a little insane.
But it's so clear,
Now that I'm unchained.
Fear is only in our minds,
Taking over all the time.
Fear is only in our minds but it's taking over all the time.
In acest timp afara persoana care m-a urmarit in oras tocmai isi scotea camera de filmat dorind sa ma saboteze , evident . Tousi nu aveam aceasta problema imi placea la nebunie sa cant pentru prietenii mei si nimic nu ma putea opri . In timp ce cantam lacrini calde au inceput sa mi se scurga pe obraji . De ce ? Eu obisnuiam sa-i cant aceastra melodie lui Itachi , scaunul lui gol din fata scenei era atat de evident . Acea privire imi lipsea atat de mult . Partea lui favorita din melodie era inevitabila asa ca am cantat-o cu multa patima :
You poor sweet innocent thing.
Dry your eyes and testify.
You know you live to break me. Don't deny.
Sweet sacrifice.
heya, sunt tot eu ellamanu, dar numai merge contul acela si mi-am facut altul:D lasam asta si sa trecem la oile noastre
e bine ca ai mai redus din dialog si nu e sec si pentru asta o steluta de aur
naratiunea&descrierea e buna atat cat e, dar poti sa mai adaugi, cum ar fi la partea cu scena puteai sa descri un pic mai profund sentimentele Sakurei
actiunea este grabita. Las-o sa curga de la sine. Ultima oara cand am verificat actiunea a luat o amenda de la mine. Iti dau un sfat. In timp ce scri, pune-te in pielea personajului si acest lucru te v-a ajuta mult sa numai grabesti actiunea.
Astept nextul si nu te-am criticat pe tine, ci fic-ul
hug si imaginatie
hei
am venit si eu cu nextu`
as aprecia daca cineva mi-ar mai comenta ficul , totusi ..... bune rele , eu sunt eu )
sper sa va placa si lectura placuta !
Cap V
Bine asa e , imi placea sa ma simt admirata , dar ce era asa de rau . Hidan parca uitase de strictetea cu care isi aranjea deobicei parul si spun asta deoarece isi scutura parul deschis la culoare parca uitand de el . Tobi ma privea ca pe un inger copilarindu-se , Sasori in schimb intelegea ceea ce simteam . Cand cantam aceasta melodie imi aminteam de inocenta pe care o avusesem odata si care mi-a fost luata de catre o persoana atat de regretata acum .... Itachi . Clipele cu el au trecut atat de repede , as fi vrut sa nu se termine .
Flashback
Chidoriul lui Sasuke se apropia de mine , urma sa ma izbeasca , dar nu s-a intamplat .... Pana sa imi dau seama ce s-a intamplat , era tarziu . Itachi sarise in fata mea pentru a ma apara . A murit , iar eu am supravietuit . Inainte sa-si dea ultima suflare mi-a sarutat buzele si mi-a spus:
- Sweet sacrifice.
Endflashback
Timpul trecere repede cand te simti bine cu cei dragi , iar dimineata cand trebuia sa plec acasa nu eram in stare . Eram beata . Picioarele mele erau moi si scoteam pe gura numai tampeni , asa ca Hidan a fost nevoit sa ma duca pana in camera mea de la conacul lui Gaara . Spre norocul meu Gaara dormea bustean , dar am reusit performanta de al trezi cand m-am lovit de masuta de toaleta .
Acesta si-a ridicat privirea de jad asupra mea zambind . Privirea lui era atintita pe mine studiindu-mi cu atentie fiecare miscare , fiecare centimetru din mine . Ma presa acea privire , dar as fi dorit ca momentul acela sa nu se mai termine . Dupa cateva momente m-a tras grijuliu in bratele sale puternice . << Incerc sa-mi stapanesc sentimentele , dar nu pot . >> Imi punea inima pe jar ,modul in care ma atingea de fiecare data , modul in care ... ah nu stiu ... totul era perfect la el . S-a apropiat fata de urechea mea rece si a inceput sa imi vorbeasca pe un ton cald :
- Azi esti toata a mea . Acum stai aici , iti aduc eu micul-dejun .
Am fost placut impresionata de cuvintele lui . Acesta s-a ridicat si a iesit din camera pentru a face ce a spus . Am profitat de timpul in care el era jos pentru a-mi face programul de dimineata << Ei bine ca nu mai miros ca o camila beata . >>
Dupa cateva minute de asteptare acesta s-a intors cu un platou mare de mancare . << Nu te indopa . >> O sa va intrebati de ce egoul meu spunea asta , pentru ca imi era o foame de lup . Acesta s-a asezat langa mine si am mancat pret de cateva minute bune , dupa care din vorba in vorba a inceput sa ma sarute dulce , buzele sale moi imi atingeu obrazul neted acordandu-mi fiori de fericire . Observand ca imi place mi-a intors fata lasand privirile noastre verzui sa se intalneasca .Am incercat sa murmur ceva de genul : “ Gaa...Gaara , eu ... „ Nu m-a oprit el , ci eu m-am oprit pentru ca auzeam cun pe podeaua rece se asterne un strat gros de nisip . M-am atintit privirea asupra covorului de nisip , nivelul lui crestea semnificativ ajungand la nivelul patului . << Bine asta ma sperie ! >>
- Gaara . Mi-e frica ! spun eu observand ca nisipul a inceput sa ma scufunde .
- Ai incredere in mine ! mi-a raspuns el mangaindu-mi usor fata .
L-am tras mai aproape de mine , pur instinctiv . Imi era teama << asta e ultimul mod in care vreau sa pier >>, dar avem incredere . Stiam ca nu imi va face rau . Incet nisipul ne-a acoperit complet . Nu stiu cum a facut , dar cand m-a tras de mana in sus m-am trezit in plin desert .
- Cum ai facut ? intreb eu sacadat .
- Nu conteaza . Conteaza ca esti tu cu mine , singuri ... spune el sarutandu-mi buzele moi si cautand cu mana o portita prin care sa-mi deschida rochia .
Am incercat sa-l ajut ajut , dar s-a descurcat si singur . Imi placea in totalitate , e dragut , tandru , politicos si ma iubeste . M-a indepartat intr-o secunda de materialul vaporos al rochiei lasandu-l sa cada pe nisipul fierbinte . A continuat , dar la cea mai mica tresarire a mea se oprea si ma privea atent asteptand sa vada daca doresc sa mearga mai departe . << Sunt oare in rai ? Uh ce dulce e ... >> Dupa aproxinativ o ora /doua acesta m-a luat de mana asezandu-se langa mine .
Am continuat sa vorbim pana cand stonacul meu a inceput sa scoata niste sunete ciudate . << Oh mi-e foame . >> Acesta mi-a sugerat sa mergem acasa pentru a-mi potoli foamea , dar nu inainte de luat un pumn de nisip pe care l-a modelat intr-o bratara exact pe marimea mainii mele . In timp ce mi-o aseza pe mana mea catifelata simteam ca nimeni si nimic nu ne va putea desparti vreodata .
Heya>:D< ma bucur ca ai tinut cont de sfatul meu si acum e timpul pentru coment. Dialogul l-ai redus simnificativ si cel care este e pus cu cap si nu doar asa. Naratiunea&descriere, este buna, dar puteai un pic, un pic sa descri scena din desert:-". Ma rog:-j Actiune i-ai cam pus frana, dar in continuare alearga. Mi-a placut faza ca Hidan si-a ciufulit parul. Oare cum arata? In fine. AStept nextul.
