AnimeZupCăutare

My YYH fanfic(Yaoi)

Deci m-am gandit sa postez si aici ficul din moment ce dincolo no comment cu regulile :14:
Sper ca o sa va placa :D

1.Regasirea.Imagini si locuri din trecut


Noapte....Totul in jur era pustiu si lipsit de viata....Atat de trist....Undeva intr-un apartament din orasul Tokyo
statea cu fata cuprinsa intre cele doua maini nimeni altul decat Kurama....Zambetul larg si luminos atat de caracteristic
lui din timpul zilei era doar istorie...Acum statea ghemuit pe pervazul de la geam..Locul unde obijnuia sa stea Hiei ore in sir
fara sa scoata vreun cuvant....De cand s-a hotarat sa ramana in serviciul lui Mukuro,Kurama ii simtea lipsa lui Hiei din ce in ce mai mult...
Era greu sa recunoasca dar il placea..."Placea" era prea putin spus...L-a placut la inceput...dar petrecand atata timp impreuna,devenind cei
mai buni prieteni a inceput sa-si dezvolte niste sentimente ceva mai profunde pentru el...
-De ce dintre toate persoanele de pe lumea asta si lumea de apoi trebuia sa fi tu,Hiei?? Murmura Kurama cu jumatate
de voce ca pentru el caci nu era nimeni care sa-l auda...
Nopatea se lasa ca o cortina peste oras ingropand cerul intr-o mare de smaralde.....mici stelute ce licureau luminand intregul orizont.....
Doar daca i-ar putea lumina si chipul inganduratului nostru Kurama ai carui ochi verzi sclipeau altadata mai puternic decat acele stele...Prea
trist si fara de viata isi face drum spre pat,unde se aseaza cu fata adancita in perina...Trage peste el o plapuma de culoare roz ornata cu modele de petale
si flori de trandafir....Tipic pentru gusturile lui Kurama!Ofteaza adanc dupa care se lasa purtat de somn,adormind numaidecat.
Soarele abia isi facea aparitia pe cerul senin,vestind inceputul unei noi zile....Era abia ora 6.30 dar jumatate din orasul Tokyo era deja pus in miscare,,Cateva pasarele vesele si jucause si-au inceput conertul de dimineata chiar la geamul roscatului care le aude si isi pune iritat perna peste cap....Altadata i-ar fi facut placere sa se trezeasca odata cu ciripitul pasarelelor....dar acum era alta poveste....Nu mai vroia sa se trezeasca...mai degraba isi dorea sa zaca,acolo,in pat la infinit fara sa mai aiba alte obligatii....
Pasii il poarta spre baie unde isi face un dus de dimineata bine meritat.Iese afara din baie invelit de la talie in jos cu un prosop,lasandu-si pectoralii bine lucrati la vedere.Parul lui lung si roscat era acoperit de un alt prosop,unul ceva mai scurt..Isi usca linistit parul in fata oglinzii,dupa care isi pregateste pe fuga micul dejun...Trebuia sa recunoasca ca afara era o vreme de invidiat,un soare calduros cum nu a mai fost de mult,nici urma de nor pe cer.Privind pe geam la peisajul parcului din fata blocului a lasat un mic zambet vioi sa-i apara pe chip...Primul zambet dupa mult timp...Mancarea a fost gata mancata in mai putin de 15 minute grabindu-se afara...II facea placere sa-si paraseasca drumul normal de scoala pentru o mica plimbare prin parc....Acum Kurama avea 19 ani si locuia singur intr-un apartament cumparat de tatal vitreg al acestuia.Casa mamei lui,Shiori, si a tatalui sau adoptiv era la doar cateva strazi distanta...De cand toti s-au intors din Makkai(toti,mai putin Hiei) si-au reluat cursul obijnuit al vietii...
Kurama mergea cu pasi inceti spre scoala.Nu era nici o graba...In stanga si in dreapta aleei din parc se intindeau copacii cu coroane verzi,multe multe floricele ce iti incantau mirosul...Era primavara..Dupa mult timp soarele stralucea cu putere incarcandu-i cu energie pe toti locuitorii orasului....Roscatul se aseaza pe o banca la umbra...Era racooare.Vantul ii adia prin par usor...
-A trecut atata timp de cand nu am mai venit in parc!Isi spune,dar fericirea a durat putin caci aruncand o privire de ansamblu a vazut creanga de copac unde obijnuia tot timpul sa stea Hiei....cand si-a amintit de el brusc i-a palit zambetul de pe fata.....Nu putea intelege de ce ii simtea lipsa atat de mult...Daca el nu era prin preajma se simtea gol,simtea ca ii lipseste ceva...
Stia ca stand in parc o sa-si aminteasca si mai mult de el.....Si era hotarat sa il uite..Nu avea nici un motiv sa mai fie trist din moment ce lui Hiei nici macar nu ii mai pasa de el...Avand in vedere ca in tot acest timp nici macar nu si-a amintit de fostul lui prieten....Kurama s-a indreptat spre scoala facand tot posibilul sa nu se mai gandeasca la Hiei.....Ziua de scoala a trecut foarte greu...Minamino statea si privea pe geam..Deodata imaginea micului demon i-a aparut din nou in minte enervandu-l pe Kurama la culme...Desi Kurama nu isi pierdea calmul niciodata...
Undeva in gradina din curtea scolii.
-Sa te ia naiba Hiei!De ce trebuie sa-mi amintesc non-stop de tine??Spune Kurama in timp ce da cu pumnul in copac.
-Hm.Ma intorc dupa 2 ani si mesajul de intampinare e "sa te ia naiba Hiei"....Banuiesc ca ma pot intoarce la Mukuro linistit.
La auzul acestei voci mai mult decat familiare Kurama a tresarit....Era el.....Trebuia sa fie el..Dar Hiei a disparut ca un fulger lasandu-l pe Kurama cu ochii in soare...O mica lacrima i-a aparut la coltul ochiului lui Minamino,dar nu a lasat-o sa cada..Doar era barbat...
La casa lui Shiori cineva privea uimit pe geam...Era geamul de la vechea camera a lui Kurama..Dar a disparut intr-o clipire vazand ca acea camera era o amintire doar,doar o amitire caci acum zacea pustie...In mintea lui Hiei a patruns nevoit o imagine cu Minamino Shuichi,care intotdeauna statea pana noaptea tarziu sa-si faca temele sau cine stie ce Dumnezeu la birou...Isi amintea si de geamul mereu deschis...Era deschis pentru el.Kurama nu uita niciodata sa il lase asa,ca in noptile reci,Hiei sa aiba un adapost.
La aprtamentul lui Kurama

Ajuns acasa tot ce a facut a fost sa se tranteasca in pat..Statea si privea in gol tavanul.....Ca intotdeauna incerca sa gandeasca logic...Stia ce Hiei e aici,simtea nevoia sa-l vada....Nu il putea uita....Era constient de faptul ca cu fiecare zi ce trecea ii simtea lipsa din ce in ce mai mult....Dar nu era constient ca cineva il privea.Acel cineva avea privirea rece ca ghiata,o manta neagra,la fel ca imbracamintea si 3 ochi ce isi aveau tinta spre apartamentul sau.
Nu era greu de ghicit cine era.In mintea lui vajaiau aceleasi cuvinte "Sa te ia naiba Hiei! "Orgoliul si aroganta sa il faceau sa nege faptul ca il deranjase ce a spus roscatul....Nu intelegea...Dar nici nu-i pasa prea mult.Inima lui era rece.Totusi,impotriva vointei lui,pasii il purtau mereu pe urmele lui Kurama...mereu in vechiile locuri unde obijnuia sa piarda vremea facand nimic...Parea ca tot acest timp cat a fost in Makkai i-a spalat creierul si uitase total de Yusuke,Kuwabara si toti ceilalti......
Noaptea era rece si aspra..Punea stapanire peste intreg orasul....Prin fulgere aprinse,o furtuna ameninta cerul...Doar vantul taios bantuia strazile ridicand in vazduh particule mici de colb...In incaperea in care Kurama dormea totul parea relativ normal....Exceptand partea in care Minamino avea un cosmar si se intorcea de pe o parte pe alta a patului ca un mort in mormant...
Ploaia a inceput sa cada cu o viteza uluitoare....Se napustea furioasa asupra orasului ca o ploaie de sabii taioase....Parea ca nimic nu-i va putea sta in cale....Geamul lui Kurama era deschis stropi de ploaie mari udand podeaua din camera....Pe micul demon nu-l deranja deloc ploaia...ii placea sa o simta cum se scurge usor pe piele...Insa furtuna devine violenta asa ca din obisnuinta se aseaza pe pervaz....Simtea din partea lui Kurama o energie spirituala instabila...Era speriat.Orice ar fi visat il inspaimanta..Oarecum ingrijorat isi face drum spre patul acestuia....Privea de aproape la baiatul care candva avea fata luminata de un zambet mai stralucitor ca soarele...Acum....Nici nu se compara...Se apropia cu miscari milimetrice de roscat...Desii ii era greu sa recunoasca Kurama arata al naibii de chipes..Era la fel ca in ziua in care a plecat...Parul lung si roscat statea imprastiat pe perna...Ochii patrunzatori si verzi ca smaraldul stateau inchisi...Hiei isi apropia fata de cea a baiatului adormit din ce in ce mai mult..In de ajuns de aproape incat acesta sa se trezeasca speriat gafaind dupa aer...Kurama priveste speriat in jurul sau...Tresare ca si strapuns de cutite la vederea perechii de ochi sticlosi si rosii ca focul ce il priveau cu uimire...Poate din cauza cosmarului,poate de emotie sau fara sa-si dea seama macar se lasa cu capul pe umarul lui Hiei spunand doar atat:
-Mi-ai lipsit......
Mie nu.Vine o replica rece din partea lui Hiei.
Lume is franta eu ma duc sa ma culc ^__^ Dar nu inainte de a pune continuarea.Ce-i drept capitolu asta are destul de multe greseli.SI NU nu spun asta ca sa ma auto subestimez,ok???Ca asa mi s-a spus pe alt forum.O spun fiindca stiu eu ce vorbesc..ceva nu suna bine...insa nu-mi dau seama ce.dar ceva e in neregula...Daca va dati seama ce va rog sa-mi ziceti si mieee :(

Anyway enjoy it!
Dupa acea replica rece si indiferenta Hiei ii lasa pe Kurama singur in camera si pleaca fara sa mai scoata o vorba..Nici macar el nu stia de ce s-a purtat atat de rece..Asa era felul lui,rece ca gheata si nepasator.Isi lasa pasii purtati prin furtuna nimicitoare,parea ca cerul isi revarsa toata ura si toate lacrimile spre el,drept pedeapsa.Stropii ii loveau fata cu o rapiditate de nedescris scurgandu-se lin pe obraji.Hiei a pornit intr-o goana nebuna asa cum obisnuieste el spre padure unde va gasii refugiu sub crengile uscate ale copacilor...Ploaia nu inceta sa cada incetosandu-i calea demonului.Ud din cap pana in picioare se ascunde de furtuna covarsitoare intr-un copac la marginea padurii.
In camera lui Kurama era o liniste desavarsita.Doar picuri navalnici de ploaie spargeau linistea in mii de rasunete izbindu-se strasnic de geamul de sticla.Kurama urmarea cu ochi tristi natura dezlantuita in plina splendoare.Isi lipi mana de geam lasand-o usor sa cada pe sticla rece ca mai apoi sa stranga din pumn plecand privirea spre podea.
-Ce fraier am fost.Hiei ma uraste.Am fost un fraier sa-i spun ca mi-a lipsit atat de mult...Lui nici macar nu-i pasa...Se invinuia singur pentru iesirea de mai devreme.Ofteaza adanc,dupa care se intoarce in patul moale,de data asta inchizand geamul,caci stia:Hiei nu avea de gand sa se intoarca.
Se aseaza pe asternutul fin si delicat,insa somnul nu avea sa-l viziteze prea curand.Statea intins,ochii inchisi si lipsiti de viata,ascultand acelasi lucru la nesfarsit:vuietul furtunii.
In capatul celalalt al orasului,somnul il ocolea cu desavarsire si pe Hiei,care privea spre cer fara vreun sens..Odata cu ploaia ce ii patrundea in haine pana la piele ii partunde in minnte imaginea cu el si Kurama.


