<![CDATA[Animezup - forum manga si anime - Fan Fiction]]> https://www.animezup.com/forum/ Thu, 07 May 2026 01:22:07 +0000 MyBB <![CDATA[Regele Iubit]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Regele-Iubit Sun, 18 Feb 2018 12:01:52 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Regele-Iubit Acum era primavara, iar pomii inflorisera, colorand peisajul. Un miros parfumat invaluia castelul, creand o atmosfera romantica, mult iubita de artisti, laudata deseori in cantecele de dragoste.
Un alai maiestuos contura peisajul, incarcand atmosfera cu o anumita gravitate ce invoca respectul privitorilor. Regele, insotit de sotia sa, printul si garda regala, se intorsesera de la o petrecere bogata data de bunul sau prieten, Rederic, cu ocazia casatoriei fiicei lui cu lordul Vantes. Lordul era un tanar chipes, cam de 20 de ani, cu un viitor promitator si cu teritorii vaste.
-Deschide-ti portile! striga garda de la poarta castelului. Iar portile incepura a se deschide.
-A sosit regele! se auzi din castel. Castelul forfotea de oameni, slugi si slujitoare, ce se grabeau sa intampine pe rege si pe familia sa.
Regele intra maret, urmat de sotie, print si de garda. Se duse direct in sala tronului, unde se aseza. Regina se aseza langa el, pe un tron mai mic, iar printul se cuibarii in bratele mamei sale. Pana la urma avea doar 6 ani, si un asemenea comportament era normal chiar si pentru cei nobili. Mama sa il imbratisa duios.
-Mama, pot sa ma duc sa ma joc cu Marius? Printul isi privi mama cu ochi mari si rugatori.
-De cate ori ti-am spus sa nu te mai jocu cu acel fiu de servitor? il intreba tatal sau pe un ton serios. Ti-am spus ca regalitatea nu trebuie sa se amestece cu oamenii de rand. Guvernam peste ei, nu ne amestecam cu ei!
-Iubitul meu, lasa-l ca e inca mic... Te rog, draga... insista regina, cu ochi mari si rugatori.
Regele o privi pe ea si pe fiul lor. Vazu ca amandoi aveau ochii mari si rugatori. Erau foarte frumosi. Se lasa invins, iar micul print fugi bucuros sa se joace cu prietenul sau.
Regina stranse mana regelui cu dragoste, si i-o saruta. Regele zambi, amintindu-si de clipele din tinerete pe cand o curta. Se bucra ca fata pe care o iubea ii devenise sotie, daruindu-i un asemenea frumos si sanatos fiu.
Glasul unui servitor intrerupse gandurile regelui.
-Cavalerul Iulius, mesager al Regatului de Aur! striga sluga.
-Buna ziua, stimate rege. zise mesagerul mieros.]]> Acum era primavara, iar pomii inflorisera, colorand peisajul. Un miros parfumat invaluia castelul, creand o atmosfera romantica, mult iubita de artisti, laudata deseori in cantecele de dragoste.
Un alai maiestuos contura peisajul, incarcand atmosfera cu o anumita gravitate ce invoca respectul privitorilor. Regele, insotit de sotia sa, printul si garda regala, se intorsesera de la o petrecere bogata data de bunul sau prieten, Rederic, cu ocazia casatoriei fiicei lui cu lordul Vantes. Lordul era un tanar chipes, cam de 20 de ani, cu un viitor promitator si cu teritorii vaste.
-Deschide-ti portile! striga garda de la poarta castelului. Iar portile incepura a se deschide.
-A sosit regele! se auzi din castel. Castelul forfotea de oameni, slugi si slujitoare, ce se grabeau sa intampine pe rege si pe familia sa.
Regele intra maret, urmat de sotie, print si de garda. Se duse direct in sala tronului, unde se aseza. Regina se aseza langa el, pe un tron mai mic, iar printul se cuibarii in bratele mamei sale. Pana la urma avea doar 6 ani, si un asemenea comportament era normal chiar si pentru cei nobili. Mama sa il imbratisa duios.
-Mama, pot sa ma duc sa ma joc cu Marius? Printul isi privi mama cu ochi mari si rugatori.
-De cate ori ti-am spus sa nu te mai jocu cu acel fiu de servitor? il intreba tatal sau pe un ton serios. Ti-am spus ca regalitatea nu trebuie sa se amestece cu oamenii de rand. Guvernam peste ei, nu ne amestecam cu ei!
-Iubitul meu, lasa-l ca e inca mic... Te rog, draga... insista regina, cu ochi mari si rugatori.
Regele o privi pe ea si pe fiul lor. Vazu ca amandoi aveau ochii mari si rugatori. Erau foarte frumosi. Se lasa invins, iar micul print fugi bucuros sa se joace cu prietenul sau.
Regina stranse mana regelui cu dragoste, si i-o saruta. Regele zambi, amintindu-si de clipele din tinerete pe cand o curta. Se bucra ca fata pe care o iubea ii devenise sotie, daruindu-i un asemenea frumos si sanatos fiu.
Glasul unui servitor intrerupse gandurile regelui.
-Cavalerul Iulius, mesager al Regatului de Aur! striga sluga.
-Buna ziua, stimate rege. zise mesagerul mieros.]]> <![CDATA[Kingsage]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Kingsage Thu, 18 Jan 2018 22:06:45 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Kingsage Haita

Ca toate jocurile Kingsage, la inceput, liderii cunoscuti formeaza aliante in care isi invita prietenii si cunoscutii. Alianta creste din ce in ce mai mare, adaugandu-se la ea noobi si alti jucatori straini.

Elena2, o cunoscuta cuceritoare a intrat pe serverul 11. Cu ea, au venit loialii ei generali: naze si SudEst, cat si altii mai putini importanti care sunt in subordinea celor doi generali. Si-au facut baza in partea de vest a hartii unde au inceput sa creasca, recrutand noobi si crescand armata in fiecare zi.

In jurul aceluiasi timp in care Elena2 si-a pus piciorul in serverul 11, un brav razboinic insotit de prietenii sai loiali, a aparut, infintand o alianta in parea de est a hartii. Numele lui este Amatoru, iar generalii lui cei mai importanti sunt: Heroina121 si Lucian. Amatoru o cunostea de mult pe Elena2. Unii spun cum ca cei doi au fost indragostiti acum cateva servere si o soarta cruda i-a despartit, Elena2 cautand sa cucereasca toata harta pentru a umple golul ce Amatoru l-a lasat in inima ei. Si asta face in fiecare server, de fiecare data.

Mila

Umbra era un jucator nou pe server. Mai jucase acum multi ani, dar niciodata foarte serios. Acum avea un prieten pe nume Za_Peanut. Obisnuia sa ii trimita trupe defensive constant pentru ca Za_Peanut era in continuu atacat. Cineva vroia sa il farmeze. De obicei trupele atacatoare erau macelarite in jur de 95% dar existenta catorva supravietuitori arata superioritatea atacatorului.

-Lady oQueen, aveti un mesaj. spuse mesagerul, inchinandu-se respectuos doamnei castelului "My Love". oQueen deschise scrisoarea si spre uimirea ei, lordul Umbra, cel pe care ea il atacase de curand, ii scrisese un mesaj de dragoste. Inima incepu sa ii bata puternic mai ales ca nu fusese curtata atat de pasional de mult timp.
Manutele incepura sa ii tremure, iar cu un indelung oftat, se lasa moale pe tron.
-Porunceste trupelor sa il atace dinnou! striga oQueen catre generalii ei loiali. Dar stranse scrisoarea la piept.

Za_Peanut, cu adanca amaraciune, ii confesa prietenului sau, Umbra, pe patul sau de moarte: "Umbra, eu ma duc. Renunt la Kingsage. Ma intorc la Triburile".
Lui Umbra ii curse o lacrima. Za_Peanut era unicul lui prieten in serverul 11 Kingsage. Si acum, prietenul lui murise...
-Farmeaza-ma! fura ultimele cuvinte ale lui Za_Peanut, care inca se gandea la vechiul lui camarad de arme.
"O sa te razbun, prietenul meu!" gandi Umbra indurerat.

Trupele lui oQueen continuau sa inainteze. Umbra, stiind inima fetelor tinere care sunt mult prea imbatate de romantism, schimba numele satului sau in "oQueen's crush". si ii mai scrisese nobilei fete inca o scrisoare de dragoste.
oQueen citi scrisoarea de dragoste si ii raspunse, cu oarecare neincredere in sentimentele ce Umbra le manifesta fata de ea. Era o scrisoare taioasa, menita sa il puna la incercare, iar Umbra se afla in fata unei mari provocari: seducerea inamicului sau. Asa ca ii raspunse pasional printr-o a treia scrisoare care ii castiga inima fetei. oQueen il placea pe Umbra si inceta sa il mai atace.

Heroina121

La scurt timp de la cucerirea inimii fetei care spre spaima lui Umbra avea planuri de a se intalni in realitate in ideea de a avea o relatie romantica, Heroina121 ii dadu un mesaj. In mesaj, Umbra era invitat sa se alature unei glorioase aliante. Nu era prea mult specificat decat ca Heroina121 ii da o sansa lui Umbra de a isi dovedi loialitatea si aptitudinile. Umbra accepta, neavand alt mijloc de a supravietui. Satul lui crescu din ce in ce mai mare si deveni un jucator defensiv.

Tradarea

Odata cu intarirea aliantelor, Amatoru si Elena2, despre care umbla zvonul ca ar fi fost iubiti candva, isi trimisesera trupele la razboi unul impotriva celuilalt. Era un razboi crunt in care satele mergeau de la o tabara la alta, dar in general "For the Horde" - alianta lui Amatoru castiga mai multe decat "Hana" -alianta lui Elena2.
Razboiul mergea bine, iar Amatoru dadea ordine in dreapta si in stanga. Heroina121 facea la fel, iar Umbra trimitea sprijin pe ici pe colo.

Totusi, unul dintre oamenii de incredere ai lui Amatoru, l-a tradat. Numele lui este "Interlopu". Interlopu era un lord misterios. Nu prea vorbea dar, cand a plecat, cativa l-au urmat, iar dintre acestia, frodoo - unul dintre jucatorii cu cele mai multe sate - il intristase cel mai mult pe lider.
Amatoru nu a stat pe ganduri. Ci, chemand pe Heroina121 si pe Lucian au pornit razboi impotriva tradatorilor, invingandu-i grabnic si exilandu-l pe Interlopu pe veci.
Acest mic razboi a dat timp aliantei HANA sa creasca mai puternica. Atacurile s-au intetit, sute de rapoarte venind despre trupe ce marsaluiesc dinspre rasarit inarmate pana in dinti si dornice de sange.

Amatoru a chemat toti jucatorii printr-o circulara. Supusii se framantau si se aratau ca fiind speriati de navala. Totusi Amatoru nu s-a lasat intimidat. Sculandu-se de pe tron, a inceput a vorbi:
- Nu va temeti! Sunt multe fake-uri! Noi avem avantajul ca avem multi jucatori defensivi!
Un ropot de aplauze impanzii sala, in timp ce Amatoru se aseza inapoi pe tron, incet, vrand sa exprime cum ca tine totul sub control.

Heroina121 se uita lung spre orizont. Zanganitul armelor, ropotele cailor si suierul sagetilor ii se insirau prin minte, ca o stranie melodie. Dincolo de el, oQueen il privea, inocenta.
- Draga mea, ai vrea sa imi acorzi acest dans? intreba Heroina121 dragastos.
oQueen aflase de curand cum ca Umbra nu dupa inima ei umblase ci dupa tratatul de pace, asa ca acum vroia sa isi ofere inima bravului Heroina121 despre care auzise atatea povesti si cu care mai vorbea pe skype din cand in cand, zilnic.
- Sigur, dragul meu. raspunse oQueen cu un zambet suav. Cei doi dansara dragastor pe un vals incet. Amatoru se uita lung la ei, de pe tronul sau. Mintea lui era in alta parte...

Totusi povestea celor doi nu avea sa avanseze pe plan amoros pentru ca Heroina121 nu avea bani de benzina pentru a o vizita pe oQueen in lumea reala. Dar se iubeau, si pentru a arata aceasta, isi redenumira fiecare satele in titluri dubioase cum numai unor indragostiti le pot placea: "MyLove, MyQueen, MyPrince" si alte nume siropoase.

Tradarea lui Umbra

Umbra era foarte plictisit de joc. Mai primise cateva sate, dar parca era totul gol. Isi trimitea trupele numai unde erau fake-uri si prezenta lui nu parea sa aibe rost. Ba mai facuse si o prostie, cand a verificat un raport de la topicul "Aparare" din forumuri, de a trimite obosit fiind, toata armata ca sprijin inamicului. Lucru de care Amatoru nu a aflat vreodata.

Un sat rosu il enerva. Nimeni din alianta nu avea curajul sa il atace si statea exact langa satele lui Umbra, sfidator. Satul fusese al lui vasy88 (din alianta lui Amatoru), un jucator decent si foarte loial. Umbra zise in sinea lui: "Satul e full de spioni si cativa soldati si nimeni nu are curaj sa il atace. O sa le arat eu lor cum se ia un sat!". Asa ca ordona la 5000 de cavaleri negrii sa se inarmeze si sa plece la lupta. Ei ascultara, ca nu aveau de ales, si luptara pana la ultmul. Nimeni nu s-a mai intors. Nici cavalerii si nici spionii trimisi dupa atac.

Raportul ajunsese la liderii F.H. (for the horde). Lucian, unul din generalii lui Amatoru se facu foc si para si arunca cu cateva insulte, in focul momentului, in Umbra. Umbra se uita dispretuitor, rupse vechile aranjamente in bucati si ridicandu-se de pe scaunul de pe care isi guverna regatul, trimise mesageri la inamici.

Marea Batalie; Moartea si renastera lui Umbra; Promisiunea tinuta

Amatoru conducea armata spre o mare batalie defensiva. Elena2 isi stransese trupele pentru atac. Naze si SudEst, generalii ei loiali stateau langa ea, mergand alene.

Heroina121 era tacut. Langa el, oQueen, cu care se certase de curand din probleme amoroase, il privea acuzator. De-a stanga lui, statea Amatoru, liderul armatei, iar un pic mai mult la stanga statea Lucian, al doilea general al aliantei F.H. . In spatele lor, ceilalti lorzi - membrii ai aliantei -, fiecare cu armata sa.

Elena2 isi pozitiona cavaleria pe flancuri, arcasii in fata maciucarilor, iar in spate multe catapulte.
Amatoru facu la fel, numai ca pe catapultele le puse pe toate pe flancul stang.

Amatoru si Elena2 iesira in fata armatelor pe care le conduceau, pentru a discuta inainte de a incepe razboiul.

- Te-am iubit! striga Elena2 taios.
- Si eu te-am iubit. raspunse Amatoru sec.
- Ce s-a intamplat cu noi? Iti mai amintesti cum vroiai sa iti fiu iubita si sa avem un viitor impreuna? il intreba Elena2 cu o urma de tremur in glas.
Amatoru se simti ametit. Nu se asteptase la asta, dar stia ca cel care da inapoi acum, va pierde si razboiul.
- Inca vreau sa fii iubita mea... spuse Amatoru cu un glas placut, ca o blajina melodie.
Armata F.H. se cutremura auzind liderul vorbind in asemenea fel. Soldatii incepura sa se gandeasca la faptul ca Amatoru era si el om.
- E prea tarziu! spuse Elena2 taios.

Amatoru se intrista. Se uita in spatele sau. O vazu pe oQueen, il vazu pe Heroina121 si pe Lucian, il vazu si pe frodoo (care dupa infrangere se intoarse la Amatoru), Umbra si vasy88 si pe restul supusilor sai. Isi ridica palosul si ordona arcasilor sa traga.
Elena2 fugi cat de repede putu, d-abea evitand sagetile ce plouau ca potopul, si ordona arcasilor sa raspunda la foc cu foc.

Arcasii se macelarira intre ei. Sangele curgea ca garla, pamantul inghitind ca un lacom fiecare strop.
-Inainte, infanterie! porunci Amatoru.
Elena2 raspunse cu infanteria ei, iar soldatii se ciocnira. Cavaleria se lupta cu cavaleria inamica pe flancuri pentru a stabili o suprematie. Lupta era in toi, cand cea mai mare a doua tragedie pe care a avut-o Amatoru in serverul 11 Kingsage, s-a intamplat: Umbra a macelarit inginerii de catapulte din propia tabara si a fugit in tabara inamica, lasand doar cadavre.
Heroina121 a incercat sa il opreasca, inclestandu-si sabia cu el, si l-ar fi dovedit daca nu i-ar fi sarit Naze si SudEst impotriva. oQueen, vazandu-si iubitul gata sa piara sub greutatea loviturilor lui Naze si SudEst, se avanta si ea, saracuta, in lupta, unde cazu ranita. Dar prin sacrificiul ei, Heroina121 putu sa scape.
Lucian nu mai putea sa tina linia principala de infanterie. Soldatii se imputinasera prea mult, iar catapultele lui Elena2 plouau foc.

Amatoru cazu de pe cal. Era bulversat. In orizont, mai vedea fumul pe care calul lui Umbra il facuse de la galop.
- Retragerea! striga Amatoru, dar in sinea lui isi promisese ca va castiga razboiul.

Umbra primi resurse pentru a face un sat nou in teritoriul HANA, dupa cum i-a fost promis de SudEst care l-a si luat sub aripa sa. "Un tradator ca el nu mai poate trada a doua oara. A pierdut totul" reflecta Elena2. Un fior ii trecu prin inima la gandul ca Amatoru ar putea sa renunte la joc pentru ca "nu are cu cine juca" dupa o asemenea infrangere, dar nu ii gasi lesul printre cadavre. Zambi usurata dar nu pentru mult timp. Isi aduse aminte ca Amatoru era un infricosator razboinic. Si amintirea o facea nesigura pe sine si nici nu o lasa sa doarma noaptea, de griji.]]> Haita

Ca toate jocurile Kingsage, la inceput, liderii cunoscuti formeaza aliante in care isi invita prietenii si cunoscutii. Alianta creste din ce in ce mai mare, adaugandu-se la ea noobi si alti jucatori straini.

Elena2, o cunoscuta cuceritoare a intrat pe serverul 11. Cu ea, au venit loialii ei generali: naze si SudEst, cat si altii mai putini importanti care sunt in subordinea celor doi generali. Si-au facut baza in partea de vest a hartii unde au inceput sa creasca, recrutand noobi si crescand armata in fiecare zi.

In jurul aceluiasi timp in care Elena2 si-a pus piciorul in serverul 11, un brav razboinic insotit de prietenii sai loiali, a aparut, infintand o alianta in parea de est a hartii. Numele lui este Amatoru, iar generalii lui cei mai importanti sunt: Heroina121 si Lucian. Amatoru o cunostea de mult pe Elena2. Unii spun cum ca cei doi au fost indragostiti acum cateva servere si o soarta cruda i-a despartit, Elena2 cautand sa cucereasca toata harta pentru a umple golul ce Amatoru l-a lasat in inima ei. Si asta face in fiecare server, de fiecare data.

Mila

Umbra era un jucator nou pe server. Mai jucase acum multi ani, dar niciodata foarte serios. Acum avea un prieten pe nume Za_Peanut. Obisnuia sa ii trimita trupe defensive constant pentru ca Za_Peanut era in continuu atacat. Cineva vroia sa il farmeze. De obicei trupele atacatoare erau macelarite in jur de 95% dar existenta catorva supravietuitori arata superioritatea atacatorului.

-Lady oQueen, aveti un mesaj. spuse mesagerul, inchinandu-se respectuos doamnei castelului "My Love". oQueen deschise scrisoarea si spre uimirea ei, lordul Umbra, cel pe care ea il atacase de curand, ii scrisese un mesaj de dragoste. Inima incepu sa ii bata puternic mai ales ca nu fusese curtata atat de pasional de mult timp.
Manutele incepura sa ii tremure, iar cu un indelung oftat, se lasa moale pe tron.
-Porunceste trupelor sa il atace dinnou! striga oQueen catre generalii ei loiali. Dar stranse scrisoarea la piept.

Za_Peanut, cu adanca amaraciune, ii confesa prietenului sau, Umbra, pe patul sau de moarte: "Umbra, eu ma duc. Renunt la Kingsage. Ma intorc la Triburile".
Lui Umbra ii curse o lacrima. Za_Peanut era unicul lui prieten in serverul 11 Kingsage. Si acum, prietenul lui murise...
-Farmeaza-ma! fura ultimele cuvinte ale lui Za_Peanut, care inca se gandea la vechiul lui camarad de arme.
"O sa te razbun, prietenul meu!" gandi Umbra indurerat.

Trupele lui oQueen continuau sa inainteze. Umbra, stiind inima fetelor tinere care sunt mult prea imbatate de romantism, schimba numele satului sau in "oQueen's crush". si ii mai scrisese nobilei fete inca o scrisoare de dragoste.
oQueen citi scrisoarea de dragoste si ii raspunse, cu oarecare neincredere in sentimentele ce Umbra le manifesta fata de ea. Era o scrisoare taioasa, menita sa il puna la incercare, iar Umbra se afla in fata unei mari provocari: seducerea inamicului sau. Asa ca ii raspunse pasional printr-o a treia scrisoare care ii castiga inima fetei. oQueen il placea pe Umbra si inceta sa il mai atace.

Heroina121

La scurt timp de la cucerirea inimii fetei care spre spaima lui Umbra avea planuri de a se intalni in realitate in ideea de a avea o relatie romantica, Heroina121 ii dadu un mesaj. In mesaj, Umbra era invitat sa se alature unei glorioase aliante. Nu era prea mult specificat decat ca Heroina121 ii da o sansa lui Umbra de a isi dovedi loialitatea si aptitudinile. Umbra accepta, neavand alt mijloc de a supravietui. Satul lui crescu din ce in ce mai mare si deveni un jucator defensiv.

Tradarea

Odata cu intarirea aliantelor, Amatoru si Elena2, despre care umbla zvonul ca ar fi fost iubiti candva, isi trimisesera trupele la razboi unul impotriva celuilalt. Era un razboi crunt in care satele mergeau de la o tabara la alta, dar in general "For the Horde" - alianta lui Amatoru castiga mai multe decat "Hana" -alianta lui Elena2.
Razboiul mergea bine, iar Amatoru dadea ordine in dreapta si in stanga. Heroina121 facea la fel, iar Umbra trimitea sprijin pe ici pe colo.

Totusi, unul dintre oamenii de incredere ai lui Amatoru, l-a tradat. Numele lui este "Interlopu". Interlopu era un lord misterios. Nu prea vorbea dar, cand a plecat, cativa l-au urmat, iar dintre acestia, frodoo - unul dintre jucatorii cu cele mai multe sate - il intristase cel mai mult pe lider.
Amatoru nu a stat pe ganduri. Ci, chemand pe Heroina121 si pe Lucian au pornit razboi impotriva tradatorilor, invingandu-i grabnic si exilandu-l pe Interlopu pe veci.
Acest mic razboi a dat timp aliantei HANA sa creasca mai puternica. Atacurile s-au intetit, sute de rapoarte venind despre trupe ce marsaluiesc dinspre rasarit inarmate pana in dinti si dornice de sange.

Amatoru a chemat toti jucatorii printr-o circulara. Supusii se framantau si se aratau ca fiind speriati de navala. Totusi Amatoru nu s-a lasat intimidat. Sculandu-se de pe tron, a inceput a vorbi:
- Nu va temeti! Sunt multe fake-uri! Noi avem avantajul ca avem multi jucatori defensivi!
Un ropot de aplauze impanzii sala, in timp ce Amatoru se aseza inapoi pe tron, incet, vrand sa exprime cum ca tine totul sub control.

Heroina121 se uita lung spre orizont. Zanganitul armelor, ropotele cailor si suierul sagetilor ii se insirau prin minte, ca o stranie melodie. Dincolo de el, oQueen il privea, inocenta.
- Draga mea, ai vrea sa imi acorzi acest dans? intreba Heroina121 dragastos.
oQueen aflase de curand cum ca Umbra nu dupa inima ei umblase ci dupa tratatul de pace, asa ca acum vroia sa isi ofere inima bravului Heroina121 despre care auzise atatea povesti si cu care mai vorbea pe skype din cand in cand, zilnic.
- Sigur, dragul meu. raspunse oQueen cu un zambet suav. Cei doi dansara dragastor pe un vals incet. Amatoru se uita lung la ei, de pe tronul sau. Mintea lui era in alta parte...

Totusi povestea celor doi nu avea sa avanseze pe plan amoros pentru ca Heroina121 nu avea bani de benzina pentru a o vizita pe oQueen in lumea reala. Dar se iubeau, si pentru a arata aceasta, isi redenumira fiecare satele in titluri dubioase cum numai unor indragostiti le pot placea: "MyLove, MyQueen, MyPrince" si alte nume siropoase.