Hug si imaginatie:D
Bine poate e cam brusca trecerea , dar nu ezitati sa intrebati daca nu am fost suficient de explicita
si va rog sa-mi lasati comuri
bune , rele cum sunt .... eu le apreciez
lectura placuta
scuze ca e scurt
Cap VI
Au trecut un an de atunci . Ani in care m-am intors inapoi in Konoha lasandu-l pe Gaara departe in Suma . Noi nu mai existam , orice legatura care ne unea a disparut de mult , sau aproape orice legatura ... Doua strigate jucause de copii imi invadau urechile desprinzandu-ma de un somn dulce . Imi fluturam incet genele observand doi baietei de cam cinci anisori si desi gemeni , total diferiti . Intr-un final unul din cei doi a incuvintat :
- Mami , o sa intarziem . Trezeste-te !
M-am ridicat alene din pat si i-am sarutat parinteste pe amandoi , pe fruntea lor fina si alba . M-am indreptat spre bucatarie si am inceput sa le pregatesc de mancare atata timp cat ei se pregateau pentru gradinita . Baieti aratau total diferit , dar asta nu a fost o mirare pentru Tsunade , Akatsuki si nici pentru mine , in fond nu aveu tati diferiti . Cel mai mare – mai mare ce cam impropriu spus , doar cu zece minute – are ochii caprui , parul brunet lasat lejer peste ceafa . El e Ayame si sunt mandra sa spun ca e un Uchiha . Celalalt , are ochii verzi , parul roscat si isi duce peste tot un ursulet numit Miko , da el e Kaname . Ei doi sunt incredibili , multitalentati , puternici , curajosi si principalul avantaj care l-au mostenit de la mine , sunt haiosi . Ii crescusem destul de bine , nu cred ca tot ce zboara se mananca si niciodata nu faceau ce spune un strain fara sa nu le dau eu aprobarea .
Ma agitam ca o descreierata , azi dormisem mai mult , ei urmau sa intarzie si eu la fel . Totusi in timp ce el ma stresam sa fiu in program , in biroul lui Tsunade era zarva . Blonda sisi acoperea urechile in tip ce batrani convocati la sedinta de azi erau isterici . Motivul : consiliul din satul nisip urma sa vina intr-o scutra vizita , iar de cand s-au implicat in viata privata a Kazekagelui , batrani din Konoha nu doreau sa ii primesca . Si aici aparea problema cea mare , eu nu am plecat din acel sat doar pentru a nu porni o revolta poate chiar un razboi .
Flashback
In plin consiliu Momoko si-a dovedit adevarata fata si-a conectat camera video la plasma din camera consiliului . Toti priveau cu gura deschisa imaginile in care eu cantam pentru Akatsuki . Intr-o nota haioasa Gaara mi-a complimentat vocea si a spus ca nu are deaface . Totusi nu a fost deajuns , cei din consiliu si-au deschis gura si au inceput sa spuna : “ Pai ea canta pentru cei care te-au rapit pe tine . Tu stii ce faci , baiete . Urmatorul pas e sa vina sa o vizite , nu ? “ << Asta s-a intamplat , deja . >> Ma simteam asa vinovata , ochii mei au inceput ra se roseasca si din ei au inceput sa curga siroaie intregi . Gaara a observat extrem de repede , asa a venit si m-a tras afara din camera .
- Uita ei nu conteaza . Oh , stiam eu ca nu o sa se lase pana nu te interzice aici . spune el stergandu-mi lacrimile si imbratisandu-ma puternic .
Endflashback
Flashback
- Crezi ca ei ar accepta bastarzi tai ? Gandeste-te bine la Gaara isi va pierde onoarea , demnitatea plus ca daca tu devi doamna Kazekage , voi avea grija personal sa iti fie decapitati copii ... Nici o femeie de aici nu e dispusa sa-l piarda pe Gaara pentru una din Konoha si mai ales fosta iubita a unui criminal . Nu o pune pe Momoko la incercare Sakura , o sa te arzi rau .
EndFlashback
- Ascultati-ma daca ii refuzam vom da de banuit , eu propun sa-i primim si sa d facem pe Sakura sa spuna ca copii sunt ai lui Sasori sau Sasuke sau oricine ... propune un batran aflat in consiliu .
- Vezi tu problema e ca copii arata total diferit ... si nu numai , Kaname are o putere identica cu a lui Gaara . spune Kakashi . Trebuie sa vorbim cu Sakura . Ei vor sosi maine seara si pana atunci avem multe de facut .
In spitalul orasului eu ma invarteam de la un pacient la altul . Nu am putut sa nu sesizez ca doua femei vorbeau linistite pe coridor despre mine . Multe femei din sat , ca si acestea ma priveau cu dispret deoarece aveam doi gemeni si nici un sot langa mine . Mie nu imi pasa , dar curiozitatea aceasta a juns la gradinita acolo unde Kaname si Ayame s-au intrebat pentru prima oara : “ Unde e tata ? “ Nu pot sa exprim in cuvinte cat de apasatoare a fost aceasta intrebare , atat de trista si de .... Le-am raspun sincer explicand detailat tot ce s-a intamplat , aveau dreptul sa stie . Femeile acelea vorbeau exact despre acest lucru : “tata “ .
- Deci tatal lui Kaname o sa vina in oras ? Crezi ca stie de existenta copilului sau ?
<< Nu , nu stie ! >> Cu o privire nervoasa m-am uitat spre ceas si am intrat in panica . Cesul batea alert ora unu jumatate . Nu numai ca imi terminasem programul ci si intarziaseam la gradinita . Mi-am indepartat repede halatul si l-am inlocuit cu o rochie alba lejera dupa care am pornit intr-o cursa contra cronometru pana la Kaname si Ayame . Inima imi batea alert , picioarele tremurau , aproape ca nu mai respiram . Am ajuns la ei mai mult inconstienta decat vie .
- Mami esti bine ? intreaba Ayame punandu-mi mana pe umar .
- Da , acum hai sa mergem acasa ! << Tatal lui ar fi asa mandru de el . Era uluitoare asemanarea . >>
De cand s-au nascut Itachi imi aparea in vis seara de seara . Uneori deabea asteptam sa ma prabusesc pe suprafata moale a patului pentru a uita de griji in bratele sale . De multe ori imi spunea ca ar vrea sa fie acolo langa mine , sa ma protejeze de ceea ce urmeaza sa se intample . Nu intelegeam aceste cuvinte , dar atata timp cat baietii mei erau in siguranta nimic nu mai conta . In aceasta seara Itachi m-a vizitat din nou . Eram pe o campie insorita , iar noi doi stateam la umbra unui copac privindu-i pe gemeni jucandu-se . Brusc acesta a incuvintat :
- De ce ? De ce cand ai aflat ca esti insarcinata ai mers sa ei o parte din puterea pe care ti-am lasat-o si ti-ai introdus-o in pantec ? Stiai ca ADN-ul lui Gaara va fi asimilat de al meu si astfel unul din copii e al meu . Intrebarea e , de ce ? Cum ai avut curajul sa executi ritualul ?