~Flashback~
-Mi-al lipsit......
-Mie nu.

~End of flashback~
Era intr-adevar ceea ce micul demon simtea?Erau acestea adevaratele lui sentimente?Inauntrul lui se zbatea o furtuna mai strasnica decat cea de afara,dar nu ar fi recunoscut acest lucru nici daca cineva i-ar pune sabia la gat.Continua sa isi nege propriile trairi,cufundnandu-se din ce in ce mai mult in intunericul mormantal in care s-a inconjurat.

Orele treceau una dupa alta,lasand loc diminetii sa-si faca aparita.Furtuna in sfarsit renuntase si se potolise din distrugerea pornita.Firele de iarba tremurau sub greutatea stropilor de roua,asteptand mangaierea dulce a soarelui care nu a intarzaiat sa apara.Kurama se ridica alene din pat indreptandu-se fara nici un chef de viata spre baie.Dupa un dus binemeritat,toata intamplarea de noaptea trecuta ii vine in minte facandu-l sa alerge afara....Fugea cu pasi rapizi,toti pe langa care trecea priveau uimiti si se intrebau unde s-ar putea grabii asa....Dar roscatul nu avea vreo destinatie.Pur si simplu vroia sa se indeparteze de toti.Vroia sa fuga cat mai departe...Cat mai departe de el insusi....Suferea.
Pasii l-lau purtat spre padure.In fuga lui nebuna se impiedica de o creanga.Zgomotul produs reuseste sa-l trezeasca pe Hiei care dormea invelit in pelerina lui sus pe o creanga.Insa nu spune nimic.Se ridica si il urmareste pe Kurama.Era curios ce intentioneaza acesta sa faca in padure.
Insa ce a vazut a fost total neasteptat.Kurama se opreste langa un copac.Incepe sa dea cu pumnii in copac cu putere,sangele ii curegea siroaie pe degete insa nu ii pasa.Continua sa loveasca cu putere.In tot acest timp tinuse in el tot ce i se intamplase,tot ce ii provoca suferinta.Nu mai era in stare sa opreasca lacrimile,le-a lasat sa cada....Le-a lasat sa cada pentru prima oara.Era intaia data cand plangea.Insa durerea ce o purta in suflet era insuportabila.Nu-i venea sa creada ce reusise Hiei sa faca din el.Obrajii i se scufundau in mii si mii de lacrimi cristaline.
Incet se lasase in jos in genunchi.Plangea din ce in ce mai tare.Gafaia cerand aer.Printre plansete si suspine reusise sa vorbeasca din nou:
-Te urasc!!!!!!!Ce Dumnezeu mi-ai facut??
Hiei asculta de sus...Simtea cum ceva din pieptul lui ardea vazandu-l pe roscat suferind atat de mult din cauza lui...
-Dar ce vorbesc?Nu te voi putea urii nici intr-un milion de ani....Tin prea mult la tine...Un alt rand de lacrimi ii curgea pe fata...Hiei privea inca neajutorat.

Insa Hiei nu era singurul care privea.O stafie din Makkai a reusit sa ajunga pana in lumea umana si care intr-un moment de neglijenta ii ataca pe Kurama punandu-l pa pamant.Insa roscatul nu a reactionat in nici un fel.Statea la pamant cu lacrimi in ochi asteptand urmatoarea lovitura.Ranile nu il dureau,il durea doar rana ce o purta in suflet.Dupa 5 minute in care roascatul a fost aruncat cat colo de stafie,Hiei satul sa-l vada asa pe Kurama intervine trantind stafia de toti copacii.
Se indreapta spre Kurama,care avea capul plecat ascunzandu-si lacrimile de el.
-Ce faci prostule?De ce nu lupti?Vrei sa mori?La naiba ce s-a intamplat cu tine?II reprosa Hiei nervos.
-De parca nu ai stii!Si ce ar fi daca as vrea sa mor?Oricum sunt deja mort!Tu ai fost cel care m-a omorat.....II raspunse roscatul mii de lacrimi ii brazdau obrajii.Nu voi mai face aceeasi gresala sa-ti mai impartasesc sentimentele mele.Iti vei bate joc din nou de mine,continua Kurama printre lacrimi.
Hiei il privea fara sa scoata un cuvant....Abia acum,vazandu-l pe Kurama in starea in care se afla,realiza cat de mult l-a ranit si cata suferinta i-a provocat.Simtea din nou cum ceva din pieptul lui ardea.Era un sentiment ciudat,care il sufoca.
Roscatul statea in fata lui,neajutorat,cu ochii inlacrimati.Poate condus de un impuls,Hiei se apropie de Kurama imbratisandu-l cu caldura,strangandu-l la pieptul lui.Pur si simplu nu mai suporta sa-l vada asa.Roscatul isi ridica privirea uitandu-se nedumerit la el,nu stia ce s-a intamplat.A fost linistit de o pereche de maini ce se plimbau lin pe spatele lui incercand sa-l calmeze.Il facea sa planga si mai tare.Plangea,insa de data aceasta la pieptul lui Hiei.Simtii cum o mana ii ridica usor fata mangaindu-i obrazul atat de lin incat ii incat ii infiora intreg corpul.Aceeasi mana coborii in jos,prinzandu-i palmele pline de sange intre ale sale,cu atentie astfel incat sa nu-i atinga vreo rana.Il stranse din nou la piept,de data asta mai tare...Au stat asa poate 20 de minute sau mai mult,in tot acest timp Kurama continuand sa planga pe umarul lui Hiei.
Insa,cum nimic nu poate fi perfect trebuia sa se intample ceva din nou.De data aceasta,Hiei fiind mult prea concentrat asupra roscatului uita de stafie,care in 20 de minute a avut timp suficient sa-si adune fortele.Se napusteste asupra micului demon.
Acesta se indeparteaza de langa Kurama,raspunzandu-i stafiei la atac.Se intoarce pentru o clipa sa vada daca roscatul e in regula.Stafia profitand de micul moment de neatentie arunca o sabie spre demon.Insa nu apuca sa il atinga,deoarece un Kurama foarte ranit se ridica rapid de la pamant sarind spre Hiei.Astfel sabia se infige in spatele lui,cazand la pamant ca o frunza moarta de toamna...
-KURAMA!!!!!!!!
Arigatou sora_angel..By the way stiu si eu ca are greseli..imi dau seama dupa cum suna cand il recitesc :)) insa mi-ar fi de mare ajutor daca ati si PRECIZA greselile ca sa ma pot corecta ..altfel nu-mi este de nici un ajutor..
And..stai linistita nu ma voi oprii aici...Capitolul urmator e aparoape gata :D Doar ca nu am mai avut timp sa scriu la el de mult..de aceea a ramas la stadiul acela pe ------ :)
Ok mina..Postez acum urmatorul capitol ca altfel ma omoara Sora_angel :)) Va multumesc celor care au citit povestea si sper sa va placa in continuare.Repec criticile de orice fel sunt bine venite! ^__^


Hiei il prinde pe Kurama de mijloc inainte ca acesta sa atinga pamantul.Tot ce s-a auzit a fost un mic geamat de durere.
-Prostule!De ce ai facut asta?Se rasteste Hiei la el.Insa fara rezultat,Kurama nu reactiona in nici un fel.Abia daca mai tinea ochii deschisi.Isi cauta putina putere.Cu o mana tremuranda il apuca pe Hiei de haina incercand sa se ridice,insa nu a reusit.Tot ce a reusit a fost sa-si provoace si mai multa durere.
-Nu te mai misca!Trebuie sa-ti scot cumva sabia altfel o sa pierzi prea mult sange.II spuse demonul care nu auzise in viata lui de ceea ce se cheama simplu:ambulanta.
-Ai inebunit???Replica roscatul ingrozit.
-Ai vreo idee mai buna? Kurama nu reusise sa-i mai raspunda din cauza unui fior de durere ce ii strapunse sirea spinarii.Isi musca cu toata puterea buzele incercand sa se abtina.Hiei il privea neajutorat.Simtea cum mana roscatului ii strangea din ce in ce mai tare haina si nu putea face nimic sa-i aline durerea.Acum tot ce astepta era un raspuns.
Kurama,lipsit de vlaga da din cap in semn de aprobare.
`Imi cer scuze Kurama...stiu ca o sa te doara dar e tot ce pot face` gandii Hiei in timp ce ii dadea usor jos camasa ce o purta roscatul.Cu mana dreapta apuca manerul sabiei,in timp ce cu stanga incerca sa-l tina pe cat posibil nemiscat pe Kurama.Foarte incet si grijuliu demonul incepe sa traga de sabie.Prima reactie a fost inca un geamat de durere.Acum nu mai era cale de intoarcere,trebuia sa termine ce a inceput...Continua sa traga putin cat de putin pana cand jumatate de sabie era deja afara.La un momentdat Hiei a fost pe cale sa cedeze,nu mai putea rezista sa auda toate tipetele de durere si vocea lui Kurama care il implora sa se opreasca.Insa nu a facut-o.A continuat sa traga de sabie.Tot ce auzea in jurul sau erau gemete ingrozite de durere...A inceput sa se linisteasca oarecum cand a vazut ca mai are doar putin.Dintr-o miscare a scos sabia acoperita de sange aruncand-o pe iarba.In urmatorul moment Kurama cade la pamant ca un spic de grau.Speriat,poate pentru prima oara in viata lui,il ia pe Kurama in brate,asezandu-i capul pe pieptul sau.II da la o parte suvitele roscate ce ii acopereau chipul.Arata atat de obosit,respiratia ii era din ce in ce mai grea.Din rana provocata de sabie curgea inca sangele ca o oaza.II acopera rana cu mana insa fara rezultat.Lichidul rosu se prelingea pe degetele sale fara sa se opreasca.II duce mana pe frunte.Kurama ardea.Daca Hiei ar fi avut in momentul acela un termometru la el temperatura roscatului ar fi fost mai mare de 40 de grade cu siguranta.Se ridicase dorind sa paraseasca padurea.A dorit sa-l ia pe Kurama in spate ca de obicei,insa de data aceasta ceva l-a oprit.Il luase pe roscat in brate pornind intr-o goana nebuna.Cu cat trecea timpul starea baiatului se inrautatea.Picaturi reci de transpiratie ii inundau fata.In jurul ochilor i se formaseara cearcane adanci.Hiei se grabea privind neputincios persoana care il iubea cel mai mult din lumea asta.Ciudat lucru,nu-i asa?La inceput i-a ras in fata lasandu-l singur si trist iar acum goneste ca un nebun in incercarea de a-l salva.Minutele se scurgeau in sir,roscatul nu dadea nici un semn de ameliorare.
Intr-un sfarsit micul demon ajunge la apartamentul baiatului,asezandu-l imediat in pat.Da peste cap intreaga locuinta cautand o trusa de primul ajutor.Sus,pe un dulap maroniu o gaseste apucand numai decat bandajele si o solutie cu care sa-i curete rana.Dupa ce rana e prefect curatata,incearca s-o bandajeze...insa Hiei nu era tocmai priceput la asa ceva.S-a straduit cat a putut,insa bandajul nu era chiar foarte bine fixat pe rana.Isi trece din nou mana pe fruntea lui insa acesta era inca fierbinte.Gaseste o compresa,asa ca o umezeste si i-o pune pe frunte roscatului.
Noaptea se apropia cu pasi rapizi invaluind incaperea in intuneric.Soarele mai stralucea palid,lipsit de orice viata undeva departe..plutind ca o naluca pe cer.Langa pat,asezat pe un scaun statea Hiei,privindu-l neincetat pe roscat.Din cand in cand ii mai schimba compresa insa Kurama nu dadea vreun semn de imbunatatire.Din cand in cand scotea cateva gemete inabusite de durere.Deschise putin ochi ingreunati de cearcane adanci.II arunca o mica privire fara vlaga demonului dupa care intinse mana spre el.Hiei privea nedumerit,dar apoi realiza.Vroia sa-l tina de mana..sau cel putin asa credea.Nu stia ce sa faca.Sa-i prinda mana baiatului din fata sa?Oare era bine?
"la naiba cu toate gandurile! Cred ca am sa mor! " Gandii Hiei exasperat de toae intrebarile fara raspuns ce ii dadeau tarcoale.Intr-o clipita ii apucase mana roscatului.Acesta i-o trase spre piepul sau privindul-l pentru ultima oara inainte sa inchda ochii.
so... imi place mt... cap 2 nu l`am mai citit k il styu de pe ------ :P
ce nu am inteles a fost de ce Hiei i`a scos sabia incet si nu dintr`o data? :)) dak scoate sabia incetu` cu incetu` il doare mai tare :( da in fin` probabil k asta era si ideea :D
cateva mici greseli d tst dar nu mai stau acuma sa ti le insirui p toate ;))
ink cv c nu am inteles a fost: "II arunca o mica fara vlaga demonului"
c anume ii arunca? :))
cam atat.. cap superb pentru care am ast` mt mt timp ;)) :D
chuu! si gambate in continuare!
P.S. prima! :D kiss! :*
Hi hi hi!Continuarea!Nu stiam ca pot sa omor numai asteptand continuarea :))
Deci nu am inteles cand ai scris:"Il arunca o mica fara vlaga" nu era un mic scancet fara vlaga?
Hiei nu prea stie ce sa faca siar fi un medic groaznic :)) .Si bietul KUrama :(( :(( :((
Astept continuarea cu nerabdare.
Srry mam-chan..I was to lazy to move my *** :))
Deci cum am mai spus si pe Y!M sunt cateva mici,micute greseli de tastare,dar cel mai probabil din neatentie pt ca tu nu esti genul sa il lasi necorectat^^Capitolul a fost destul de sad,ca de altfel si celalalte...
Altceva nu prea mai am inspiratie si sunt cam in graba acum asa ca mai am un singur lucru de zis
Astept urmatorul cap :001_wub:
Anunt pentru cei care asteapta continuarea..Veti avea ceva de asteptat pentru ca nu o sa mai dau prea curand si prea des pe aici saptamana asta.oricum cineva s-a ocupat sa ma faca personajul negativ si balaurul rau din poveste la jumatate de anime zup.Asa ca o sa aveti ce astepta...Ja ne.
Asa..deci in sfarsit m-am intors pe forum :P Asa ca hai sa pun si continuarea :

