Cea mai mare frica a mea este o nota proasta,adica de la 9 in jos.A fost mereu si v-a continua sa fie cel mai urat cosmar al meu,atunci cand astept tezele si ma gandesc "Oare am gresit acolo?Oare cat se scade?"In rest, frica de propria umbra [dupa ce m-am uitat la un film de groaza,frica de priza dupa ce m-am uitat la Final Destination,frica de tantari,inamicii mei de-o viata de care incerc sa scap,dar nu pot! MA urmaresc oriunde.Apoi mai vine si frica de profa de civica(o urasc pe femeia aia) si frica de intuneric,urmata,desigur de frica de super-tacerea care te face sa te gandesti "E totul OK in casa ?"
In rest,tocmai mi s-a schimbat automat calculatorul de la o tema de pe desktop la alta fara sa-i fi dat eu comanda.Si acum cred ca o sa-l inchid si daca-l deschid se face iarasi la loc,ma credeti? Cred ca acum imi aminteste de un film de groaza,deci se pune la temeri.Acum trebuie sa ies ca-mi bate inima de fac infarct.Credeti ca un calculator poate fi bantuit ????
Fobia mea? Fluturii:)) Da fluturii, "cele mai gingase si frumoase creaturi" Bleah. N-am pus niciodata mana pe un fluture, dar ma gandesc ca e scarbos. Adica nu ma deranjeaza sa-i vad cum zboara departe din floare in floare si alte chestii, nu-mi place cand vin spre mine si ma infioara gandul ca as putea fi inchisa intr-o camera plina de fluturi. Si creaturile care imi provoaca cea mai mare scarba si mellci. Mai alex aia fara cochilie:))
Ador ce oamenilor le e frică sau scârbă de ceva.
Mie frică de lucruri care oamenilor li se par normale.
Mie frică de oameni.Aglomeraţie.Zgomot.Simt când voi fi sau sunt în pericol.Nu am nimic cu sângele,morţii,chestiile scârboase.Chiar sunt interesante.Dar când vine vorba de prea multă dragoste,fericire,zâmbete,râsete,zgomot,oameni mi se face frică.Mă pierd şi nu ştiu ce să fac.Aud conversaţii în capul meu şi am halucinaţii:)).NU BEAU;NU FUMEZ;NU MĂ DROGHEZ:))).Cred că am nevoie de un psiholog,dar parcă şi de ăla mie frică.Mamei nu i-am spus de frica mea fiindcă mă va crede o ciudată :
Fobie, fobie, fobie. PAIANJENI ! DETEST PAIANJENII LA MAXIM !
Stiu ca e o fobie prea-intalnita, dar defiecare data cand vad un paianjen imi ies din minti si incep sa tip, ies din camera si-l chem pe tata sa-l omoare. Daca sunt singura acasa e dezastru, ies din camera si nu mai intru pana nu vine cineva acasa sa-l omoare. Daca e unul pe mine, domane, tampesc nu alta. Tip pana cineva mi-l da jos. O alta fobie a mea sunt gandacii aia mari sio urati, dar cam tot aceeasti poveste se intampla si la ei.
Intuneric! Vesnica mea fobie, intunericul! Nu pot sta intr-o camera cufundata in bezna daca nu este cineva cu mine in care am deplina incredere.
Orice tine de paranormal, desi ma uit la filme horror si citesc povesti de groaza fara limita! Imi este frica sa stau intr-o camera in care este intuneric, sa nu se auda absolut nimic si mnah... ma simt ca si cum cineva ma urmateste. O_o
Frica de teste/examene/teze etc...
Frica de profa de fizica, da la noi ca la fasole! >.> Am luat-o si eu odata de la ea cu batul.
Clovni. Urasc clovnii, urasc sa stau singura in baie cat timp nu e nimeni in casa, e infricosator.
Cea mai mare cred ca e sa raman fara dinti, asta pentru ca am tot timpul cosmaruri in care mi se misca un dinte, mi-l scot, apoi incep sa-i scuip pe toti ceilalti pe rand groaaaaaznic. De aia ma spal ca nebuna pe dinti Alta ar fi serpii, they freak me out....Imi mai e frica de sange, sau sa vad pe cineva ranit. daca trec pe langa un cersetor care are vreun membru lipsa.... ma ia durerea de stomac si parca ma trec fiorii, nu ca mi-ar fi sila, ci parca ma doare vai ce topic deprimant
Da pai presupun ca fiecare se teme de ceva, asta-i clar. Eu, personal, ma tem de insecte. Nu cele mici cum ar fii mustele sau fluturii etc, dar ma tem al naibii de chestiile care au mai mult de 4 picioare. Sincer sunt scarboase si fac tare urat cand le vad... ma trec totii fiorii pe sira spinarii cand ii vad ca se plimba de colo colo, dar imi face o deosebita placere ca infig un ac in chestia aia care se numeste ' corp '
Si nu, nu sunt sadica:))
Temerile mele nu sunt foarte multe . Totusi imi este frica de paianjeni. Cred ca asta este singurul lucru de care imi este frica.