I-am sarutat incet fruntea , dupa care mi-am adancit capul in pieptul sau spunand : “ Stii foarte bine ... “
Heya>:D< Dupa lungi asteptari ai pus nextul si eu am venit sa-l coemntez... [nu te speria, am creierul varza de la istoria cu cele doua razboiuri mondiale - am cosmaruri cu ea la noapte ] Dialogul este bun si imi place, si nu este sec si ma bucur ca ai mai redus din el. Naratiune&descriere, este, dar puteai sa mai adaugi:D Actiune, nu prea mi se pare grabita. Deci asta a fost la aspectul textului. Acum am observat ca saku are gemei ce dulci:X:X:X, dar Ayame nu-i nume de fata? Ma rog. Abia astept intalnirea dintre Gaara si Sakura. Astept nextul, hug si imaginatie.
ceao
merci pentru comm manu sper sa nu te dezamagesc cu nextu`
bun fara alte prezentari : lectura placuta !
Cap VII
A doua zi a venit repede , si Gaara ajunsese deja in biroul lui Tsunade . Pe langa toate formalitatile de intampinare , inteleapta conducatoare a satului nu s-a abtinut sa nu-l tachineze pe Gaara . Dorea sa-l intepe in asa fel incat sa devina curios de soarta mea ...Nu prea mergea ... S-a apropiat de el si fara sa-i pese ca roscatul e Kagekaze l-a tras in biroul ei si i-a aratat o poza . Brusc ochii roscatului s-au facut din ce in ce mai mari . Asemanarea dintre el si unul din copii era incontestabila .
-Gaara stiu ca e brusc , dar dupa ce Sakura s-a intors din Suma mi-a spus ca e insarcinata cu gemeni ... Si constientizand pericolul ca unul din copii sa fie mai puternic decat celalalt , a introdus puterea lui Itachi in unul din copii . Astfel unul e al tau , unul a lui Itachi . Sakura a incercat sa te contacteze , dar tu nu-i raspundeai . Ma gandeam sa mergi in aceasta seara acasa la ea .
Gaara o privea pe Tsunade calm si relaxat , totusi in interiorul lui lupta era stransa . >> Cum adica imi scria , nu am primit nici o srisoare . << Brusc i-a venit in minte perioada in care o inteba pe Momoko despre Sakura si aceasta ii raspundea ca nu are vesti de la ea . >> Ea e . Ea mi-a luat scrisorile de la Sakura . << In doar cateva momente roscatul a iesit din birou si a ajuns in camera de hotel unde erau el si logodnica sa cazati . Acesta s-a apropiat de ea si a inceput sa o intrebe violent : “ Unde sunt scrisorile ? Stii de la Sakura ! “ Fata il privea socata si nega in continuare existenta scrisorilor . Nu lua chiar cea mai buna decizie , roscatul era atat de nervos incat in momentul de fata ar putea s-o ucida cu sange rece . A inceput sa se agite , sa o inbranceasca pana cand rasturnandu-i noptiera o cutie din lemn a sarit afara deschizandu-se larg . Gaara s-a apropiat de cutie in timp ce Momoko tipa disperata din spatele acestuia . A luat scrisorile si a plecat calm lasand-o pe fata sa planga isteric .
In parc s-a asezat pe una din banci si a inceput sa citeasca citeasca din prima scrisoare pe care i-o trimisem . Citea rand cu rand pana cand a ajuns la :
“ Bine uite o sa fiu directa , nu stiu ce parere o sa ai despre asta , dar eu sunt fericita . Sunt insarcinata , cu gemeni , nu am avut curajul sa-ti spun cand am fost la tine , dar acum copii mi-am dat seama cat de mult doresc copii acestia . Sper doar sa-i vrei si tu la fel de mult ca mine . “
Si a continuat , citise scrisoarea in care ii cerusem parerea despte absorbtia puterii si cea in care in care scrisesem urmatoarele ganduri :
“ Imi pierd orice speranta ca tie ti-ar pasa de copii sau ca una din aceste scrisori ar ajunge cu adevarat la tine . Oricum poti sa-i spui lui Momoko sa nu-si faca giji , ma descurc si singura cu copii . Poti sa ramai cu ea . “
Brusc o un ursulet l-a lovit pe roscat exact in cap . Aceasta si-a ridicat privirea din scrisoare si l-a privit pe micul lui atacator . Spre uimirea acestuia erau doi baietei mici , de aceeasi varsta , total diferiti , dar identici cu cei din fotografia prezentata de Tsunade . Gaara imi privea baieti fericit desi nu-si inchipuia ca o sa-i intalneasca atat de repede .
-Scuzati-ma ! Mi-l puteti da pe Miko inapoi ? Va rog ... spune Kaname apropiindu-se timid de “ necunoscut “ .
Hello ^^
Am citit si eu ficul tau si tin sa iti spun ca mie imi place cel mai mult ideea. E una pe care nu am mai gasit-o in alte parti, asa ca felicitarile mele in ceea ce priveste acest lucru. Totusi, as vrea sa iti spun ca mai ai de lucrat cate putin. Asa cum spunea si Manu, iti spun si eu: mai lucreaza la ritmul in care curg intamplarile. Fa-l in asa fel incat firul actiunii sa fie mai moale, mai domol, totul sa para natural, legat ca intr-un lant, cu evenimente si consecinte. De asemenea, ar fi mai bine sa apara mai multa descriere din perspectiva fiecaruia cu privire la ce simt si cum reactioneaza in situatiile in care sunt pusi.
<<As vrea sa vad ca incerci sa remediezi :") >> si astept nerabdatoare urmatorul capitol .
Many hugs
hy scuze pt intarziere
uite urmatorul capitol
stiu ca e scurt si mai prost calitativ decat celelelte , dar urmatorul va fi mai bum
Cap VIII
Nu stiu ce s-a intamplat , dar cand am ajuns in parc micul meu Kaname facea castele de nisip alaturi de Gaara . Ma enerva la culme , de ce trebuie el sa se dea mare ca-l poate invata pe Kaname sa isi foloseasca puterile mostenite de la el . Mi-am mutat o secunda privirea si l-am putut zari clar pe Ayame stand pe marginea laditei si privintu-i trist . Il intelegeam , sincer cred ca sii eu as fi la fel sa-l vad pe un baietel cum se joaca cu tatal lui , iar eu sa nu pot face asta . Totusi suporta destul de bine asta .
- Mami ! Poate tata sa vina la cina , nu-i asa ? intreaba Kaname privindu-ma cu acea fata de catelus speriat .
<< Cina? Nici nu ma gandesc ! Dar trebuie sa spun da , altfel Kaname va fi suparat si v-a crede ca vreau sa-l indepartez de tatal sau . >> Am dat afirmaiv din cap dupa care mi-am luat copii de mana si i-am dus nervoasa acasa si am inceput sa ma pregatesc pentru cina .
Dumnezeule nu ma puteam concentra la nimic , nici macar sa tai ceva in doua . Eram atat de nervoasa , de iritata de idea ca era aceasta discrepanta intre cei doi copii . Afara Ayame aproape plangea pe leagan in timp ce fratele sau Kaname se distra cu modelele pe care le realiza din nisip . Era distrus si macinat de intrebari de genul : De ce tatal meu ? Nu stiu daca era o idee buna ca ignoram acesta problema , dar nu stiam ca sa zic asa ca mai bine taceam decat sa-i rasucesc din greseala cutitul in rana .