Tradarea lui Umbra

Umbra era foarte plictisit de joc. Mai primise cateva sate, dar parca era totul gol. Isi trimitea trupele numai unde erau fake-uri si prezenta lui nu parea sa aibe rost. Ba mai facuse si o prostie, cand a verificat un raport de la topicul "Aparare" din forumuri, de a trimite obosit fiind, toata armata ca sprijin inamicului. Lucru de care Amatoru nu a aflat vreodata.

Un sat rosu il enerva. Nimeni din alianta nu avea curajul sa il atace si statea exact langa satele lui Umbra, sfidator. Satul fusese al lui vasy88 (din alianta lui Amatoru), un jucator decent si foarte loial. Umbra zise in sinea lui: "Satul e full de spioni si cativa soldati si nimeni nu are curaj sa il atace. O sa le arat eu lor cum se ia un sat!". Asa ca ordona la 5000 de cavaleri negrii sa se inarmeze si sa plece la lupta. Ei ascultara, ca nu aveau de ales, si luptara pana la ultmul. Nimeni nu s-a mai intors. Nici cavalerii si nici spionii trimisi dupa atac.

Raportul ajunsese la liderii F.H. (for the horde). Lucian, unul din generalii lui Amatoru se facu foc si para si arunca cu cateva insulte, in focul momentului, in Umbra. Umbra se uita dispretuitor, rupse vechile aranjamente in bucati si ridicandu-se de pe scaunul de pe care isi guverna regatul, trimise mesageri la inamici.

Marea Batalie; Moartea si renastera lui Umbra; Promisiunea tinuta

Amatoru conducea armata spre o mare batalie defensiva. Elena2 isi stransese trupele pentru atac. Naze si SudEst, generalii ei loiali stateau langa ea, mergand alene.

Heroina121 era tacut. Langa el, oQueen, cu care se certase de curand din probleme amoroase, il privea acuzator. De-a stanga lui, statea Amatoru, liderul armatei, iar un pic mai mult la stanga statea Lucian, al doilea general al aliantei F.H. . In spatele lor, ceilalti lorzi - membrii ai aliantei -, fiecare cu armata sa.

Elena2 isi pozitiona cavaleria pe flancuri, arcasii in fata maciucarilor, iar in spate multe catapulte.
Amatoru facu la fel, numai ca pe catapultele le puse pe toate pe flancul stang.

Amatoru si Elena2 iesira in fata armatelor pe care le conduceau, pentru a discuta inainte de a incepe razboiul.

- Te-am iubit! striga Elena2 taios.
- Si eu te-am iubit. raspunse Amatoru sec.
- Ce s-a intamplat cu noi? Iti mai amintesti cum vroiai sa iti fiu iubita si sa avem un viitor impreuna? il intreba Elena2 cu o urma de tremur in glas.
Amatoru se simti ametit. Nu se asteptase la asta, dar stia ca cel care da inapoi acum, va pierde si razboiul.
- Inca vreau sa fii iubita mea... spuse Amatoru cu un glas placut, ca o blajina melodie.
Armata F.H. se cutremura auzind liderul vorbind in asemenea fel. Soldatii incepura sa se gandeasca la faptul ca Amatoru era si el om.
- E prea tarziu! spuse Elena2 taios.

Amatoru se intrista. Se uita in spatele sau. O vazu pe oQueen, il vazu pe Heroina121 si pe Lucian, il vazu si pe frodoo (care dupa infrangere se intoarse la Amatoru), Umbra si vasy88 si pe restul supusilor sai. Isi ridica palosul si ordona arcasilor sa traga.
Elena2 fugi cat de repede putu, d-abea evitand sagetile ce plouau ca potopul, si ordona arcasilor sa raspunda la foc cu foc.

Arcasii se macelarira intre ei. Sangele curgea ca garla, pamantul inghitind ca un lacom fiecare strop.
-Inainte, infanterie! porunci Amatoru.
Elena2 raspunse cu infanteria ei, iar soldatii se ciocnira. Cavaleria se lupta cu cavaleria inamica pe flancuri pentru a stabili o suprematie. Lupta era in toi, cand cea mai mare a doua tragedie pe care a avut-o Amatoru in serverul 11 Kingsage, s-a intamplat: Umbra a macelarit inginerii de catapulte din propia tabara si a fugit in tabara inamica, lasand doar cadavre.
Heroina121 a incercat sa il opreasca, inclestandu-si sabia cu el, si l-ar fi dovedit daca nu i-ar fi sarit Naze si SudEst impotriva. oQueen, vazandu-si iubitul gata sa piara sub greutatea loviturilor lui Naze si SudEst, se avanta si ea, saracuta, in lupta, unde cazu ranita. Dar prin sacrificiul ei, Heroina121 putu sa scape.
Lucian nu mai putea sa tina linia principala de infanterie. Soldatii se imputinasera prea mult, iar catapultele lui Elena2 plouau foc.

Amatoru cazu de pe cal. Era bulversat. In orizont, mai vedea fumul pe care calul lui Umbra il facuse de la galop.
- Retragerea! striga Amatoru, dar in sinea lui isi promisese ca va castiga razboiul.

Umbra primi resurse pentru a face un sat nou in teritoriul HANA, dupa cum i-a fost promis de SudEst care l-a si luat sub aripa sa. "Un tradator ca el nu mai poate trada a doua oara. A pierdut totul" reflecta Elena2. Un fior ii trecu prin inima la gandul ca Amatoru ar putea sa renunte la joc pentru ca "nu are cu cine juca" dupa o asemenea infrangere, dar nu ii gasi lesul printre cadavre. Zambi usurata dar nu pentru mult timp. Isi aduse aminte ca Amatoru era un infricosator razboinic. Si amintirea o facea nesigura pe sine si nici nu o lasa sa doarma noaptea, de griji.]]> <![CDATA[1 AN]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-1-AN Sat, 10 Jun 2017 14:15:26 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-1-AN Luna 1 Ziua 1

Ora 14:00 Mama tocmai m-a dat afara din casa. Mi-a dat in mana 200 de lei si mi-a zis "Esti pe cont propiu". Stiu ca avem probleme financiare, dar asta e chiar prea de tot. Oricum, sunt singur acum si nu stiu ce sa fac exact.

Ora 18:00 S-a facut de ceva timp intuneric. Mi-am cumparat o paine si niste salam, de 5 lei. Mai am 195 de lei. Ma intreb daca m-ar angaja cineva. Am sa incerc maine.

Ora 22:00 Am gasit o banca in parcul Cismigiu. E frig afara, dar am geaca si m-am mai imbracat cu cateva haine. Sper sa trec peste noaptea asta fara sa ma imbolnavesc. Nu am bani de medicamente si nu are cine sa ma ajute, decat Dumnezeu.

Luna 1 Ziua 2

Ora 3:00 E tare frig. Tot aud fosnete in jurul meu ca si cum cineva ma urmareste. Nu am mai dormit singur afara, si sincer sa fiu, imi este frica. Am sa ma rog la Dumnezeu.

Ora 4:00 Fosnetele se aud doar din cand in cand. Cred ca o sa ma culc la loc. Sper ca Dumnezeu ma va proteja. Imi este si foame. Salamul a fost prea putin.

Ora 10:00 Lume destul de multa in parc. M-am simtit stanjenit cand mi-am adus aminte ca sunt un om al strazii acum. Ma simt rusinat. M-am rugat lui Dumnezeu si acum sper sa imi gasesc rapid o slujba si poate si un loc unde sa pot sta.

Ora 13:00 De 3 ore tot merg. Am vorbit cu un om al strazii. Il cheama Andrei, ca si pe mine. Un nume comun. Totusi, mi-a zis unde pot gasi cantina pentru saraci. Ma indrept spre ea, dar pe jos. Sunt tare obosit.

Ora 15:00 In sfarsit am ajuns la cantina. Am mancat niste mamaliga cu un ciolan de pui. Nu imi mai pot aduce aminte cand a fost ultima oara cand mancarea a avut un gust asa de bun. I-am multumit lui Dumnezeu. Ma simt optimist.

Ora 17:00 Am vizitat cateva magazine care cauta de lucru. Si am cateva interviuri. Sper sa reusesc.

Luna 1 Ziua 3

Ora 15:00 Noaptea mi-am petrecut-o dormind bustean. Tot in parc. A fost mai cald de data asta. Putini tantari, dar nu m-au deranjat prea tare. Dimineata m-am spalat la o cismea. Ma pregatesc de interviu.

Ora 18:00 Am fost angajat ca "Manipulant marfa". Simt ca incepe un viitor nou pentru mine. Mi-am adus aminte sa ii multumesc lui Dumnezeu. Cred ca e important sa fii recunoscator in viata pentru ceea ce primesti, cat si umil.

Luna 2 Ziua 1

Ora 16:00 Am primit primul meu salariu. Oamenii par mai agitati in ultimul timp. Fac cumparaturi foarte multe, mult mai multe decat de obicei si asta inseamna ca trebuie sa muncesc mai mult. Dar nu ma plang. Harnicia e o virtute.

Luna 2 Ziua 3

Ora 17:00 Pretutindeni vad pliante despre armata. Se pare ca sunt cautati tineri cu disperare. O sa ma inrolez si eu daca pot. Mereu mi-am dorit sa merg in armata si poate o sa imi fac cativa prieteni.

Luna 2 Ziua 4

Ora:13:00 Am fost la cazarma si am fost primit. Tara este in razboi. Nu stiu prea multe detalii totusi. Am tot felul de ganduri ciudate. Ma gandesc mai mult la moarte, la Dumnezeu si... la mama mea. Imi aduc aminte de copilaria mea. Ma trece un fior. Oare... va trebui sa omor?

Ora 22:00 D-abea am terminat antrenamentele. A fost foarte greu. D-abea mai pot sa respir. Sergentul ne-a poreclit pe fiecare dupa placul lui. Mie mi-a zis "Melcu' " ca sunt cel mai incet din unitate.

Luna 2 Ziua 6

Ora 15:00 Sunt responsabil cu curatarea toaletelor. Desi cred ca e mai mult o pedeapsa. Iar am fost cel mai incet. Sergentul ma intristeaza. Tipa mereu la mine. Dar totusi, asta e armata si trebui sa devin puternic. Altfel cum o sa supravietuiesc pe campul de lupta? Oare... va trebui sa... omor?

Luna 2 Ziua 14

Ora 5:00 Intr-o ora incep antrenamentele. Nu stiu de ce dar m-am trezit foarte devreme azi. Am invatat sa trag cu pusca si cateva tehnici de lupta corp la corp. Un coleg mi-a zis ca Polonia a fost atacata de Rusia, si ca s-ar putea sa intram si noi in razboi. Nu ma mai gandesc la ce o sa fac pe campul de lupta. In ultimul timp ma rog de multe ori pe zi. Mi-am facut si cativa prieteni: Vlad, un fost chitarist. Are cam 20 de ani. Alexandru, un inginer care nu si-a gasit de lucru. Are 28 de ani. Si Marius, cel mai solid din unitatea noastra. El are 30 de ani.

Luna 3 Ziua 1

Ora 23:00 Azi a fost o zi frumoasa. Am fost responsabil cu bucataria si toti mi-au apreciat gatitul. Am devenit mai bun la trasul cu arma si la lupta de aproape. Am si patratele acum. Sper ca mama e bine. Ma tot gandesc la ea. Ii e tare greu de cand tata a plecat la ceruri. Marius s-a indragostit de o fata din unitate, Maria. Sergentul e tare suparat din cauza asta. Zice ca nu e loc de dragoste in armata. Am sa ma rog pentru ei.

Luna 4 Ziua 28

Ora 12:00 Azi suntem lasati sa facem ce vrem. E si ultima zi din luna, dar si ultima zi in care o sa mai stau in Romania. Ma tem un pic. Dar cand ma uit la prietenii mei din unitate ma imbarbatez. Toti ne temem, sa fiu sincer. Nimanui nu ii place razboiul.

Luna 4 Ziua 3

Ora 15:00 Am ajuns in Polonia. Suntem gazduiti de niste tarani. Se pare ca trupele ruse sunt in drum spre Tarnobrzeg. Au ocupat Prezemysl, Rzeszow si marsaluiesc incoace. Vor sa cucereasca capitala. Misunea unitatii noastre e sa oprim asaltul rus, ajutati fiind de trupele poloneze. Tarnobrzeg va fi o baie de sange in curand. Ne temem cu totii. Dar sergentul ne incurajeaza constant. Ne rugam la Dumnezeu. Sper ca camarazii mei sa ramana in viata. Voi face tot ce pot ca sa ii protejez. Sunt ca niste frati pentru mine. Si, desi pare ciudat, imi aduc aminte de gradinita.

Luna 4 Ziua 4

Ora: 18:00 Marius e topit de dorul Mariei. Imi pare rau de el. Un preot polonez a venit azi printre noi. Ne-a binecuvantat pe toti. Stie putin romana. Ne-am spovedit. Totusi, e foarte liniste. Animalele au amutit pentru oarecare motiv. Ma intreb daca ele simt ce o sa vina.

Ora 23:59 Am avut un cosmar ingrozitor cat timp am atipit. Se facea ca parintele era mort iar noi zaceam pe un deal, unii peste altii. Cineva cu o lopata mare, ne lua si ne arunca intr-o groapa. Era tare intuneric. Ma tem de moarte.]]> Luna 1 Ziua 1

Ora 14:00 Mama tocmai m-a dat afara din casa. Mi-a dat in mana 200 de lei si mi-a zis "Esti pe cont propiu". Stiu ca avem probleme financiare, dar asta e chiar prea de tot. Oricum, sunt singur acum si nu stiu ce sa fac exact.

Ora 18:00 S-a facut de ceva timp intuneric. Mi-am cumparat o paine si niste salam, de 5 lei. Mai am 195 de lei. Ma intreb daca m-ar angaja cineva. Am sa incerc maine.

Ora 22:00 Am gasit o banca in parcul Cismigiu. E frig afara, dar am geaca si m-am mai imbracat cu cateva haine. Sper sa trec peste noaptea asta fara sa ma imbolnavesc. Nu am bani de medicamente si nu are cine sa ma ajute, decat Dumnezeu.

Luna 1 Ziua 2

Ora 3:00 E tare frig. Tot aud fosnete in jurul meu ca si cum cineva ma urmareste. Nu am mai dormit singur afara, si sincer sa fiu, imi este frica. Am sa ma rog la Dumnezeu.

Ora 4:00 Fosnetele se aud doar din cand in cand. Cred ca o sa ma culc la loc. Sper ca Dumnezeu ma va proteja. Imi este si foame. Salamul a fost prea putin.

Ora 10:00 Lume destul de multa in parc. M-am simtit stanjenit cand mi-am adus aminte ca sunt un om al strazii acum. Ma simt rusinat. M-am rugat lui Dumnezeu si acum sper sa imi gasesc rapid o slujba si poate si un loc unde sa pot sta.

Ora 13:00 De 3 ore tot merg. Am vorbit cu un om al strazii. Il cheama Andrei, ca si pe mine. Un nume comun. Totusi, mi-a zis unde pot gasi cantina pentru saraci. Ma indrept spre ea, dar pe jos. Sunt tare obosit.

Ora 15:00 In sfarsit am ajuns la cantina. Am mancat niste mamaliga cu un ciolan de pui. Nu imi mai pot aduce aminte cand a fost ultima oara cand mancarea a avut un gust asa de bun. I-am multumit lui Dumnezeu. Ma simt optimist.

Ora 17:00 Am vizitat cateva magazine care cauta de lucru. Si am cateva interviuri. Sper sa reusesc.

Luna 1 Ziua 3

Ora 15:00 Noaptea mi-am petrecut-o dormind bustean. Tot in parc. A fost mai cald de data asta. Putini tantari, dar nu m-au deranjat prea tare. Dimineata m-am spalat la o cismea. Ma pregatesc de interviu.

Ora 18:00 Am fost angajat ca "Manipulant marfa". Simt ca incepe un viitor nou pentru mine. Mi-am adus aminte sa ii multumesc lui Dumnezeu. Cred ca e important sa fii recunoscator in viata pentru ceea ce primesti, cat si umil.

Luna 2 Ziua 1

Ora 16:00 Am primit primul meu salariu. Oamenii par mai agitati in ultimul timp. Fac cumparaturi foarte multe, mult mai multe decat de obicei si asta inseamna ca trebuie sa muncesc mai mult. Dar nu ma plang. Harnicia e o virtute.

Luna 2 Ziua 3

Ora 17:00 Pretutindeni vad pliante despre armata. Se pare ca sunt cautati tineri cu disperare. O sa ma inrolez si eu daca pot. Mereu mi-am dorit sa merg in armata si poate o sa imi fac cativa prieteni.

Luna 2 Ziua 4

Ora:13:00 Am fost la cazarma si am fost primit. Tara este in razboi. Nu stiu prea multe detalii totusi. Am tot felul de ganduri ciudate. Ma gandesc mai mult la moarte, la Dumnezeu si... la mama mea. Imi aduc aminte de copilaria mea. Ma trece un fior. Oare... va trebui sa omor?

Ora 22:00 D-abea am terminat antrenamentele. A fost foarte greu. D-abea mai pot sa respir. Sergentul ne-a poreclit pe fiecare dupa placul lui. Mie mi-a zis "Melcu' " ca sunt cel mai incet din unitate.

Luna 2 Ziua 6

Ora 15:00 Sunt responsabil cu curatarea toaletelor. Desi cred ca e mai mult o pedeapsa. Iar am fost cel mai incet. Sergentul ma intristeaza. Tipa mereu la mine. Dar totusi, asta e armata si trebui sa devin puternic. Altfel cum o sa supravietuiesc pe campul de lupta? Oare... va trebui sa... omor?

Luna 2 Ziua 14

Ora 5:00 Intr-o ora incep antrenamentele. Nu stiu de ce dar m-am trezit foarte devreme azi. Am invatat sa trag cu pusca si cateva tehnici de lupta corp la corp. Un coleg mi-a zis ca Polonia a fost atacata de Rusia, si ca s-ar putea sa intram si noi in razboi. Nu ma mai gandesc la ce o sa fac pe campul de lupta. In ultimul timp ma rog de multe ori pe zi. Mi-am facut si cativa prieteni: Vlad, un fost chitarist. Are cam 20 de ani. Alexandru, un inginer care nu si-a gasit de lucru. Are 28 de ani. Si Marius, cel mai solid din unitatea noastra. El are 30 de ani.

Luna 3 Ziua 1

Ora 23:00 Azi a fost o zi frumoasa. Am fost responsabil cu bucataria si toti mi-au apreciat gatitul. Am devenit mai bun la trasul cu arma si la lupta de aproape. Am si patratele acum. Sper ca mama e bine. Ma tot gandesc la ea. Ii e tare greu de cand tata a plecat la ceruri. Marius s-a indragostit de o fata din unitate, Maria. Sergentul e tare suparat din cauza asta. Zice ca nu e loc de dragoste in armata. Am sa ma rog pentru ei.

Luna 4 Ziua 28

Ora 12:00 Azi suntem lasati sa facem ce vrem. E si ultima zi din luna, dar si ultima zi in care o sa mai stau in Romania. Ma tem un pic. Dar cand ma uit la prietenii mei din unitate ma imbarbatez. Toti ne temem, sa fiu sincer. Nimanui nu ii place razboiul.

Luna 4 Ziua 3

Ora 15:00 Am ajuns in Polonia. Suntem gazduiti de niste tarani. Se pare ca trupele ruse sunt in drum spre Tarnobrzeg. Au ocupat Prezemysl, Rzeszow si marsaluiesc incoace. Vor sa cucereasca capitala. Misunea unitatii noastre e sa oprim asaltul rus, ajutati fiind de trupele poloneze. Tarnobrzeg va fi o baie de sange in curand. Ne temem cu totii. Dar sergentul ne incurajeaza constant. Ne rugam la Dumnezeu. Sper ca camarazii mei sa ramana in viata. Voi face tot ce pot ca sa ii protejez. Sunt ca niste frati pentru mine. Si, desi pare ciudat, imi aduc aminte de gradinita.

Luna 4 Ziua 4

Ora: 18:00 Marius e topit de dorul Mariei. Imi pare rau de el. Un preot polonez a venit azi printre noi. Ne-a binecuvantat pe toti. Stie putin romana. Ne-am spovedit. Totusi, e foarte liniste. Animalele au amutit pentru oarecare motiv. Ma intreb daca ele simt ce o sa vina.

Ora 23:59 Am avut un cosmar ingrozitor cat timp am atipit. Se facea ca parintele era mort iar noi zaceam pe un deal, unii peste altii. Cineva cu o lopata mare, ne lua si ne arunca intr-o groapa. Era tare intuneric. Ma tem de moarte.]]> <![CDATA[Shades of love]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Shades-of-love Mon, 30 Jan 2017 15:00:46 +0000 biancaxdr]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Shades-of-love
Chapter 1 :

Sakura: Bip! Bip! A inceput telefonul meu sa sune anuntandu-ma ca a venit dimineata si e timpul se merg la liceu. Imi iau telefonul in mana si opresc soneria, oftez lung si buimacita de somn ma ridic din pat. Merg grabita la baie unde imi respect programul din fiecare dimineata ... 'Oare in ce sa ma imbrac?' ma gandesc in timp ce imi aranjez parul lung si roz. Ma intorc in camera si imi iau o pereche de blugi skinny de culoare neagra si o bluza pana in talie visinie. Cobor repede scarile, in drumul meu spre usa imi aud parintii in living cum vorbesc despre bani, mi s-a parut ca aud cuvantul datorie, dar sper ca mi s-a parut, nu dau importanta si ajung in dreptul usii unde imi iau niste tenisi in picioare, imi iau si o geaca de piele, imi pun rucsacul pe umar si ies pe usa. La capatul aleii ma astepta soferul care imi deschide portiera si eu urc in masina. Porneste spre scoala, iar eu priveam ganditoare pe geam. Nu intelegeam despre ce datorie era vorba, adica tata incheiase niste afaceri profitabile in ultimul timp, iar noi ne permiteam orice ... las capul pe geam si din ochii mei de culoare cerului imi curg cateva lacrimi, sper ca nu s-a bagat tata intr-o prostie, ma gandesc serios sa devin manager, nu as putea sa traiesc fara luxul de acum.
Observ ca am ajuns la scoala, ma dau jos din masina, ii zambesc soferului si ii spun ca il astept ca de obicei. Porneste in tromba si eu ma indrept spre intrare. Ajung in clasa si imi salut colegii, ma asez in banca, iar Hinata vine la mine, era imbracata in niste blugi maro cu o bluza ce ii scotea in evidenta sanii voluminosi.
-Sakura, ce ai zice de o iesire in club in seara asta? ma intreaba pe un ton entuziasmat.
-Nu stiu ce sa zic, inca nu m-am apucat de invatat pentru bac si nu prea mai e timp. Cine mai vine? o intreb eu curioasa.
-Pai Ino, Sai, Kiba, Hanabi si poate Kurenai. Deci, ce zici? ma intreaba ea cu ochi de catelusi.
-Bine, fie. La ce ora si unde ... ? Sunt intrerupta de profesorul care a intrat in clasa.
'La 8' imi sopteste Hinata, iar eu imi continui ziua plictisitoare de scoala ...