De fapt imi mai este putin frica de viermi, cred ca de majoritatea insectelor in general.
Nu am avut niciodata probleme cu intunericul sau filmele horror.
Frica, frica... mi-e frica de intuneric, mi-e frica de vaza de bruxelles, mi-e frica de faptul ca iederea din gradina o sa ma sugrume in somn!
Seriously now, I'm terrified by elevators. Nu e ca si cum nu folosesc liftul din bloc sau fug de ele ca diavolul de tamaie. Dar cred ca daca noua din zece cosmaruri au cate un lift scapat de sub control prin peisaj, atunci este o friica. Problema cu lifturile din vis e ca nu pot sa le controlez si stiu ca cel mai probabil o sa mor. Iar aici conlucreaza si cealalta spaima a mea si anume inaltimile. Da, pot sa zbor cu avionul si da, pot sa ies pe balcon, but that would be all. However, I'm working on it. It's not like it's changing my behavior in any way, but I'd like to get rid of those strange feelings I have.
arahnofobia ar fi prima temere de care-mi aduc aminte. nu stiu cand a aparut prima data, dar mi-e frica de moarte de paianjeni. cand ii vad in poze n-am nicio problema, deoarece nu se afla langa mine. dar daca vad un paianjen, oricat de mic (bine, inafara de pui) intepenesc si ma indepartez usor de locul unde sta. sunt norocos ca inca stau cu parintii si vine cineva sa omoare paianjenul pentru mine, dar cand am sa fiu plecat, probabil am sa ard locul in care stau din cauza paianjenului. cea mai traumatica experienta a fost acum opt ani, intr-o dimineata, cand am dat sa aprind becul de la baie si era un paianjen mare si negru si cam paros (cred) langa intrerupator... nu stiu cum de n-am tipat, dar stiu sigur ca m-am trezit bine si am chemat pe cineva sa-l omoare.
cred ca am rau/frica de inaltimi, dar doar in locuri deschise. am zburat cu avionul si m-am uitat peste balustrade din cladiri inalte, dar mi-e frica sa fiu pe un munte inalt sau pe acoperisul unei cladiri si sa ma uit in jos sau sa ma gandesc la ce inaltime are structura respectiva. mi-e si mai frica atunci cand sunt impreuna cu alte persoane; am impresia ca o sa se ingramadeasca pe langa mine si o sa ma impinga si-am sa cad.
am diferite temeri legate de situatii sociale si alte chestii, despre care nu-mi prea place sa vorbesc, dar exista.
Pai...temerile mele ar cam fi urmatoarele:liftul(cea mai mare temere a mea),am ramas de 3 ori blocata in lift iar acum prefer sa merg pe scari chiar daca apartamentul matusii mele este la etajul 5,prefer durerea in schimbul acelei senzatii pe care o ai atunci cand iti dai seama ca ai ramas blocat in lift.A doua mea frica ar fi cea de inaltimile,aici este o poveste lunga,dar pot sa zic ca atunci cand eram mica ramaneam blocata mai peste tot si cu asta cred ca am spus multe.A treia ar fi spatiile strampte sau claustrofobia,pe asta o am de la momentul in care am ramas prima data blocata in lift.A patra este frica de unii catei,odata m-a muscat de coapsa de la piciorul stang catelul unei prietene,si acum mai am semnul de la muscatura si de la vaccinuri.Si a cincea frica a mea este aceea de a nu dezamagi pe cineva,nu imi place sa dezamagesc o persoana.
Si cam atat din cate imi amintesc.Apropo...cand eram mica mi-a fost frica de intuneric si pana cand nu adormeam eu nu se stingea televizorul dar acum nu imi mai este frica.
Hmmm... În prezent, cred că cea mai îngrozitoare frică a mea este pierderea locului de muncă (motiv pentru care zâmbesc la toate confesiunile legate de școală sau liceu -- ce vremuri ușoare și lipsite de griji, nu aveți nicio idee!) Uneori am coșmaruri în care o dau în bară atât de rău încât sunt concediată în fața întregului colectiv. Îmi ia minute bune să îmi revin după așa ceva.
Pe locul doi ar fi lipsa independenței financiare. Mă apucă groaza numai la gândul că ar trebui să mă rog de cineva ca să fac rost de bani. Sau că aș fi dependentă de generozitatea și capriciile cuiva. Scary shit there.
Trei.... probabil vorbitul în public. Mă trezesc cu un nod în gât exact când îmi este lumea mai dragă. Trebuie să fac traduceri simultane, în direct, pentru locul de muncă și mereu tremur din cap până în picioare când văd cum trec secundele către emisie. Iar apoi când îmi iese toată treaba cum nu se poate mai bine, trebuie să mă ajute cineva să ies din cabina izolată fonic, pentru că nu mă ma țin genunchii!