Seara a venit repede , iar Gaara odata cu ea . Kaname i-a deschis usa fericit si incantat in timp ce Ayame si eu ne chinuiam cu fermoasul unei rochii . Totusi cand am iesit cu fiul lui Itachi in brate , din camera Gaara a deschis involuntar cura , iar ochii lui au inceput sa straluceasca ca a unui copil mic .Am ramas inmarmurita in fata lui deoasere la randul lui acesta arata mirific , dar m-am trezit repede la realitate . Kaname si Ayame ma priveau uimiti , nu prea pricepeau ei ce se intampla . L-am poftit l-a masa si am inceput sa-i dadacesc pe cei doi copii sa manance frumos si cat mai linistit . Brusc am auzit din partea lui Kaname : “ Mami . Tata ne-a intrebat daca dorim sa ne mutam in Suma , unde e aia ? “L-am privit socata si l-am tras pe marele roscat pe veranda . Unde am inceput sa-l intrep apropape crizata :
- Ce tampenii i-ai bagat in cap copilului meu ? Sa merg in Suma ? Nici vorba . Tu intelegi ca pana cand ai venit tu intre copii nu era nici o diferenta ? Stiau toata povestea , dar acum Kaname se simte superior lui Ayame , pe care sincer nu l-am vazut niciodata atat de trist si de distrus in viata mea .
- Vrei sa te calmezi ? Era doar o propunere si in fond nu e vina mea ca Itachi nu traieste sa aiba grija de copilul lui , eu traiesc si o sa il invat sa fie puternic precum mine . Si in legatura cu Ayame pot sa-l accept , dar nu stiu daca pot sa-l iubesc in aceeasi masura ca pe Kana-....
- Nici nu cred ca te pot iubii pe tine cel putin la fel de mult ca pe Itachi . il intrerup nervoasa .
Intre timp inauntru , la auzul discutiei noastre copii se certau unul cu celalalt cu exclamatii : “ Mama il iubeste mai mult pe tata , deci si pe mine . “ “ Ba nu , pe tata si ne vom muta in Suma . “ . Am intrat nervoasa alaturi de Gaara in camera si am inceput sa ii linistesc pe ce doi . Azi totul imi iesise pe dos .
A doua zi , am inceput sa alerg prin tot orasul pana in sala de sedinta unde se aflau Tsunade si Gaara strigand in gura mare : “ Kaname si Ayame lipsesc ! “
buna
pai sa sti ca ma bucur ca si pus nextu dar nu pot numai sa te laud. voi face asta la sfarsit. so crticile: pai cel mai rau lucru care l-ai facut este ca ai 25 de randuri(daca am numarat bine, poate am sarit un rand sau am pus unul mai mul), nu conteaza impotant e ca ai sub 40 de randuri si asta nu e bine. pai descrierea nu prea s-a regasit deoarece este foarte scurt. dialogul este prezent si nu este sec, o bila alba. pana acum ai 2 bile negre si 1 alba. actiunea mi se pare grabita dar sa zicem ca merge, te iert deoarece este scurt. si cum nu pot uita de naratiune, puf pai asta e cam nu stiu nu prea imi place. deci in total ai 3 bile negre si 2 albe(cele albe cu indulgenta). capitolul asta a fost cel mai nu stiu fara noima de pana acum, adica tu ai niste ficuri de JOS PALARIA, dar capitolul asta a distrus tot. cred ca o sa te revansezi cu urmatorul capitol. imi place cum scrii asta este foarte bine imi plac ficurile tale. sper sa apari cat mai repede cu nextul.
P.S. sper ca nu te superi pentru criticile mele, daca te superi da un pm.
bye bye si spor la scris:*
hey
stiu ca a durat ceva vreme de cand nu am mai postat continuarea aici, si apoi ficul a fost inchis dar am primit cateva cereri ca ati vrea sa stiti continuarea deci am venit cu ea...
lectura placuta si astept comentari
Varsta minima: posibil +15
Gen: romanta , drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Gaasaku
Tipul de comentariu solicitat: simpla
Cap IX
Nu stiam ce s-a intam-plat dupa ce am intrat la Tsunade. Cred ca intrase jumatate de sat prin birou si mi se pusesera zeci de intrebari. Uram situatia asta de nedescris. Sa te gandesti ca fiii tai sunt afara undeva si nu le poti satisface nevoile, cas toate persoanele care iti pun intrebari te judeca cand tu oricum suferi incercand sa-ti dai seama cu ce ai gresit. Era deja ora pranzului si eram doar eu si Gaara. Poate ca nu sunt o mama buna, poate ca ar trebui sa-l ia el pe micutul Kaname.Poate s-ar descurca mai bine. Poate ar fi mai fericit, poate nu ar mai fugi.
- De ce au fugit? Intreb eu fara sa-mi dau seama. Nu inteleg, sunt asa ascultatori...Oh, cine stie in ce incurcatura au plecat.
- E vina mea. Trebuia sa vorbesc cu tine inainte. Iarta-ma iubito! Zice el coborand la nivelul scaunului pe care eram asezata si sarutandu-mi mana.
Nu era doar vina lui. Eu nu ma pregatisem niciodata pentru momentul intalnirii micutilor cu Gaara chiar daca stiam ca stiam ca nu ii pot ascunde la nesfarsit.
.............................................................................................................
Mi-a fost frica in tot acest timp, mi-a fost frica sa-mi pierd baietii.
Muream de durere. Oare erau impreuna macar? Asa spune Kiba ca-i simte Akamaru. Macar atat, macar se aveau unul pe altul. Dar oare le e foame? Oare sunt raniti? Unde fugisera? Pentru ca fugisera; Miko nu era acasa deci Kaname il luase cu el. Oh copilasi mei.”Ce le-am facut copiilor nostri Gaara.” Spun eu cu rucsacul in brate. Mergeam de ore iar Akamaru se misca prea incet. In fiecare secunda mintea mea crea un alt scenariu si mai groasnic. „ Cred ca innoptam aici.” Spune Kiba lasandu-se sa cada pe iarba. ”Dar micutii mei sunt inca acolo!” Aratam padurea si mergeam mai departe. Nu stiu de ce dar mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut si pe Gaara ca se aseaza. Se comportau ca si cum as fi un copil problema care avea pretentia sa i se faca toate mofturile. Un ajutor de-a lui Gaara ma privea indurerat in timp ce pregatea un cort, dar nu simtea ce simteam eu - neputinta aia. „ Si ei si noi suntem obositi si nu vedem prea bine pe intuneric.” Continua Kiba neclintit. Daca mi-ar spune cineva macar ca sunt bine. Am inceput sa plang cu sughituri atunci cand l-am vazut pe Naruto apropiindu-se de mine pentru a ma convinge sa ma odihnesc. „ Sakura, te rog! Esti terminata, stiu dar nu ii ajuti daca te infometezi sau nu te odihnesti.” Timpul inseamna viata copiilor mei. Constientizau vreunul dintre ei? Erau doi copii de cinci ani intr-o padure, singuri cu animale salbatice sau cine stie ce bolnav mental. Nu pareau sa inteleaga. Nici macar Gaara care ma luat pe sus si m-a dus intr-un cort. Era asa luxos aici inauntru, oglinzi aurite, parfumuri, un pat mare si moale, bijuretii. Nu imi trebuie nimic acum. Candva eram frumoasa, admirata, acum sunt doar o ubra a ce am fost. Acum sunt groaznica, roscatul nici nu se uita la mine, doar incearca sa se obisnuiasca cu ideea ca avem un copil impreuna – nu pare sa-l iubeasca pe Ayame prea mult. Cel mai tare ma doare ca proprii mei copii ma considera asta, altfel de ce sa fuga de mine ca de o vrajitoare. Nici nu stiu cum de mai am lacrimi.