Sasuke: Stau relaxat pe scaunul din biroul meu lucrand la teancul de hartii in timp ce imi savurez cafeaua. Ma las pe spate, imi dau cu mana prin parul ca abanosul si ma hotarasc sa il sun pe Naruto, unde naiba umbla prostul asta?
-Alo? imi raspunde imediat.
-Ti-am zis sa imi aduci cateva fetite, am chef de distractie. Ce se mai aude de Itachi?
-Tocmai ce veneam cu ele spre tine. Vorbim cand ajung. imi spune rapid
Ii inchid si ma ridic de pe scaun, eram imbracat intr-o pereche de pantaloni sport si un tricou albastru. Merg in living unde Nana, femeia care m-a crescut, imi aduce micul dejun. Ii zambesc si incep sa mananc gandindu-ma la Haruno si la o solutie prin care sa imi recapat banii.
Sunt intrerupt de Naruto care intra pe usa cu trei fete dupa el, le fac semn celor trei sa urce sus, iar ele se conformeaza.
-Altele mai frumoase nu ai gasit? Ti-am zis ca nu mai am pungi sa le pus pe fata. ii zic lui Naruto plictisit.
-A fost tot ce am gasit. imi zice el amuzat
-Deci? Doua subiecte, Itachi si Haruno.
-Itachi a fugit in Cipru, ti-am zis sa nu mai fi asa dur cu el, stii cat de greu l-am convins data trecuta sa se intoarca. Si Haruno, nu da nici un semn, cred ca spera sa scape. zice el, iar eu pufnesc amuzat.
-Pe Itachi lasa-l acolo, nu vreau sa-l mai vad pe aici, iar pe Haruno vreau sa-l lovim unde-l doare mai tare.
-Are o fata, Sakura, o bunaciune de 18 ani ...
-Adu-mi-o ! ma rastesc la el
-Cum sa ...?
-Nu ma intereseaza, il intrerup. Pana diseara sa o am aici. Acum pleaca.
Da din cap si iese pe usa oftand. Termin de mancar si urc scarile indreptandu-ma spre fetele care ma asteapta.
Va fi o zi lunga ...]]>
Chapter 1 :

Sakura: Bip! Bip! A inceput telefonul meu sa sune anuntandu-ma ca a venit dimineata si e timpul se merg la liceu. Imi iau telefonul in mana si opresc soneria, oftez lung si buimacita de somn ma ridic din pat. Merg grabita la baie unde imi respect programul din fiecare dimineata ... 'Oare in ce sa ma imbrac?' ma gandesc in timp ce imi aranjez parul lung si roz. Ma intorc in camera si imi iau o pereche de blugi skinny de culoare neagra si o bluza pana in talie visinie. Cobor repede scarile, in drumul meu spre usa imi aud parintii in living cum vorbesc despre bani, mi s-a parut ca aud cuvantul datorie, dar sper ca mi s-a parut, nu dau importanta si ajung in dreptul usii unde imi iau niste tenisi in picioare, imi iau si o geaca de piele, imi pun rucsacul pe umar si ies pe usa. La capatul aleii ma astepta soferul care imi deschide portiera si eu urc in masina. Porneste spre scoala, iar eu priveam ganditoare pe geam. Nu intelegeam despre ce datorie era vorba, adica tata incheiase niste afaceri profitabile in ultimul timp, iar noi ne permiteam orice ... las capul pe geam si din ochii mei de culoare cerului imi curg cateva lacrimi, sper ca nu s-a bagat tata intr-o prostie, ma gandesc serios sa devin manager, nu as putea sa traiesc fara luxul de acum.
Observ ca am ajuns la scoala, ma dau jos din masina, ii zambesc soferului si ii spun ca il astept ca de obicei. Porneste in tromba si eu ma indrept spre intrare. Ajung in clasa si imi salut colegii, ma asez in banca, iar Hinata vine la mine, era imbracata in niste blugi maro cu o bluza ce ii scotea in evidenta sanii voluminosi.
-Sakura, ce ai zice de o iesire in club in seara asta? ma intreaba pe un ton entuziasmat.
-Nu stiu ce sa zic, inca nu m-am apucat de invatat pentru bac si nu prea mai e timp. Cine mai vine? o intreb eu curioasa.
-Pai Ino, Sai, Kiba, Hanabi si poate Kurenai. Deci, ce zici? ma intreaba ea cu ochi de catelusi.
-Bine, fie. La ce ora si unde ... ? Sunt intrerupta de profesorul care a intrat in clasa.
'La 8' imi sopteste Hinata, iar eu imi continui ziua plictisitoare de scoala ...


Sasuke: Stau relaxat pe scaunul din biroul meu lucrand la teancul de hartii in timp ce imi savurez cafeaua. Ma las pe spate, imi dau cu mana prin parul ca abanosul si ma hotarasc sa il sun pe Naruto, unde naiba umbla prostul asta?
-Alo? imi raspunde imediat.
-Ti-am zis sa imi aduci cateva fetite, am chef de distractie. Ce se mai aude de Itachi?
-Tocmai ce veneam cu ele spre tine. Vorbim cand ajung. imi spune rapid
Ii inchid si ma ridic de pe scaun, eram imbracat intr-o pereche de pantaloni sport si un tricou albastru. Merg in living unde Nana, femeia care m-a crescut, imi aduce micul dejun. Ii zambesc si incep sa mananc gandindu-ma la Haruno si la o solutie prin care sa imi recapat banii.
Sunt intrerupt de Naruto care intra pe usa cu trei fete dupa el, le fac semn celor trei sa urce sus, iar ele se conformeaza.
-Altele mai frumoase nu ai gasit? Ti-am zis ca nu mai am pungi sa le pus pe fata. ii zic lui Naruto plictisit.
-A fost tot ce am gasit. imi zice el amuzat
-Deci? Doua subiecte, Itachi si Haruno.
-Itachi a fugit in Cipru, ti-am zis sa nu mai fi asa dur cu el, stii cat de greu l-am convins data trecuta sa se intoarca. Si Haruno, nu da nici un semn, cred ca spera sa scape. zice el, iar eu pufnesc amuzat.
-Pe Itachi lasa-l acolo, nu vreau sa-l mai vad pe aici, iar pe Haruno vreau sa-l lovim unde-l doare mai tare.
-Are o fata, Sakura, o bunaciune de 18 ani ...
-Adu-mi-o ! ma rastesc la el
-Cum sa ...?
-Nu ma intereseaza, il intrerup. Pana diseara sa o am aici. Acum pleaca.
Da din cap si iese pe usa oftand. Termin de mancar si urc scarile indreptandu-ma spre fetele care ma asteapta.
Va fi o zi lunga ...]]> <![CDATA[Domnita]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Domnita Tue, 20 Dec 2016 11:13:43 +0000 LeMeow]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Domnita Mi-a fost destul de greu sa ma decid asupra a ce fic sa postez din colectia mea vasta, insa pana la urma m-am hotarat sa postez ceva cu tenta medievala. Sper doar sa fie pe gustul cititorilor.
Am pus prefixul [+18] doar din cauza ca mai am unele scene care implica raporturi sexuale. Voi pune un anunt inaintea fiecarei parti in care vor apara astfel de scene.
Povestea va urmari, in principal, viata unei tinere printese al carei destin este influentat de pacatele parintilor si stramosilor ei si a mamei sale, regina Bufnita, obigata de soarta sa indure pentitente pentru pacatele sale.

Vicii

Era a treia noapte la rand cand tanarul scutier, Pelin, auzea suierat de sageti spargand linistea mortuara din spatele armurariei. In ultima perioada, sesizase ca tot mai multe sageti lipseau, erau rupte, reparate sau mutate. Fratele sau mai mare, cavaler de ordin inalt, ii spusese ca niciunul dintre soldatii supusi lui nu se atinsesera nici macar de o pana din coada unei sageti din armuraria pe care era insarcinat sa o pazeasca.

S-a ridicat din pat grabit si a sarit pe geamul dinspre armurarie inbarbatat de teama de a nu fi pedepsit de rege pentru neglijenta sa, insa nu a vazut decat o silueta zvelta alergand prin noapte printre copaci spre grajduri si de acolo spre castel. A incercat sa urmareasca umbra, insa era multa prea agila si se strecura mult prea usor ca sa aiba vreo sansa, iar el era mult prea neindemanatic. aproape ca a avut un atac de cord cand fratele sau, cavalerul, i-a aparut din senin in fata. Primul sau impuls a fost de a-si suspecta fratele ca fiind umbra, insa si-a dat seama ca diferenta dintre fratele sau si umbra era mult prea mare ca acest lucru sa fie posibil.

-Ai pierdut ceva, fratioare? Si-a intrebat Victor, cavalerul, fratele mai mic.

Baiatul blond s-a indepartat de fratele sau care era vizibil mult mai masiv ca el fara sa ii raspunda la intrebare. Era plin de frustrare si invidie de fiecare data cand isi vedea fratele. Il ura peste succesul de care se bucura. Avea dreptul sa ia masa cu insusi regele, cu printesele, regina nu se impotrivea prezentei lui in jurul fiicelor sale, era cunoscut ca cel mai iscusit dintre cavalerii din regat. Dupa ce si-a privit fratiorul retragandu-se plin de umilinta, Victor a mers cativa pasi mai in fata si a fluierat scurt. Pelin s-a intors brusc si a vazut umbra sarindu-i in brate fratelui. A vrut sa se intoarca si sa afle cine era umbra, insa privindu-si fratele cu cata grija strangea umbra femeii in brate, si-a continuat drumul. Ii era teama sa se bage intre fratele sau si ceva ce el isi dorea sau ii apartine, desi fratele lui nu fusese niciodata dur cu el, nu il lovise niciodata si nu ii vorbise niciodata urat. I-a fost intotdeuna peste putinsa sa isi intreaca fratele in orice fel de intrecere de forta, precizie, viteza sau inteligenta.

Intors in armurarie, nu reusea sa isi gasea linistea in pat gandindu-se la trupul umbrei care se mula pe trupul fratelui sau cand i-a sarit in brate. Ii parea atat de cunoscuta, insa nu isi putea da seama fiica carui ingrijitor de la curte era, dar parca nu era trupul unei simple taranci, avea ceva din gratia unei nobile.
Victor saruta cu sete buzele umbrei din jurul lui. Umbra isi strangea copsele in jurul taliei lui si il saruta cu aceeasi sete. Latratul unei caine a facut umbra sa se desprinda de trupul cavalerului si sa fuga ascunsa in umbre de lumina lunii spre castel. S-a catarat pe tulpiele subtiri ale plantelor care imbracau piatra rece a castelului si s-a pierdut pe coridoarele ca un labirint.

Fiica mijlocie a regelui se plimba parca plutind pe coridoarele din castel cand si-a auzit una dintre surori tusind si vomitand. A mers cu pasi alerti si silentosi spre incaperea surorii sale, unde a gasit-o pe aceasta stand aplecata asupra ligheanului cu apa care era plin de sange si voma. A luat o carpa curate si a inmuiat-o intr-un vas cu apa si a inceput sa isi curete sora mai mare pe fata. Bause iarasi sange de la vreo sclava sau de la vreun baiat care prbabil o lasae insarcinata iarasi. Credea ca daca se imbaiaza in sange si/sau bea sange va avea parte de tineretea vesnica, insa de mult ori nu facea decat sa isi faca rau vomitand numai cheaguri de sange.

Irma a luat-o de langa ligheanul de metal in care vomitase si a intins-o pe pat si a inceput sa ii curete fruntea de sudoare si voma intinsa din colturile gurii pe obraji si buze. Victoria o privea cu ochii blajini ca ai unei cateluse lovite parca implorand-o sa fie blanda cu ea si sa nu ii faca rau.

-Daca mama o sa afle ca iarasi te prostesti, Victoria, se va mania pe tine foarte tare. I-a soptit Miruna, sora lor cea mai mica, intrand cu grija prin usa intredeschisa. Va fi foc, iarasi.

-Ca tu oi fi mai breaza! S-a rastit Victoria la ea ridicandu-se si luandu-i din mana carpa Irmei. Afara amandoua!

Miruna s-a furisat repede pe usa afara si a strigat in urma ei:

-Ai noroc ca nu esti mai frumoasa ca mine!

Irma si-a privit cu tristete sora anemica si a strigat ca sa o poata auzi si Miruna care iesise:

-Nebunia voastra o sa va omoare!

-Ai noroc ca esti stearpa, Irma! Altfel te dadea de mult mama afara!

-Bastarzii tai ii ascunde destul de bine! A strigat de pe coridor.
]]> Mi-a fost destul de greu sa ma decid asupra a ce fic sa postez din colectia mea vasta, insa pana la urma m-am hotarat sa postez ceva cu tenta medievala. Sper doar sa fie pe gustul cititorilor.
Am pus prefixul [+18] doar din cauza ca mai am unele scene care implica raporturi sexuale. Voi pune un anunt inaintea fiecarei parti in care vor apara astfel de scene.
Povestea va urmari, in principal, viata unei tinere printese al carei destin este influentat de pacatele parintilor si stramosilor ei si a mamei sale, regina Bufnita, obigata de soarta sa indure pentitente pentru pacatele sale.

Vicii

Era a treia noapte la rand cand tanarul scutier, Pelin, auzea suierat de sageti spargand linistea mortuara din spatele armurariei. In ultima perioada, sesizase ca tot mai multe sageti lipseau, erau rupte, reparate sau mutate. Fratele sau mai mare, cavaler de ordin inalt, ii spusese ca niciunul dintre soldatii supusi lui nu se atinsesera nici macar de o pana din coada unei sageti din armuraria pe care era insarcinat sa o pazeasca.

S-a ridicat din pat grabit si a sarit pe geamul dinspre armurarie inbarbatat de teama de a nu fi pedepsit de rege pentru neglijenta sa, insa nu a vazut decat o silueta zvelta alergand prin noapte printre copaci spre grajduri si de acolo spre castel. A incercat sa urmareasca umbra, insa era multa prea agila si se strecura mult prea usor ca sa aiba vreo sansa, iar el era mult prea neindemanatic. aproape ca a avut un atac de cord cand fratele sau, cavalerul, i-a aparut din senin in fata. Primul sau impuls a fost de a-si suspecta fratele ca fiind umbra, insa si-a dat seama ca diferenta dintre fratele sau si umbra era mult prea mare ca acest lucru sa fie posibil.

-Ai pierdut ceva, fratioare? Si-a intrebat Victor, cavalerul, fratele mai mic.

Baiatul blond s-a indepartat de fratele sau care era vizibil mult mai masiv ca el fara sa ii raspunda la intrebare. Era plin de frustrare si invidie de fiecare data cand isi vedea fratele. Il ura peste succesul de care se bucura. Avea dreptul sa ia masa cu insusi regele, cu printesele, regina nu se impotrivea prezentei lui in jurul fiicelor sale, era cunoscut ca cel mai iscusit dintre cavalerii din regat. Dupa ce si-a privit fratiorul retragandu-se plin de umilinta, Victor a mers cativa pasi mai in fata si a fluierat scurt. Pelin s-a intors brusc si a vazut umbra sarindu-i in brate fratelui. A vrut sa se intoarca si sa afle cine era umbra, insa privindu-si fratele cu cata grija strangea umbra femeii in brate, si-a continuat drumul. Ii era teama sa se bage intre fratele sau si ceva ce el isi dorea sau ii apartine, desi fratele lui nu fusese niciodata dur cu el, nu il lovise niciodata si nu ii vorbise niciodata urat. I-a fost intotdeuna peste putinsa sa isi intreaca fratele in orice fel de intrecere de forta, precizie, viteza sau inteligenta.

Intors in armurarie, nu reusea sa isi gasea linistea in pat gandindu-se la trupul umbrei care se mula pe trupul fratelui sau cand i-a sarit in brate. Ii parea atat de cunoscuta, insa nu isi putea da seama fiica carui ingrijitor de la curte era, dar parca nu era trupul unei simple taranci, avea ceva din gratia unei nobile.
Victor saruta cu sete buzele umbrei din jurul lui. Umbra isi strangea copsele in jurul taliei lui si il saruta cu aceeasi sete. Latratul unei caine a facut umbra sa se desprinda de trupul cavalerului si sa fuga ascunsa in umbre de lumina lunii spre castel. S-a catarat pe tulpiele subtiri ale plantelor care imbracau piatra rece a castelului si s-a pierdut pe coridoarele ca un labirint.

Fiica mijlocie a regelui se plimba parca plutind pe coridoarele din castel cand si-a auzit una dintre surori tusind si vomitand. A mers cu pasi alerti si silentosi spre incaperea surorii sale, unde a gasit-o pe aceasta stand aplecata asupra ligheanului cu apa care era plin de sange si voma. A luat o carpa curate si a inmuiat-o intr-un vas cu apa si a inceput sa isi curete sora mai mare pe fata. Bause iarasi sange de la vreo sclava sau de la vreun baiat care prbabil o lasae insarcinata iarasi. Credea ca daca se imbaiaza in sange si/sau bea sange va avea parte de tineretea vesnica, insa de mult ori nu facea decat sa isi faca rau vomitand numai cheaguri de sange.

Irma a luat-o de langa ligheanul de metal in care vomitase si a intins-o pe pat si a inceput sa ii curete fruntea de sudoare si voma intinsa din colturile gurii pe obraji si buze. Victoria o privea cu ochii blajini ca ai unei cateluse lovite parca implorand-o sa fie blanda cu ea si sa nu ii faca rau.

-Daca mama o sa afle ca iarasi te prostesti, Victoria, se va mania pe tine foarte tare. I-a soptit Miruna, sora lor cea mai mica, intrand cu grija prin usa intredeschisa. Va fi foc, iarasi.

-Ca tu oi fi mai breaza! S-a rastit Victoria la ea ridicandu-se si luandu-i din mana carpa Irmei. Afara amandoua!

Miruna s-a furisat repede pe usa afara si a strigat in urma ei:

-Ai noroc ca nu esti mai frumoasa ca mine!

Irma si-a privit cu tristete sora anemica si a strigat ca sa o poata auzi si Miruna care iesise:

-Nebunia voastra o sa va omoare!

-Ai noroc ca esti stearpa, Irma! Altfel te dadea de mult mama afara!

-Bastarzii tai ii ascunde destul de bine! A strigat de pe coridor.
]]> <![CDATA[Madness]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Madness Mon, 01 Aug 2016 19:03:34 +0000 milu_hinata]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Madness Hello guys! Nu am mai scris un fic de un car de ani si regret sincer ca nu le-am mai continuat pe celelalte.Nu promit nimic,dar poooate si sper sa ma tin de asta. Anyway astept pareri. :) Va pot spune de la inceput ca nu o sa fie totul lapte si miere ( ceea e destul de evident tinand cont ca actiunea are loc intr-un spital de nebuni). Incerc sa scriu ceva putin mai diferit fata de ceea ce scriam eu asa ca lucrurile pe aici o sa fie putin dure. Bineinteles o sa fie si momente dragute.Hope you like it.

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=QQi_8GUmCHg


1.Oglinda Sparta

[align=left]Timpul pare ca sta in loc aici. Secundele devin zile cand esti inchis intre patru pereti albi. La izolare. Chiar daca la inceput tipi, te agiti, bati cu pumnii in usa, te izbesti de pereti, nimeni nu te ajuta. Nimanui nu ii pasa. Tacerea cantareste greu si doare intr-o camera infinita, atemporala. Sa te retragi intr-un colt al camerei imi parea inutil pana cand m-am trezit si eu in acelasi loc, ghemuit, in speranta ca voi iesi inainte sa imi pierd complet mintile. Nebuni. Aici toti sunt nebuni. Poate nu din prima zi, poate nu toti, dar in final toti ajungem niste carcase goale, parasite de orice sentiment sau amintire. Pentru cei sanatosi mintal, adusi cu forta, la fel de mine de altfel, e mai rau. Nebunia e contagioasa si realizezi ca e mai usor sa fii ticnit decat rational. Cand esti readus in salon, ignori tot ce e in jurul tau: barbatul masiv care refuza sa isi ia pastilele si trebuie sedat in fiecare dupa-amiaza, femeia care tipa dupa sotul ei inexistent si pe care il gaseste in cele din urma "fictiv" langa masa de la fereastra sau tanarul care si-a omorat familia pentru ca...cine stie de ce. Singurul lucru care iti ramane de facut e sa fugi, sa te ascunzi intr-un labirint creat cu suferintele si durerile tale. Pana sa realizezi ce ai construit nu ai sa mai poti iesi. Labirintul gandurilor sau sertarul cu resturi. Resturi: amintiri, vise, franturi, imagini.
Urmezi un drum ce se ingusteaza cu fiecare pas, iar in stanga si in dreapta sunt hauri ce duc spre neant. In fata apare un pod vechi de lemn, putrezit. Subconstient. In jos,inconstient. In spate, nebunie. Am trecut doua poduri si gasesc drumul din ce in ce mai greu. Nu vreau sa il mai gasesc. Nu vreau sa mai aud durerea din strigatele lor, nu vreau sa imi mai simt mana amortita de la injectii sau gustul amar de la terciul servit in fiecare zi ca mancare. Dar cu cat alerg mai mult, cu cat fug mai departe, cu fiecare pod pe care il trec gandurile mele se pierd, se topesc si continua sa arda mocnit , undeva in subteran fara sa reusesc insa sa le constientizez. Ma pierd si ma gasesc in acelasi timp. Cu fiecare prag trecut vad si inteleg mai mult, dar nu reusesc sa aduc inapoi in constient nimic nou.
Am fost pe punctul de a renunta la aceasta pustie intoarcere spre realitate, care ma distruge si ma inspaimanta . Ironic. Eu eram cel care distrugea si acum eu sunt cel distrus. Cred??ncep sa deosebesc tot mai greu realitatea de dorinte. Cine am fost inainte sa fiu internat? Nu stiu sigur. Chiar am avut putere? Asa imi place sa cred. Poate chiar asta e motivul pentru care sunt aici. Puterea inebuneste oamenii...si totusi eu nu sunt nebun. Dar nu toti nebunii cred asta? Glume proaste. Pastilele ma fac sa ma indoiesc si de propria-mi existenta. Fosta existenta...Cred ca eram un barbat bogat. Influent. Atragator. Cu toate ca nu avem o oglinda, imi simt parul lung prins intr-o coada la spate. Odata negru, acum e gri, pe alocuri chiar alb. Am cearcane atat de adanci, iar obrajii sunt zgariati. M-am taiat singur? Un alt pacient? Nu stiu. Nu mai conteaza. Sunt ca o oglinda sparta, iar cioburile s-au pierdut,ratacit, unele chiar au fost ditruse. Si toate intr-o singura noapte..Acum imi amintesc..
-Timpul pentru medicamente!
Ma numesc Sasuke.]]> Hello guys! Nu am mai scris un fic de un car de ani si regret sincer ca nu le-am mai continuat pe celelalte.Nu promit nimic,dar poooate si sper sa ma tin de asta. Anyway astept pareri. :) Va pot spune de la inceput ca nu o sa fie totul lapte si miere ( ceea e destul de evident tinand cont ca actiunea are loc intr-un spital de nebuni). Incerc sa scriu ceva putin mai diferit fata de ceea ce scriam eu asa ca lucrurile pe aici o sa fie putin dure. Bineinteles o sa fie si momente dragute.Hope you like it.

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=QQi_8GUmCHg


1.Oglinda Sparta

[align=left]Timpul pare ca sta in loc aici. Secundele devin zile cand esti inchis intre patru pereti albi. La izolare. Chiar daca la inceput tipi, te agiti, bati cu pumnii in usa, te izbesti de pereti, nimeni nu te ajuta. Nimanui nu ii pasa. Tacerea cantareste greu si doare intr-o camera infinita, atemporala. Sa te retragi intr-un colt al camerei imi parea inutil pana cand m-am trezit si eu in acelasi loc, ghemuit, in speranta ca voi iesi inainte sa imi pierd complet mintile. Nebuni. Aici toti sunt nebuni. Poate nu din prima zi, poate nu toti, dar in final toti ajungem niste carcase goale, parasite de orice sentiment sau amintire. Pentru cei sanatosi mintal, adusi cu forta, la fel de mine de altfel, e mai rau. Nebunia e contagioasa si realizezi ca e mai usor sa fii ticnit decat rational. Cand esti readus in salon, ignori tot ce e in jurul tau: barbatul masiv care refuza sa isi ia pastilele si trebuie sedat in fiecare dupa-amiaza, femeia care tipa dupa sotul ei inexistent si pe care il gaseste in cele din urma "fictiv" langa masa de la fereastra sau tanarul care si-a omorat familia pentru ca...cine stie de ce. Singurul lucru care iti ramane de facut e sa fugi, sa te ascunzi intr-un labirint creat cu suferintele si durerile tale. Pana sa realizezi ce ai construit nu ai sa mai poti iesi. Labirintul gandurilor sau sertarul cu resturi. Resturi: amintiri, vise, franturi, imagini.
Urmezi un drum ce se ingusteaza cu fiecare pas, iar in stanga si in dreapta sunt hauri ce duc spre neant. In fata apare un pod vechi de lemn, putrezit. Subconstient. In jos,inconstient. In spate, nebunie. Am trecut doua poduri si gasesc drumul din ce in ce mai greu. Nu vreau sa il mai gasesc. Nu vreau sa mai aud durerea din strigatele lor, nu vreau sa imi mai simt mana amortita de la injectii sau gustul amar de la terciul servit in fiecare zi ca mancare. Dar cu cat alerg mai mult, cu cat fug mai departe, cu fiecare pod pe care il trec gandurile mele se pierd, se topesc si continua sa arda mocnit , undeva in subteran fara sa reusesc insa sa le constientizez. Ma pierd si ma gasesc in acelasi timp. Cu fiecare prag trecut vad si inteleg mai mult, dar nu reusesc sa aduc inapoi in constient nimic nou.
Am fost pe punctul de a renunta la aceasta pustie intoarcere spre realitate, care ma distruge si ma inspaimanta . Ironic. Eu eram cel care distrugea si acum eu sunt cel distrus. Cred??ncep sa deosebesc tot mai greu realitatea de dorinte. Cine am fost inainte sa fiu internat? Nu stiu sigur. Chiar am avut putere? Asa imi place sa cred. Poate chiar asta e motivul pentru care sunt aici. Puterea inebuneste oamenii...si totusi eu nu sunt nebun. Dar nu toti nebunii cred asta? Glume proaste. Pastilele ma fac sa ma indoiesc si de propria-mi existenta. Fosta existenta...Cred ca eram un barbat bogat. Influent. Atragator. Cu toate ca nu avem o oglinda, imi simt parul lung prins intr-o coada la spate. Odata negru, acum e gri, pe alocuri chiar alb. Am cearcane atat de adanci, iar obrajii sunt zgariati. M-am taiat singur? Un alt pacient? Nu stiu. Nu mai conteaza. Sunt ca o oglinda sparta, iar cioburile s-au pierdut,ratacit, unele chiar au fost ditruse. Si toate intr-o singura noapte..Acum imi amintesc..
-Timpul pentru medicamente!
Ma numesc Sasuke.]]> <![CDATA[Eros]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Eros Sat, 09 Jul 2016 16:06:34 +0000 Addeh]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Eros Lectura placuta!