Minutele treceau in sir iar incaperea era inca dominata de liniste.Era deja ora 2 noaptea insa cine s-ar fi gandit la odihna in momentul acela?Brunetul privea neajutorat fara sa stie ce sa mai faca.Obrazul roscatului odata atat de fin si delicat era acoperit de picaturi de transpiratie.Le sterge usor,trecandu-si mana pe obrazul palid.Kurama avea frisoane,tremura din cap pana in picioare.In zadar l-a invelit Hiei cu o patura groasa si calduroasa,nu avea nici un efect.Asa ca ii mai ramane o singura solutie.Se aseaza in pat langa roscat.A ezitat o secunda,insa stia ca este singura solutie.Isi incolaceste mainile in jurul lui incercand sa-l incalzeasca.Stinge lumina si isi lasa usor capul pe pieptul lui Kurama incercand sa se odihneasca o secunda.Insa corpul roscatului inca tremura necontrolat.Simtindu-l,Hiei il strange si mai tare in brate.Dupa inca cateva minute bune,roscatul incepe sa se linstesca dar acum,fiind liniste,Hiei ii putea auzii respiratia baiatului care devenea din ce in ce mai grea.Un tipat stins de durere a spart linistea.Era clar: Baiatul nu se simtea bine deloc..
Hiei isi ridica usor capul de pe pieptul roscatului ce se misca din ce in ce mai greu incercand sa respire,isi sprijina corpul cu mainile pe umerii lui Kurama si incepe sa-i cedeze lui toata energia spirituala.Valuri de energie treceau din corpul lui spre corpul roscatului.Brunetul nu a incetat pana in momentul cand a simtit ca nu se mai poate tine pe picioare si a cazut efectiv peste Kurama,odihnindu-se intr-un somn adanc.
"Nu o mori!Nu in fata mea" Spuse Hiei ca pentru el incercand inca sa pastreze intact valul de gheata din jurul inimii sale,val care nu l-a topit nimeni pana acum.
Insa parea ca aceasta incercare din urma isi facuse efectul.Temperatura baiatului scadea din ce in ce mai rapid,iar respiratia ii revenise la normal.Acum era in siguranta,in bratele brunetului dupa care tanjise si suferise atat.
Luna,vesnica stapana a noptii isi revarsa razele de argint invaluind intregul oras intr-o aura de cristal.Totul a fost curprins de o liniste tainica dar in acelasi timp odihnitoare.Inauntru,in incapere,chipurile adormite ale celor doi sunt mangaiate usor de razele lunii.Luna pornise intr-un joc de lumini cu parul negru,mai negru ca noaptea,a lui Hiei.
Insa jocul se apropia din ce in ce mai mult de sfarsit.Cortina se lasa in jos,anuntand sfarsitul reprezentatiei.Acum un alt actor isi facea aparita de pe bolta cereasca:Soarele.Soarele auriu si vesel,cel care reusea sa starneasca zambete prin simpla sa aparitie.Zambete lenese de dimineata a locuitorilor de-abia treziti ai orasului.
Trezit la realitate de razele jucause,mici scantei rupte din soare,roscatul isi revine in simtiri dupa o noapte de agonie si durere.Primul lucru pe care l-a constientizat a fost faptul ca o pereche de maini il incalzeau.Pe masura ce ochii i se deschideau,simtea un corp cald langa el si cateva suvite rebele pe gat.Dar nu erau ale sale,parul sau era mai moale.De indata ce a deschis complet ochii si l-a vazut pe Hiei peste el,gura ii era in pamant.
-Ce naiba??Se intreaba roscatul in stare de soc " Cred ca mai am inca temperatura,asta nu poate fi Hiei" Continua baiatul sa se intrebe,uitandu-se la brunet ca la OZN-uri neidentificate.
Hiei,care ii auzise vocea lui Kurama isi deschide ochii inca buimac.
-Se pare ca acum esti bine! Macar nu mi-am irosti energia pe degeaba!
-Tu ai facut.....ceee???? Hiei,esti sigur ca nu te-a lovit statuia libertatii in cap?
-Ce e aia?Raspunse nedumerit brunetul.
-Oh,uitasem ca ai trait in Makkai si nu aveai de unde sa sti..Gresala mea,se scuza Kurama,lasand un zambet la vedere,un zambet dupa mult timp...

-Hiei.....
-Ce-i cu mine? II raspunse acesta curios,incercand sa-si pastreze raceala din glas.
Insa nu apuca sa mai primeasca vreun raspuns,buzele roscatului se reped peste ale sale,ca niste petale fine de trandafiri.Kurama profita de fiecare clipa incercand sa nu le risipeasca.Cu fiecare secunda ce trecea sarutul devenea din ce in ce mai profund,buzele fine ale roscatului le gustau pe cele ale micului demon,care simtea pentru prima oara in viata ce este de fapt un sarut.O mica lacrima i-a strabatut obrazul roscatului,insa era o lacrima de fericire.Si-ar fi dorit ca acel moment sa dureze o vesnicie.Dupa cateva minute,buzele celor doi s-au despartit.
Desii incerca pe cat posibil sa ascunda asta,se vedea cu ochiul liber: Kurama radia de fericire.Il priveste in ochi pe brunet,impartasindu-i cel mai dulce zambet care l-a avut vreodata pe buze.
-Acum chiar esti mai bine! Spuse demonul spargand tacerea.Insa,inainte ca roscatul sa mai spuna ceva,Hiei disparuse.
" Deja m-am obisnuit" Gandise roscatul,plimbandu-si degetul pe buza inferioara.Chiar daca Hiei plecase din nou,dupa cum ii este obiceiul,era fericit.

In urmatoarele zile roscatul si-a revenit destul de repede.Rana ce e drept,nu se vindecase prea bine,insa Kurama nu ii dadea foarte mare atentie.Trebuia sa se intoarca la scoala,unde colegii erau ingrijorati pentru el.Si vrand sau nevrand viata revenea la normal din nou...

[edit aly] double-posting utilizeaza editul data viitoare
Mda...cam bate vantul da nah..sa zicem ca postez si aici continuarea...