„Linisteste-te!” spune Gaara apropiindu-se de patul pe care m-a lasat. Aveam nevoie de o imbratisare, de cineva care sa-mi stearga lacrimile. El parea ara rece si seriosacum. In ce calitate era acum in fata nea? In calitate de kazekage? De tata? De ... iubit? Nu.
- Vreau sa rezolvam problemele noastre. Aveam o relatie asa frumoasa! Si apoi brusc ai plecat? Nu priveam nici un semn de viata sau asa credeam asa ca intr-o zi am cedat si nu stiu cum am ajuns sarutand-o pe Momoko. La inceput te visam pe tine, apoi , cu timpul, am inceput sa cred ca nu ma iubesti si am cerut-o in casatorie. Dar acum ca te revad imi dau seama cum am putut sa o ating de atatea ori, uitasem perfectiunea ta.
- Nu sunt perfecta si nici nu am fost vreodata Si totusi ma durea asa tare ca nu imi scriai, ca nu aveai curiozitatea sa iti vezi baietii daca nu pe mine. La inceput nu intelegeam, ma tot intrebam:” Fusesemeu o greseala pe care ai acceptat-o iar mai apoi ai negat-o pentru ca iti era rusine?” La cateva luni dupa nastere Momoko a venit in Konoha pentru o zi- doua, m-a vizitat si pe mine si mi-a spus clar ce avea de spus. Ca nici o femeie din Suma nu e dispusa sa te piarda in fata mea si ca ar fi cel mai bine sa-mi tin baietii departe de Suma. Mi-am dat atunci seama ca tu probabil nici nu stiai de existenta lor.
Nu mai stiam nici unul ce sa zicem. Ne uitam unul la altul asteptand c celalalt sa spuna ceva sau sa pice o solutie din cer. Era prea tarziu pentru noi acum, probabil singurul lucru care ne unea erau micutii, dar el nu-l iubea decat pe unul iar eu aveam nevoie de un tata pentru amandoi. Ayame la baza era si copilul lui, fara el nu ar fi existat.
- Cand i-am spus micutului sa vreau sa va mutati in Suma, nu am vrut sa te supar, nu am vrut sa-i iau de langa tine. Am vrut sa va am aproape.
- Sa ma ai aproape? Povestea noastra s-a terminat de mult. Esti logodit, eu am copiii si o viata aici, un loc de munca – ma descurc. Nu mai avem mai mult in comun decat au orice alt cuplu divortat. Nu e vorba de faptul ca nu ai dreptul sa-i vezi, ba chiar te rog sa-i vizitezi, poti sa-i iei si in vacante, dar te rog nu-i despartii unul de altul. Tu-l vrei doar pe Kaname, iar Ayame e distrus si tu imi spui: „Nu e vina mea ca Itachi e mort”. Nu conteaza ca Itachi e mort, tu esti donatorul draga, pe materialul tau genetic e copilul asta. Faza cu chakra a fost ca sa-l salvez, cam cum ar face orice parinte . spun eu revoltata de situatie.<<Spune-i! Spune-i tot ce ai de spus!>> spunea mica galerie din mintea mea. << Acum e momentul!>>
- Cand am spus ca nu-l pot iubi pe Ayame, am spus-o doar pentru a ma razbuna pentru faptul ca nu doreai sa vi in Suma. Si te rog sa nu uiti ca tu esti cea care a comparat relatia noastra cu cea dintre tine si Itachi. Sufla atat de sacadat acum dupa ce imi spusese pe tonul ala apasat tot ce avusese de spus. Sa ne calmam! Eu, stiu ca am lipsit mult din viata voastra, dar vreau sa fiu alaturi de tine si de copii, lasa-ma in viata voastra, te rog Sakura!
hey am venit cu nextul
astept comentarii si pareri
lectura placuta
Cap X
„Mami?” ma priveau amandoi mirati. Nu cred ca intelegeau mare lucru din ce se intampla sau din mutrele pe care le faceam. Nu stiam nici eu ce simt. Eram atat de incantata ca-i vad in fata ochilor mei intregi, dar atat de furioasa la gandul ca plecasera de capul lor. Am coborat usor la nivelul lor si i-am strans pe amandoi in brate. Era un sentiment ireal. Acum nimic nu conta, nici macar ingrijorarea de cateva ore inainte. Dragii mei. Cat de multa grija avusesera unul de altul. Avusesem o groaza de emotii, de temeri pentru viata lor, dar acum masimteam atat de b , ca si cum mi s-ar fui luat o piatra de pe inima. Ii vad cu obraji m,urdari pentru a mia oaradar azi sunt diferiti, mai maturi parca. Ii vazusem pentru prima data gata sa se lupte unul pentru celalalt si pentru supravietuire. „ Sunt asa mandra!” Nu ma mai pot tine pe picioare. Eram terminata de tot ce se intamplase si totusi nu-mi puteam permite sa cedez acum. Erau ei atat de obositi. Isi frecau ochisori si urechile cascand involuntar. Trebuie sa mergem acasa. S-au apropiat amandoi de mine dara sa spuna ceva. Desi erau speriati de reactia mea, doreau amandoi sa ma stranga in brate. Daca iubeam ceva la copii mei era grija lor fata de mine. Pana curand ne avusesem doar unul pe altul asa ca am invatat de nevoie sa ne protejam intre noi. Ei aveau talentul acesta special de a spune: „ Suntem bine! Nu trebuia sa iti faci griji. Ne-am descurcat!” Nu stiu cum sa descriu ce simt de fiecare data cand ei spun asa ceva. Ma simt protejata si apreciata.
Flashback
„ Unde e Sakura?” s-a auzit brusc o voce rece afara. Nu mai auzisem vocea asta de ani buni. << Sasuke!>> A intrat in cort ca o furtuna urmat de curiosul de Naruto. Ne privea pe mine si pe Gaara curios, abea se abtinea sa nu ironizeze sau sa nu puna intrebari. M-am apropiat de el destul de repede. In mintea aveam un motiv clar, baietii mei. Daca ii avea el? „ Ti-am gasit obraznicaturile.” Spune el zambindu-mi asa cum stia el mai bine, in badjocura. „ Le-am urmarit si stiu exact unde sunt, chiar acum Ino sta cu ochii pe ei”. Nu stiam ce sa cred. In prima faza ceva in inima mea explodase de fericire cand spusese ca i-a gasit, ca traiesc, dar apoi a iesit din mine si cealalta parte. Cea care cauta certitudinea. Daca minte? As da orice sa-i vad, pe de alta parte de unde stie el ca sunt gemenii mei? „ Pentru ca strigau in gura mare :” Eu merg in Suma !” si alte bla bla blauri.Dar cel mai important, unul semana leit cu Itachi.” Era aproape ciudat sa-l vad pe tanarul Uchiha prostindu-se in acest fel. „ Vreau pergamentul de la Itachi.”