Prolog

In ciuda fiorilor reci, a batailor zgomotoase ale inimii ce rasunau in incapere si a mainilor tremurande si lasate liber pe langa corp, ma simteam coplesita de atat de multe senzatii incat le pierdusem numarul. Ii simteam mangaierea blanda asupra chipului, trecandu-si apoi degetele grabit printre firele de par maroniu, lasand parca dare transparente de ceea ce numesc "viata". Acest barbat ma facea sa abandonez orice farama de rationalitate, eram pregatita sa suprim fraiele care ma tineau parca ancorata in prezent, aproape sa cad intr-un somn profund, apoi sa ma las stransa la piept si sa ii inspir caldura. Il voiam, recunosc. Si cu toate acestea, stiam cat este de gresit; numai gandul la el ar fi trebuit sa-mi fie interzis, imposibil sa ii conturez fata in gand, insa era acolo, asteptand sa renunt si sa ma vada intr-un stadiu deplorabil, zambind mai tarziu neputintei mele.

Greutatea sa imi apasa corpul, buzele-mi vinetii abia asteptau sa simta moliciunea buzelor lui, tanjeam dupa atingerea sa in locurile in care am fost atinsa si sarutata de nenumarate ori - in vise, adesea. Ma intrebam daca si acesta tot un vis este, iar daca in dimineata urmatoare o sa ma trezesc transpirata, cu parul ciufulit si respiratia sacadata, exact asa cum se tot intampla de zile sau saptamani intregi, nici nu mai stiu. Totusi, ceva era bizar; ma simteam mult prea bine in acele asternuturi, cu gura intredeschisa si ochii oarecum inchisi. Il zaream din cand in cand pe sub gene; desi nu era foarte clar, ii puteam observa forma fetei, un maxilar puternic si accentuat, dur parca din cauza barbei nu foarte mare, o pereche de ochi patrunzatori, adanci, umpluti de o un albastru al marii intunecat si o gura dornica de a fi sarutata in miez de noapte. Era inalt, intimidant pot spune, dar nu era genul de barbat plin de muschi, ci pur si simplu...atletic, cu un fizic frumos. Ah, sunt sigura ca daca ar pocni din degete, toate femeile si fetele i-ar pica la picioare, submisive si pline de dorinta si de extaz. Si-atunci, ce ar putea vrea de la mine un om ca el? Pare ca nu ii lipseste nimic.

O clipa mai tarziu, subit, si-a lasat degetele sa-mi exploreze pielea, strangand in calea lor umerii, sanii-mi multumiti de atentia primita, si tot mai jos. Printre fasiile de lumina l-am vazut ingenunchiind la marginea patului, tragandu-ma usor mai aproape de el, poate pentru a avea mai mult acces. Nu am avut timp sa inteleg ce se intampla, caci fiecare mangaiere imi trimitea fiori pe sira spinarii, ma facea sa vreau mai mult si mai mult. Imi asternea sarutari de-a lungul abdomenului, chinuitor de incet. Apoi, la fel de grozav, si-a apropiat gura de coapsele mele, ridicandu-le si despartindu-le grav. Respiratia sa ma facea sa ma misc neincetat, sa-mi arcuiesc spatele pe suprafata fina, parca implorandu-l sa continue, ceea ce a si facut. Ii simteam limba lasand dare de saliva in urma, urcand pana aproape de sex. Pentru o clipa am uitat sa mai respir, ma blocasem si asteptam urmatoarea miscare, si aparent, la fel si el pentru ca mi-a zambit amuzat. Stia ce vreau si voia sa ma vada implorandu-l, cersindu-i afectiunea ca o fetita derutata. Dregandu-mi glasul, abia am scos un "te rog", refuzand sa il privesc; eram sigura ca o sa fiu intalnita de satisfactia sa evidenta.

-"Te rog?" Ce anume? era intrebator si pueril. Fir-ar el sa fie! Aproape ca ii auzeam ranjetul. Avea o voce adanca, ma cutremura din toate punctele de vedere si nu parea deloc genul de om rabdator, cu atat mai putin bland dupa felul in care imi tinea strans fesele la nivelul fetei lui.

-Te rog... uh, conti-, ah!

Am fost intrerupta de o caldura acolo jos, o umezeala aparte care imi trimitea corpul intr-o stare de euforie. Am fost strapunsa de un val enorm de placere; nu m-am mai obosit sa imi opresc gemetele. Mi-am deschis ochii larg si atunci a fost cand m-am trezit. Inca un vis.]]> Lectura placuta!


Prolog

In ciuda fiorilor reci, a batailor zgomotoase ale inimii ce rasunau in incapere si a mainilor tremurande si lasate liber pe langa corp, ma simteam coplesita de atat de multe senzatii incat le pierdusem numarul. Ii simteam mangaierea blanda asupra chipului, trecandu-si apoi degetele grabit printre firele de par maroniu, lasand parca dare transparente de ceea ce numesc "viata". Acest barbat ma facea sa abandonez orice farama de rationalitate, eram pregatita sa suprim fraiele care ma tineau parca ancorata in prezent, aproape sa cad intr-un somn profund, apoi sa ma las stransa la piept si sa ii inspir caldura. Il voiam, recunosc. Si cu toate acestea, stiam cat este de gresit; numai gandul la el ar fi trebuit sa-mi fie interzis, imposibil sa ii conturez fata in gand, insa era acolo, asteptand sa renunt si sa ma vada intr-un stadiu deplorabil, zambind mai tarziu neputintei mele.

Greutatea sa imi apasa corpul, buzele-mi vinetii abia asteptau sa simta moliciunea buzelor lui, tanjeam dupa atingerea sa in locurile in care am fost atinsa si sarutata de nenumarate ori - in vise, adesea. Ma intrebam daca si acesta tot un vis este, iar daca in dimineata urmatoare o sa ma trezesc transpirata, cu parul ciufulit si respiratia sacadata, exact asa cum se tot intampla de zile sau saptamani intregi, nici nu mai stiu. Totusi, ceva era bizar; ma simteam mult prea bine in acele asternuturi, cu gura intredeschisa si ochii oarecum inchisi. Il zaream din cand in cand pe sub gene; desi nu era foarte clar, ii puteam observa forma fetei, un maxilar puternic si accentuat, dur parca din cauza barbei nu foarte mare, o pereche de ochi patrunzatori, adanci, umpluti de o un albastru al marii intunecat si o gura dornica de a fi sarutata in miez de noapte. Era inalt, intimidant pot spune, dar nu era genul de barbat plin de muschi, ci pur si simplu...atletic, cu un fizic frumos. Ah, sunt sigura ca daca ar pocni din degete, toate femeile si fetele i-ar pica la picioare, submisive si pline de dorinta si de extaz. Si-atunci, ce ar putea vrea de la mine un om ca el? Pare ca nu ii lipseste nimic.

O clipa mai tarziu, subit, si-a lasat degetele sa-mi exploreze pielea, strangand in calea lor umerii, sanii-mi multumiti de atentia primita, si tot mai jos. Printre fasiile de lumina l-am vazut ingenunchiind la marginea patului, tragandu-ma usor mai aproape de el, poate pentru a avea mai mult acces. Nu am avut timp sa inteleg ce se intampla, caci fiecare mangaiere imi trimitea fiori pe sira spinarii, ma facea sa vreau mai mult si mai mult. Imi asternea sarutari de-a lungul abdomenului, chinuitor de incet. Apoi, la fel de grozav, si-a apropiat gura de coapsele mele, ridicandu-le si despartindu-le grav. Respiratia sa ma facea sa ma misc neincetat, sa-mi arcuiesc spatele pe suprafata fina, parca implorandu-l sa continue, ceea ce a si facut. Ii simteam limba lasand dare de saliva in urma, urcand pana aproape de sex. Pentru o clipa am uitat sa mai respir, ma blocasem si asteptam urmatoarea miscare, si aparent, la fel si el pentru ca mi-a zambit amuzat. Stia ce vreau si voia sa ma vada implorandu-l, cersindu-i afectiunea ca o fetita derutata. Dregandu-mi glasul, abia am scos un "te rog", refuzand sa il privesc; eram sigura ca o sa fiu intalnita de satisfactia sa evidenta.

-"Te rog?" Ce anume? era intrebator si pueril. Fir-ar el sa fie! Aproape ca ii auzeam ranjetul. Avea o voce adanca, ma cutremura din toate punctele de vedere si nu parea deloc genul de om rabdator, cu atat mai putin bland dupa felul in care imi tinea strans fesele la nivelul fetei lui.

-Te rog... uh, conti-, ah!

Am fost intrerupta de o caldura acolo jos, o umezeala aparte care imi trimitea corpul intr-o stare de euforie. Am fost strapunsa de un val enorm de placere; nu m-am mai obosit sa imi opresc gemetele. Mi-am deschis ochii larg si atunci a fost cand m-am trezit. Inca un vis.]]> <![CDATA[Amanta perfecta]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Amanta-perfecta Mon, 29 Feb 2016 21:23:04 +0000 Vicky]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Amanta-perfecta



[align=center] Capitolul 1.

Am trecut prin ''campiile'' disperate ale depresiei deja.. poate asta e si motivul pentru care acum pare o nimica toata. Dar de ce ar trebui sa fiu trista? Cu un iubit care seamana mai mult pe o pasare de noapte, hoinarind prin cearsafurile prietenelor mele si o aventura cu un barbat insurat, ar trebui sa ma simt mult mai vinovata... Insa nu pentru ceea ce am facut, ci pentru ca nu am curajul sa fug cat mai departe si sa scap din ghearele viitorului rece ce mi se arata. De ce sunt o lasa? Daca nu imi este frica de consecintele unei despartiri, atunci de ce anume ma ascund?.. Sunt doar o fata de 18 ani, care incearca sa-si gaseasca fericirea, aparent, punand-o pe a altora in pericol.
-Sakura, nu mai sta asa aplecata pe balcon, s-ar putea sa pici, draga mea. Imi sopteste iubitul meu apropiindu-se tot mai mult de mine.
-Ah, Naruto, tu erai, stai linistit. Ai fi fost tu aici sa ma prinzi daca era cazul.
Naruto imi zambi la auzul vorbelor mele, isi flutura putin parul si imi oferi un scurt sarut inainte ca telefonul sa-i sune. Nu am putut auzi cine era sau de ce a plecat asa grabit, insa sincera sa fiu, nici nu sunt prea interesata. Pe zi ce trece, sentimentele mele fata de el dispar... Abia de-mi mai pot aminti cum fusese la inceput. Totul pare asa vag, de parca noi n-am existat niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Ne intorceam unul la altul mai mult din suferinta ce ne-o oferea realitatea, iar iubirea.. nu stiu cum ar putea fi iubire intre doi oameni care nu se pot iubi nici macar pe ei insisi. Cazuta pe ganduri, deodata imi vibra telefonul. Citind mesajul imi aparuse un zambet larg pe fata si nu mai stiam cum sa ies mai repede din casa. Era un mesaj scurt si simplu: ''Vreau sa te vad. Sunt singur, treci pana la mine.'' Sasuke nu obisnuieste sa imi scrie prea des, prefera discutiile fata in fata, din cauza casniciei cu Ino. Ino are 21 de ani, iar Sasuke 23, dupa parerea mea nu se potrivesc si nici nu cred ca se vor potrivi vreodata. Nu judec oamenii, poate doar situatiile. Ea pare o persoana agitata, stapana pe situatie, vrand mereu sa controleze totul. Blonda si cu picioare lungi e greu sa treaca neobservata. O astfel de femeie are nevoie de un barbat asemenea ei. Singura problema e ca nu poate accepta ajutorul celorlalti, desi incearca sa ascunda asta, are o frustrare sufleteasca ce o apasa mai mult decat ar trebui. Studiind psihologia, se poate vedea direct prin ochii ei ca nu e un lider adevarat, e un vanator de recompense, un pirat care tocmai a aterizat pe insula gresita.
Ma imbrac cat mai provocator, ma urc in masina si pornesc incet spre casa lui Sasuke. De data asta nu m-am obosit sa vad daca nu cumva sunt urmarita, sau poate vreun vecin bagacios se gandeste sa stea pe geam.. de data asta, o sa fac doar ce simt. Ajungand in fata casei, Sasuke iese sa imi deschida usa chiar inainte sa apas pe clanta, ma uit surprinsa la el si cu un suras il sarut pe obraz. Imediat dupa ce incuiase usa, ma ia de mana si printr-o miscare rapida ma tranteste de perete. Ma pregateam sa il sarut, insa el doar se uita la mine cu o privire pierduta, parca vazand in mine. Nimeni nu m-a privit cu atata liniste in ochi pana acum. Luandu-ma in brate si ducandu-ma grabit la el in camera, ma arunca pe pat si sare peste mine.
-Ma bucur ca ai venit. murmura Sasuke in timp ce isi lipea usor buzele de gatul meu.
-Cum as putea sa te refuz, cand stiu cat de mult ma vrei. Ii soptesc eu schitand un zambet pe fata. Atunci el se lasa brutal pe mine si imi trase ciorapii pana ii rupse.
-Taci fraier-o, stim amandoi ca doar incerci sa pari fara sentimente, cand esti topita dupa mine.
Cu asta Sasuke stricase totul, pentru ca avea dreptate. Atunci si acolo am realizat ca asta am facut in toti acesti ani. Am fugit de sentimente, am fugit de responsabilitati, am fugit de iubire.. doar ca acum sa ma prinda si sa imi arate ca si cei mai buni innotatori pot fii mancati de rechini. Era oare el rechinul meu? Iar daca ar fi asa.. de ce ma las muscata si imi si place pe langa?..
Noaptea mea de dragoste cu Sasuke se termina, era timpul sa plec inainte ca Ino sa ajunga acasa.
-Am o idee, ce-ar fi sa plecam undeva departe, doar noi. Imi spuse Sasuke cu o privire de om nebun pe fata.
-Haha, nu ai fi in stare sa faci asta! Mai ales ca nu o poti lasa pe Ino de izbeliste.
-Nu ma cunosti Sakura, nu stii de ce sunt capabil sa fac pentru ce iubesc.
-Poftim?.. Tocmai mi-ai zis ca ma iubesti?.. spunand astea asteptand un raspuns din partea lui, primisem doar un zambet larg.
-Cum ai vrea sa fug cu tine cand nu esti in stare nici sa-mi raspunzi la intrebare?! Zic eu destul de incruntata.
-Draga mea, Sakura, stii care e diferenta dintre noi doi?
-Nu, dragul meu Sasuke, care este?
-Eu intodeauna zambesc cand te privesc. Imi zice el pe un ton calm, iar apoi sarutandu-ma lung pe buze.
Ar fii fost cel mai frumos moment de care puteam sa-mi amintesc.. pana cand ne-am intors amandoi spre usa, iar Ino era acolo cu un pistol in mana, privindu-ne de ceva vreme...]]>



[align=center] Capitolul 1.