Cateva zile au trecut si lucrurile au ramas neschimbate.Kurama era ocupat cu scoala iar Hiei inca pierdea vremea prin imprejurimi fara vreun scop anume.Cel putin asta ii spunea mintea pentru ca inima ii spunea cu totul altceva.Desi se incapatana cu desavarisre sa nu recunoasca,dorea sa il revada pe roscat.Se simtea bine in preajma lui.In orice caz mai bine decat sa bantui singur orasul la infinit...Noaptea,se aseza in fata fostei locuinte a baiatului care acum era doar casa lui Shiori si a sotului ei.Se culca pe creanga lui preferata si confortabila de copac si incerca sa atipeasca.Doar ca,surpriza,de fiecare data cand incerca sa inchida ochii ii aparea in minte scena sarutului sau cu Kurama.Dintr-un motiv inca necunoscut sarutul ii venea in minte mereu si mereu..Daca nu l-ar fi vazut zilnic in drumul lui spre scoala s-ar fi putut spune ca era chiar ingijorat pentru roscat..
Multe erau lucrurile pe care Hiei nu dorea sa le asimileze.Desi nega,era constient ca,cu fiecare secunda ce trecea ceva se schimba.El se schimba,dar nici in ruptul capului nu ar fi recunoscut ca ii era teama.Teama ca privirea aceea senina si plina de viata va pune stapanire pe inima sa..Dar nu,acest lucru nu era posibil.Inima sa era ighetata,si nimeni nu putea sa patrunda dincolo de straturile de gheata.Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?Tocmai de asta ii era teama demonului.Vantul ii incurca si mai mult suvitele de par rebele,imprastiindu-le peste fata iar crengile copacului se aninau vesele intr-o simfonie aparte.Dupa multe incercari nereusite,brunetul a reusit in sfarsit sa adoarma.In cealalta parte a orasului,Kurama isi despletea privirea pe geam...Insa,spre suprinderea tuturor,nu era deloc trist.Nu stia de ce,dar avea certitudinea ca totul va fi bine.
Noaptea a trecut in zbor,lasand in urma ei doar lacrimi cristaline pe petalele florilor.Picaturile de roua se scaldau in razele caldute ale soarelui.Pasii rocatului rasunau ca un ecou pe asfaltul prafuit.Era multa liniste,poate prea multa...Se plimba linistit pe aleile parcului.Nu avea nici cea mai mica grija,insa la orizont,ghici pe cine intrezareste? Nimeni altul decat brunetul.Kurama era foarte distrat in acea dimineata asa ca avea de gand sa se joace putin cu Hiei.In timp ce Hiei se apropia din ce in ce mai mult de el,acesta afisa un zambet jucaus.
-Buna dimineata,Hiei!E o zi frumoasa nu-i asa?
-Neatza....Spuse brunetul uimit de fericirea care parea sa-l inconjoare pe baiatul din fata sa.
Kurama nu mai astepta nici o secunda,si il lua pe Hiei de mana in vazul tuturor.
-Ce zici de o plimbare?Il intreba roscatul foarte distrat.
-Ai inebunit?Lasa-ma de mana.O sa ne creada toti.......
-Hiei,trezirea la realitate!Tocmai ai sarutat un baiat,tu ce crezi ca ar trebuii sa fi?Cu asta roscatul l-a lasat fara replica.
Hiei incearca sa-si elibereze mana insa nu reuseste.
-Sa crezi tu ca scapi asa de usor de mine!Poti sa incerci ce vrei,dar astazi nu o sa-mi scapi ii soptii roscatul la ureche.
-Ahem,Kurama..nu ar trebuii sa fi la scoala?Incearca Hiei sa evadeze.
-Fac o exceptie pentru tine,nu esti fericit?Ii replica roscatul pe un ton senzual.
Cu pasi mici,cei doi se indepartau de ochii lumi.Au ajuns intr-o parte mai putin umblata a parcului.Kurama se aseaza pe iarba moale,tragandu-l la randul lui si pe Hiei.Amandoi priveau spre cerul albastru si infinit ca intr-o oglinda.Mainile celor doi erau inca unite.Intr-o clipa de neatentie din partea lui Hiei,roscatul isi sprijina tot corpul in maini,bineinteles,peste corpul brunetului.Cu o mana il prinde usor de barbie,cuprinzandu-i buzele intr-un sarut.Cu cealalta mana il mangaia usor,mai intai pe gat,apoi coborand incet spre piept si spre abdomen.Hiei ar fi vrut sa se opuna,insa nu avea nici o sansa.Kurama detinea controlul.Nu i-a mai ramas altceva de facut decat sa se lase purtat de pasiune..Da,chiar daca nu arata acest lucru,pasiunea punea stapanire pe el minut cu minut.Era si normal,nimeni nu i-ar fi putut rezista roscatului..Minutele treceau in sir,fara ca buzele fine ale celor doi sa se departe vreo secunda.Hiei nu se mai poate controla,roscatul facuse o treaba prea buna.Nu isi mai putea tine mainile locului,asa ca cedeaza.isi strecoara intr-o clipita mana dreapta sub tricoul lui Kurama,mangaindu-i usor abdomenul.Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare,iar dorinta roscatului crestea.La inceput,o luase ca un joc,insa lucrurile deveneau serioase.
-Sa o crezi tu,Hiei ca o sa-ti las manutele acelea neastamparate libere!Acum eu fac regulile,si spunand asta ii ia mana demonului si i le pune intr-o stransoare deasupra capului.Kurama isi strecoara mana ramasa libera pe sub bluza brunetului,fancand acelasi lucru pe care acesta il facuse lui.Hiei lasase,neintentionat un mic scancet de placere la iveala.O incantare pentru auzul roscatului care isi apropie din ce in ce mai mult corpul de cel al demonului.Si-ar fi dorit mai mult,insa s-a hotarat ca nu vrea sa mearga mai departe.Doar nu vroia sa-l sperie pe brunet..
Pe cand Hiei se afla in al 9-lea cer,Kurama se ridica,eliberandu-i mainile.
-Asta se vrea a fi o mica lectie pentru tine.Daca tu vrei sa te joci cu sentimentele mele,ma pot juca si eu cu tine,crezi ca mi-e greu?II spuse baiatului,insa pe un ton vesel.Spunand acestea se indeparteaza,lasandu-l pe brunet cu ochii in soare.
Se pare ca temerile lui Hiei se adeveresc.Era mult prea greu de rezistat roscatului,dar in acelasi timp era mirat de gestul pe care tocmai il facuse acesta.Cu siguranta,roscatul se schimbase si stia forte bine ce vrea...

La cateva strazi distanta,in drum spre scoala,Kurama se intreba acelasi lucru.Cum a fost in stare sa faca asta?Nici macar lui nu ii venea sa creada..
"Ma intreb ce crede Hiei despre mine acum....Sper ca nu l-am speriat..A fost putin cam nebunesc ceea ce tocmai am facut..."
ook... deci eu mi`am spus parerea si in parte cealalta deci banuiesc ca nu e nicio problema daca dau copy/paste nu? :))

yeeee... continuarea :D:D:D:D glad you`re happy :D and btw... i`m very hungry :)) haven`t eat a thing today so.. sa trecem la lucruri serioase, adik critiktul, sper sa gasesc cv, k sa nu clachez acum
sa stii ca iti scot in evidenta fiekre greseluta, doar stii cat imi place sa critic acum nu? *evil laughter*

'desavarisre' --> 'desavarsire'
'Neatza' --> messu` asta, c face din noi



'Insa ar fi fost posibil ca,caldura roscatului sa reuseasca?'

am vazut o astfel d greseala d vreo 2 ori, sa incerci sa eviti asta de acum, deoarece chiar daca pui virgul e tot o gresela (chiar mai mare decat cacofonia propriu-zisa)
n-am prea vazut greseli din pacate (pentru mine), din fericire (pentru tine). in ritmul asta n-o sa mai am ce sa comentez decat ca e frumos capitolul

si acum ca sa zic si parerea mea, proprie si personala :)) despre continuare (stiu ca e triplu pleonasm, stati calmi :P ) mi-a placut foarte mult, mai ales ca l-ai facut pe Kurama sa detina controlul si ca l-ai lasat pe Hiei cu 'ochii in soare' *evil smile*
app` se vede ca esti happy azi :) sper sa ramai asa muuuuuuulta vreme

off topic: si noua o sa ne fie dor de tine, si abia astept sa te intorci (chiar dak nici n-ai plekt ink) :))

inchei cu obisnuitul Ja Ne! si astept continuarea
Hugs X Kisses si mai vbim p mess
Mdeah....ce se mai inghesuie lumea pe aici nu gluma..In fine,o sa postez un nou capitol de dragul celor 3 persoane(ma mir ca sunt si atatia) care mai citest ficu` asta...Va pup pe toate 3


-Minamino,unde iti este capul?In orice caz nu la ora mea!Se rasti profesorul de matematica la elevul sau cel silitor.
-Ah,ma scuzati,nu stiu ce s-a intamplat cu mine,incearca roscatul sa se scuze intr-un fel sau altul,afisand o privire vinovata,insa era evident:Era cu neputinta sa il scoata pe brunet din mintea sa.Dupa o astfel de dimineata,oare ar putea cineva?Orele obisnuite deveneau acum mult prea plictisitoare,doar o insiruire de clipe irosite in zadar.Privirea baiatului nu se putea dezlipi de geam,era o vreme asa frumoasa....Soarele nu ezita nici de data aceasta sa se jaoce cu parul sau lung,invaluindu-l in raze pline de viata.Privirea ii era luminata instantaneu de astrul ceresc care dainuia de atatea veacuri pe oglinda infinita numita cer.
Oricat ar fi incercat,Kurama pur si simplu nu putea reveni cu picioarele pe pamant.Era un lucru evident: Baiatul era indragostit pana peste urechi de Hiei,si nu putea nega asta.Brunetul ii facea inima sa tresara din loc prin simpla prezenta.Isi dorea cu ardoare sa-l vada din nou,deja ii simtea lipsa si ii era nespus de dor de perechea de ochi sangerii si reci.Stia prea bine,poate ca nici macar nu ii era sortit ca acei ochi sa-i priveasca vreodata cu afectiunea si caldura cu care i-a privit el,insa nu ii pasa.Nu ii mai pasa..
Dupa atatea nopti de durere si de chinuri,dupa atatea lacrimi varsate,pe care doar peretii camerei sale le stiu,acum a lasat totul deoparte.Nu stia de ce,si nici nu il interesa.Era mult prea aerian.Ar fi avut nevoie de o trezire la realitate,el nu era asa.Trebuia sa-si revina,insa oricat incerca sa-si revina nu reusea.Nu era genul lui sa-si piarda capul pentru cineva,insa de data asta era un sentiment necontrolat.
In acel moment l-a lovit realizatia:Era cu adevarat indragostit de Hiei.Daca nu ar fi fost asa,acum nu era cu capul in nori visand la cai verzi pe pereti si nu ar fi facut ceea ce a facut dimineata in parc..
"Asta nu sunt eu....Trebuie sa revin pe pamant..Dar....."Nu a apucat sa termine intrucat soneria care anunta sfarsitul orelor a inceput sa sune.Trezit din visare,si-a luat gheozdanul in spate si a pornit spre casa.Era ora 4 dupa-amiaza.Caldura din timpul zilei se potolise in sfarsit,lasand loc adierii usoare a vantului sa mai racoreasca spiritele.Pasind pe aceeasi alee ca azi dimineata,nu s-a putut abtine sa nu lase un mic zambet sa se joace la coltul gurii.
Insa ceea ce roscatul nu stia era faptul ca Hiei se odihnea linistit in copacul de deasupra lui si il vazuse.Insa spre deosebire de Kurama care se gasea intr-o completa stare de euforie,brunetul era confuz.Indoielile incepeau sa apara,si fiecare gest al roscatului il facea din ce in ce mai nesigur.Nu stia ce putea sa faca,se confrunta cu sentimente noi,pe care nu le mai intalnise pana acum..Era ciudat si mult prea brusc.Dintr-o data totul in jurul lui incepea sa se schimbe si nu stia daca va lua cele mai bune decizii.Totul era mult prea....nou.Cred ca acesta este cuvantul potrivit.Tot jocul asta de-a iubitii,tot entuziasmul prietenului sau cel mai bun,Kurama...Nimic nu mai era obisnuit,totul iesise din tipare..
-Hieeei,ce faci acolo sus?Hiei mai avea putin si cadea din copac la auzul acestei voci.Nu era Kurama ci Yusuke.
-Yusuke....
-Coboara jos nenorocitule,nu te-am mai vazut de o gramada de vreme!Striga Yusuke la el.
-Se pare ca ai ramas acelasi,si spunand asta intr-o clipita era in fata vechiului sau prieten.
-Ce vant te aduce pe aici,pustiule?
-NU sunt un pusti!Replica Hiei in flacari.
Yusuke izbucni in ras,amintindu-si ca singurul care se lua adeseori de inaltimea lui Hiei era Kuwabara,vesnicul sau rival.
Insa Hiei parea cu totul absorbit intr-o alta lume,ca si cand ar fi in transa.
-Hiei?Ce-ai patit omule,pari cam ingrijorat,s-a intamplat ceva?Intreba baiatul mirat.
-Nu-mi spune ca tu chiar iti faci griji pentru mine,fi serios!I-o taie Hiei scurt si la obiect.
-Se pare ca si tu ai ramas acelasi Hiei,din cate observ!Dar totusi nu arati foarte bine!Sti ca daca e ceva poti sa ai incredere in mine!Vesnicul Yusuke,ca intotdeauna dornic sa-si ajute prietenii.
-Nu e problema ta!
-Gata,gata am inteles..Insa nu mai apuca sa spuna ceva deoarece Hiei era deja intors cu spatele,indepartandu-se cu pasi inceti.
Intrigat Yusuke il intreaba unde merge.Un raspuns rece a venit din partea demonului.
-Ma intorc in Makkai,si rostind aceste cuvinte a disparut intr-o clipita.
Yusuke isi continua drumul prin parc fara prea multe griji.Pana si pentru el atmosfera din parc era mult prea primitoare si vesela.Parea ca pasarelele nu aveau de gand sa se opreasca prea curand din cantat,era mai ceva ca la vreun concurs.Dupa cateva minute il ajunge pe Kurama din urma,care se asezase pe o banca la racoare.
-Mai sa fie,se pare ca azi ma voi intalni cu toti pe rand!Zambi baiatul.
-Salut si tie Yusuke!De ce spui asta?Intreba intrigat roscatul.
-Adineauri m-am intalnit si cu Hiei..Parea destul de ingandurat..Spunea ca se intoarce in Makkai.
La auzul acestui lucru zambetul distrat de pe fata baiatului a disparut.Hiei chiar avea de gand sa plece?Nu era cu putinta....In urmatorul moment roscatul a luat-o la fuga spre locul unde cele 2 lumi se intalnesc.Nu stia ce va face,insa trebuia sa ajunga acolo,inainte ca Hiei sa plece.
-Hey,Kurama unde pleci???
-Trebuie sa-l ajung pe Hiei din urma..Ne mai vedem Yusuke!Striga Kurama din fuga,astfel incat prietenul sau sa-l auda.