EndFlashback
Normal ca nu am spus minic desi as fi avut atateasa spun. De la reprosuri pana la felicitari. Imi pregatisem in drum spre ei un minidiscurs dar acum, ce sa le spun? Ce sa le spun cand ii vad odihnindu-se ravasiti in bratele mele gata sa adoarma. Ce sa le spun? Eram asa bucuroasa ca ii vad acolo in bratele mele ca nu pot spune nimic. Ii strangeam la piept pentru a adormi. Toti eram sfarsiti. Ziua de azi fusese atat de lunga... M-am intors la Gaara, Naruto il sprijinea pe umarul lui. Era ranit. Cum de se ajunsese pana aici? Pai tot ce imi aduc aminte e ...
Flash back
Intindeam mana cu pergamentul, usor tremurand. Eu stiu ca o fac pentru copiii mei, dar Gaara era reticent. El nu avea incredere in brunet. Sincer, nici eu, dar aveam incredere in obsesia lui pentru putere. Stiam ca ar face price pentru ea.
- Ti-am spus sa aduci copiii! Spune Naruto tragandu-mi mana. Mai intai copiii, apoi pergamentul.
Avusesem atat de mult noroc cu Naruto in acesti ani. Avusese grija si se luptase pentru noi. Simteam o presiunea groaznica pe umerii mei. Simteam ca daca plec in Suma alaturi de copii il voi pierde. Chiar daca prietenii lui Itachi m-au sustinut in tot acest timp, aducandu-le tot felul de lucruri gemenilor dar si mie, nu stiu de ce aveam senzatia ca pe ei urma sa-i vad mai des. Dar Naruto? Nu ma pot despartii de el asa pur si simplu. Imi este frica sa-l pierd. Il iubeam groaznic, el imi invatase baietii atatea si ei il iubeau. Cum as putea sa-i rup pe Ayame si Kaname asa brusc de tot ce aveam aici,de tot ce cladisem singura atatea ani. Nu intelegeti gresit, il iubesc pe roscat cu adevarat si imi doresc fericirea familiei mele, dar nu mai vreau sa fiu uitata, sa il pierd in fata nimanui, nici macar a responsabilitatilor lui de conducator.
„ Da-mi pergamentul daca vrei obraznicaturile!” De aici atata scandal. Va marturisesc ca nu am inteles nici eu ce s-a intamplat prea exact pentru ca nu vazusem nimic. Totul se intamplase in fata mea, iar eu, atat de ingandurata, nu vazusem decat finalul luptei. Cand Gaara cu umarul insangeratsi o privire maniaca l-a facut pe Sasuke sa strige de durere.” Copiii Uchiha.”
EndFlashback
Pornisera spre Suma de dimineata, iar acum, in toiul nopti se aflau din nou in bratele mele. Ei nu cred ca observasera cand i-am luat lasat usor pe patul lor si am inceput sa le caut vanatai sau alte urme dubioase. Maine urma sa-i supun la un interogatoriu si chiar la o pedepsa. Dar nu azi, acum si eu si taticul lor aveam multe sa ne spunem, sa hotaram. Amandoi pe aceiasi canapea, la fel de obositi ca Ayame si Kaname. „ Te-ai hotarat?” „ Da, taticule. Dar da-ne o saptamana sa strangem tot.”
hey
Stiu ca am cam intarziat dar in sfarsit a venit si nextul
astept comentarii/ critici/ pareri despre personaje sau actiune
Cap XI
" Aici lucreaza tati? " Intreaba Kaname privind incantat cladirea care parea, cel putin de la nivelul lui, sa atinga cerul. Ne-am mutat de o saptamana, iar asta era prima vizita a gemenilor la slujba tatalui lor. Trebuie sa recunosc ca imi era deja dor de Naruto si de restul. Acum ca privesc in urma, avusesem oameni atat de extraordinari langa mine cand imi fusese greu. Fusesem o mama singura fara nimic, si totusi baietilor nu le lipsise nimic. Nu era doar meritul meu, ci si al lui Naruto, a prietenilor mei si a lui Itachi.
Flashback
- Esti sigura? Nu voi fi acolo sa te ajut. spune Naruto asezandu-se langa mine pe terasa.
- Trebuie sa fac asta, nu? Gemenii il doresc in viata lor, nu vreau sa iau o decizie atat de radicala in locul lor. nu vreau sa regret sau sa mi se reproseze ca i-am despartit de tatal lor. Mi-e frica sincer. Nu stiu de ce, poate sa nu-mi ia copiii, poate sa nu regret atata incredere in Gaara dar cel mai frica imi e sa ma indragostesc din nou de el....
- Hei, nu fi asa pesimista. La urma urmei poate este un pas bun si pentru tine. Poate vei avea si tu alte sanse acolo. Glumesc! spune el zambind cu gura pana la urechi. Sa nu-ti fie frica de nimic, voi veni in vizita si ma voi asigura personal ca totul e bine. La urma urmei, daca nu merge bine sunt aici tot timpul cu bratele deschise.
EndFlashback
Nu regretam plecarea, speram doar ca si aici sa gasesc persoane la fel de speciale. Oricum micutii erau incantati de mutare. Acum ii vedeam emotionati poate din cauza noutatii ipostazei in care sunt pusi; pana acum nu fusesera decat niste simpli copii, iar acum brusc sunt cei mai importanti copii ai Sumei. Mie insa imi place sa cred ca totul se datoreaza tuturor persoanelor serioase din jur. Salutau politicos pe toata lumea care ne oprea ba chiar ne opreau, ba chiar zambeau.
" E in biroul lui, dar ma tem ca nu-l veti putea vedea decat peste o ora. Sotul dumneavoastra e in sedinta alaturi de consilieri. Incerca sa fie politicuasa. Sot? Eu si Gaara nu eram casatoriti, ba nici macar nu discutasem despre asta. De o saptamana imparteam aceeasi camera dar nici nu ma sarutase. Ce puteam face nu parea deloc interesat de mine, doar de copiii nostri.
Flashback
Ne priveam unul pe celalalt fara sa spunem nimic. Urma sa petrecem dupa atata timp ceva timp singuri. Se indrepta usor spre mine dorind ceva, nu stiu ce. Ma studia atent mangaindu-mi usor obrazul. Imi era o frica groasnica de gesturile astea tandre. Era asa de usor sa ma indragostesc din nou atunci cand adopta atitudinea asta. Nu stiam cum sa o descriu; era tandru, iubitor dar parca tanjea dupa o atingere. " De ce plangi? " intreaba el asezandu-si mainile in jurul obrajilor mei.
- Crezi ca am mai putea fi la fel dupa atata timp? Stiu ca tu ai anulat logodna, dar tu incercase-si o alta dupa mine. Spun eu asezandu-mi mainile peste ale lui pentru a-l indeparta. Eu niciodata nu m-am gandit ca voi mai fi vreodata cu cineva. Bineinteles ca timp-ul a trecut si nu sunt sigura ca mai simtim ceva unul pentru celalalt dar ideea e ca nu vreau. Nu vreau sa ma indragostesc de tine din nou, nu daca asta inseamna alte dezamagiri. Imi pare rau!