Am trecut prin ''campiile'' disperate ale depresiei deja.. poate asta e si motivul pentru care acum pare o nimica toata. Dar de ce ar trebui sa fiu trista? Cu un iubit care seamana mai mult pe o pasare de noapte, hoinarind prin cearsafurile prietenelor mele si o aventura cu un barbat insurat, ar trebui sa ma simt mult mai vinovata... Insa nu pentru ceea ce am facut, ci pentru ca nu am curajul sa fug cat mai departe si sa scap din ghearele viitorului rece ce mi se arata. De ce sunt o lasa? Daca nu imi este frica de consecintele unei despartiri, atunci de ce anume ma ascund?.. Sunt doar o fata de 18 ani, care incearca sa-si gaseasca fericirea, aparent, punand-o pe a altora in pericol.
-Sakura, nu mai sta asa aplecata pe balcon, s-ar putea sa pici, draga mea. Imi sopteste iubitul meu apropiindu-se tot mai mult de mine.
-Ah, Naruto, tu erai, stai linistit. Ai fi fost tu aici sa ma prinzi daca era cazul.
Naruto imi zambi la auzul vorbelor mele, isi flutura putin parul si imi oferi un scurt sarut inainte ca telefonul sa-i sune. Nu am putut auzi cine era sau de ce a plecat asa grabit, insa sincera sa fiu, nici nu sunt prea interesata. Pe zi ce trece, sentimentele mele fata de el dispar... Abia de-mi mai pot aminti cum fusese la inceput. Totul pare asa vag, de parca noi n-am existat niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Ne intorceam unul la altul mai mult din suferinta ce ne-o oferea realitatea, iar iubirea.. nu stiu cum ar putea fi iubire intre doi oameni care nu se pot iubi nici macar pe ei insisi. Cazuta pe ganduri, deodata imi vibra telefonul. Citind mesajul imi aparuse un zambet larg pe fata si nu mai stiam cum sa ies mai repede din casa. Era un mesaj scurt si simplu: ''Vreau sa te vad. Sunt singur, treci pana la mine.'' Sasuke nu obisnuieste sa imi scrie prea des, prefera discutiile fata in fata, din cauza casniciei cu Ino. Ino are 21 de ani, iar Sasuke 23, dupa parerea mea nu se potrivesc si nici nu cred ca se vor potrivi vreodata. Nu judec oamenii, poate doar situatiile. Ea pare o persoana agitata, stapana pe situatie, vrand mereu sa controleze totul. Blonda si cu picioare lungi e greu sa treaca neobservata. O astfel de femeie are nevoie de un barbat asemenea ei. Singura problema e ca nu poate accepta ajutorul celorlalti, desi incearca sa ascunda asta, are o frustrare sufleteasca ce o apasa mai mult decat ar trebui. Studiind psihologia, se poate vedea direct prin ochii ei ca nu e un lider adevarat, e un vanator de recompense, un pirat care tocmai a aterizat pe insula gresita.
Ma imbrac cat mai provocator, ma urc in masina si pornesc incet spre casa lui Sasuke. De data asta nu m-am obosit sa vad daca nu cumva sunt urmarita, sau poate vreun vecin bagacios se gandeste sa stea pe geam.. de data asta, o sa fac doar ce simt. Ajungand in fata casei, Sasuke iese sa imi deschida usa chiar inainte sa apas pe clanta, ma uit surprinsa la el si cu un suras il sarut pe obraz. Imediat dupa ce incuiase usa, ma ia de mana si printr-o miscare rapida ma tranteste de perete. Ma pregateam sa il sarut, insa el doar se uita la mine cu o privire pierduta, parca vazand in mine. Nimeni nu m-a privit cu atata liniste in ochi pana acum. Luandu-ma in brate si ducandu-ma grabit la el in camera, ma arunca pe pat si sare peste mine.
-Ma bucur ca ai venit. murmura Sasuke in timp ce isi lipea usor buzele de gatul meu.
-Cum as putea sa te refuz, cand stiu cat de mult ma vrei. Ii soptesc eu schitand un zambet pe fata. Atunci el se lasa brutal pe mine si imi trase ciorapii pana ii rupse.
-Taci fraier-o, stim amandoi ca doar incerci sa pari fara sentimente, cand esti topita dupa mine.
Cu asta Sasuke stricase totul, pentru ca avea dreptate. Atunci si acolo am realizat ca asta am facut in toti acesti ani. Am fugit de sentimente, am fugit de responsabilitati, am fugit de iubire.. doar ca acum sa ma prinda si sa imi arate ca si cei mai buni innotatori pot fii mancati de rechini. Era oare el rechinul meu? Iar daca ar fi asa.. de ce ma las muscata si imi si place pe langa?..
Noaptea mea de dragoste cu Sasuke se termina, era timpul sa plec inainte ca Ino sa ajunga acasa.
-Am o idee, ce-ar fi sa plecam undeva departe, doar noi. Imi spuse Sasuke cu o privire de om nebun pe fata.
-Haha, nu ai fi in stare sa faci asta! Mai ales ca nu o poti lasa pe Ino de izbeliste.
-Nu ma cunosti Sakura, nu stii de ce sunt capabil sa fac pentru ce iubesc.
-Poftim?.. Tocmai mi-ai zis ca ma iubesti?.. spunand astea asteptand un raspuns din partea lui, primisem doar un zambet larg.
-Cum ai vrea sa fug cu tine cand nu esti in stare nici sa-mi raspunzi la intrebare?! Zic eu destul de incruntata.
-Draga mea, Sakura, stii care e diferenta dintre noi doi?
-Nu, dragul meu Sasuke, care este?
-Eu intodeauna zambesc cand te privesc. Imi zice el pe un ton calm, iar apoi sarutandu-ma lung pe buze.
Ar fii fost cel mai frumos moment de care puteam sa-mi amintesc.. pana cand ne-am intors amandoi spre usa, iar Ino era acolo cu un pistol in mana, privindu-ne de ceva vreme...]]> <![CDATA[Eradot]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Eradot Sat, 10 Oct 2015 13:20:26 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Eradot
In padurea plina de copaci si jivine nu prea traiau oameni din cauza pericolelor la care s-ar fi supus stand in acel loc. Si afara de fermierii care intrau ocazional in grup, nu prea adanc totusi, pentru a lua lemne, nimeni nu se incumeta sa isi riste viata.Totusi un om a fost nevoit sa o faca. Povestea lui pare a fi una trista, plina de durere si umilinta. Si asta se poate vedea usor din spiritul sau infrant si fata prina de zgarieturi si cicatrici provocate de tepii tufisurilor ce i-au tinut calea pe cand incerca sa scape de moarte. Viata este grea uneori si indiferent de rang sau statut, pare sa loveasca fara mila pe cel ce traieste.
Trecusera doi ani de cand tronul tatalui sau fusese uzurpat. Nu pot zice ca asta e ceva rau totusi, ca povestitor, ca pana la urma tatal lui fusese un tiran, crescuse taxele si facuse multe nedreptati. Dar fiul nu avea nici o vina. El avea un chip blajin si ajuta pe cei nepastuiti. De multe ori tatal lui radea de el. Da, stiu asta pentru ca eu am slujit ca sfetnic regal, dar vorbele mele se loveau puternic de urechea surda a regelui. Vai, de macar m-ar fi ascultat. Printul e acum in padure singur singurel. As vrea sa spun ca l-au urmat cativa oameni loiali, dar cine sa il urmeze cand e un pret urias pe capul lui si pe capul oricarui il va ajuta? Lovitura de stat a fost puternica, rapida si bine organizata. Nici nu am stiut cand s-a schimbat regele. Pur si simplu, sculandu-ma din somn am mers la rege sa vorbesc cu el niste treburi de regat si nu am putut sa imi stapanesc uimirea si groaza cand l-am vazut pe contele de Ducenbalt stand sfidator pe tron, inconjurat de soldati loiali iar trupul regelui zacea mort. Cu repeziciune am facut tot ce imi statea in puteri: o plecaciune adanca in fata noului rege si a sabilor indreptate spre mine. Cand ai moartea in fata e greu sa mai dai lupte, mai ales cand te lupti pentru ceve in care nici nu crezi. L-am iubit pe rege? Deloc. Cand mi-a ascultat el oare sfatul? I-am zis sa nu arda satul din Versiles cand taranii nu i-au trimis recolta ca nu aveau ce manca, dar el tot la ars. I-am zis sa nu atace, in timpul razboiului, cu cavaleria armatele de falaxi ce stateau mandrii aliniati in linii ce chemau moartea, dar a trimis-o si am pierdut aproape toata cavaleria din aceasta pricina. Daca nu ar fi fost generalul... Generalul... Oricum, generalul al carui nume l-am uitat (vai, batranetea asta!), din doritori de cuceriri ne-am fi transformat in cuceriti. Un adevarat erou a fost. Dar si el ca si mine era batran de zile. II puteam vedea barba alba fluturandu-i in timp ce striga vijelios: "La lupta, la lupta!". Toti marii eroi ai timpurilor mele au apus, iar regele, ei - si el s-a dus. Am ramas singurul in noua lume, in noua generatie, in noua zbatere. Printul, a... printul. Am uitat sa ii mai spun povestea, da... Printul a ajuns puternic in padure, s-a maturizat si mintea ii s-a desteptat. El de mic lepada gandurile de ura, suparare, si tot ce e rau. Multi ziceau ca e fetiscan, mai ales ca era timid. Dar eu zic ca era un succesor promitator si ca de ar fi domnit azi, nu am fi fost sub pumnul de fier al tiranicului Ioh, fostul Duce de Ducenbalt. Hm, azi e o zi frumoasa si nu pare sa ploua. Am sa incalec pe batranul meu cal, Morcov si cine stie, poate o sa ma plimb in padurea in care s-a ratacit printul. Stiu ca e periculos si ca ma paste moartea, dar oricum sunt batran si as vrea atat de mult sa ii mai vad chipul blajin o data. Avea 17 ani cand a plecat. Iubeam sa ii vad fata luminoasa, zambetul sincer si larg si cum ii se umpleau ochii cu lacrimi cand vedea oamenii suferind. Da, el intelegea suferinta, putea sa se puna in locul celui ce sufera si suferinta omului era suferinta lui. Hehe, oi fi eu batran de zile dar print ca el nu am mai vazut de cand ma stiu. Tare as vrea sa ii mai vad o data chipul si sa mai vorbesc o data cu el. Destula vorba si hai la fapte. Calul nu se incaleca singur si nu pot incepe calatoria de stau aici si vorbesc cu mine insumi.
Scarile astea sunt mai periculoase decat falacsii. Atat de lungi si ascutite, par o moarte singura pentru un batran ca mine. De obicei printul ma lua in carca si ma ducea ca vantul, trecandu-ma peste pericolele urcatului si coboratului pe scari. Ce sa faci, cand imbatranesti, si mai ales cand esti asa batran ca mine, dusmanii ti se schimba. Scarile sunt asemeni ostilor numeroase ale inamicului, drumul pana la latrina este ca mersul pe carbuni aprinsi, mancatul mancarii tari este ca sfortarea tanarului in ridicarea bolovanilor. Eh, si sa nu mai zic cand ma scap pe mine. Da, se mai intampla si atunci e cel mai rau. Destul de asemanator cu timpul in care am cazut in mocirla si am stat acolo doua ore pana cand regele s-a saturat de ras in hohote si a binevoit sa ma scoata. Eh, dar gata cu vorba caci scarile nu se coboa--a-aa--raaaa.
-Vai, vai, ce batran! Gata sa cada pe scari! zise o garda regala care privea batranul amuzandu-se pe seama lui.
-Da, daca nu l-ar fi prins fiul sau, acolo i-ar fi fost sorocul. aproba alta garda.
-Stiti, sunteti la un metru de batran, puteati sa in ajutati macar cu un deget! spuse intepat salvatorul.
-Eh, hai sa mergem fiule. Ma bucur ca ai aparut in drum, la varsta mea moartea te asteapta peste tot. Nu sti cand va sari pe tine sa te ia.
-E, tata, mai ai mult de trait, macar pana sa il vezi pe print.
-Shhh, mai incet sa nu te auda garzile ca daca ajunge asta la urechea regelui, e vai si amar de capul tau! Eu sunt batran, ce sa imi mai faca? Dar nu as suporta sa te vad in exil sau decapitat sau spanzurat, fiul meu. Esti tot ce mai am din amintirea mamei tale pe care am iubit-o atat de mult. Era o printesa sa sti...
-Tata, hai in crca mea. Imi povestesti pe drum.
-Bine, bine. spuse batranul in timp ce se cocota pe spatele tanarului. Totusi hai sa iti spun povestea ei... Era fata tanara si frumoasa, o printesa mi-a zis ca e cand am intrebat-o desi o intalnisem pe drumul spre piata si ea era imbracata saracacios si murdara din cap pana in picioare. Nu am ras, dar am zambit pentru ca ochii ei imi aratau ca zicea adevarul. Si in plus, m-am indragostit de ea. Sti ce e dragostea, fiule?
-Tata, sti ca singura mea iubire este sa ma aventurez pe muni, sa ma antrenez in artele sabiei si al trasului cu arcul si sa mesteresc diferite animale sculptate din lemn.
-Da, da, fiule. Asa e, iubirea e foarte frumoasa. Sper sa o iubesti si sa te iubeasca cum ne-am iubit noi doi - eu si mama ta. O, ce femeie frumoasa era si ce suflet curat. Curand am sa plec langa ea si abia astept sa o imbratisez si sunt sigur ca o sa se bucure si ea ca ma vede.
-Tata, eu nu am pe nimeni.
-Da, fiule, da... Fata asta, Nireni, sa mi-o prezinti si mie candva ca tatal tau nu e nemuritor sa sti...
Batranul isi duse mana slabita la obrajii tanarului si il pisca de obraji.
-Te-am facut tarziu, tarziu de tot cu mama ta, ca ea nu putea sa faca copii. Dar dupa ce ne-a vizitat un sfant si s-a rugat asupra mea si a ei, ai aparut tu la un an dupa. A fost o adevarata minune. Acum am saptezeci de ani si sunt douazeci de ani
de cand mi-ai prins degetul cu manuta ta strangand cat de tare puteai. Erai asa de dragalasi, o bucurie pentru sufletul nostru. Dar mama ta... a plecat prea devreme. Un an dupa nasterea ta, s-a imbolnavi grav, zacea la pat, varsa si nu se mai oprea din tusit. S-a stins repede, saraca si o data cu plecarea ei, s-a rupt o parte din mine.
-Tata, am ajuns in grajd. Urca pe cal si hai cu mine sa vezi unde ma antrenez si ce am mai invatat.
-Pe cai.. pe cai... pe cai! A... da, printul! Fiul meu, dragul meu fiu, Gund, ia-ma cu tine sa vedem pe print. Da, pe print!
-Tata, oi fi eu voinic si sabia imi este draga, dar nu am ucis pe nimeni, nici macar un biet animal. Iar padurea sti ca e plina de..
-Taci! ii taie scurt vorba batranul. Sti ca nu esti un las!
-Ciudat batranel! Aude ce vrea, cand vrea... zise mai pentru sine tanarul, avand grija ca sa nu fie auzit.
-Ii, ha, ha! Di, calule! Mergem departe, sa fi curajos!
Calul pleca in goana cu tatal si fiul in carca. Era destul de greu pentru bietul Morcov sa isi vada stapanul plecat dar suporta inecandu-si amarul in capita de fan din fata sa.]]>
In padurea plina de copaci si jivine nu prea traiau oameni din cauza pericolelor la care s-ar fi supus stand in acel loc. Si afara de fermierii care intrau ocazional in grup, nu prea adanc totusi, pentru a lua lemne, nimeni nu se incumeta sa isi riste viata.Totusi un om a fost nevoit sa o faca. Povestea lui pare a fi una trista, plina de durere si umilinta. Si asta se poate vedea usor din spiritul sau infrant si fata prina de zgarieturi si cicatrici provocate de tepii tufisurilor ce i-au tinut calea pe cand incerca sa scape de moarte. Viata este grea uneori si indiferent de rang sau statut, pare sa loveasca fara mila pe cel ce traieste.
Trecusera doi ani de cand tronul tatalui sau fusese uzurpat. Nu pot zice ca asta e ceva rau totusi, ca povestitor, ca pana la urma tatal lui fusese un tiran, crescuse taxele si facuse multe nedreptati. Dar fiul nu avea nici o vina. El avea un chip blajin si ajuta pe cei nepastuiti. De multe ori tatal lui radea de el. Da, stiu asta pentru ca eu am slujit ca sfetnic regal, dar vorbele mele se loveau puternic de urechea surda a regelui. Vai, de macar m-ar fi ascultat. Printul e acum in padure singur singurel. As vrea sa spun ca l-au urmat cativa oameni loiali, dar cine sa il urmeze cand e un pret urias pe capul lui si pe capul oricarui il va ajuta? Lovitura de stat a fost puternica, rapida si bine organizata. Nici nu am stiut cand s-a schimbat regele. Pur si simplu, sculandu-ma din somn am mers la rege sa vorbesc cu el niste treburi de regat si nu am putut sa imi stapanesc uimirea si groaza cand l-am vazut pe contele de Ducenbalt stand sfidator pe tron, inconjurat de soldati loiali iar trupul regelui zacea mort. Cu repeziciune am facut tot ce imi statea in puteri: o plecaciune adanca in fata noului rege si a sabilor indreptate spre mine. Cand ai moartea in fata e greu sa mai dai lupte, mai ales cand te lupti pentru ceve in care nici nu crezi. L-am iubit pe rege? Deloc. Cand mi-a ascultat el oare sfatul? I-am zis sa nu arda satul din Versiles cand taranii nu i-au trimis recolta ca nu aveau ce manca, dar el tot la ars. I-am zis sa nu atace, in timpul razboiului, cu cavaleria armatele de falaxi ce stateau mandrii aliniati in linii ce chemau moartea, dar a trimis-o si am pierdut aproape toata cavaleria din aceasta pricina. Daca nu ar fi fost generalul... Generalul... Oricum, generalul al carui nume l-am uitat (vai, batranetea asta!), din doritori de cuceriri ne-am fi transformat in cuceriti. Un adevarat erou a fost. Dar si el ca si mine era batran de zile. II puteam vedea barba alba fluturandu-i in timp ce striga vijelios: "La lupta, la lupta!". Toti marii eroi ai timpurilor mele au apus, iar regele, ei - si el s-a dus. Am ramas singurul in noua lume, in noua generatie, in noua zbatere. Printul, a... printul. Am uitat sa ii mai spun povestea, da... Printul a ajuns puternic in padure, s-a maturizat si mintea ii s-a desteptat. El de mic lepada gandurile de ura, suparare, si tot ce e rau. Multi ziceau ca e fetiscan, mai ales ca era timid. Dar eu zic ca era un succesor promitator si ca de ar fi domnit azi, nu am fi fost sub pumnul de fier al tiranicului Ioh, fostul Duce de Ducenbalt. Hm, azi e o zi frumoasa si nu pare sa ploua. Am sa incalec pe batranul meu cal, Morcov si cine stie, poate o sa ma plimb in padurea in care s-a ratacit printul. Stiu ca e periculos si ca ma paste moartea, dar oricum sunt batran si as vrea atat de mult sa ii mai vad chipul blajin o data. Avea 17 ani cand a plecat. Iubeam sa ii vad fata luminoasa, zambetul sincer si larg si cum ii se umpleau ochii cu lacrimi cand vedea oamenii suferind. Da, el intelegea suferinta, putea sa se puna in locul celui ce sufera si suferinta omului era suferinta lui. Hehe, oi fi eu batran de zile dar print ca el nu am mai vazut de cand ma stiu. Tare as vrea sa ii mai vad o data chipul si sa mai vorbesc o data cu el. Destula vorba si hai la fapte. Calul nu se incaleca singur si nu pot incepe calatoria de stau aici si vorbesc cu mine insumi.
Scarile astea sunt mai periculoase decat falacsii. Atat de lungi si ascutite, par o moarte singura pentru un batran ca mine. De obicei printul ma lua in carca si ma ducea ca vantul, trecandu-ma peste pericolele urcatului si coboratului pe scari. Ce sa faci, cand imbatranesti, si mai ales cand esti asa batran ca mine, dusmanii ti se schimba. Scarile sunt asemeni ostilor numeroase ale inamicului, drumul pana la latrina este ca mersul pe carbuni aprinsi, mancatul mancarii tari este ca sfortarea tanarului in ridicarea bolovanilor. Eh, si sa nu mai zic cand ma scap pe mine. Da, se mai intampla si atunci e cel mai rau. Destul de asemanator cu timpul in care am cazut in mocirla si am stat acolo doua ore pana cand regele s-a saturat de ras in hohote si a binevoit sa ma scoata. Eh, dar gata cu vorba caci scarile nu se coboa--a-aa--raaaa.
-Vai, vai, ce batran! Gata sa cada pe scari! zise o garda regala care privea batranul amuzandu-se pe seama lui.
-Da, daca nu l-ar fi prins fiul sau, acolo i-ar fi fost sorocul. aproba alta garda.
-Stiti, sunteti la un metru de batran, puteati sa in ajutati macar cu un deget! spuse intepat salvatorul.
-Eh, hai sa mergem fiule. Ma bucur ca ai aparut in drum, la varsta mea moartea te asteapta peste tot. Nu sti cand va sari pe tine sa te ia.
-E, tata, mai ai mult de trait, macar pana sa il vezi pe print.
-Shhh, mai incet sa nu te auda garzile ca daca ajunge asta la urechea regelui, e vai si amar de capul tau! Eu sunt batran, ce sa imi mai faca? Dar nu as suporta sa te vad in exil sau decapitat sau spanzurat, fiul meu. Esti tot ce mai am din amintirea mamei tale pe care am iubit-o atat de mult. Era o printesa sa sti...
-Tata, hai in crca mea. Imi povestesti pe drum.
-Bine, bine. spuse batranul in timp ce se cocota pe spatele tanarului. Totusi hai sa iti spun povestea ei... Era fata tanara si frumoasa, o printesa mi-a zis ca e cand am intrebat-o desi o intalnisem pe drumul spre piata si ea era imbracata saracacios si murdara din cap pana in picioare. Nu am ras, dar am zambit pentru ca ochii ei imi aratau ca zicea adevarul. Si in plus, m-am indragostit de ea. Sti ce e dragostea, fiule?
-Tata, sti ca singura mea iubire este sa ma aventurez pe muni, sa ma antrenez in artele sabiei si al trasului cu arcul si sa mesteresc diferite animale sculptate din lemn.
-Da, da, fiule. Asa e, iubirea e foarte frumoasa. Sper sa o iubesti si sa te iubeasca cum ne-am iubit noi doi - eu si mama ta. O, ce femeie frumoasa era si ce suflet curat. Curand am sa plec langa ea si abia astept sa o imbratisez si sunt sigur ca o sa se bucure si ea ca ma vede.
-Tata, eu nu am pe nimeni.
-Da, fiule, da... Fata asta, Nireni, sa mi-o prezinti si mie candva ca tatal tau nu e nemuritor sa sti...
Batranul isi duse mana slabita la obrajii tanarului si il pisca de obraji.
-Te-am facut tarziu, tarziu de tot cu mama ta, ca ea nu putea sa faca copii. Dar dupa ce ne-a vizitat un sfant si s-a rugat asupra mea si a ei, ai aparut tu la un an dupa. A fost o adevarata minune. Acum am saptezeci de ani si sunt douazeci de ani
de cand mi-ai prins degetul cu manuta ta strangand cat de tare puteai. Erai asa de dragalasi, o bucurie pentru sufletul nostru. Dar mama ta... a plecat prea devreme. Un an dupa nasterea ta, s-a imbolnavi grav, zacea la pat, varsa si nu se mai oprea din tusit. S-a stins repede, saraca si o data cu plecarea ei, s-a rupt o parte din mine.
-Tata, am ajuns in grajd. Urca pe cal si hai cu mine sa vezi unde ma antrenez si ce am mai invatat.
-Pe cai.. pe cai... pe cai! A... da, printul! Fiul meu, dragul meu fiu, Gund, ia-ma cu tine sa vedem pe print. Da, pe print!
-Tata, oi fi eu voinic si sabia imi este draga, dar nu am ucis pe nimeni, nici macar un biet animal. Iar padurea sti ca e plina de..
-Taci! ii taie scurt vorba batranul. Sti ca nu esti un las!
-Ciudat batranel! Aude ce vrea, cand vrea... zise mai pentru sine tanarul, avand grija ca sa nu fie auzit.
-Ii, ha, ha! Di, calule! Mergem departe, sa fi curajos!
Calul pleca in goana cu tatal si fiul in carca. Era destul de greu pentru bietul Morcov sa isi vada stapanul plecat dar suporta inecandu-si amarul in capita de fan din fata sa.]]> <![CDATA[Un erou adevarat]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Un-erou-adevarat Sun, 04 Oct 2015 22:58:30 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Un-erou-adevarat Au trecut doi ani de cand a plecat din lume. Intr-o zi ne vom intalni dinnou si sper sa se bucure de mine cat si de faptele mele. Maestre, am sa te onorez intotdeauna!- asta este promisiunea mea!
Vantul este esenta vietii omului. Vantul este agitatie iar oamenii sunt vant. Dar vantul poate fi si blajin, iar oamenii ce inteleg asta devin calzi si iubitori. Copacul este perseverenta. Fara perseverenta cum se va inalta omul la cer? Pumnul omului este puternic, dar trebuie intelepciune pentru ca sa nu te ranesti strangand pumnul prea tare.
Cugetand, calugarul urca in autobuzul ce ducea spre Tin Shu - orasul in care se afla un mare intelept. Acolo avea sa invete esenta vietii si scopul existentei omului.
Autobuzul inchise usile iar calugarul se prinse bine de bara. Era destul de inghesuit. In fata lui, doua adolescente se uitau la un anime pe telefon. Un personaj striga in timp ce puterea ii crestea, iar celalalt facea la fel. Actiunea era captivanta pentru omul obisnuit, dar calugarul se uita analitic la desen. Eroii portretizati erau mandrii, orgoliosi, si plini de slava desarta iar puterea era preamarita, fiind pusa la rang de cinste. Pana si onoarea era doar o simpla justificare pentru a preamari puterea.
Hm, deci acestea sunt o parte din portretele eroilor in lumea de azi - isi zise eroul.
Autobuzul se opri si calugarul cobori. In mintea lui incolti un gand: Ce ar fi ca in loc sa mearga la templu, sa stea printre oameni ca sa vada, sa inteleaga, sa cerceteze ce inseamna sa fi un erou, un om, un barbat, o femeie, un copil pentru oameni in societatea prezenta.
Calugarul, fara graba, pleca pe jos plimbandu-se si privind, cautand sa ii se arate ceea ce cauta.
Ostenit din cauza calatoriei, se aseza pe o bancuta din apropiere. In fata lui, prins ca intr-un cerc format din blocuri uriase, se afla un micut parculet, iar in mijlocul lui o tasnitoare mare, acoperita cu marmura, ce improsca gratios apa sub diferite forme. Langa tasnitoare o fata statea cu privirea atintita in mobil. Era ca si cum ar fi fost scoasa din peisaj, prezenta cu corpul dar nu cu spiritul. "Sufletul ei nu se poate bucura de natura si nici nu poate invata cum sa se bucure de simpliatea unei frunze, unui copac, unei adieri de vant." - cugeta calugarul cu tristete.
Langa fata veni un baiat tare frumos. Isi puse un picior pe boldul fantanii, privi fata si o aborda. Fata nu il baga in seama dar la insistentele naive ale baiatului, ii acorda atentie. El intrand in vorba cu ea, parea foarte deschis si bucuros de prezenta ei. Ea se simtea un pic stanjenita la inceput dar mai pe urma se deschise si chiar rase la cateva glume. Discutia evolua si cei doi se placeau reciproc. Fata ii dadu numarul de telefon si el ii dadu ei numarul sau. Apoi mai vorbira un pic.
Dincolo de cei doi, dincolo de fantana si de apa ce dansa prin aer, un baiat ii acapara atentia calugarului: Era imbracat in alb din cap pana in picioare, vopsit blond, inalt si cu un mers ce sugera provocator o incredere mare in sine.
Calugarul il cerceta cu deamanuntul cautand in prezenta lui indicii care sa explice radacina unui asemenea comportament. Ochiul ager al calugarului observa imediat dincolo de par - o casca mica si un fir. Mersul baiatului sugera ca se simtea in centrul atentiei. Tot timpul acesta privirea calugarului ramase pironita pe el. Trebuia sa inteleaga, sa invete, sa afle: De ce se comporta asa si care sunt urmarile unui asemena mod de a gandi?
Tanarul se opri in fata tinerilor ce vorbeau infocat langa fantana si o privi pe fata cu interes iar pe baiat de sus. Baiatul observa dar fiind prea fericit il ignora sperand ca astfel sa nu degenereze situatia.
-Hei, tu, vino sa vorbim un pic! zise baiatul in alb si isi scoase o tigara pe care,aprinzand-o, o trase adanc in piept.
Celalalt tanar se ridica de langa fata cu tristete.
-Ce doresti? - intreba direct pe un ton amabil.
-Fata asta, fata asta nu e de nasul tau. -raspunse.
Apoi urma liniste. In toata acea galagie nu se putea auzi decat linistea ce prevestea furtuna dintre cei doi.
"Pana la urma, ce e un erou?" - se intreba calugarul privind si mai atent situatia.
Desi nici unul dintre cei doi nu se misca, tensiunea crestea, iar fata simtind ca e o situatie periculoasa pentru ea, se departa un pic, observand ce avea sa se intample.
Baiatul in alb rase ofensator si incepu sa sara cand pe un picior cand pe altul.
"Ce e un erou si cand se naste un erou?" - rosti calugarul mai apasat, de data aceasta cu voce tare, incat il auzira si cei din jurul lui care priveau, observand situatia.
Ochii calugarului stralucire, acaparand toata informatia, cautand, cercetand, voind sa inteleaga.
-Ce este... Ce este un erou?! striga de data aceasta calugarul incat cativa il luara de nebun si se departare de el.
Tanarul, deranjat din bucuria de a vorbi cu cea pe care o placea si provocat mai mult prin gesturile agitative ale neinvitatului, ramase nemiscat. Simtea ca exista o mica, foarte mica posibilitate ca sa se termine totul fara violenta. Dar o palma peste fata ii lua acest gand. Baiatul in alb parea foarte fericit si prin fiecare miscare ce o facea cauta sa se preamareasca. Fata vazu cum ca in catava secunde va izbucni o bataie in toata regula, mai ales ca tensiunea era pe cale sa explodeze - atat de concentrata era- si se arunca in fata baiatului in alb cu mainile intinse, strigand cu durere: Opreste-te, te rog! Agresorul nu baga in seama interventia fetei si lovi pe langa ea, drept in partea dreapta a pieptului baiatului, care tragand-o gentil pe fata in afara luptei, ii zambi trist. Baiatul se repezi direct spre agresor, pregatit sa loveasca, dar exact in ultima secunda, cand celalalt voia sa isi foloseasca piciorul pentru a lovi primul, se opri tragandu-se cu putere inapoi impingand cu varful picioarelor pamantul, astfel ajungand printr-o saritura de unde plecase. Lupta continua cu o violenta moderata, agresorul parand preocupat cum sa se preaslaveasca prin fiecare lovitura prin modul, puterea si agilitatea loviturilor care erau destul de dureroase. Aparatorul nu isi pierdu cumpatul si se straduia sa "danseze" cu oponentul, evitand si blocand cu speranta ca extenuandu-l, va castiga.
"Puterea nu te face un erou si cel ce nu stapaneste puterea este stapanit de ea.Dar aducandu-ti aminte de ce e frumos, nu o sa fi robit de slava si vei vedea dincolo, pastrandu-ti ochii sanatosi. Un erou nu este robit, el se stapaneste pe sine iar prin stapanirea de sine, va stapani si situatia in care se afla. Oare de multe ori, eroul nu e cel mai puternic ci cel mai slab care indura pastrandu-se treaz?" - cugeta calugarul.
Baiatul in alb era un luptator bun si loviturile lui puteau fi cu greu blocate si evitate, dar desi domina lupta, in ochii calugarului, o pierdea, caci in lupta cu sinele era invins.
Lupta se termina cu victoria baiatului in alb care isi scutura hainele increzator, multumit de sine insusi. Fata plangea iar lacrimile ei cadeau pe obrazul baiatului proaspat cunoscut. Dar nu plangea de mila lui, nici din iubire fata de el, ci era foarte speriata iar plangand simtea ca isi recapata echilibrul. Baiatul simti lacrimile ei pe obrajii lui si isi deschise ochii. O vazu speriata, micuta, fragila. Ii zambi si ridicandu-se o stranse cu putere in brate. Nu ii pasa de durerea tipatoare a corpului sau, nici de cum ar fi putut fi interpretat gestul, nici de ce va zice fata; nu ii pasa de nimic. Nu stia cum altfel sa isi exprime empatia, mila si iubirea curata fata de ea. Chiar daca nu o va mai vedea vreodata, el voia sa o consoleze, voia sa o protejeze, voia sa ii fie aproape si desi el era cel ranit, voia sa ii oblojeasca ei ranile. Fata simti imbratisarea dar simti si caldura lui. Iar in acea caldura simti toate sentimentele ce ii le transmitea. Nu era pic de rautate ci doar pura mila. O mila asemeni unui mir ce curgea pe tot trupul ei, curatando-o, inmirosmand-o si imbatand-o.
Calugarul zambi, ridicandu-se de pe bancuta. Cugeta: "Ma intreb cine a fost eroul, in povestea asta, in ochii oamenilor? Baiatul ce avea miscari tari, lovea bine si era carismatic? Celalalt baiat care a fost milostiv in lupta si care desi atat de grav lovit, a ales sa oblojeasca in loc de a se plange sau de a deveni sclavul proprilor senzatii? Sau fata care a trecut peste preconceptii si falsitatea lumii, acceptand curata iubire? Sau oi fi eu eroul? - eu cel ce am privit, inteles si am sa transmit mai departe aceasta poveste? Ce il face pe un om- erou? O situatie nu e indeajuns. Trebuie sa aflu, trebuie sa inteleg, trebuie sa cercetez si intr-o zi, intr-o buna zi o sa aflu ce inseamna sa fi erou!"]]> Au trecut doi ani de cand a plecat din lume. Intr-o zi ne vom intalni dinnou si sper sa se bucure de mine cat si de faptele mele. Maestre, am sa te onorez intotdeauna!- asta este promisiunea mea!
Vantul este esenta vietii omului. Vantul este agitatie iar oamenii sunt vant. Dar vantul poate fi si blajin, iar oamenii ce inteleg asta devin calzi si iubitori. Copacul este perseverenta. Fara perseverenta cum se va inalta omul la cer? Pumnul omului este puternic, dar trebuie intelepciune pentru ca sa nu te ranesti strangand pumnul prea tare.
Cugetand, calugarul urca in autobuzul ce ducea spre Tin Shu - orasul in care se afla un mare intelept. Acolo avea sa invete esenta vietii si scopul existentei omului.
Autobuzul inchise usile iar calugarul se prinse bine de bara. Era destul de inghesuit. In fata lui, doua adolescente se uitau la un anime pe telefon. Un personaj striga in timp ce puterea ii crestea, iar celalalt facea la fel. Actiunea era captivanta pentru omul obisnuit, dar calugarul se uita analitic la desen. Eroii portretizati erau mandrii, orgoliosi, si plini de slava desarta iar puterea era preamarita, fiind pusa la rang de cinste. Pana si onoarea era doar o simpla justificare pentru a preamari puterea.
Hm, deci acestea sunt o parte din portretele eroilor in lumea de azi - isi zise eroul.
Autobuzul se opri si calugarul cobori. In mintea lui incolti un gand: Ce ar fi ca in loc sa mearga la templu, sa stea printre oameni ca sa vada, sa inteleaga, sa cerceteze ce inseamna sa fi un erou, un om, un barbat, o femeie, un copil pentru oameni in societatea prezenta.
Calugarul, fara graba, pleca pe jos plimbandu-se si privind, cautand sa ii se arate ceea ce cauta.
Ostenit din cauza calatoriei, se aseza pe o bancuta din apropiere. In fata lui, prins ca intr-un cerc format din blocuri uriase, se afla un micut parculet, iar in mijlocul lui o tasnitoare mare, acoperita cu marmura, ce improsca gratios apa sub diferite forme. Langa tasnitoare o fata statea cu privirea atintita in mobil. Era ca si cum ar fi fost scoasa din peisaj, prezenta cu corpul dar nu cu spiritul. "Sufletul ei nu se poate bucura de natura si nici nu poate invata cum sa se bucure de simpliatea unei frunze, unui copac, unei adieri de vant." - cugeta calugarul cu tristete.
Langa fata veni un baiat tare frumos. Isi puse un picior pe boldul fantanii, privi fata si o aborda. Fata nu il baga in seama dar la insistentele naive ale baiatului, ii acorda atentie. El intrand in vorba cu ea, parea foarte deschis si bucuros de prezenta ei. Ea se simtea un pic stanjenita la inceput dar mai pe urma se deschise si chiar rase la cateva glume. Discutia evolua si cei doi se placeau reciproc. Fata ii dadu numarul de telefon si el ii dadu ei numarul sau. Apoi mai vorbira un pic.
Dincolo de cei doi, dincolo de fantana si de apa ce dansa prin aer, un baiat ii acapara atentia calugarului: Era imbracat in alb din cap pana in picioare, vopsit blond, inalt si cu un mers ce sugera provocator o incredere mare in sine.
Calugarul il cerceta cu deamanuntul cautand in prezenta lui indicii care sa explice radacina unui asemenea comportament. Ochiul ager al calugarului observa imediat dincolo de par - o casca mica si un fir. Mersul baiatului sugera ca se simtea in centrul atentiei. Tot timpul acesta privirea calugarului ramase pironita pe el. Trebuia sa inteleaga, sa invete, sa afle: De ce se comporta asa si care sunt urmarile unui asemena mod de a gandi?
Tanarul se opri in fata tinerilor ce vorbeau infocat langa fantana si o privi pe fata cu interes iar pe baiat de sus. Baiatul observa dar fiind prea fericit il ignora sperand ca astfel sa nu degenereze situatia.
-Hei, tu, vino sa vorbim un pic! zise baiatul in alb si isi scoase o tigara pe care,aprinzand-o, o trase adanc in piept.
Celalalt tanar se ridica de langa fata cu tristete.
-Ce doresti? - intreba direct pe un ton amabil.
-Fata asta, fata asta nu e de nasul tau. -raspunse.
Apoi urma liniste. In toata acea galagie nu se putea auzi decat linistea ce prevestea furtuna dintre cei doi.
"Pana la urma, ce e un erou?" - se intreba calugarul privind si mai atent situatia.
Desi nici unul dintre cei doi nu se misca, tensiunea crestea, iar fata simtind ca e o situatie periculoasa pentru ea, se departa un pic, observand ce avea sa se intample.
Baiatul in alb rase ofensator si incepu sa sara cand pe un picior cand pe altul.
"Ce e un erou si cand se naste un erou?" - rosti calugarul mai apasat, de data aceasta cu voce tare, incat il auzira si cei din jurul lui care priveau, observand situatia.
Ochii calugarului stralucire, acaparand toata informatia, cautand, cercetand, voind sa inteleaga.
-Ce este... Ce este un erou?! striga de data aceasta calugarul incat cativa il luara de nebun si se departare de el.
Tanarul, deranjat din bucuria de a vorbi cu cea pe care o placea si provocat mai mult prin gesturile agitative ale neinvitatului, ramase nemiscat. Simtea ca exista o mica, foarte mica posibilitate ca sa se termine totul fara violenta. Dar o palma peste fata ii lua acest gand. Baiatul in alb parea foarte fericit si prin fiecare miscare ce o facea cauta sa se preamareasca. Fata vazu cum ca in catava secunde va izbucni o bataie in toata regula, mai ales ca tensiunea era pe cale sa explodeze - atat de concentrata era- si se arunca in fata baiatului in alb cu mainile intinse, strigand cu durere: Opreste-te, te rog! Agresorul nu baga in seama interventia fetei si lovi pe langa ea, drept in partea dreapta a pieptului baiatului, care tragand-o gentil pe fata in afara luptei, ii zambi trist. Baiatul se repezi direct spre agresor, pregatit sa loveasca, dar exact in ultima secunda, cand celalalt voia sa isi foloseasca piciorul pentru a lovi primul, se opri tragandu-se cu putere inapoi impingand cu varful picioarelor pamantul, astfel ajungand printr-o saritura de unde plecase. Lupta continua cu o violenta moderata, agresorul parand preocupat cum sa se preaslaveasca prin fiecare lovitura prin modul, puterea si agilitatea loviturilor care erau destul de dureroase. Aparatorul nu isi pierdu cumpatul si se straduia sa "danseze" cu oponentul, evitand si blocand cu speranta ca extenuandu-l, va castiga.
"Puterea nu te face un erou si cel ce nu stapaneste puterea este stapanit de ea.Dar aducandu-ti aminte de ce e frumos, nu o sa fi robit de slava si vei vedea dincolo, pastrandu-ti ochii sanatosi. Un erou nu este robit, el se stapaneste pe sine iar prin stapanirea de sine, va stapani si situatia in care se afla. Oare de multe ori, eroul nu e cel mai puternic ci cel mai slab care indura pastrandu-se treaz?" - cugeta calugarul.
Baiatul in alb era un luptator bun si loviturile lui puteau fi cu greu blocate si evitate, dar desi domina lupta, in ochii calugarului, o pierdea, caci in lupta cu sinele era invins.
Lupta se termina cu victoria baiatului in alb care isi scutura hainele increzator, multumit de sine insusi. Fata plangea iar lacrimile ei cadeau pe obrazul baiatului proaspat cunoscut. Dar nu plangea de mila lui, nici din iubire fata de el, ci era foarte speriata iar plangand simtea ca isi recapata echilibrul. Baiatul simti lacrimile ei pe obrajii lui si isi deschise ochii. O vazu speriata, micuta, fragila. Ii zambi si ridicandu-se o stranse cu putere in brate. Nu ii pasa de durerea tipatoare a corpului sau, nici de cum ar fi putut fi interpretat gestul, nici de ce va zice fata; nu ii pasa de nimic. Nu stia cum altfel sa isi exprime empatia, mila si iubirea curata fata de ea. Chiar daca nu o va mai vedea vreodata, el voia sa o consoleze, voia sa o protejeze, voia sa ii fie aproape si desi el era cel ranit, voia sa ii oblojeasca ei ranile. Fata simti imbratisarea dar simti si caldura lui. Iar in acea caldura simti toate sentimentele ce ii le transmitea. Nu era pic de rautate ci doar pura mila. O mila asemeni unui mir ce curgea pe tot trupul ei, curatando-o, inmirosmand-o si imbatand-o.
Calugarul zambi, ridicandu-se de pe bancuta. Cugeta: "Ma intreb cine a fost eroul, in povestea asta, in ochii oamenilor? Baiatul ce avea miscari tari, lovea bine si era carismatic? Celalalt baiat care a fost milostiv in lupta si care desi atat de grav lovit, a ales sa oblojeasca in loc de a se plange sau de a deveni sclavul proprilor senzatii? Sau fata care a trecut peste preconceptii si falsitatea lumii, acceptand curata iubire? Sau oi fi eu eroul? - eu cel ce am privit, inteles si am sa transmit mai departe aceasta poveste? Ce il face pe un om- erou? O situatie nu e indeajuns. Trebuie sa aflu, trebuie sa inteleg, trebuie sa cercetez si intr-o zi, intr-o buna zi o sa aflu ce inseamna sa fi erou!"]]> <![CDATA[I don't give a f*ck]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-I-don-t-give-a-f-ck Tue, 21 Jul 2015 20:36:48 +0000 Super S]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-I-don-t-give-a-f-ck
Capitolul 1 ????? Adio, Dubai