"Nu poti pleca Hiei..Refuz sa cred asta..Refuz sa raman din nou singur..."
-HIEI!Striga roscatul cat il tin plamanii,zarindu-l pe brunet,apoi cade in genunchi tragandu-si rasuflarea.Brunetul se indreapta spre el intrebandu-l pe Kurama ce s-a intamplat.
-Hiei,e adevarat ca...pleci?Indrazni in cele din urma roscatul sa intrebe cu o privire trista si dezamagita.Hiei ii raspunse ca da,pleaca,dupa care se ridica si da sa plece.
-HIEI!
-Da...
-Um,iti multumesc...Sopti baiatul cu nesiguranta in voce.
-Pentru ce..?
-Pentru ca m-ai facut fericit..Cel putin o saptamana..Dar in acea saptamana...Am fost..fericit..
Tu glumesti? Cum adica sa nu ai cititori? Eu sunt cea mai mare fana a ta de pe-aici! :3:

Dragut capitolul, dar foarte trist... :(( De ce trebuie sa plece Hiei? :((

Imi place descrierea, dar iar ai greseli de tastare :P

sa se jaoce ~ ce sa faca? poate sa se joace...

l-a lovit realizatia ~ ce l-a lovit? O.O

trezit din visare ~ :-? mai bine era trezit la realitate, cel putin dupa parerea mea :P

gheozdanul ~ ghiozdanul stiu ca e mai corect...

:-? cred ca asta e tot, in rest e bine. :-)

So, gambatte la urmatorul capitol! :*
Bun,mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama unde am ramas,dar cred ca asta e continuarea capitolului:

Brunetul isi intoarce privirea,dorind sa plece,insa o voce trista l-a oprit din nou:
-Nu pleca...Te rog...Nu ma lasa singur..Nu mai vreau sa sufar inca o data..."
Hiei se intoarce din drum,vazand ca nu are sanse sa plece pur si simplu.Ofteaza adanc,dupa care se aseaza in genunchi,in fata roscatului.
Prostule,asculta-ma..Ce vrei de la mine?La naiba,nu vezi ca nu iti pot da ce iti doresti?Nici macar nu stiu cum sa....
-Ce nu sti?
Hiei isi apropie foarte mult fata de cea a roscatului,facandu-l pe acesta sa roseasca.
-Nici macar...nu stiu sa te sarut...Spundand acestea brunetul isi pleaca capul in pamant.intr-un fel rusinat de ceea ce tocmai a spus.
-Hiei....Vrei sa ma saruti?O urma de emotie se putea deduce clar din vocea lui Kurama..
Demonul a ramas fara replica.Nu stia ce raspuns sa-i dea roscatului.Era destul de greu sa-si calce pe orgoliu si sa recunoasca ca da,vroia sa il sarute..Si-a lasat pentru a doua oara fata in pamant,cautand un raspuns.Obraji brunetului capatau o nuanta rozalie,care vrand nevrand il tradau foarte usor.Intr-un final,tot ce reuseste sa faca este sa schiteze o aprobare vaga din cap.Insa era suficient pentru Kurama,nu avea nevoie de mai mult de atat.
-Tu vrei sa spui ca nu ai mai sarutat pe nimeni pana acum?Nici macar pe Mukuro,cat ai fost in Makkai?
-Cu atat mai putin pe EA!!!!!!!! Declara furios Hiei.
-Hey,nu e asa de greu..Trebuie doar sa faci ce fac si eu si o sa fie bine.
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri,roscatul isi uneste buzele cu cele ale lui Hiei,prinzandu-l usor de talie.Spre surprinderea lui,Hiei nu a ripostat.Ba chiar parea ca ii place.Kurama incearca sa preia controlul asupra sarutului,strecurandu-si limba printre dintii stransi ai demonului,devorand efectiv fiecare coltisor al gurii brunetului.Lucrurile incepeau sa se incinga din ce in ce mai tare,asta pana cand Kurama intrerupe sarutul,dezipindu-si buzele fine de cele ale lui Hiei.Il privea din nou trist,asteptand continuarea..Stia ce va urma.
-Ce? Intreaba iritat demonul de privirea acestuia
-Ce mai astepti Hiei?Nu trebuia sa pleci?M-am obisnuit cu asta..de fiecare data cand incerc sa te tin langa mine nu reusesc decat sa te alung..Si intr-un final tot singur ma lasi...Rostise Kurama pe un ton dezamagitor..
-Vrei sa plec?
-Baka,sti prea bine raspunsul.Roscatul nu mai indrazni sa-l priveasca in ochi,ocolindu-i perechea de ochi sangerii.
-Kurama...E adevarat ca nu ma mai recunosc in ultima vreme...Insa stiu ce fac.In secunda urmatoare buzele roscatului au fost asaltate de cele ale lui Hiei.Kurama privea nedumerit,si nu-si venea sa creada ochilor,dar ratiunea a fost in scrut timp,inlocuita cu pasiunea.Sarutul a fost unul lung,si plin de emotie.Corpul lui Kurama tresarea la fiecare miscare facuta de Hiei.Demonul observa asta rapid,asa ca profita.Incepe sa-l atinga pe roscat din ce in ce mai des,la inceput cu miscari nesigure si suave,mai apoi cu miscari ferme.Roscatul tremura la fiecare mangaiere,iar Hiei nu se sfia sa-l "tortureze" in ritmul asta.Tocmai pe cand roscatul se afla in extaz si doar cateva secunde l-ar mai fi oprit sa nu sara pe Hiei,brunetul a incetat.Ii facea placere sa-l tachineze pe prietenul sau.
-Ah,sa te ia naiba Hiei!Ii sopti roscatul la ureche,cu o voce senzuala,si in acelasi timp rugatoare,ca si cand l-ar fi implorat sa continue.
-Vrei sa ma ia naiba mai?Si eu care vroiam sa continui...Rosti printre chicote demonul...
-HIEEEI!!!!!!!!!De ce imi faci asta?Spuse Kurama cu amuzament.In cateva secunde,rasetele lor rasunau in toata padurea.
Momentele ce au urmat dupa au fost de liniste deplina.Nici unul din ei nu mai stia ce sa spuna.Faptul ca erau aici,razand impreuna,era un vis devenit realitate..Cel putin pentru Kurama,care era in al noualea cer.Insa a ramas blocat.Tacea,o tacere nevinovata.Din cand in cand indraznea sa ii fure cu coltul ochiului cate o privire demonului..Fara sa-si dea seama,amandoi faceau acelasi lucru.Abia cand privirile li s-au intalnit "din gresala" au izbucnit din nou in ras..Trecand peste armata de fluturi din stomac,Kurama isi intinde mana,cuprinzand-o pe cea a demonului.Acesta inceraca sa-si retraga mana din reflex,dar roscatul a fost mai rapid.Il strange mana usor,facandu-l pe brunet sa roseasca putin.Isi lasa capul pe umarul lui Hiei,strangandu-i mana cu putere.
Au trecut ore in sir,fara ca cei doi sa faca mai mult decat sa se tina strans unul pe altul in brate.Fara sa-si dea seama,intunericul a pus stapanire pe imprejurimi.Soarele se pierdea in zare,undeva dupa copaci,invaluind padurea in mister.Brusc Kurama se ghemui la pieptul brunetului,precum un copil mic si nevinovat.
-Sa nu-mi spui ca ti-e frig deja?
-Um,putin!Sopti baiatul care isi cufunda fata in haina lui Hiei.Acesta,fara sa stea prea mult pe ganduri,isi da mantia neagra jos,acoperindu-l pe roscat cu ea.
-Hiei....Kurama il privea cu ochi mari si nevinovati,zambind.Nici o mie de cuvinte nu ar fi putut descrie tot ce simtea in momentul acela...
Cei doi baieti se ridica,pornind spre oras.Tot drumul au tinut-o numai in rasete si zambete,totul era mult prea euforic.Mai ales pentru Hiei,era foarte ciudat,insa ii placea.Era o senzatie placuta sa simta mainile roscatului incolacite in jurul lui si o senzatie si mai placuta sa-l vada pe acesta atat de fericit..
Ajunsi in fata apartamentului,Kurama dorea sa-si ia la revedere de la Hiei,insa este intrerupt:
-Doar nu te gandesti sa ma lasi afara in frigul asta,nu?Era doar o scuza neinspirata,doar nu i-ar fi fost cu adevarat frig unei persoane nascute in satul Glaciar? Dar mai conta asta?
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.




Si prima parte din capitolul urmator :P :