Se uita la mine cu ochii mari, dar mai presus de tot era lovit de ceea ce spusesem. Fusesem sincera, si pe mine ma durea pentru ca as fi vrut sa-l imbratisez, dar nu doream sa avem o relatie oficiala pana nu eram sigura ca situatia asta era serioasa.
- Am inteles si respect faptul ca nu vrei sa fi ranita din nou. Te asigur ca o nu o sa fortez nota, vom avea o relatie atunci cand vei dori indiferent cat dureaza.
EndFlashback
A nu se intelege gresit iubeam faptul ca nu facea diferenta intre gemeni sau modul in care se comporta fata de acestea. Poate ca as fi vrut si eu putin din atentie. Pote ca eram prea transformata sau poate ca fusesem prea mult despartiti. Sigur asta nu conta prea mult acum. Eram aici pentru fericirea gemenilor. " Mami cand il pot vedea pe tati? " Ochii lui Ayame erau plini de stralucire. Tatal lor se apropiase de ei mult in ultima saptamana. Peste o ora se vor putea juca din nou cu Gaara asa cum se jucasera ieri. Ei pareau asa nemultumiti de raspuns, il doreau pe tatal lor acum. Fusesera despartiti atat de mult timp si nu doreau decat sa il cunoasca. "Tati!" striga amandoi incepand sa bata cu punisorii in usa consiliului.
- Ce se intampla aici?
Gaara a deschis cu o figura indescifrabila pe chip. Nici eu si nici micutii nu intelegeam nimic. Vocea lui era serioasa, nu stiam ce se ascumde in spatele ei. Ne privea pe toti, facandu-ne sa intram in pamant de frica. Ce facem aici- ne-a intrebat. "Am venit sa vedem unde lucrezi!" " Mama spune ca e ceva foarte important." Cand l-am vazut pe Ayame deschiand gura si vorbind pe un ton atat derastit am ramas socata- vorbea rar pe tonul asta poate de aceea a simtit nevoia Kaname sa spuna ceva pentru a-si apara fratele. "Imi pare rau, nu se va mai repeta!" spun eu plecandu-mi capul si apropiindu-ma de ei. << Grozav, acum iar va comenta consiliul. Ba mai mult poate vor cere sa fie pedepsiti sau ma vor acuza ca nu-i cresc destul de bine.>> " Sedinta s-a terminat! Acum daca nu va suparati , baietii mei au venit in vizita, am sa le prezint cam ce fac eu pe aici." I-a luat pe fiecare de mana apoi a inceput sa ole prezinte cladirea. Eram si eu undeva in spatele lor, asteptam un simplu: " Ai vazut asta mami? " , dar n-a fost nici unul dintre ei nu se intorsese spre mine. Erau fericiti si ma bucura tare mult asta, dar oare asta insemna excluderea mea?
hey , scuze pentru intarziere
imi pare rau daca nu veti intelege mare lucru din capitol dar promit ca viitorul capitol care este si ultimul, va va lamuri orice fel de intrebare. ( de aceea ar fi ideal sa imi lasati comentarii cu lucrurile care nu se inteleg prea bine)
- scuzati editul dar in prima faza nu am copiat tot capitolul
Cap X
- Esti bine ?
Vocea lui atat de rece si de joasa m-a trezit din visare. Imi dau de abea acum seama ca stateam si priveam cu atentie o pereche de pantofi si o rochie, amandoua parand ca nu doresc sa fie parasite de ciocolata si nici de apa ce se presupunea ca trebuia sa le spele. Eram imbracata intr-un halat gasit undeva langa piscina in care echipa de inot a scolii se antrena. Amanasem plecarea acasa din cauza parului din care mai picura si acum apa. Asta nu conta acum. Tot ce conta era ca Gaara se apropia de mine. Doamne nu-mi puteam dezlipi ochii de pe el. Pantalonii aceia aratau extraorinar, ce sa mai vorbim de camasa acea alba in loc sa-i ascunda musculatura i-o punea si mai mult in evidenta. “ Imi pare rau!” spun eu intorcandu-mi capul pentru a-mi ascunde fata de el. El venise pana aici doar pentru a ma gasi? Din propria lui initiativa? Si daca da, la ce se gandea in acest moment? La picioarele mele de sub halat? Ce simtea? Simtea bucurie? Tristete?“ Asa e zilnic?“ intreaba el asezandu-se in genunchi in fata mea si luandu-mi fata intre maini. Mailile lui calde si mari m-au tras tot mai aproape de el pana cand mi-a sarutat fruntea usor.
- Pai nu pot sa spun ca ma agreaza si nici programul asta al tau de cunoastere nu e cine stie ce? Ce ti-a venit sa ma trimiti la un liceu aici cand stii ca nu ma place prea multa lume? Si nu , nu am terminat! Ma privea fara sa scoata vreun sunet sau fara sa mimeze vreo miscare. Parea sa nu inteleaga nimic. Nu parea sa inteleaga ce se intampla cu toate persoanele pe care le cunostea de atata timp. De ce toata lumea se impotriveste familiei noastre? Imi pare rau dragule! Stiu ca tu esti cel mai afectat de aceasta situatie, eu eram doar suparata.
Nu spuneanimic ma strangea doar in brate. Sincer stiam ca in interior se ducea o lupta groanica, dar era prea orgolios sa recunoasca. Acum un an imi promisese siguranta pentru familia noastra si tocmai el nu mi-o putea oferii. Momoko avusese dreptate, nimeni nu este pregatit sa-l piarda pe Gaara in favoarea mea. Se intamplasera prea multe lucruri in ultima vreme si toata responsabilitatea pica pe umerii lui. Era intre familie si datorie. Poate aveam si eu o vina, reprosandu-i atunci cand baietii sunt raniti. Spre exemplu acum doua saptamani cand micutii s-au intors acasa cu buzitele atat de distruse ca au trebuit cusute. Atunci am avut o discutie lunga, inflacarata...
Flashback
- Pot sa stiu de ce mi-ai ascuns asta? Nu crezi ca ar trebui sa stiu si eu ce se intampla cu baietii mei?
- Oh, te rog nu e ca si cum ai face ceva. De fiecare data cand intram unul dintre noi intr-o incurcatura tu nu poti face nimic, pentru ca nu vrei ca dragii tai cetateni sa creada ca suntem favorizati sau mai stiu eu ce.
EndFlashback
... si care nu a dus la nimic. Pana la urma el nu a spus decat : "Imi pare rau, nu se va mai intampla!" . A spus asta si prima oara si de atunci tot se intampla aceste "incidente".
- Gata, m-am saturat! spune el ridicandu-ma in brate si ducandu-ma in fata clasei in curtea scolii respective. Cine a facut asta? toate privirile s-au intors asupra lui. Cine a facut asta?
-Se uita toata lumea ce ai de gand sa faci? Gaara? intreb eu vazandu-l cum priveste in jur agitat si serios.