O sa imi lipseasca razele arzatoare ale Dubaiului, oceanul infinit si cerul senin. Imi va lipsi lumina reflectoarelor si podiumul, dar nu atat de mult cat imi vor lipsi prietenii mei si mai ales Josh. M-am luptat cat am putut sa raman aici, dar ai mei au hotarat sa ma trimita in Londra, cam cea mai ploioasa zona din Europa. Ei sunt de parere ca duc o viata mult prea agitata aici si sincer nu ii pot condamna... Nopti la rand pierdute in cluburi, bani risipiti pe sticle de Cardhu si Moet, absente din abundenta si poze pe primele pagini ale ziarelor, cam in asta consta viata mea.
Evident ca ai mei nu si-au facut timp sa ma aduca la aeroport, asa ca l-am rugat pe Josh, iubitul meu, si pe Amalia, cea mai buna prietena, sa ma aduca.
- O sa fie bine, printeso! Te iubesc mult, ai grija de tine...
Ma saruta apasat si ma strange in brate. As vrea sa opresc timpul in momentul asta si sa raman alaturi de el. Amalia pare si ea afectata de plecarea mea, ma imbratiseaza puternic spunandu-mi ca ii va fi dor.
- Pai cam asta e... Ne vedem de Craciun, deja va simt lipsa.
Are loc imbarcarea, ma asteapta ore bune de zbor. Imi cumpar cateva reviste pe care nu apuc sa le citesc deoarece adorm. La rasarit avionul aterizeaza. Ploua, ma calmeza vremea asta, cred ca as putea sa ma obisnuiesc aici. London, here we go...
- Domnisoara Haruno? V-am recunoscut dupa nuanta fucsia a parului. Bine ati venit! Eu sunt Drake Hillton, tatii nostri sunt parteneri, ma bucur ca am avut placerea sa va iau de la aeroport.
- Buna dimineata, multumesc ca ai venit. As prefera sa ne tutuim daca se poate, tinand cont ca o sa stam in aceiasi casa din cate am inteles de la parintii mei si avem varste asemanatoare.
- Cu placere. Limuzina ne asteapta, mergem?
Aprob scurt din cap lasandu-l pe Drake sa ma ajute multitudinea de bagaje. Soferul ne deschide portiera, intrand amandoi in masina. Stam fata in fata si ii observ trasaturile fine. Forma nasului mi se pare perfecta, potrivindu-se de minune cu pometii proeminenti. Nuanta ochilor aduce a mojito proaspat facut, in timp ce parul bine aranjat are o tenta de auriu. Desface o sticla de Chavas regal de vreo 14 ani, turnand in doua pahare, impreuna cu gheata luata din mini-frigiderul limuzinei. Imi inmaneaza unul dintre pahare, zicandu-mi:
- Pentru noua ta viata si, de ce nu, pentru un inceput de prietenie frumos!
- Cheers!
Dupa aproximativ o ora de mers cu masina ajungem intr-un cartier privat. Vila la care voi sta e pe departe cea mai acceptabila din intreg complexul. Dupa introducerile banale cu parintii lui, mi-a fost prezentata intreaga casa, inclusiv camera mea. Nu se compara cu apartamentul rezidential din Dubai, dar nu ma pot plange. Despachetez si imi fac o baie fierbinte cu sare de mare si spumant de iasomie. E jumatatea primului semestru, de maine va trebui sa merg la o noua scoala. Eram foarte stresata in avion, dar realizez acum ca de fapt nu prea imi pasa. Nu ma mai agit, ce o fi, o fi...


Okay, pai cam asta e pentru incepuut... Astept pareri, xoxo]]>
Capitolul 1 ????? Adio, Dubai

O sa imi lipseasca razele arzatoare ale Dubaiului, oceanul infinit si cerul senin. Imi va lipsi lumina reflectoarelor si podiumul, dar nu atat de mult cat imi vor lipsi prietenii mei si mai ales Josh. M-am luptat cat am putut sa raman aici, dar ai mei au hotarat sa ma trimita in Londra, cam cea mai ploioasa zona din Europa. Ei sunt de parere ca duc o viata mult prea agitata aici si sincer nu ii pot condamna... Nopti la rand pierdute in cluburi, bani risipiti pe sticle de Cardhu si Moet, absente din abundenta si poze pe primele pagini ale ziarelor, cam in asta consta viata mea.
Evident ca ai mei nu si-au facut timp sa ma aduca la aeroport, asa ca l-am rugat pe Josh, iubitul meu, si pe Amalia, cea mai buna prietena, sa ma aduca.
- O sa fie bine, printeso! Te iubesc mult, ai grija de tine...
Ma saruta apasat si ma strange in brate. As vrea sa opresc timpul in momentul asta si sa raman alaturi de el. Amalia pare si ea afectata de plecarea mea, ma imbratiseaza puternic spunandu-mi ca ii va fi dor.
- Pai cam asta e... Ne vedem de Craciun, deja va simt lipsa.
Are loc imbarcarea, ma asteapta ore bune de zbor. Imi cumpar cateva reviste pe care nu apuc sa le citesc deoarece adorm. La rasarit avionul aterizeaza. Ploua, ma calmeza vremea asta, cred ca as putea sa ma obisnuiesc aici. London, here we go...
- Domnisoara Haruno? V-am recunoscut dupa nuanta fucsia a parului. Bine ati venit! Eu sunt Drake Hillton, tatii nostri sunt parteneri, ma bucur ca am avut placerea sa va iau de la aeroport.
- Buna dimineata, multumesc ca ai venit. As prefera sa ne tutuim daca se poate, tinand cont ca o sa stam in aceiasi casa din cate am inteles de la parintii mei si avem varste asemanatoare.
- Cu placere. Limuzina ne asteapta, mergem?
Aprob scurt din cap lasandu-l pe Drake sa ma ajute multitudinea de bagaje. Soferul ne deschide portiera, intrand amandoi in masina. Stam fata in fata si ii observ trasaturile fine. Forma nasului mi se pare perfecta, potrivindu-se de minune cu pometii proeminenti. Nuanta ochilor aduce a mojito proaspat facut, in timp ce parul bine aranjat are o tenta de auriu. Desface o sticla de Chavas regal de vreo 14 ani, turnand in doua pahare, impreuna cu gheata luata din mini-frigiderul limuzinei. Imi inmaneaza unul dintre pahare, zicandu-mi:
- Pentru noua ta viata si, de ce nu, pentru un inceput de prietenie frumos!
- Cheers!
Dupa aproximativ o ora de mers cu masina ajungem intr-un cartier privat. Vila la care voi sta e pe departe cea mai acceptabila din intreg complexul. Dupa introducerile banale cu parintii lui, mi-a fost prezentata intreaga casa, inclusiv camera mea. Nu se compara cu apartamentul rezidential din Dubai, dar nu ma pot plange. Despachetez si imi fac o baie fierbinte cu sare de mare si spumant de iasomie. E jumatatea primului semestru, de maine va trebui sa merg la o noua scoala. Eram foarte stresata in avion, dar realizez acum ca de fapt nu prea imi pasa. Nu ma mai agit, ce o fi, o fi...


Okay, pai cam asta e pentru incepuut... Astept pareri, xoxo]]> <![CDATA[Noi orizonturi]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Noi-orizonturi Thu, 26 Mar 2015 21:41:19 +0000 Iskra]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-18-Noi-orizonturi

Am ajuns in jur de ora 6, si nu am putut sa nu-mi dau seama cat de norocoasa sunt, pana la urma. Pentru ca din acest loc, inca am o sansa sa reusesc in viata.
De cum intri pe poarta orfelinatului, dai de anexa principala. O cladire in stil gotic, cu un etaj, mai mult lunga decat inalta. Are functie administrativa, biroul directorului, secretariate, contabilitati, arhive sali de primire a oaspetilor si tot ce mai trebuie pentru buna functionare a unei institutii care adaposteste atatea suflete. In spatele acestei cladiri sunt alte 4 corpuri. Nu au un stil aparte, sunt simple, dar par nou renovate si bine intretinute. Corpul A, din cate mi s-a spus este scoala propriu-zisa. Are 2 etaje si cam atat stiu deocamdata. Corpul B este intins pe o suprafata mai mare si are 3 sali se sport. Langa el, in aer liber sunt 2 terenuri de tenis, unul de forbal si unul de baschet. Cu ferestre mai mari decat celelalte cladiri este corpul C, si, din cate am inteles, are rol de biblioteca. D, ultimul si cel mai mare corp este destinat dormitoarelor. Are 4 etaje si e, practic, un bloc de garsoniere. Toate aceste anexe formeaza un careu, iar in mijloc este un spatiu verde, cu cateva banci si alei care duc spre fiecare anexa.


Parea destul de pustiu cand am ajuns, insa era vineri seara, asa ca majoritatea elevilor se relaxau probabil in camerele lor, ori erau in oras.


Am fost condusa de catre o asistenta foarte amabila catre biroul directorului pentru a finaliza procesul meu de transfer. Directorul, domnul Roger Ruvie, un barbat de vreo 60-65 de ani m-a primit cu caldura, insa era vizibil obosit. Nu de nopti nedormite, ci, probabil de griji. Parca fiecare generatie ce i-a trecut prin maini i-a mai stors din energie. Parul alb, mai des pentru varsta lui decat m-as fi asteptat era usor dat pe spate. Statura era medie, nasul un pic incovoiat, iar ochii verzi, peste care clipea rar ma fixau.
-Ei, cum a fost drumul ? Totul bine ?
-Da, totul e-n regula, am raspuns eu schitand un zambet.
-Bine, atunci ia loc si sa vedem ce mai avem de completat...
A deschis sertarul unei biblioteci maro inchis si a scos un dosar.
Am petrecut in jur de 20 de minute inauntru, si, dupa ce am terminat cu hartiile si mi-a facut urarile clasice de bun venit, mi-a dat cheia de la camera mea. Camera 16, etajul 3.


Dupa ce mi-am luat bagajul pe care il lasasem la usa, m-am indreptat direct spre camera mea. In timp ce eram pe alee, infundata in propriile ganduri, zaresc cu coada ochiului, ceva mai departe, pe o banca, un tip, de vreo 16-17 ani. Ei bine, ce pot sa spun, nu parea deloc modelul eminent de elev pe care ar fi vrut sa il promoveze Wammy. Purta o bluza in dungi gri-rosii, statea cat se poate de cracanat pe banca, cum s-ar spune, ca la el acasa, fuma o tigara si parea ca se joaca ceva pe telefon. Avea asa, o aura de mare futador. Bineinteles, cum eu l-am vazut, m-a vazut si el pe mine. Simteam ca ma scaneaza din cap pana in picioare, dar ce puteam sa fac ? Mi-am intors privirea cat de subtil am putut si mi-am continuat drumul. Speram doar sa nu strige ceva stupid dupa mine. Dar, a facut-o:
-Fata, fata !
Cand m-am intors, nu a spus nimic, doar mi-a facut cu mana si a zambit, oarecum, asa ca am facut acelasi lucru.

Odata ce am intrat, am inchis usa si am inceput sa inspectez camera: un pat cu lenjerie albastra, o biblioteca, un birou cu un scaun, un dulap si o oglinda. Deasupra patului era o mica icoana, iar pe alt perete un tabou cu un peisaj de tara. Baia era cam mica, dar cu strictul necesar. Toate erau simple, dar noi. Dupa ce mi-am pus obiectele in ordine, m-am trantit in pat si cred ca am adormit cel putin 1 ora.


Acum, stand la geam si rememorand totul, simt frica, dar si entuziasm pentru tot ce va urma. Sunt tanara, sanatoasa, si destul de inteligenta pentru a fi admisa la Wammy. De ce sa imi fie frica ?

************

Bun, stiu ca titlul e plictisitor, probabil il voi schimba, dar vreau sa stiu daca are rost sa il continui. Am pus +18 pentru ca prevad ca nu voi folosi cel mai academic limbaj, cat despre scene "fierbinti" habar n-am inca.
Accept orice fel de critica, oricat de dura ar fi, asa ca va rog, da-ti-va cat mai mult cu parerea ^_^[/size][/font]]]>

Am ajuns in jur de ora 6, si nu am putut sa nu-mi dau seama cat de norocoasa sunt, pana la urma. Pentru ca din acest loc, inca am o sansa sa reusesc in viata.
De cum intri pe poarta orfelinatului, dai de anexa principala. O cladire in stil gotic, cu un etaj, mai mult lunga decat inalta. Are functie administrativa, biroul directorului, secretariate, contabilitati, arhive sali de primire a oaspetilor si tot ce mai trebuie pentru buna functionare a unei institutii care adaposteste atatea suflete. In spatele acestei cladiri sunt alte 4 corpuri. Nu au un stil aparte, sunt simple, dar par nou renovate si bine intretinute. Corpul A, din cate mi s-a spus este scoala propriu-zisa. Are 2 etaje si cam atat stiu deocamdata. Corpul B este intins pe o suprafata mai mare si are 3 sali se sport. Langa el, in aer liber sunt 2 terenuri de tenis, unul de forbal si unul de baschet. Cu ferestre mai mari decat celelalte cladiri este corpul C, si, din cate am inteles, are rol de biblioteca. D, ultimul si cel mai mare corp este destinat dormitoarelor. Are 4 etaje si e, practic, un bloc de garsoniere. Toate aceste anexe formeaza un careu, iar in mijloc este un spatiu verde, cu cateva banci si alei care duc spre fiecare anexa.


Parea destul de pustiu cand am ajuns, insa era vineri seara, asa ca majoritatea elevilor se relaxau probabil in camerele lor, ori erau in oras.


Am fost condusa de catre o asistenta foarte amabila catre biroul directorului pentru a finaliza procesul meu de transfer. Directorul, domnul Roger Ruvie, un barbat de vreo 60-65 de ani m-a primit cu caldura, insa era vizibil obosit. Nu de nopti nedormite, ci, probabil de griji. Parca fiecare generatie ce i-a trecut prin maini i-a mai stors din energie. Parul alb, mai des pentru varsta lui decat m-as fi asteptat era usor dat pe spate. Statura era medie, nasul un pic incovoiat, iar ochii verzi, peste care clipea rar ma fixau.
-Ei, cum a fost drumul ? Totul bine ?
-Da, totul e-n regula, am raspuns eu schitand un zambet.
-Bine, atunci ia loc si sa vedem ce mai avem de completat...
A deschis sertarul unei biblioteci maro inchis si a scos un dosar.
Am petrecut in jur de 20 de minute inauntru, si, dupa ce am terminat cu hartiile si mi-a facut urarile clasice de bun venit, mi-a dat cheia de la camera mea. Camera 16, etajul 3.