-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
-Deci,simte-te ca la mine acasa,Hiei!
-Hn..A urmat o replica scurta din partea demonului.
Apartamentul lui Shuichi nu era cine stie ce,dar se putea mandri cu tot confortul unei locuinte respectabile.Camera de zi avea o culoare galben-pal,decorata cu tot felul de plante si mobilier.In mijlocul camerei era o canapea mare,in fata acesteia se afla o masuta si mai apoi televizorul.Pe langa acesta apartamentul mai avea inca 3 camere,printre care si camera roscatului.Peretii acelei incaperi erau zugraviti intr-un roz pal.Lenjerie de pat de matase decorata cu trandafiri.Pe un perete era aseazata o canapea mai mica,pe un altul 2 fotolii,langa pat se afla biroul lui,plin de carti si caiete,iar in fata patului inca un televizor.Nimic special,totusi,cu bun gust.
Cei doi baieti se indreptau spre bucatarie.Kurama mai ciugulise cate ceva din frigider,dupa o zi asa agitata ii era foame.Dorea sa-i ofere ceva de mancat si la Hiei.
-Hiei,daca tot esti aici,de ce nu mananci ceva?
-Hn,cum ar fi?
-Pai..niste ochiuri de oua cum ti s-ar parea?Adevarul e ca frigiderul e cam gol,abia maine voi face cumparaturile.
-Atunci mananca tu,mie nu mi-e foame..Rapunse brunetul.
"Ah,te-as manca pe tine,Hiei..stai...la ce Dumnezeu ma gandesc?! Inceteaza Kurama...!!!"
-Ok..Cum vrei tu...Deci..Ce zici de un film?Intreba curios baiatul.
-Hn,ok...
Cei doi s-au facut comozi pe canapea.Kurama porneste televizorul si incepe sa schimbe canalele in cautarea unui film bun.Dar se pare ca norocul era de partea lui,a nimerit un film numit "Love is in the air" El,Hiei,si un film pe nume "Love is is the air" Mai e nevoie de alte comentarii?Nu prea cred.Dupa jumatate de ora Hiei privrea plictisit dulcegariile de la TV,Kurama se uita din cand in cand la film,era destul de interesant,dar nu-si putea dezlipi ochii de la baiatul din fata lui.Era atat de fericit incat nu-i mai pasa de nimic.Tot ce conta e ca Hiei e acolo cu el.Isi ia inima in dinti si isi strecoara mainile in jurul taliei demonului.Acesta se opune la inceput,dar mai apoi devine chiar placut.Lucrurile deveneau din ce in ce mai interesante,asa ca Shuichi il intinde pe Hiei pe canapea,si incepe sa il sarute usor pe gat.Brunetul doarea sa lase liber un mic scancet inabuist,insa n-a putut,ii era rusine.Prefera sa stranga din dinti si sa se abtina,desi saruturile lui Kurama deveneau din ce in ce mai patimase si faceau ravagii in inima micului demon.In mod normal l-ar fi dat jos pe prietenul sau de pe el,dar nu putea.Ceva se schimbase in el,iar prezenta si saruturile acestuia deveneau un lucru normal.
Brusc,mainile roscatului care ii explorau tot corpul s-au oprit.Hiei era putin confuz.In secunda urmatoare simtii parul lui Kurama in jurul gatului sau,si o mana care il cuprindea.Baiatul adormise,era obosit.
-Bakayaro,nu-mi spune ca ai adormit...Spuse Hiei ridicandu-se de pe canapea cu roscatul cufundat in vise in brate.
"Arata asa neajutorat cand doarme..Fara ochii aceia verzi de smarald,fara privirea patrunzatoare.."
Demonul intrase in camera lui Shuichi si il intinse pe pat,acoperindu-l cu o patura.Ar fi vrut sa stea langa el,dar ceva il retinea.S-a indepartat de pat.
"Ce caut eu aici?De ce il privesc asa?Asta nu sunt eu..Dar daca nu sunt eu..cine sunt de fapt?"
"Ah,inceteaza prostule,sti prea bine cine esti.Si esti aici findca te-ai indragostit de baiatul asta"- o alta voce din capul lui i-a raspuns.
"Nu e adevarat!"
"Ba este Hiei,chiar daca nu vrei sa recunoscti.Si sti prea bine..faptele te dau de gol..Il iubesti prea mult.."
Conflictul sau interior incetase,insa tot ce ii spunea acea voce era adevarat si nu mai putea nega asta..
"La naibaa!!" Gandi Hiei iritat.
Avea nevoie de o gura de aer curat.Deschise geamul,incet,de teama sa nu-l trezeasca pe Kurama.Se aseza pe pervaz,gandurile il purtau departe.Privirea i s-a intors spre baiatul adormit.In lumina plina de viata a luni,Shuichi parea un inger.Ofteaza adanc si priveste in jur.Teama l-a cuprins din nou,teama de necunoscut.Incet,incet Kurama il schimba,si nu isi dorea acest lucru.Inchide ochii si se lasa cuprins de adierea racoritoare a noptii.

Va astept parerile si criticile. :)
4 cu mine ! Imi face o placere nespusa sa-ti recitesc ficul. Indiferent de cate ori il cites nu ma plitisesc,ba dimpotriva, imi place mai mult la fiecare lectura.Si nu-ti face griji din cauza faptului ca nu se inghesoaie lumea sa citeasca ,ai exemplul cel mai clar (din muzica romaneasca) ca majoritatea oamenilor nu stiu sa aprecieze calitatea .Daca vreodata scoti vreo carte pe piata trebuie neaparat sa ne spui.Stiu cateva persoane care ar face orice s-o obtina. Ti-as putea dovedi cat de priceputa esti pentru a nu te indoi niciodata de talentul tau dar sunt sigura ca ar fi in zadar fiindca orice as face ,sa schimbi gandurile unui scriiitor priceput e foarte greu,aproape imposibil . Abia astept continuarea ;) Gambate!
Kum spune si Kitsune's Iris nu ma satur sa-ti citesc fikul.Imi place la nebunie.Kurama este atat de adorabil, iar Hiei este destul de rece cu el si nu prea merita asta.
Te rog ,sa nu-i desparti pentru ca se potrivesc atat de mult!!!Abia astept sa vad ce se mai intampla in capitolele urmatoare si surprinde-ma.
Spor la scris si te rog, nu mai intarzia atat de mult ca murim pe aici de atata curiozitate.:zuppy05:

:zuppy02:
Sankyu ^__^ Multumesc pentru incurajari,ma bucur sa aud ca va place ficul,desi inca mai am destule greseli dar cu timpul sper sa le pot corecta.And,aici e continuarea :

Ore bune au trecut de cand Hiei s-a asezat pe pervaz cufundat in ganduri adanci.De miezul noptii era trecut de mult si mireasma racoritoare ii inunda narile demonului pe jumatate adormit.Mirosul l-a trezit din buimacie numaidecat.Incet,incet,cu foarte multa atentie,ca si cand ar fi calcat pe cioburi taioase de sticla,s-a ridicat si a parasit incaperea,lansand in urma lui doar fereastra larg deschisa.
A alergat necontenit,dupa jumatate de ora nu a aparut nici cea mai mica urma de oboseala pe chipul sau,de parca prin vene nu i-ar curge sange ci energie,iar corpu-i bine facut nu oboseste niciodata,si din minut in minut mereu intinereste.Picioarele abia daca mai atingeau pamantul,parea ca nu paseste,zboara.Din cand in cand isi ridica nasul sa adulmece asemeni unui lup vazduhul.Ochii sticlosi priveau in stanga si in dreapta de parca ar cunoaste locurile astea de o vesnicie.Era padurea de la marginea orasului.Copacii inalti tresareau la fiecare adiere a vantului,intr-un fosnet lin.Intr-un final se aseaza pe pamantul umed.Priveste din nou in jur,de data aceasta putin confuz.A fugit...si nici macar nu stia de ce.Aerul proaspat ii facea bine,incet,mintea lui a inceput sa puna lucrurile in ordine.Racoarea noptii ii patrundea corpul si il inviora.Arunca o privire in sus,stelele au intrat in vacanta.Nici urma de stralucire,norii se plimbau pe cer furiosi ca valurile spumegande ale marii intr-o furtuna cumplita.Nu a durat mult pana ce picaturi mari de ploaie au inceput sa-i scalde obrajii.Isi ridica fata in sus,cerand o mangaiere ce numai ploaia putea sa i-o ofere.Un fior ii patrundea sirea spinari,dar nu-i pasa,se simtea prea bine.Brusc,ceva i-a intrerupt micul moment.Sau mai bine zis,cineva.O mana calda ii asaza pe umeri pelerina neagra.
-Ai uitat-o in apartamentul meu!Daca tot intentinezi sa fugi,macar nu lasa urme,rosti o voce calma zambind.Mai e nevoie de prezentari?Vulpea isi intinde mainile in jurul taliei lui Hiei,incalzindu-l.Corpul demonului tresare in contactul cu mainile puternice,dar blande ale roscatului.
-Hn.
-Sa inteleg ca inca vrei sa pleci,nu?Foarte bine,de data asta nu te mai opresc.E inutil.La revedere!rosteste Kurama distant,de parca nu i-ar pasa.Poate nici nu-i mai pasa,mai sti?Acum o sa spuneti sentimentele nu se schimba intr-o ora,nu?Ma gandeam eu ca am de-a face cu niste oameni care mai si gandesc.Vulpea se ridica,il elibereaza pe Hiei din stransoare si se departeaza.Cei doi stau acum fata in fata si se privesc in ochi.
-Si tie cine ti-a spus ca eu vreau sa plec,istetule?Hn,credeam ca ma cunosti mai bine de atat.Daca vroiam sa plec plecam de prima data si iti intorceam spatele fara sa-mi pese,i-o taie Hiei scurt.
-Ei,asta stiu,testam si eu,Hiei...Raspunde roscatul pe un ton rugator.
-Kurama...Eu unde se presupune ca o sa stau totusi?Intreaba nedumerit demonul,cu aceasta raspunzand la intrebarea anterioara "Vrei sa pleci?"
-Huh,apartamentul meu e bun nu?Spatios,4 camere,pat mare...
-Ce legatura are patul cu celelale?
-Aah,nimic,nimic zambeste vulpea,batandu-l pe Hiei pe umar.Chiar nimic...
-Esti un pervers si jumatate,replica demonul.Fie.

Baietii se intorc in oras alergand prin ploaie.In casa au intrat pe geam,ca doar asa e obiceiul mai nou.Kurama scoate din dulap doua prosoape cu care sa se stearga deoarece erau uzi leoarca.Ceasul bate ora 2,era tarziu.Roscatul se schimba intr-un tricou comod,si o pereche de pantaloni de pijama.Acum urmeaza partea mai grea.Trebuia sa-i gaseasca ceva si la Hiei,doar nu o sa-l lase in hainele ude?Dupa cateva minute bune in care toate hainile din dulap au valsat pe podea,roscatul se intoarce cu o pereche de blugi mai vechi si un maieu negru.I le arunca demonului.
-O mica problema,cum o sa dorm?In blugi?Se uita ciudat Hiei la el.
-Preferi vechea mea pijama?E roz!Incepe Kurama sa-l tachineze.
-Hn,prefer sa dorm impachetat in plante otravitoare.
Dupa un sfert de ora in care vulpea incearca sa-l lamureasca ca o culoare nu raneste,si ca pijamaua e de fapt albastra,discutia ia sfarsit.
-Nu musc "prea tare",daca vrei poti dormi cu mine in pat,e mai comod decat canapeaua,rosteste roscatul.
-Hn.Hiei se indreapta spre pat,insa nu poarta decat pantalonii de la pijama,de la talie in sus era gol.Vulpea,observandu-l,ii raspunde cu aceeasi moneda:
-Eu dorm in boxeri,e prea cald in camera.Fara mai multe cuvinte se tranteste in pat mort de oboseala.Hiei a ramas inmarmurit,cu privirea pe pectoralii roscatului,ca mai apoi sa-si coboare privirea.Kurama,observandu-l,trage patura peste el,astfel ca Hiei ramane cu buza umflata.Se aseaza in pat,el pe o parte,vulpea pe cealalta,asta pana cand Kurama "a adormit" si a ajuns,din pura coincidenta,cu capul pe pieptul lui Hiei.
-Baka.Stiu ca nu dormi,iti simt puterea spirituala.
-Acum cu siguranta o sa pot dormi,spuse roscatul adancindu-si fata mai tare.
Hiei schiteaza un zambet si un 'hn' inainte sa-si urmeze vulpea in taramul viselor.

E scurt pentru ca e doar continuarea capitolului anterior,dar am si urmatorul capitol scris,so don't worry :P ca de obicei,pareri si critici bine venite.
ai dredptate e un pic cam scurt dar nui nimic mie imi plashe :X:X:X
astept continuarea
sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla ... e unul dintre ficurile mele preferate :X:X:X:X:X:X ja ne :-h pune continuarea repede:X
Your_dream,arigatou. Sper sa fie destul de lung capitolul. ^^ :zuppy11: Pareri si critici bine-venite si apreciate.