-De data asta nu se va mai repeta, m-am saturat pana peste cap. M-am saturat sa va vad suferind iar eu sa nu pot face nimic. Sunteti familia mea si nu voi permite ca cineva sa va raneasca. Indiferent ce inseamna asta... M-am facut inteles?
- Da Gaara, cred ca da! Doar te-am auzit de la intrarea in sat.... Sa inteleg ca nu mai vrei sa lupti pentru oamenii tai ci contra lor? Interesant, asta imi va usura mult misiunea.
Stiu vocea aia.... Vocea aia care iti voreste parca in scarba, pe un ton de superioritate.
-Sasuke?
hey
scuze pentru intarziere, dar a fost o perioada foarte incarcata
ce conteaza e ca am adus finalul acestui fic
vreau sa va multumesc ca ati citit acest fic si sa va spun ca sper sa va placa pana la ultimul punct.
( astept comentarii)
lectura placuta
Cap XI
Flashback
- Stii bine de ce am venit Sakura, dar stai linistita problema e ca si rezolvata! Pergamentul e ca si al meu!
EndFlashback
Gaara ma privea mirat, eu incercam sa par calma, dar nu prea reusam. Intr-un mod subtil imi ceruse sa-i explic ce se intampla. Cum sa inteleaga el ca nu-mi tinusem cuvantul fata de Sasuke atunci cand gemenii disparusera. Cum sa inteleaga el ca una din micile noastre comori avusese secretul unei tehnici periculoase la el in tot acest timp.
- Gaara, iarta-ma! spun eu serioasa inchizand ochii.
Simteam o frica groaznica, simteam disperare si asta pentru ca el nu spunea nimic. Parca abea se abtinea sa nu ma faca una cu pamantul. Ii simteam privirea, era rece si nemiloasa. Statea pe scaun, iar eu asezata cu capul pe genunchii plangand. Stiam ca eram vinovata, stiam ca fusesem inconstienta, dar doream cu adevarat sa fiu imbratisata acum. " Haide nu avem timp de pierdut! Trebuie sa-i gasim pe baieti!" Am dat afirmativ din cap, apoi nu am mai spus nimic. Nu puteam scoate nici un sunet. Mergeam in urma lui spre locul de joaca al copiilor dupa ce trimisese el cateva persoane acolo pentru a avea grija de ei. " Te iubesc!" soptesc eu apiindu-ma de el si strangandu-i umerii. << Nu e momentul cel mai potrivit! >>. " Daca vreunul pateste ceva Sakura, nu te voi ierta ...." << Chiar era nevoie sa precizezi ? >>
- Domnule, Sasuke l-a luat pe Kaname.
Am vazut intr-o clipa cum privirea lui Gaara se intecoseaza, cum imghetata chiar daca doar pentru o secunda totul pentru el. Nu era un moment bun, dar era groasnic. Aveam acel sentiment, urma sa se intample ceva atat de rau.
Ce s-a intamplat mai departe nu stiu. Totul era un haos. Gaara era distrus si totusi a reusit sa-si adune atat de multa putere incat sa lupte ca o fiara pentru micut. Eu eram ca la un spectacol care se derula pe repede inainte. Nu intelegeam exact ce se intampla, nu auzeam nici un cuvant, era un haos. Micutul meu, nu mai era langa mine, ci la Sasuke care parea tot mai enervat de indarjirea cu care isi tinea ursuletul.
Kaname, da-i ursuletul ala nenorocit odata!
Imi priveam baiatul care la randul lui parea nu doar socat de limbajul meu, ci si de cerinta mea. Il invatasem sa aiba grija de lucrurile lui iar acum ii spuneam in modul cel mai josnic posibil sa lase ursuletul.
Kaname statea in fata lui Sasuke si tinea ursuletul, in timp ce Sasuke era dincolo de furie si pregatit sa facatotul pentru pergamentul din interiorul ursului.
Sasuke, te rog! Lasa-mi copilul !
Nu-l mai vazusem pe Gaara asa afectat niciodata. Fusese abandonat de sateni. Oamenii care trebuiau sa-l ajute nu erau aici, eram doar noi doi intr-o incercare disperata de-a ne salva copilul. Nu stiu ce-l oprise pe Sasuke sa-l ucida pana acum, dar se pare ca nu mai functia deloc. Nu mai avea rabdare. Se vedea pe fata lui setea cu care astepta sa puna mana pe puterea lui Itachi.
- Mami! Kaname fugea spre mine. Nu vreau sa i-l dau! Nu vreau!
Era speriat. Plangea. Sasuke era in spatele lui cu acel ceva care l-ar fi facut pe Kaname una cu pamantul inainte ca macar sa-si dea seama. “ Kaname, daca nu arunci ursuletul ala nu te mai iubesc!” Nu ne puteam apropia, nu stiu de ce, creierul meu pierduse momentul cand Gaara explicase de ce. Sincer acum nici nu stiu daca singurul lucru care ma tinuse pe loc nu fusese groaza . Spaina de a afla ca desi as interveni, copilul meu nu ar putea fi salvat. “ Nici eu.” Striga Gaara. Vedeam cu vin amandoi spre noi, micutul dupa imbratisari, iar Sasuke dupa manuscris. Kaname inca tinea ursuletul punandu-si intrebari. L-a privit cu lacrimi in ochi, l-a pupat usor apoi l-a lasat jos si a fugit oprindu-se drept in bratele mele. Dar Sasuke nu s-a oprit.
- S-a terminat! L-am luat pe Kaname in brate si am pornit spre casa.
Stiam ca Maniacul vine drept spre mine, ca urma sa ma loveasca. Totusi ceva ma facea sa merg ca si cum nimic nu ar fi urmat sa se intample. Ca si cum pericolul trecuse. Era acea incredere in Gaara. Stiam ca e acolo, in spatele meu, intervenind din umbra in asa fel incat eu si copilul sa fim bine. “ Mami, vine!” spune Kaname strangandu-ma in brate.
- Stai linistit! Tati e acolo, nu ni se va intampla nimic rau, vei vedea.
Nu m-am inselat. Gaara fusese acolo. Nu stiu ce facuse, dar facuse. A venit in spatele nostru vizibil extenuat fara sa spuna nimic. Eram toti obositi; Kaname imi adormise in brate.
- Sakura! Spune el privind cladirile ganditor, privind oamenii din jurul lui si incercand sa isi ascunda durerea, dezamagirea. Ce groaznic a fost! Stii ce am realizat.... Tot ce e aici, tot e doar un castel de nisip. Oricand poate veni valul si sa darame tot.... Vrei sa-ti spun care-i problema, as renunta la tot, la cladiri, la oameni, dar nu si la voi.... Pe tine, Kaname si Ayame va iubesc.... Enorm!
- Esti obosit!
- Sunt fericit...
... ca un copil pe plaja, construind un castel de nisip.
Povestea acesta este emotionanta si frumoasa .... e cea mai buna pe care am citit-o pana acum . Nu te pot critica decat cu faptul ca Sakura si Gaara nu pot forma un cuplu chiar asa de frumos cum iti imaginezi , insa e buna ideea ta , m-am saturat pana peste cap de SasuSaku ... Ador inocenta cu care l-ai interpretat pe Gaara si felul cum Sakura isi iubeste fii . Povestea e super si te rog sa o continui .