Dupa ce mi-am luat bagajul pe care il lasasem la usa, m-am indreptat direct spre camera mea. In timp ce eram pe alee, infundata in propriile ganduri, zaresc cu coada ochiului, ceva mai departe, pe o banca, un tip, de vreo 16-17 ani. Ei bine, ce pot sa spun, nu parea deloc modelul eminent de elev pe care ar fi vrut sa il promoveze Wammy. Purta o bluza in dungi gri-rosii, statea cat se poate de cracanat pe banca, cum s-ar spune, ca la el acasa, fuma o tigara si parea ca se joaca ceva pe telefon. Avea asa, o aura de mare futador. Bineinteles, cum eu l-am vazut, m-a vazut si el pe mine. Simteam ca ma scaneaza din cap pana in picioare, dar ce puteam sa fac ? Mi-am intors privirea cat de subtil am putut si mi-am continuat drumul. Speram doar sa nu strige ceva stupid dupa mine. Dar, a facut-o:
-Fata, fata !
Cand m-am intors, nu a spus nimic, doar mi-a facut cu mana si a zambit, oarecum, asa ca am facut acelasi lucru.

Odata ce am intrat, am inchis usa si am inceput sa inspectez camera: un pat cu lenjerie albastra, o biblioteca, un birou cu un scaun, un dulap si o oglinda. Deasupra patului era o mica icoana, iar pe alt perete un tabou cu un peisaj de tara. Baia era cam mica, dar cu strictul necesar. Toate erau simple, dar noi. Dupa ce mi-am pus obiectele in ordine, m-am trantit in pat si cred ca am adormit cel putin 1 ora.


Acum, stand la geam si rememorand totul, simt frica, dar si entuziasm pentru tot ce va urma. Sunt tanara, sanatoasa, si destul de inteligenta pentru a fi admisa la Wammy. De ce sa imi fie frica ?

************

Bun, stiu ca titlul e plictisitor, probabil il voi schimba, dar vreau sa stiu daca are rost sa il continui. Am pus +18 pentru ca prevad ca nu voi folosi cel mai academic limbaj, cat despre scene "fierbinti" habar n-am inca.
Accept orice fel de critica, oricat de dura ar fi, asa ca va rog, da-ti-va cat mai mult cu parerea ^_^[/size][/font]]]> <![CDATA[Hot Strike]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Hot-Strike--32230 Tue, 17 Mar 2015 20:18:42 +0000 cKlau]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Hot-Strike--32230
Capitolul I
Sunteti gata de lupta?


Eram prins in colt, atacurile violente nu mai incetau, iar corpul meu suferea de la nenumeratele lovituri incasate, transpiratia imi curgea pe frunte si imi intuneca vederea si respiratia imi era ingreunata din cauza oboselii. Imi aduc puterile si cu toata forta reusesc sa il imping, dar s-a napustit asupra mea, salvarea mea a fost clopotelul ce anunta sfarsitul rundei. Lupta asta era decisiva, daca pierdeam viata mea nu mai avea rost, miza era prea mare.
Numele meu este Rey Tyler si poate va intrebati cum am ajuns in situatia asta. Povestea mea e simpla, dar nu este usor de zis, totul a inceput acum 6 luni in ziua care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.


-Rey, dragule, trezeste-te! Vreau sa mergi la liceu astazi, stii bine ca ne descurcam greu si educatia ta poate fi singurul lucru ce ne va putea ajuta.
Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa privesc prin camera. Mama strangea hainele aruncate haotic pe podeaua pe care nu mai puteai calca.
-Asta e singurul motiv pentru care inca ma mai duc acolo, dar daca ne-am fi putut descurca cu banii as fi renuntat la locul ala in care toti profesorii se cred superiori noua.
-Fa asta pentru mine si pentru sora ta, ea mai are doar anul asta si va intra la liceu unde vreau sa cunoasca pe cineva, de aia nu vreau sa ramai repetent.
-Off, bine, nu mai tipa ca poate o trezesti, am zis eu incercand sa fac orice pentru a alina durerea de cap ce m-a lovit imediat ce m-am ridicat.
-Este 11:30, ea e la scoala, nu ca alti lenesi, imi raspunse mama plecand din camera cu cosul plin de rufe.
Am cautat niste haine cat de cat curate prin camera si le-am aruncat rapid pe mine dupa care m-am indreptat catre bucatarie sa infulec ceva inainte sa plec. Nu am gasit decat niste paine prajita si putin lapte pe care le-am terminat in doua minute. Mi-am luat la revedere de la mama si am plecat spre scoala.
Cursurile nu incepeau decat la ora 14 asa ca aveam timp de pierdut, deci am hotarat sa imi caut prietenii. Ei isi petreceau de obicei timpul in parcul din centru, loc care nu era asa departe de scoala, deci nu aveam sa intarzi. Dupa cum ma asteptam, i-am gasit pe toti in parc, stransi sub forma de cerc.
In centru se gasea John, el era liderul gastii noastre, chelia ii stralucea din departare asa ca nu era greu de recunoscut. Langa el era Mike. Mike era finantatorul nostru, tatal sau avea o multime de afaceri si nu isi dadea seama cand Mike "imprumuta" bani pentru pariuri sau pentru costuri de deplasare. In stanga lui Mike l-am vazut pe Drew, el era prietenul meu cel mai bun, el a avut grija de mine realizand situatia financiara in care ma aflam. Tot de la el am avut prima pereche de adidasi de calitate, pe care inca ii port in semn de respect fata de prietenia noastra. Singura fata din grup, Brianna, avea sarcina de a ne face rost de competitie.
Poate va intrebati acum de ce fiecare individ are un rol special in cadrul grupului. Ei bine, asta se intampla pentru ca acest grup nu este unul normal, noi eram una din echipele de lupte ilegale din Bronx, de fapt eram una dintre cele mai bune. Weekend-urile erau de obicei rezervate luptelor, dar totul depindea de Brianna care stabilea locul si adversarii. Mike ne ajuta cu miza care se punea in joc, banii de transport si de cele mai multe ori, cheltuielile de spitalizare. John, Drew si eu eram luptatorii. Noi eram - The Hounds.
M-am indreptat catre ei si m-au vazut de la distanta fiindca toti se uitau la mine.
-Salut baieti!
-Hei, sexy! Imi place vanataia, spuse Brianna facand cu ochiul.
-Aa da, imi amintesc ca mama s-a suparat cand a vazut-o, dar i-am spus ca a fost un accident cu scarile proaspat ceruite de la scoala si m-a lasat in pace, am explicat eu.
-Yo, Rey, pe la 15:30 mergem la sala, o sa avem sacul de box doar pentru noi. Asta a fost Drew ce isi afisa un zambet tamp pe fata.
-Nu pot, i-am promis mamei ca ma duc la liceu si nu vreau sa o mai supar. Nu cred ca mai trebuie sa absentez mult ca sa repet clasa.
-Nu fii asa, nu am mai mers la sala de mult si tu ma abandonezi pentru a merge la liceu, spuse Drew insistand.
-Termina, Drew. Daca o sa aiba probleme la scoala si acasa nu va mai fi capabil sa faca parte din grupul asta si tu nu esti un luptator mai bun.
-John are dreptate, Drew, spuse Mike. Daca vrem sa fim uniti trebuie sa ne incurajam unul pe celalalt sa facem ce este corect.
Am mai pierdut timpul prin parc, facand glume cu totii, dupa care m-am indreptat impreuna cu Brianna spre scoala.
Ajunsi in curtea scolii, semnul mare pe care scria "Grace Dodge Vocational High" mi-a atras atentia. Numele locului care ma inspaimanta cel mai mult, adica am luptat cu indivizi de 2 metrii, unul nici macar nu a clipit atunci cand a primit o caramida in cap, dar de fiecare data cand intru aici ma loveste un sentiment de spaima. Fiind un liceu vocational, trebuia sa facem si ore de practica, preferata mea era cea de mecanica, adica carui barbat nu ii place sa repare ceva, sa se murdareasca cu ulei si sa simta mirosul de proaspat reparat. Oricum, sa fiu mecanic insemna sa imi pot intretine familia.
A fost o zi de cosmar, avand in vedere ca nu am mai fost la liceu de mult timp si nici nu se stia daca o sa ma mai duc curand, profesorii m-au asaltat cu teste si ascultari astfel incat am fost mai extenuat decat daca as fi alergat la Maratonul orasului New York. Ultima ora era cea de literatura, profesorul, domnul Evan se purta foarte urat si de obicei ma certam cu el.
-Copii, astazi avem un elev nou si nu, nu ma refer la domnul Tyler, el doar ne viziteaza. Clasa a icneput sa rada, dar nu m-a deranjat. De fapt avem un coleg ce s-a transferat de la un alt liceu din cauza absentelor, sa speram ca aici nu va mai avea aceste probleme, incheia domnul Evan.
Tipul nou intra in clasa si ochii mi se marira pe masura ce ii desluseam chipul. Era Edward May, tipul asta era un nenorocit, facea parte dintr-o grupare rivala cu anoastra, singura care ne putea face fata, numita "Pit Snakes".
Fata lui s-a umplut de mirare atunci cand m-a zarit, dar isi afisa un zambet idiot si se aseza fix langa mine.
-Pleaca de aici, am suierat eu.
-Ce ai de gand sa faci, sa ma spui mamicii tale? Tonul sau ma enerva.
-Terminati cu vorba, urla domnul Evan.
Am tacut, dar Edward continua cu jignirile.
-Ce mai face sora ta, ultima oara cand am vazut-o era destul de sexy, poate ii fac o vizita pana la scoala, nu e asa departe.
Replica asta m-a facut sa imi pierd cumpatul, iar cum eu nu sunt un tip asa calm, idiotul s-a trezit cu un pumn fix in arcada, dar nu am reusit decat sa il sterg. S-a ridicat rapid si a sarit cu ambele picioare inspre mine, dar m-am ferit la timp si a aterizat intr-o banca goala de alaturi. Am profitat de timpul in care era jos si m-am napustit cu un genunchi in capul sau, apoi a ricosat in perete si a ramas inconstient.
Ma simteam bine, dar am stiut ca am intrat in belea si nu se putea lasa cu lucruri bune.]]>
Capitolul I
Sunteti gata de lupta?


Eram prins in colt, atacurile violente nu mai incetau, iar corpul meu suferea de la nenumeratele lovituri incasate, transpiratia imi curgea pe frunte si imi intuneca vederea si respiratia imi era ingreunata din cauza oboselii. Imi aduc puterile si cu toata forta reusesc sa il imping, dar s-a napustit asupra mea, salvarea mea a fost clopotelul ce anunta sfarsitul rundei. Lupta asta era decisiva, daca pierdeam viata mea nu mai avea rost, miza era prea mare.
Numele meu este Rey Tyler si poate va intrebati cum am ajuns in situatia asta. Povestea mea e simpla, dar nu este usor de zis, totul a inceput acum 6 luni in ziua care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauna.


-Rey, dragule, trezeste-te! Vreau sa mergi la liceu astazi, stii bine ca ne descurcam greu si educatia ta poate fi singurul lucru ce ne va putea ajuta.
Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa privesc prin camera. Mama strangea hainele aruncate haotic pe podeaua pe care nu mai puteai calca.
-Asta e singurul motiv pentru care inca ma mai duc acolo, dar daca ne-am fi putut descurca cu banii as fi renuntat la locul ala in care toti profesorii se cred superiori noua.
-Fa asta pentru mine si pentru sora ta, ea mai are doar anul asta si va intra la liceu unde vreau sa cunoasca pe cineva, de aia nu vreau sa ramai repetent.
-Off, bine, nu mai tipa ca poate o trezesti, am zis eu incercand sa fac orice pentru a alina durerea de cap ce m-a lovit imediat ce m-am ridicat.
-Este 11:30, ea e la scoala, nu ca alti lenesi, imi raspunse mama plecand din camera cu cosul plin de rufe.
Am cautat niste haine cat de cat curate prin camera si le-am aruncat rapid pe mine dupa care m-am indreptat catre bucatarie sa infulec ceva inainte sa plec. Nu am gasit decat niste paine prajita si putin lapte pe care le-am terminat in doua minute. Mi-am luat la revedere de la mama si am plecat spre scoala.
Cursurile nu incepeau decat la ora 14 asa ca aveam timp de pierdut, deci am hotarat sa imi caut prietenii. Ei isi petreceau de obicei timpul in parcul din centru, loc care nu era asa departe de scoala, deci nu aveam sa intarzi. Dupa cum ma asteptam, i-am gasit pe toti in parc, stransi sub forma de cerc.
In centru se gasea John, el era liderul gastii noastre, chelia ii stralucea din departare asa ca nu era greu de recunoscut. Langa el era Mike. Mike era finantatorul nostru, tatal sau avea o multime de afaceri si nu isi dadea seama cand Mike "imprumuta" bani pentru pariuri sau pentru costuri de deplasare. In stanga lui Mike l-am vazut pe Drew, el era prietenul meu cel mai bun, el a avut grija de mine realizand situatia financiara in care ma aflam. Tot de la el am avut prima pereche de adidasi de calitate, pe care inca ii port in semn de respect fata de prietenia noastra. Singura fata din grup, Brianna, avea sarcina de a ne face rost de competitie.
Poate va intrebati acum de ce fiecare individ are un rol special in cadrul grupului. Ei bine, asta se intampla pentru ca acest grup nu este unul normal, noi eram una din echipele de lupte ilegale din Bronx, de fapt eram una dintre cele mai bune. Weekend-urile erau de obicei rezervate luptelor, dar totul depindea de Brianna care stabilea locul si adversarii. Mike ne ajuta cu miza care se punea in joc, banii de transport si de cele mai multe ori, cheltuielile de spitalizare. John, Drew si eu eram luptatorii. Noi eram - The Hounds.
M-am indreptat catre ei si m-au vazut de la distanta fiindca toti se uitau la mine.
-Salut baieti!
-Hei, sexy! Imi place vanataia, spuse Brianna facand cu ochiul.
-Aa da, imi amintesc ca mama s-a suparat cand a vazut-o, dar i-am spus ca a fost un accident cu scarile proaspat ceruite de la scoala si m-a lasat in pace, am explicat eu.
-Yo, Rey, pe la 15:30 mergem la sala, o sa avem sacul de box doar pentru noi. Asta a fost Drew ce isi afisa un zambet tamp pe fata.
-Nu pot, i-am promis mamei ca ma duc la liceu si nu vreau sa o mai supar. Nu cred ca mai trebuie sa absentez mult ca sa repet clasa.
-Nu fii asa, nu am mai mers la sala de mult si tu ma abandonezi pentru a merge la liceu, spuse Drew insistand.
-Termina, Drew. Daca o sa aiba probleme la scoala si acasa nu va mai fi capabil sa faca parte din grupul asta si tu nu esti un luptator mai bun.
-John are dreptate, Drew, spuse Mike. Daca vrem sa fim uniti trebuie sa ne incurajam unul pe celalalt sa facem ce este corect.
Am mai pierdut timpul prin parc, facand glume cu totii, dupa care m-am indreptat impreuna cu Brianna spre scoala.
Ajunsi in curtea scolii, semnul mare pe care scria "Grace Dodge Vocational High" mi-a atras atentia. Numele locului care ma inspaimanta cel mai mult, adica am luptat cu indivizi de 2 metrii, unul nici macar nu a clipit atunci cand a primit o caramida in cap, dar de fiecare data cand intru aici ma loveste un sentiment de spaima. Fiind un liceu vocational, trebuia sa facem si ore de practica, preferata mea era cea de mecanica, adica carui barbat nu ii place sa repare ceva, sa se murdareasca cu ulei si sa simta mirosul de proaspat reparat. Oricum, sa fiu mecanic insemna sa imi pot intretine familia.
A fost o zi de cosmar, avand in vedere ca nu am mai fost la liceu de mult timp si nici nu se stia daca o sa ma mai duc curand, profesorii m-au asaltat cu teste si ascultari astfel incat am fost mai extenuat decat daca as fi alergat la Maratonul orasului New York. Ultima ora era cea de literatura, profesorul, domnul Evan se purta foarte urat si de obicei ma certam cu el.
-Copii, astazi avem un elev nou si nu, nu ma refer la domnul Tyler, el doar ne viziteaza. Clasa a icneput sa rada, dar nu m-a deranjat. De fapt avem un coleg ce s-a transferat de la un alt liceu din cauza absentelor, sa speram ca aici nu va mai avea aceste probleme, incheia domnul Evan.
Tipul nou intra in clasa si ochii mi se marira pe masura ce ii desluseam chipul. Era Edward May, tipul asta era un nenorocit, facea parte dintr-o grupare rivala cu anoastra, singura care ne putea face fata, numita "Pit Snakes".
Fata lui s-a umplut de mirare atunci cand m-a zarit, dar isi afisa un zambet idiot si se aseza fix langa mine.
-Pleaca de aici, am suierat eu.
-Ce ai de gand sa faci, sa ma spui mamicii tale? Tonul sau ma enerva.
-Terminati cu vorba, urla domnul Evan.
Am tacut, dar Edward continua cu jignirile.
-Ce mai face sora ta, ultima oara cand am vazut-o era destul de sexy, poate ii fac o vizita pana la scoala, nu e asa departe.
Replica asta m-a facut sa imi pierd cumpatul, iar cum eu nu sunt un tip asa calm, idiotul s-a trezit cu un pumn fix in arcada, dar nu am reusit decat sa il sterg. S-a ridicat rapid si a sarit cu ambele picioare inspre mine, dar m-am ferit la timp si a aterizat intr-o banca goala de alaturi. Am profitat de timpul in care era jos si m-am napustit cu un genunchi in capul sau, apoi a ricosat in perete si a ramas inconstient.
Ma simteam bine, dar am stiut ca am intrat in belea si nu se putea lasa cu lucruri bune.]]> <![CDATA[Cavalerul de Otel]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Cavalerul-de-Otel--32170 Thu, 16 Oct 2014 17:38:04 +0000 Storymaker]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Cavalerul-de-Otel--32170 Cap I. Nasterea unui Cavaler de Otel

Singuratatea devine din ce in ce mai apasatoare o data cu trecerea timpului. Colegii mei rad si zambesc iar eu sunt bucuros printre ei - ei imi umplu golul dat de lipsa iubirii. In cele din urma, cand soneria suna sfarsitul ultimei ore, o parte din sufletul meu se rupe. Gandul singuratatii si al durerii ce o pricinuieste ma tortureaza iar durerea creste din ce in ce cu fiecare zi. Ce este iubirea pentru cel ce nu o poate simtii? Ce este dragostea pentru cel ce nu o poate avea? Ce sunt eu? Cine sunt eu? Eu sunt un cavaler de otel - un soldat in prima linie ce va muri pentru prietenii sai. Nu imi trebuie iubire, nu imi trebuie dragoste! Goliciunea este indeajuns. Voi trai putin si voi muri eroic! Gol- sunt atat de gol.
Metorul se legana cand intr-o parte, cand in alta iar drumul parea sa nu se mai sfarseasca. In toata aglomeratia aceea eram doar eu. Eu sunt o umbra - acesti oameni ma vor vedea o data sau maxim de doua ori in viata! - asa gandeam pe atunci.
Metroul s-a oprit si valuri-valuri de oameni au inceput sa plece. Era intuneric afara - exact cum imi placea. Aerul mirosea frumos iar drumul era pustiu. Simteam cum vantul imi mangaie fata, iar asta ma linistea. Era ca si cum Dumnezeu ar fi trimis intreaga natura sa-mi alunge suferinta. Noaptea trecu cu repeziciune iar dimineata ma gasii in fata liceului acoperit cu buruieni. Ce liceu frumos era- iar oamenii din el imi erau atat de dragi. Am intrat in clasa si m-am bucurat de colegii mei. Fiecare avea frumusetea sa- fiecare cu visurile si dorintele sale. Fiecare cu problemele sale - toti erau atat de frumosi, iar eu - eu eram protectorul lor - eu eram cavalerul de otel - cel ce se sacrifica pentru altii ignorandu-se total.
"Eu nu te vad ca pe un prieten" m-a izbit. Aceste vorbe scoase din gura celui pe care il admirasem atat de mult pentru talentele sale m-au trezit la realitate ca si cum cineva m-ar fi zguduit cu putere strigandu-mi in ureche "Gresesti! Gresesti! Gresesti!". Pana la urma toti cei pe care ii considerasem prieteni nu imi erau prieteni... Lor oare le pasa de mine? Ce sunt eu pentru ei pana la urma? Un... clovn? O tristete apasatoare spinteca sufletul iar vacanta de vara ce se apropia capata forme tenebre. Zilele ce urmara mi-am inchis inima fata de toti oamenii iar cei pe care ii considerasem prieteni adevarati nu aveau curajul sa ma certe- sa ma incurajeze - sa imi arate ca tin la mine cat de putin. Iar cel rau imi zise: "Vezi- nimeni nu tine la tine. Traiesti in minciuna. Nu contezi catusi de putin pentru oameni. Esti singur si aici.". Vacanta de vara se transformase intr-o depresie lunga si dureroasa. Durerea sufleteasca este atat de oribila incat as prefera sa simt oricat de multa durere trupeasca numai ca sa scap pentru o secunda macar de goliciunea, singuratatea si tristetea ca me apasa. Nu mai am nici un sentiment de bucurie iar armura cavalerului se crapa. Sabia a ruginit, iar coiful sta atarnat in cui.
Am jurat sa nu mai am prieteni in viata mea si ca am sa renunt la toti cei ramasi astfel in cat sa fiu cu adevarat singur. Si asa am si facut. Iar frigul mi-a devenit caldura, durerea - pace, boala - eroism. Traiam numai cand simteam durere trupeasca.
Scoala a reincepul iar Dumenzeu si-a plecat ochii asupra mea. M-a vazut la pamant- sangerand si cu bratele sfartecate de demoni. O lacrima I-a cazut peste sufletul meu distrus.
Eram la bunici, iar mucenicii fierbeau intr-o cratita mare. Bunica imi striga sa iau cratita care clocotea de pe foc si sa o duc pe balcon sa se raceasca mai repede. Fiindca imi faceam temele mi-am zis ca imi pun cartile pe cap caci am un echilibru bun si in acelasi timp sa iau cratita de pe foc si sa o duc. Am facut asa, dar cartile s-au dezechilibrat iar toata apa clocotita mi-a cazut pe picioare. Sosetele ardeau- bine ca purtam blugi caci altfel ar fi fost oribil. M-am ars bine de tot iar durerea era atat de mare incat nu mai puteam acorda atentie durerii sufletesti. Spre surprinderea mea- oamenii - pe care i-am desconsiderat asa de mult timp mi-au sarit in ajuto. A venit salvarea - arsura de gradul doi. M-au privit cu mila, m-au ingrijit si prin asta Dumnezeu mi-a aratat inca o data frumusetea umana. Nu simtisem bucuria de luni intregi- dar in acea zi in care am vazut cat de buni sunt oamenii si cand am realizat ca perspectiva mea asupra vietii e total gresita am fost atat de bucuros incat as fi sarit de bucurie daca nu ma dureau atat de rau picioarele de la arsura. I-am multumit lui Dumnezeu si m-am deschis dinnou catre oameni. Cavalerul de otel ramase in trecut - totusi coiful sau a ramas pe capul meu pana in ziua de azi.
Ce e frumos la oameni? Totul!]]> Cap I. Nasterea unui Cavaler de Otel