Soarele se ridica pe cerul purpuriu,lasand in urma sa noaptea scaldata in mister,care lua odata cu ea tot zbuciumul si tristetea personajelor noastre.O noua zi dulce,amara,cu sare si piper,gata de a fi gustata.Soarele,mai sus amintit,arunca cu scantei de foc in stanga si-n dreapta,cu atata blandete si sfiala,asemeni unei mame care isi mangaie odorul.
Sangele se scurgea intr-un ritm alert prin vene,iar creierul,esenta gandirii,lovit de razele de lumina,le comanda ochilor sa se deschida.Harmalaia provocata de masinile de afara completau perfect decorul,si nimeni nu indraznea sa intrerupa aceasta monotonie.Minutele au continuat sa se scurga pana cand cineva sau ceva a cutezat sa sparga linistea.
'Stooop and staaaaareee'.Kurama sare din pat ca ars recunoscand soneria telefonului sau mobil.Cu ochii inca molesiti de somn cauta in jur si apuca telefonul de pe noptiera.
-Alo?
-Yo,Kurama,a trecut ceva vreme,se aude o voce putin pitigaiata.
-Ah,Yusuke,intr-adevar,raspunde roscatul bucuros.
-Amice,hai la "un suc" ceva.Voi fi eu,Kuwabara.Botan,Keyko,Shizuru,Yukina-chan,Genkai...Vom fi toti,exceptand o persoana.
-O sa vin cu siguranta si poate o sa aduc si un musafir.
-Dare desu ka?( Cine? )
-E secret.Replica vulpea pe un ton siret.
-Kurama,nu merg nici unde cu Kuwabara!!!raspunde Hiei abia trezit.
-Nu fi rau,Hiei!in plus,vine si Yukina.Doar nu vrei sa o lasi singura cu ticalosul de Kuwabara?Incearca roscatul sa-l convinga,pe un ton ironic si jucaus.
-S-a intamplat ceva,Kurama?Intreaba Yusuke confuz.
-Iie,iie...nimic.Atunci ne vedem la...?Incearca sa schimbe subiectul.
-Peste o ora in parc.

Dupa ce conversatia ia sfarsit,Kurama se ridica din pat.Pasii i se indreapta spre baie,fara sa adreseze un cuvant demonului.Desigur,fara cea mai mica intentioe ascunsa,isi uita prosopul pe scaun.
Apa curge siroaie pe trupul sau,revigorandu-l pana in maduva oaselor.Parul sau roscat,incalcit in suvite de foc,straluceste asemeni nestematelor,in valtoarea apei ce-l brazda.
Trupul sau bine cladit tremura multumit sub atingerea blanda a picaturilor.Intre timp,Hiei s-a ridicat din pat.A aruncat o privire de ansamblu prin camera,asteptand ca roscatul sa iasa de la dus.Intre timp observa prosopul.
"Baka! "
Bate la usa dar in zadar.Nu se auzea de zgomotul apei.
-Kurama,ti-ai uitat pro...
Vulpea era intoarsa cu spatele,asa ca Hiei a putut explora din plin dosul acestuia.A ramas furat de "peisaj".Mainile roscatului isi mangaiau suav trupul,indepartand spuma,
-Ah,Hiei ce amabil esti!multumesc!
la auzul vocii lui Kurama,brunetul a lasat prosopul jos,insa roseata din obraji era evidenta.
-Hiei,mai trebuie sa repet de multe ori?
-Hn?
-Nu musc.
I-a luat putin timp demonului sa-si dea seama ce urmarea de fapt,dar ochii verzi si patrunzatori ai roscatului i-a spulberat orice retinere.Si-a dat incet hainele jos si s-a alaturat vulpii.
Kurama,mai mult decat binevoitor,si-a ajutat prietenul sa-si spele trupul.Timp de 10-15 minute,nu au facut altceva decat sa se joace sub mangaierea spumei de baie,lasandu-se imbratisati de stropii de apa.Odata iesiti de sub dus,Hiei s-a aplecat sa ia prosopul,insa doua maini puternice l-au oprit si l-au tintuit de perete.Buzele celor doi s-au unit,iar roscatul l-a impins si mai mult de perete,lipindu-si trupul de cel al brunetului.
-Ce e cu tine?Esti atat de tacut.Daca iti faci probleme cu acomodarea ta aici,si cu iesirea de azi,stai linistit,nu o sa-ti ia mult sa te obisnuiesti.O sa am eu grija de asta!Vulpea nu a ezitat sa-si lase la vedere alura usor perversa.Se apropie si mai mult.Nici un singur spatiu nu a ramas intre trupurile baietilor.
"La naiba!Iar sentimentul asta...Alti fiori!"Se gandi demonul imobilizat.

Trecand peste,si-au sters amandoi corpul si au iesit din baie.Peste 15 minute erau imbracati si gata de plecare.

*****

Au ajuns in parc.Toti ceilalti si-au indreptat privirile spre ei,dar mai ales spre micul demon.
-Hiei?!?!?!?! Au spus toate vocile in cor.
-Hiei?!Ce cauti aici,piticanie?Se aude o voce intarzaiata.Acesta era Kuwabara,bineinteles.
-Hn.Ti-am spus ca nu ies nici unde cu roscoveata asta!Raspunde brunetul cu o privire crucis.
-Pe cine faci tu roscoveata?!
Pe scurt cam asta a fost atmosfera de inceput.5 minute de ciondraneala si grupul a fost gata.Au ales un local din apropiere.Primul lucru comandat de Kurama si Hiei a fost o portie zdravana de mancare.Fiind mult prea ocupati dimineata,acum erau lihniti.Au devorat din doua priviri tot.Faptul ca macar farfuriile in sine au ramas intacte e un miracol.Mancarea "oamenilor" nu era tocmai pe gustul lui,sau ce credeati ca in Makkai se cresc gaini si porci?!Dar asta e un detaliu minor.Detaliul cel mai important era urmatorul: prea hamesit sa mai comenteze ceva. Dupa ce si-au linistit stomacul,s-au delectat cu niste racoritoare.O domnisoara inalta,supla si roscoveata(ca si Kuwabara de altfel) le aseaza in fata sticlele de Cola,si le toarna in pahar.Toti iau paharele in mana si toarna pe gat.Toti cu o singura exceptie.Si demonul i-a paharul in mana,dar spre deosebire de ceilalti,acesta il priveste insistent,minute bune.
-Hiei,ce e atat de fascinant la paharul ala?Intervine Yusuke uimit.
-Sigur nu e ceva otrava?Are...bule..ca acidul!
Moment de reculegere.Timp de cateva secunde toti il priveau cu ochi mari de catelus ca mai apoi sa izbucneasca intr-un ras dement.Botan scuipa sucul ramas in gura pe nimeni altul decat Kuwabara.
-Botan no baka!!!!Cum o sa o mai cuceresc pe Yukina-chan,mica prea printesa,asa?!
-Kazu!Si un fulger il loveste.De fapt era mana lui Shizuru.
Dupa ce rasetele s-au potolit,vulpea se indura sa-i raspunda 'iubitului' sau mai mult sau mai putin confuz.
-Poti s-o numesti si otrava.Dar nu are efect imediat.Peste ani buni poate...incearca acesta sa-l lamurasca cu un zambet ironic.
Hiei bea din pahar.Alt moment de reculegere.
-Hn.inteligenti oameni..Sa faca o otrava sa aiba un gust atat de bun.'Orchestra porneste din nou'
Timpul zboara.Grupul vesel a eliberat masa.Afara arsita a pus stapanire pe oras.Privind in departare,puteai obseva cu usurinta 'valuri de caldura' plutind in aer si unduindu-se lin.Au tabarat peste un dozator de inghetata.Fiecare cu preferintele lui.Nici Hiei nu a ramas pe dinafara.Kurama i-a ales clasicul: aroma de ciocolata.Brunetul ia inghetata in mana si o priveste intens.In momentul respectiv cred ca gandea "Chestiile astea ale voastre ar trebui vandute cu manual de folosire"
-O lingi.II da vulpea instructiunile pe un ton hilar.La momentul respectiv,demonul nu intelegea ce era atat de hilar in asta.Continua sa priveasca inghetata.
-Sper ca nu o sa intrebi cu ce.Sau crezi ca poti sa lingi ceva cu piciorul?!In acea clipa a fost acaparata si atentia celorlalti membri ai gastii.Kurama se ofera sa-i faca o demonstratie insa apare ceva neprevazut.Hiei nu asteapta ca acesta sa-si termine demonstratia si incepe si el.Ca sa vezi scena!Ceilalti priveau..si privreau..si privreau...si radeau...
-Asa Hiei!Exerseaza in continuare! Chicoteste Kurama indepartandu-se.
Asa si-au petrecut jumatate de zi,hoinarind pe ici pe colo.A venit si timpul sa se desparta.Dupa multe saluturi fiecare si-a urmat drumul spre casa.
-Spune Hiei,cum ti s-a parut?
-Hn.
-Tu cu siguranta redefinesti gramatica.Nu stiam ca 'hn' este un adjectiv,dar fie...Bineinteles ca Hiei n-avea nici cea mai vaga idee despre boloboroselile roscatului,dar ideea de baza a ajuns si la el.

Trecand prin parc,cei doi observau tot mai multi tineri indragostiti.Uni se tineau de mana,alti se imbratisau,altii se sarutau...Si-ar fi dorit si vulpea sa faca asta,dar nu-si permitea..In fond,ei erau doi baieti...Insa regulile societatii erau necunoscute pentru demon,asa ca il prinde pe Kurama de mana.
-Hiei?!Exclama uimit roscatul.
-Hn?Si ceilalti merg asa.
-Da...dar..ceilalti sunt..Lasa.Nu mai conteaza!Sub privirile curioase ale celorlalti,cei doi si-au continuat drumul.Bine de stiut ca nu era nici un coleg de-a lui Kurama pe-acolo.

Ajunsi in sfarsit acasa,vulpea descuie usa,arunca cheile cat colo si il tranteste pe roscat pe covor.
-Deci...Unde am ramas azi-dimineata?
Frumoos :) Frumos capitol desi mi-e greu sa mi-l imaginez pe Hiei in astfel de ipostaze ;)) Imi placeau mai mult fazele acelea romantice si intrigante dar si cele haioase sunt ok :D ,desi eu tot cred ca te pricepi mai bine la celelalte:)) Acum, fiecare cu ce-i place,nu trebuie sa schimbi ceva in functie de ce-am zis eu:)) So ,waiting for next chapter .Gambate!
"deci unde am ramas azi dimineatza?" imi place replica :D
oo..ce mi-au lipsit si capitole tale..:X minunate...greseli nu am vazut ..descrierea cam putina..pe ici pe colo
...ce amuzant ii hiei... ;))
-Sigur nu e ceva otrava?Are...bule..ca acidul!.
.
-Hn.inteligenti oameni..Sa faca o otrava sa aiba un gust atat de bun.

Abia astept urmatorul capitol..:-> :zuppy04:
Acum am terminat de citit fic-ul tau (din nou), doarece nu am observat cand ai pus ultimele capitole si, cum am o problema cu tinutul minte, m-am hotarat sa o iau de la inceput:))
Ajunsi in sfarsit acasa,vulpea descuie usa,arunca cheile cat colo si il tranteste pe roscat pe covor.
Sunt sigura ca ai vrut sa spui "brunet" :D
Alte greseli nu am mai vazut..poate doar unele mici unde ai bagat niste litere in plus ("ciondraneala") insa stiu ca nu le-ai facut cu intentie.
Daca tot nu am postat la celelalte capitole sa-mi spun parerea despre fic-ul acesta :o idee originala, si draguta :)
In acest ultim capitol au fost cateva momente in care am ras de nu mai puteam =))
-Sigur nu e ceva otrava?Are...bule..ca acidul!
Moment de reculegere.(...)