Teama care se manifesta cel mai puternic, in cazul meu, este una interioara, cu care ma lupt singura. Teama de necunoscut. Sunt foarte curioasa, imi pun mii si mii de intrebari, formulez raspunsuri, cunosc un subiect foarte bine, insa afland mai multe detalii despre lucrurile care ma intereseaza devin mai confuza decat atunci cand nu cunosteam nimic. Si astfel ajung pana in punctul in care ma declar invinsa si descopar ca termeni ca "Moartea", "Dumnezeu", "Judecata", etc., ma infioara. De ce? Pentru ca imi sunt necunoscute, iar dorinta mea de a fi informata a dat nastere nesigurantei. Nesiguranta este cel mai mare dusman al meu. Lipsa de incredere, confuzia, depresia par sa imi completeze viata de zi cu zi, iar toate acestea sunt consecinte ale fricii mele fata de lucrurile care imi sunt necunoscute.
...Dar poate sunt doar o disperata care vrea sa cunoasca si sa stie totul.
Imi e frica sa urc scari, dar nu scari de bloc, ci scari abrupte. Ma lasa picioarele si nu mai pot sa ma misc. Am teama asta inca de cand eram mica si tin minte ca nu urcam in podul casei nici in ruptul capului. Imi e teama de oamenii in stare de ebrietate. Am experiente...sa zic nu tocmai placute sau logice cu ei si incetul cu incetul am ajuns sa ii evit in asa hal incat daca ii vad in fata mea, trec drumul. Mi se pare foarte periculosi, nu stii niciodata ce pot sa faca. Sunt spontani si nu am incredere in ei. Imi e teama de inaltimi dar nu atat de tare, depinde si de situatie. Dar am o teama ingrozitoara de insecte. Stau la sat si avem gradina. Cand merg in gradina si ma uit atenta pe pamant, vad cum se tarasc nenorocitele peste tot. Mai gasesc si cate un musuroi de furnici si calc pe el din greseala si atunci o iau razna. Sa te gandesti ca iti poate fi frica de ceva minuscul cand tu esti om in toata firea, e ridicol.
De ce imi este mie teama? Hmmmmmm well singura mea teama este cea de necunoscut. Adica mai de tot ce exista in lumea asta in afara de om. Anwyay revenind la subiect. De temut ma tem de tot si nimic cum s-ar spune, dar asta nu inseamna ca nu imi pot infrange vreodata teama. Nu. Tocmai asta este chestia care ma face sa merg mai departe deoarece teama o consider ca pe un prieten si ca pe un dusman in acelasi timp si doar faptul ca incerc sa ma ridic doar ca sa imi infrunt teama ma face sa devin o persoana mai puternica
Pai teama.....hmmm pai ar fi cam 3 Dar cand e nevoie trebuie sa le infrunt o fac. Pai prima ar fi frica de inaltimi, totul e bine pana ma uit in jos si ma panichez, a doua ar fi acele, e un adevarat chin analizele sau injectile, Dar cand vine vorba de vreo-un piercing uit, iar a 3 si cea mai inspaimantatoare sunt serpi si cu cateva zile in urma am avut "onoarea" sa intalnesc unul.....ce pot sa spun e ca niciodata in viata mea nu am fugit mai repede ) acum cand ma gandesc e amuzant atunci nu era...
Urasc acele, firar ea sa fie de seringa..., paianjenii, inaltimea (cu toate ca sunt inalt, LOL), sangele meu (de obicei ca sa scap de temerea asta prefer sa il sug de pe piele, are un gust sarat dar merge ) si linistea totala.
Pe mine ma sperie o gramada de chestii sau mai bine zis ma speriau. De vina este Scooby-Doo, dar acum nu mai am probleme de genul. Nu imi este frica de insecte sau serpi, dar pur si simplu ma scarbesc.
Desi, in ultimul timp, cand sunt singura intr-o camera simt prezenta cuiva, dar in camera nu este nimeni. Chestia asta mi se intampla si cu lumina aprinsa, ca sa nu ziceti ca mi-e frica de intuneric. Ciudat este ca dupa putin timp dispare senzatia si dupa putin timp revine. Nu stiu ce sa cred acum, poate este doar imaginatia mea, dar nu imi prea pasa.
Pe langa asta, am inca o temere si anume profesorul de franceza. Omul ala zici ca este Satana in persoana. Este nebun si o stie si el si ne-a spus ca nu mai poate sa se mai schimbe. Cand a intrat prima oara in clasa si a dat cu palma in catedra toti am tresarit, dupa a tipat la noi ca nu pronuntam bine un cuvant iar eu ma facusem alba la fata. Tremuram toata si imi venea sa plang, iar eu nu plang asa de usor. De abia am rezistat o ora cu el si nu stiu ce o sa fac restul anului, pentru ca tot acel nebun vine sa ne predea.