Singuratatea devine din ce in ce mai apasatoare o data cu trecerea timpului. Colegii mei rad si zambesc iar eu sunt bucuros printre ei - ei imi umplu golul dat de lipsa iubirii. In cele din urma, cand soneria suna sfarsitul ultimei ore, o parte din sufletul meu se rupe. Gandul singuratatii si al durerii ce o pricinuieste ma tortureaza iar durerea creste din ce in ce cu fiecare zi. Ce este iubirea pentru cel ce nu o poate simtii? Ce este dragostea pentru cel ce nu o poate avea? Ce sunt eu? Cine sunt eu? Eu sunt un cavaler de otel - un soldat in prima linie ce va muri pentru prietenii sai. Nu imi trebuie iubire, nu imi trebuie dragoste! Goliciunea este indeajuns. Voi trai putin si voi muri eroic! Gol- sunt atat de gol.
Metorul se legana cand intr-o parte, cand in alta iar drumul parea sa nu se mai sfarseasca. In toata aglomeratia aceea eram doar eu. Eu sunt o umbra - acesti oameni ma vor vedea o data sau maxim de doua ori in viata! - asa gandeam pe atunci.
Metroul s-a oprit si valuri-valuri de oameni au inceput sa plece. Era intuneric afara - exact cum imi placea. Aerul mirosea frumos iar drumul era pustiu. Simteam cum vantul imi mangaie fata, iar asta ma linistea. Era ca si cum Dumnezeu ar fi trimis intreaga natura sa-mi alunge suferinta. Noaptea trecu cu repeziciune iar dimineata ma gasii in fata liceului acoperit cu buruieni. Ce liceu frumos era- iar oamenii din el imi erau atat de dragi. Am intrat in clasa si m-am bucurat de colegii mei. Fiecare avea frumusetea sa- fiecare cu visurile si dorintele sale. Fiecare cu problemele sale - toti erau atat de frumosi, iar eu - eu eram protectorul lor - eu eram cavalerul de otel - cel ce se sacrifica pentru altii ignorandu-se total.
"Eu nu te vad ca pe un prieten" m-a izbit. Aceste vorbe scoase din gura celui pe care il admirasem atat de mult pentru talentele sale m-au trezit la realitate ca si cum cineva m-ar fi zguduit cu putere strigandu-mi in ureche "Gresesti! Gresesti! Gresesti!". Pana la urma toti cei pe care ii considerasem prieteni nu imi erau prieteni... Lor oare le pasa de mine? Ce sunt eu pentru ei pana la urma? Un... clovn? O tristete apasatoare spinteca sufletul iar vacanta de vara ce se apropia capata forme tenebre. Zilele ce urmara mi-am inchis inima fata de toti oamenii iar cei pe care ii considerasem prieteni adevarati nu aveau curajul sa ma certe- sa ma incurajeze - sa imi arate ca tin la mine cat de putin. Iar cel rau imi zise: "Vezi- nimeni nu tine la tine. Traiesti in minciuna. Nu contezi catusi de putin pentru oameni. Esti singur si aici.". Vacanta de vara se transformase intr-o depresie lunga si dureroasa. Durerea sufleteasca este atat de oribila incat as prefera sa simt oricat de multa durere trupeasca numai ca sa scap pentru o secunda macar de goliciunea, singuratatea si tristetea ca me apasa. Nu mai am nici un sentiment de bucurie iar armura cavalerului se crapa. Sabia a ruginit, iar coiful sta atarnat in cui.
Am jurat sa nu mai am prieteni in viata mea si ca am sa renunt la toti cei ramasi astfel in cat sa fiu cu adevarat singur. Si asa am si facut. Iar frigul mi-a devenit caldura, durerea - pace, boala - eroism. Traiam numai cand simteam durere trupeasca.
Scoala a reincepul iar Dumenzeu si-a plecat ochii asupra mea. M-a vazut la pamant- sangerand si cu bratele sfartecate de demoni. O lacrima I-a cazut peste sufletul meu distrus.
Eram la bunici, iar mucenicii fierbeau intr-o cratita mare. Bunica imi striga sa iau cratita care clocotea de pe foc si sa o duc pe balcon sa se raceasca mai repede. Fiindca imi faceam temele mi-am zis ca imi pun cartile pe cap caci am un echilibru bun si in acelasi timp sa iau cratita de pe foc si sa o duc. Am facut asa, dar cartile s-au dezechilibrat iar toata apa clocotita mi-a cazut pe picioare. Sosetele ardeau- bine ca purtam blugi caci altfel ar fi fost oribil. M-am ars bine de tot iar durerea era atat de mare incat nu mai puteam acorda atentie durerii sufletesti. Spre surprinderea mea- oamenii - pe care i-am desconsiderat asa de mult timp mi-au sarit in ajuto. A venit salvarea - arsura de gradul doi. M-au privit cu mila, m-au ingrijit si prin asta Dumnezeu mi-a aratat inca o data frumusetea umana. Nu simtisem bucuria de luni intregi- dar in acea zi in care am vazut cat de buni sunt oamenii si cand am realizat ca perspectiva mea asupra vietii e total gresita am fost atat de bucuros incat as fi sarit de bucurie daca nu ma dureau atat de rau picioarele de la arsura. I-am multumit lui Dumnezeu si m-am deschis dinnou catre oameni. Cavalerul de otel ramase in trecut - totusi coiful sau a ramas pe capul meu pana in ziua de azi.
Ce e frumos la oameni? Totul!]]> <![CDATA[Black Butler Parody]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Black-Butler-Parody Sun, 12 Oct 2014 14:36:31 +0000 Yuuki Deshi]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Black-Butler-Parody

Black Butler High School
1

Soarele dimineti straluceste pe cerul senin,iar razele calde imi intra pe fereastra apriape deschisa,luminandu-mi camera.Stau in fata oglinziipregatindu-ma pentru prima zi de liceu.Ma cheama Erza si am 17 ani,Am parul lung si roscat.Sunt o fire mai neinteleasa si creativa.Imi plac lucrurile mai intunecate cum ar fi liliecii,bufnitele si pisicile negre(de aceea am si un motan pe nume Domnul Somnorici).
Garderoba mea este si ea pe masura asteptarilor,adica culoarea predominanta fiind negrul.Asa ca imi iau rapid o camasa neagra cu emblema liceului,apoi ma imbrac intr-o fusta in carouri rosii cu negru asortata cu un sacou negru pe care il atarn pe geanta...Oooo...da,era sa uit de cravata din acelasi model cu fusta,cravata pe care mi-o pun rapid in timp ce cobor scarile grabita.Ajunsa la intrare,deschid usa ca un fulger,iar in fata mea isi face aparitia Aida cu o fata cam nervoasa:
-Ce ti-a luat atat?ma intreaba revoltata.
Aida este una dintre cei mai buni prieteni pe care ii am.O cunosc si ma cunoaste de cand eram foarte mici,iar eu inca eram un copil problema si acasa si ori unde mergeam,ea fiind singura care m-a ajutat sa ma calmez si care aincercat sa ma cunoasca cu adevarat.Acum,multumita ei,sunt mult mai calma si gandesc de 10 ori inainte de a actiona.
-Scuze,dar in apararea mea nu-mi mai gaseam camasa si era cat pe ce sa-mi uit cravata.ii raspund eu indreptatita.
-Afff...,pentru numele lui Dumnezeu,fati si tu curat o data in cocina pe care tu o numesti camera.Plus ca sti ca asta e prima zi de liceu.
-Da,da stui.Si nu vrei sa intarzi din prima zi.Da,stiu si eu.
-Pai?Nu m,ai intarzia atat!
-Pai,scuzama ca nu sunt prea punctuala si ca nu vreau sa intalnesc tot felul de ingamfati.
-Iar incepi cu chestia aia?Ti-am mai spus de-a tatea ori ca nu vei avea cum sa stiitipul de persoana numai din exterior.Incearca sa socializezi.Plus ca vei invata mai multe.
-Ca de exemplu...?
-Ca de exemplu cine-i de incredere sau nu,cine e bun la suflet sau nu,cine te merita sa prieten sau nu...Pricepi?
-Da,am priceput.ii raspund putin artagoasa si grabesc pasul.
-Offf...,cap patrat ce esti.isi spune Aida nervoasa ficsandu-ma cu privirea din spate.
In scurt timp ajungem si noi la scoala,unde suntem intampinate,chiar in fata porti,de Jade si Daimon.
-Hei ce mai faceti?ne intreaba Jade bucuroasa in timp ce sare in spinarea mea.
-Buna!ne saluta si Daimon scurt si la obiect.
-Deocamdata bine,dar daca te-ai da jos din carca mea ar fi si mai bine.
-Oh,scuze.imi spune Jade dupa ce isi da seama ca inca nu s-a dat jos din spinarea mea.
-Ok,acum e mai bine.Deci,ati aflat ceva de noi colegi?
-Imi raspunde repede Jade.
Pe jade si Daimon ii cunosc din clasele gimnaziale cand a trebuit s-o scot pe Jade dintr-o mare incurcatura.Niste tipe mai fitoase,printre care si fanele nebune ale lui Daimon care aflasera ca ei se intalnesc,vroiau razbunare.Iar cel mai bun mod era o bataie zdravana,care pana la urma si-au luat-o ele.A doua zi Jade venise cu Daimon pentru ami multumi,iar eu si Aida i-am poftit sa ia masa cu noi in fiecare zi.Astfel ne-am apropiat si am devenit buni prieteni.
In scurt timp intram si noi in curtea liceului unde suntem inghiontiti de un grup de fete care alergau disperate spre poarta.Neinteresandu-ne le facem loc sa treaca,Apoi ne cotinuam drumul spre clasa.Ajunsi acolo ne asezam in ultimele banci depe primele doua randuri de langa usa.

schema:1.ultima banca-----2.ultima banca-----3.-----4.-----5.-----6.
eu(Erza) , Aida
penultima banca--- penultima banca
Jade , Daimon
In scurt timp,apare si grupul galagios de fete din curtea scolii insotind un baiat care nu le baga in seama si parea destul de trist,fata lui ne schitand vreo expresie.Cu parul tuns stil castron si de culoare bruneta cu tente de albastru.Acesta se aseza in banca din dreptul Aidei de pe randul trei.
-Tipul are un aer cam ciudat.Nu credeti?ii intreb pe toti trei mai in soapta.
-Nu chiar.imi raspunde Aida uitandu-se putin la el pe furis.
Iar Jade si Daimon ma aprobasera dand din cap,apoi se uitara si ei cu coada ochiului la tipul inconjurat in continuare de grupul de fete cu care a venit,plus inca cativa colegi care mai aparusetra intre timp.La un moment dat intra doi tipi total opusi,unul fiind mai retras si tacut si celalalt fiind mult mai optimist.Dupa ce intrasera in clasa cel zambaret si blond ne zarise in timp ce discutam intre noi si dorind sa ne cunoasca ne intrerupe salutandu-ne:
-Hei,buna!Eu sunt Ronald,Ronald Knox.Iar tipul brunet cu un aer mai intelectual si cu ochelari este Will.
-William Spears.Iar tie ti-am spus sa nu-mi mai spui Will.rastindu-se la Ronald,dar pastrandu-si atitudinea calma.
-Incantata.le raspund eu prieteneste.Eu sunt Erza,iar ei sunt Aida,Jade si Daimon.
-Incantat sa va cunosc sunt si eu.ne raspunde Ronald vesel.
-Dar care sunt numele voastre de familie?ne intreaba William serios.Fara suparare,dar noi vile-am spus pe ale noastre.Asa ca mi-se pare corect sa stim si noi care sunt ale voastre.
-Pai,eu sunt Erza Cross,iar ele sunt Aida Shardis si Jade Scarlet.El e Daimon Black.ii spun eu foarte calma si directa.
-Tipic lui,nu prea vorbeste,dar cand o vace scoate numai propoziti stupide.Adica,pana acum tot ce am scos de le el e ca isi uraste serviciul.Pe bune e ciudat rau.ne marturiseste Ronald.Asa ca lasatil in lumea lui si nu-i mai raspundeti la toate intrebarile.
-Pai,daca stau sa ma gandesc,intr-un fel are dreptate.Voi ne-ati spus numele voastre de familie,deci,a fost corect ceea ce el a cerut.i-a raspuns Aida.
-Deci e in regula,iar de suparat nu ne-am suparat.le-am raspus eu ambilor.
-Ok,atunci.
Usa se deschide,iar profesorul de biologie isi face aparitia.Era un tip cu ochelari de vedere patrati,ochi de culoare verde smarald,cu o freza mai ciufulita si de culoare rosie si mai nebun de fel.
-Buna ziua baieti,ciudati si restul clasei!Eu sunt profesorul vostru de biologie Grell Sutcliff.Iar casa ne cunoastem mai bine voi face prezenta.
Dupa care deschise catalogul din care incepu sa citeasca numele fiecaruia,in timp ce ne si striga.Pe rand,dupa ce ne auzim numele,ne ridicam in picioare si ne prezentam.Astfel afland si a cata sunt la catalog si cine este tipul incojurat in contunuu de fete si cu o atitudine sumbra.
-Ciel Phantomohaive,18 ani.spune edl nepasatot ridicandu-se in picioare,apoi asezandu-se la loc.Prezenta continua pana la sfarsitul orei,cand se auzi clopotelul.Iar noi ne stransesem lucrurile pentru a pleca spre urmatoarea ora,sportul.Cand ajunsesem pe terenul din spatele scoli,descoperisem ca terenul era deja ocupat de una din clasele de seniori din anul doi.Uitandu-ma dupa profesorul nostru de sport,il zaresc pe Ciel stand de vorba cu unul dintre seniori clasei cu care urma sa facem ora de sport.Parea genul de tip fustangiu fara scrupule,cu un par brunet,tuns in stil bob si cu cateva suvite cazute pe fata,cu ochii de un rosu sangeriu si parand foarte fericit de conversatia pe care o avea cu Ciel.In scutr timp isi face aparitia si profesorul,care era profesor comun,iar ora incepu.facusem,pentru inceput,putina incalzire si apoi continuasem in grupuru de diferite sporturi.Eu alesesem volei impreuna cu Aida si Jade,iar Daimon se dusese la singura echipa de baieti ce jucau basket.Dupa ce ora se tetrmina profu alesese doi elevi sa faca curat in curte,iar unul dintre ei eram chiar eu.Iar colegul meu era Sebastiam Michaelis,prietenu cu care vorbea Ciel la inceputul orei.Dar,dupa cum ati chicit si voi,el disparuse dupa un colt cu o tipa si aparuse cand mai aveam doar un pic si terminam treaba.Se posteaza,rezemamdu-se de raftirile de langa cosul de mingii,incepand sa isi aranzeze parul(putin ciufulit) si hainele(mai mototolite) si incepu sa ma intrebe:
-Ai terminat curatenia?
-NU!ii raspund furioasa pe un ton raspicat.
-Oooo...,avem aici o domnisoara cam tafnoasa.imi raspunde el cu un zambet smecher in coltul guri si indreptandu-si privirea spre mine.Ce ar fi daca am calma-o putin.imi spune in timp ce se apropie de mine.
Apoi incepu sa ma mangaie incet pe par,dupa care imi atinse obrazyl aproape de ochi cu degetul mare si cu o privire care,normal,ar da toate fetele pe spate.Dar desigur ca ne fiind atrasa de el,faza cu privirea pica si dandu-mi seama ce avea de gand,ma intorc cu spatele la el,lasandu-mi parul sa zboare in bataia vantului facut de rasucirea mea rapida.Apoi,zambind intr-un colt al guri ii spun pe un ton mai sigur:
-Hm,credeai ca eu sunt ca celelalte?Ca dupa ce iti faci obisnuitele miscari de macio o sa-ti cad in brate?ii spun in timp ce ma intorc cu fata la el,dar fiind la o distanta destul de apreciabila de el.Eh,afla ca nu-i asa,iar ca sa stii,tipi ca tine ii urasc,
-De ce?
-Pentru ca sunteti niste parveniti care va credeti buricu'pamantului.Dar defapt sunteti niste fraieri.
Apoi iau ultima minjie de pe teren si i-o imping tare in capul pieptului,dupa care imi iau lucrurile si plec.]]>

Black Butler High School
1

Soarele dimineti straluceste pe cerul senin,iar razele calde imi intra pe fereastra apriape deschisa,luminandu-mi camera.Stau in fata oglinziipregatindu-ma pentru prima zi de liceu.Ma cheama Erza si am 17 ani,Am parul lung si roscat.Sunt o fire mai neinteleasa si creativa.Imi plac lucrurile mai intunecate cum ar fi liliecii,bufnitele si pisicile negre(de aceea am si un motan pe nume Domnul Somnorici).
Garderoba mea este si ea pe masura asteptarilor,adica culoarea predominanta fiind negrul.Asa ca imi iau rapid o camasa neagra cu emblema liceului,apoi ma imbrac intr-o fusta in carouri rosii cu negru asortata cu un sacou negru pe care il atarn pe geanta...Oooo...da,era sa uit de cravata din acelasi model cu fusta,cravata pe care mi-o pun rapid in timp ce cobor scarile grabita.Ajunsa la intrare,deschid usa ca un fulger,iar in fata mea isi face aparitia Aida cu o fata cam nervoasa:
-Ce ti-a luat atat?ma intreaba revoltata.
Aida este una dintre cei mai buni prieteni pe care ii am.O cunosc si ma cunoaste de cand eram foarte mici,iar eu inca eram un copil problema si acasa si ori unde mergeam,ea fiind singura care m-a ajutat sa ma calmez si care aincercat sa ma cunoasca cu adevarat.Acum,multumita ei,sunt mult mai calma si gandesc de 10 ori inainte de a actiona.
-Scuze,dar in apararea mea nu-mi mai gaseam camasa si era cat pe ce sa-mi uit cravata.ii raspund eu indreptatita.
-Afff...,pentru numele lui Dumnezeu,fati si tu curat o data in cocina pe care tu o numesti camera.Plus ca sti ca asta e prima zi de liceu.
-Da,da stui.Si nu vrei sa intarzi din prima zi.Da,stiu si eu.
-Pai?Nu m,ai intarzia atat!
-Pai,scuzama ca nu sunt prea punctuala si ca nu vreau sa intalnesc tot felul de ingamfati.
-Iar incepi cu chestia aia?Ti-am mai spus de-a tatea ori ca nu vei avea cum sa stiitipul de persoana numai din exterior.Incearca sa socializezi.Plus ca vei invata mai multe.
-Ca de exemplu...?
-Ca de exemplu cine-i de incredere sau nu,cine e bun la suflet sau nu,cine te merita sa prieten sau nu...Pricepi?
-Da,am priceput.ii raspund putin artagoasa si grabesc pasul.
-Offf...,cap patrat ce esti.isi spune Aida nervoasa ficsandu-ma cu privirea din spate.
In scurt timp ajungem si noi la scoala,unde suntem intampinate,chiar in fata porti,de Jade si Daimon.
-Hei ce mai faceti?ne intreaba Jade bucuroasa in timp ce sare in spinarea mea.
-Buna!ne saluta si Daimon scurt si la obiect.
-Deocamdata bine,dar daca te-ai da jos din carca mea ar fi si mai bine.
-Oh,scuze.imi spune Jade dupa ce isi da seama ca inca nu s-a dat jos din spinarea mea.
-Ok,acum e mai bine.Deci,ati aflat ceva de noi colegi?
-Imi raspunde repede Jade.
Pe jade si Daimon ii cunosc din clasele gimnaziale cand a trebuit s-o scot pe Jade dintr-o mare incurcatura.Niste tipe mai fitoase,printre care si fanele nebune ale lui Daimon care aflasera ca ei se intalnesc,vroiau razbunare.Iar cel mai bun mod era o bataie zdravana,care pana la urma si-au luat-o ele.A doua zi Jade venise cu Daimon pentru ami multumi,iar eu si Aida i-am poftit sa ia masa cu noi in fiecare zi.Astfel ne-am apropiat si am devenit buni prieteni.
In scurt timp intram si noi in curtea liceului unde suntem inghiontiti de un grup de fete care alergau disperate spre poarta.Neinteresandu-ne le facem loc sa treaca,Apoi ne cotinuam drumul spre clasa.Ajunsi acolo ne asezam in ultimele banci depe primele doua randuri de langa usa.

schema:1.ultima banca-----2.ultima banca-----3.-----4.-----5.-----6.
eu(Erza) , Aida
penultima banca--- penultima banca
Jade , Daimon
In scurt timp,apare si grupul galagios de fete din curtea scolii insotind un baiat care nu le baga in seama si parea destul de trist,fata lui ne schitand vreo expresie.Cu parul tuns stil castron si de culoare bruneta cu tente de albastru.Acesta se aseza in banca din dreptul Aidei de pe randul trei.
-Tipul are un aer cam ciudat.Nu credeti?ii intreb pe toti trei mai in soapta.
-Nu chiar.imi raspunde Aida uitandu-se putin la el pe furis.
Iar Jade si Daimon ma aprobasera dand din cap,apoi se uitara si ei cu coada ochiului la tipul inconjurat in continuare de grupul de fete cu care a venit,plus inca cativa colegi care mai aparusetra intre timp.La un moment dat intra doi tipi total opusi,unul fiind mai retras si tacut si celalalt fiind mult mai optimist.Dupa ce intrasera in clasa cel zambaret si blond ne zarise in timp ce discutam intre noi si dorind sa ne cunoasca ne intrerupe salutandu-ne:
-Hei,buna!Eu sunt Ronald,Ronald Knox.Iar tipul brunet cu un aer mai intelectual si cu ochelari este Will.
-William Spears.Iar tie ti-am spus sa nu-mi mai spui Will.rastindu-se la Ronald,dar pastrandu-si atitudinea calma.
-Incantata.le raspund eu prieteneste.Eu sunt Erza,iar ei sunt Aida,Jade si Daimon.
-Incantat sa va cunosc sunt si eu.ne raspunde Ronald vesel.
-Dar care sunt numele voastre de familie?ne intreaba William serios.Fara suparare,dar noi vile-am spus pe ale noastre.Asa ca mi-se pare corect sa stim si noi care sunt ale voastre.
-Pai,eu sunt Erza Cross,iar ele sunt Aida Shardis si Jade Scarlet.El e Daimon Black.ii spun eu foarte calma si directa.
-Tipic lui,nu prea vorbeste,dar cand o vace scoate numai propoziti stupide.Adica,pana acum tot ce am scos de le el e ca isi uraste serviciul.Pe bune e ciudat rau.ne marturiseste Ronald.Asa ca lasatil in lumea lui si nu-i mai raspundeti la toate intrebarile.
-Pai,daca stau sa ma gandesc,intr-un fel are dreptate.Voi ne-ati spus numele voastre de familie,deci,a fost corect ceea ce el a cerut.i-a raspuns Aida.
-Deci e in regula,iar de suparat nu ne-am suparat.le-am raspus eu ambilor.
-Ok,atunci.
Usa se deschide,iar profesorul de biologie isi face aparitia.Era un tip cu ochelari de vedere patrati,ochi de culoare verde smarald,cu o freza mai ciufulita si de culoare rosie si mai nebun de fel.
-Buna ziua baieti,ciudati si restul clasei!Eu sunt profesorul vostru de biologie Grell Sutcliff.Iar casa ne cunoastem mai bine voi face prezenta.
Dupa care deschise catalogul din care incepu sa citeasca numele fiecaruia,in timp ce ne si striga.Pe rand,dupa ce ne auzim numele,ne ridicam in picioare si ne prezentam.Astfel afland si a cata sunt la catalog si cine este tipul incojurat in contunuu de fete si cu o atitudine sumbra.
-Ciel Phantomohaive,18 ani.spune edl nepasatot ridicandu-se in picioare,apoi asezandu-se la loc.Prezenta continua pana la sfarsitul orei,cand se auzi clopotelul.Iar noi ne stransesem lucrurile pentru a pleca spre urmatoarea ora,sportul.Cand ajunsesem pe terenul din spatele scoli,descoperisem ca terenul era deja ocupat de una din clasele de seniori din anul doi.Uitandu-ma dupa profesorul nostru de sport,il zaresc pe Ciel stand de vorba cu unul dintre seniori clasei cu care urma sa facem ora de sport.Parea genul de tip fustangiu fara scrupule,cu un par brunet,tuns in stil bob si cu cateva suvite cazute pe fata,cu ochii de un rosu sangeriu si parand foarte fericit de conversatia pe care o avea cu Ciel.In scutr timp isi face aparitia si profesorul,care era profesor comun,iar ora incepu.facusem,pentru inceput,putina incalzire si apoi continuasem in grupuru de diferite sporturi.Eu alesesem volei impreuna cu Aida si Jade,iar Daimon se dusese la singura echipa de baieti ce jucau basket.Dupa ce ora se tetrmina profu alesese doi elevi sa faca curat in curte,iar unul dintre ei eram chiar eu.Iar colegul meu era Sebastiam Michaelis,prietenu cu care vorbea Ciel la inceputul orei.Dar,dupa cum ati chicit si voi,el disparuse dupa un colt cu o tipa si aparuse cand mai aveam doar un pic si terminam treaba.Se posteaza,rezemamdu-se de raftirile de langa cosul de mingii,incepand sa isi aranzeze parul(putin ciufulit) si hainele(mai mototolite) si incepu sa ma intrebe:
-Ai terminat curatenia?
-NU!ii raspund furioasa pe un ton raspicat.
-Oooo...,avem aici o domnisoara cam tafnoasa.imi raspunde el cu un zambet smecher in coltul guri si indreptandu-si privirea spre mine.Ce ar fi daca am calma-o putin.imi spune in timp ce se apropie de mine.
Apoi incepu sa ma mangaie incet pe par,dupa care imi atinse obrazyl aproape de ochi cu degetul mare si cu o privire care,normal,ar da toate fetele pe spate.Dar desigur ca ne fiind atrasa de el,faza cu privirea pica si dandu-mi seama ce avea de gand,ma intorc cu spatele la el,lasandu-mi parul sa zboare in bataia vantului facut de rasucirea mea rapida.Apoi,zambind intr-un colt al guri ii spun pe un ton mai sigur:
-Hm,credeai ca eu sunt ca celelalte?Ca dupa ce iti faci obisnuitele miscari de macio o sa-ti cad in brate?ii spun in timp ce ma intorc cu fata la el,dar fiind la o distanta destul de apreciabila de el.Eh,afla ca nu-i asa,iar ca sa stii,tipi ca tine ii urasc,
-De ce?
-Pentru ca sunteti niste parveniti care va credeti buricu'pamantului.Dar defapt sunteti niste fraieri.
Apoi iau ultima minjie de pe teren si i-o imping tare in capul pieptului,dupa care imi iau lucrurile si plec.]]>