"Chestiile astea ale voastre ar trebui vandute cu manual de folosire"
-O lingi.(...)
-Sper ca nu o sa intrebi cu ce.Sau crezi ca poti sa lingi ceva cu piciorul?!
Fazele astea au fost bestiale =))..Saracul Hiei, habar nu are cum stau lucrurile prin lumea asta :))
Si scena din baie a fost foarte...huh :hot:
Sunt curioasa sa vad cum o sa continue ceea ce au inceput dimineata :D
Astept cu nerabdare nextu . Bye bye :*
Thx all :zuppy04: Kitsune's iris [ Kitsune <333 *ignore me* ] nu-ti face griji,fazele romantice vor fi prezente si de acum incolo in fic .M-am gandit in felul urmator: prea mult sirop devine la un moment dat prea dulce si plictisitor,asa ca am mai pus si putina apa :) Dar si romantismul isi are locul binemeritat in fic,don't worry ;)

Well...Considerati asta cadoul meu de revelion.Sper sa va placa,si daca cititi,apreciez un reply cu parerile,criticile & sfaturile voastre. Am ajuns la zi cu ficul si aici. Momentan lucrez la capitolul urmator. Pana atunci,hope you'll enjoy this one.Inca ceva:ultimele linii de dialog sunt cam seci pt ca eram racita cand l-am scris si eram grabita sa-l termin si sa ma pun in pat :))


Cei doi stateau intinsi pe canapea , cu palmele unite , jucandu-se fiecare cu degetele celuilalt . Lumina era stinsa , intunericul ii imbratisa . Insa nu era un intuneric obisnuit , acel intuneric rece si apasator , era dulce si tacut , cald si bland ...Sa fie oare ei cei care dadeau culoare intunericului ?Oare ei , prin mangaierile si tandretea lor , sa reuseasca a-l indulci ? Iar focul lor sa aprinda pana si noaptea ?Se priveau adanc in ochi , pasiunea scanteind atat in ochii negri si sangerii a lui Hiei cat si in ochii patrunzatori de smarald a lui Kurama.Lumanarile parfumate ardeau pe masuta de langa canapea , inmiresmand incaperea.
Kurama isi sprijinea in maini toata greutatea corpului , iar Hiei astepta , ca un mielusel speriat la taiere , urmatoarea miscare . Aceleasi maini mangaie trupul demonului cu miscarile rafinate ale unei feline.Ochii continuau sa se priveasca intens , privirile erau atintite unul asupra celuilalt , prinse intr-o vraja fara de inceput si fara de sfarsit.Un zambet suav ii lumina fata roscatului , iar buzele delicate urcau incet spre gat . Un fior ii strabate sirea spinarii demonului si tremura usor . Observand reactia , Kurama il musca de gat , la inceput incet si apoi mai apasat , ca intr-un final sa-si infiga coltii in gatlejul acestuia.Urca usor pe gat , ajungand la ureche.Cuprinde cu buzele sale catifelate lobul urechii in timp ce mainile sale masau gatul 'ranit' al brunetului coborand incet incet spre pectorali . Un scancet sparge linistea . Atingerile devin ferme , si din cateva miscari tricoul lui Hiei dispare . In acea noapte inimile celor doi bateau in acelasi ritm , licairile din ochii lor se contopeau si cuprindeau intregul univers . Daca perfectiunea ar fi existat,fara indoiala imaginea celor doi asupra ei ar fi insemnat acele clipe .
Zorii i-au gasit inghesuiti pe canapea , dar nu pareau prea deranjati de acest amanunt . Roscatul isi odihnea capul la pieptul lui Hiei , parul sau roscat imprastiat peste tot . Nici acest lucru nu parea sa-l deranjeze pe demon . Ar fi putut sta acolo ore in sir , odihnindu-se , daca ceva nu i-ar fi intrerupt . Da, ati ghicit , razele acelea jucause de soare care nu iarta pe nimeni . Oricat de dulce sau amara ar fi noaptea , indiferent daca vrem sa se incheie sau sa dureze o vesnicie , zorii vor veni . De data aceasta insa , razele au avut ceva bataie de cap , avand in vedere faptul ca au trecut cateva ore bune de cand si-au facut aparitia si cei doi inca nu s-au trezit . Abia cand stralucirea lor oribitoare a scaldat ochii demonului acesta a reusit sa se trezeasca . In mod normal l-ar fi trezit si pe Kurama , dar cum ar fi fost posibil sa simta sau sa vada ceva cand padurea de par roscat ii acoperea fiecare coltisor din fata ? Hiei ii indeparteaza parul de pe chip si ii mangaie usor obrazul , facand vulpea sa deschida pe jumatate ochii .
- Hiei...Chiar trebuia sa ma trezesti ? Se aude o voce plictisita cascand si inganand cateva vorbe dulci la adresa soarelui care ii intra in ochi . Isi ascunde ochii cu podul palmelor asezandu-si capul pe pieptul brunetului din nou .
- Kurama , sti din gresala cat e ceasul ?Intreaba o voce curioasa privind pe perete la ceas.
- Ar trebui sa stiu ? Murmura iar o voce molesita de somn . Stai sa ghicesc...6 ?
Un ras puternic izbucneste de indata .
- Cred ca iti bati joc de mine , la ora aia am adormit .
- Oh...Greseala mea . Atunci...7 ? Mai incearca inca o data roscatul sa ghiceasca .
- Ai vrea tu...Incearca cu 8:30 , raspunde Hiei distrat .
- Ah...Nu-i nimic , inca mai putem pierde vremea , se aude vocea baiatului care se cuibarise mai bine la gatul lui Hiei .
- S-o luam altfel atunci...Sti ce zi e ?
- Stai sa procesez...Presupun ca luni , de ce ? raspunde iar o voce evident iritata de intrebari . Tot ce isi dorea Kurama e sa adoarma , si nu era prea departe de asta daca nu era intrerupt de fiecare data .
- Urasc sa-ti stric cheful , dar nu se preupune ca de luni trebuie sa mergi la scoala ?si ca la ora asta trebuia sa fi deja acolo ?
- Da...cred , replica iar roscatul cascand . Stai o secunda . Ce-ai zis ?! Cat e ceasul ?! Baiatul a sarit ca un capac de pe o oala cu apa fiarta , impiedicandu-se intre timp de hainele de pe jos . Un ras interminabil il acompania .
- Kurama , cred ca ai uitat iar ceva ! il intrerupe din graba demonul cu o privire mai mult decat distrata .
- Dumnezei si altari..Ce mai e de data asta ?
- Iti lipsesc boxerii ! raspunde o voce senzuala si o privire care il studia din cap pana-n picioare .
Vulpea isi lipeste o palma de fata si isi cere boxerii inapoi . Hiei cauta bine pe sub el si gaseste perechea de boxeri negri , ii arunca roscatului si acesta se indrepata spre baie . Ii arunca o privire intrebatoare demonului , crezand ca il va urma.
- Chiar crezi ca daca vin sa fac dus cu tine mai ajungi azi la scoala ?
- Bun punct de vedere , zise Kurama intrand in baie .
In cateva minute a terminat cu dusul si cu imbracatul . Cateva carti si caiete au fost aruncate in ghiozdan din fuga , un sandviş a fost si el aruncat in ghiozdan printre altele . Sau cel putin , o tentativa de sandviş pe care il incropise Hiei cu talentul lui innascut de bucatar. Nu v-ati dori sa stiti cum arata sanvişul , dar daca va roade curiozitatea : sandvişul era alcatuit din doua felii inegale de paine , o margarina intinsa frumos in toate directiile , niste felii de salam mai deformate , cateva masline (cu tot cu os) , putina (mai multa) boia iute - Hiei o zarise in bucatarie si i se paruse ca arata bine ; putin usturoi (vezi motivele de la boia) si cativa cartofi cruzi taiati in patru-demonul vasuze recent la TV un bucatar facand asta(pacat ca schimbase canalul cand bucatarul intentiona sa-i puna in tigaie la fript).
- M...erci pentru deranj Hiei....nu trebuia..dar..arata...delicios...Raspunse vulpea privindu-si 'mancarea'.Ii saruta rapid buzele brunetului si se indreapta spre scoala.Pasii linistiti au fost inlocuiti de fuga nebuna.Odata ajuns acolo si-a scos cartile pentru ora urmatoare.
- Minamino-kun , pentru ce ai nevoie de o carte de chimie la engleza ? Intreaba o eleva curioasa vazand manualul din mana colegului ei .
- Eto...Nu conteaza , raspunse incurcat acesta privind mai atent ce tine in mana .
Acea zi de scoala a fost mai mult decat epica . E bine de stiut ca sandvişul l-a mancat in curtea din spatele scolii si l-a impartit cu un prieten bun-cainele paznicului.
Orele s-au terminat in sfarsit.Ajuns acasa , nici nu apuca sa-si salute/sarute micul demon intrucat telefonul suna . Era tatal sau vitreg . Auzindu-i vocea , credea ca vor sa-i faca o invitatie pe la ei , avand in vedere ca nu a mai trecut de cateva zile pe acolo , insa motivul era ceva mai diferit.Barbatul avea un ton trist si socat , lucru ce il nelinistise pe roscat .
- Shuichi...mama ta...a avut in accident de masina.
Ochii baiatului s-au marit si a intrebat speriat
- Unde e ? Cum se simte ? E bine ?
-Shuichi...a...a fost un accident fatal .
In acea clipa Kurama a scapat telefonul din mana . Hiei s-a repezit la el nestiind ce s-a intamplat , ochii mari intrebatori atintiti spre el . Insa raspunsul nu a venit . Kurama nu putea vorbi sau face ceva . Privea socat in gol , fara a reactiona la nimic .

HAPPY NEW YEAR EVERYONE!
Deci ce mi-a palcut la fic de prima data ca a fost cu hiei si kurama. In general nu ma dau in vant dupa ficuri cu ei, dar la tine m-a atras mult cam tot. Interesanta idee, dar am lasat si pe m-a un comm, tot la acest capitol :-? si chiar asa este.

In general la ficul tau vreau sa fiu prima. Nu am vazut greseli la tehnoredactare deci esti foarte atenta. Din puctul meu de vedere da. oricum, astept nextul fiindca eu am citit de mult timp aceasta continuare :-" si vreau sa vad ce se mai intampla.

Ja ne si sper sa pui repede continuare, dar daca nu vei avea timp ( i know i know the school )
o sa inteleg(gem). :-"
A fost frumos si funny :))
Critici nu am, poate doar o mica atentionare :
Ochii continuau sa se priveasca intens , privirile erau atintite unul asupra celuilalt (...)
Deoarece este vorba de "priviri" (adica de ele), corect este : "privirile erau atintite una asupra celeilalte.
Alte greseli nu am vazut si sunt destul de sigura ca nici nu ai mai avut .Cum a spus si akasuna lynn, tehnoredactarea este foarte buna.Virgulele sunt puse acolo unde trebuie iar ortografia este, de asemenea, corecta.

Lasand asta deoparte, imi place mult modul tau de a povesti.Iubesc fazele amuzante din acest fic.Partea in care ai descris compozitia sandvişului a fost : :ha:
Ai dreptate ca ultimul dialog a fost cam sec, insa o veste de genul asta nici nu putea sa fie altfel...asa ca din partea mea este ok.
Gata cu comentariile :)) Kiss :bye:
Waw gee thanks :))=)) A fost foarte tare mai ales finalul.Adica nu ma bucur sa aud asa tragedie dar a fost amuzanta incheierea ta;)) Cool capitolul si plin de lucruri noi si interesante si frumoase si dragute si haioase :D:D:D E frumos de stiut ca maslinele au os(au samburi defapt care nu e os) :)) (nu stiu ce are lumea mai nou cu maslinele,acum o saptamana am auzit de "masline in coaja" si deja m-am saturat de noul venit in bucatarie respectiv mirosul lor enervant) Apoi ce-a spus si nolazy "Ochii continuau sa se priveasca intens , privirile erau atintite unul asupra celuilalt" -foarte tare asta:D dar seamana fosrte mult a repetare inutila altfel spus pleonasmul:D Nu stiu de ce e atat de mishto dar mereu a functionat:cand suferi de depresie citeste un fic KuramaxHiei ;) Foarte la indemana si util:DThanks a lot:* Waiting for new chapter :D Happy new year:)