<![CDATA[Animezup - forum manga si anime - Yaoi / Yuri]]> https://www.animezup.com/forum/ Mon, 11 May 2026 03:05:35 +0000 MyBB <![CDATA[Jurnalul unui fluture ucigas (Yaoi)]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Jurnalul-unui-fluture-ucigas-Yaoi Sat, 27 Feb 2016 12:10:40 +0000 Kira's Scarlet]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Jurnalul-unui-fluture-ucigas-Yaoi
~ Amintiri din viata anterioara ~

25 februarie. Helsinki
Draga jurnalule, stii ce sunt fluturii?

Fluturii sunt creaturi libere ce isi intind aripile bogat-colorate spre cer, incercand sa ajunga cat mai sus, lasandu-se purtati de curentii de vant pana in adancul vazduhului, unde se fac nevazuti. Va imaginati cum este sa simti briza in bataia aripilor, pulsatia provocata de apropierea pericolului, atunci cand te feresti de obstacole, in drumul spre misteriosul orizont? Sa fi fluture e atat de minunat!

De fapt, asta sunt si eu. Un fluture grandios care abia asteapta sa-si sparga coconul de omida si sa zboare liber spre inaltul cerului, sa cuprinda frumusetile necunoscute cu aripile sale gigantice, imprastiindu-si puritatea asupra intregii lumi.

Din nefericire, insa, sunt blocat in acest corp de om muritor, a carui efemeritate este scazuta, prins pe pamant si fara aripi, fara vise sau sperante, obligat sa traiasca o viata normala la fel ca toti ceilalti pana la sfarsitul vietii anoste care pare sa dureze o vesnicie. Si eu nu-mi doresc decat sa renasc, sa ma transform si sa arat lumii adevarata mea forma.

- Te-am prins, micul meu prieten, imi soptesc pentru mine, cat sa aud numai eu si micutul inaripat din mainile mele care se zbatea incet, lovind cu delicatete dosul palmei mele, imparstiind un praf albicios, de culoarea aripilor sale. Dar nu pentru ca ii era prea frica de mine incat sa incerce sa scape si sa zboare, ci pentru acela era salutul fluturilor. Oare si aripile mele sunt de aceiasi culoare? Oare si eu m-as zbate la fel, daca as fi captiv in mainile unui necunoscut? Incovoiat de senzatii necunoste, de neincredere si sperante desarte, oare as incerca sa evadez din colivia umana creata de el si apoi sa ma razbun pentru ruperea aripilor? Sa-l inec in praful meu, ca semn al dragostei mele otravite si a tradarii de care am avut parte? Si apoi, sa-l privesc cum moare, iar cand isi va da ultima suflare, sa ma asez deasupra lui si sa-i soptesc : de fiecare data cand vei renaste, eu voi fi acolo sa te distrug...

- Sam, e gata masa!
A cui e aceasta voce atat de familiara? Ochii imi sunt grei, iar pleopele parca mi-ar fi lipite cu ceara. Oricat de mult as incerca sa le deschid, imi e teama ca as putea sa le smulg, de parca ochii mei ar fi atat de delicati, incat nici rama groasa a ochelarilor mei nu i-ar putea apara si nici parul meu castaniu si des precum padurea tropicala nu i-ar putea ascunde.
- Sam!
Se aude iar aceaisi voce dulce si melodioasa pe care nu o puteam distinge, iar o mana fina ma scutura usor, trezindu-ma din visare si eliberandu-ma din cusca viselor in care eram inchis.
- Scumpule, ai adormit din nou in timp ce scriai in jurnal. Spala-te pe maini si vino sa mancam, imi spune mama, in timp ce eu o priveam ca prin ceata, realizand ca mi-am scapat ochelarii pe jos. M-am aplecat lenes sa-i iau, prinzand usor de un capat si stergandu-i cu camasa mea albastra de praful care s-a asternut pe ei. Trebuie sa fac curat in camera, imi sopteam in gand, ajustandu-mi ochelarii si luand jurnalul de pe biroul inbucsit cu foi, asezandu-l cu grija intr-un sertar si incuindu-l cu cheia, ca nimeni sa nu deschida cutia secretelor mele. M-am ridicat de pe scaun, privind o poza pusa intr-o rama vintage, aruncandu-i persoanei a carei imagine era captiva in ea, o privire plina de ura si iesind din camera, avand pe buze zambetul unui ucigas...]]>
~ Amintiri din viata anterioara ~

25 februarie. Helsinki
Draga jurnalule, stii ce sunt fluturii?

Fluturii sunt creaturi libere ce isi intind aripile bogat-colorate spre cer, incercand sa ajunga cat mai sus, lasandu-se purtati de curentii de vant pana in adancul vazduhului, unde se fac nevazuti. Va imaginati cum este sa simti briza in bataia aripilor, pulsatia provocata de apropierea pericolului, atunci cand te feresti de obstacole, in drumul spre misteriosul orizont? Sa fi fluture e atat de minunat!

De fapt, asta sunt si eu. Un fluture grandios care abia asteapta sa-si sparga coconul de omida si sa zboare liber spre inaltul cerului, sa cuprinda frumusetile necunoscute cu aripile sale gigantice, imprastiindu-si puritatea asupra intregii lumi.

Din nefericire, insa, sunt blocat in acest corp de om muritor, a carui efemeritate este scazuta, prins pe pamant si fara aripi, fara vise sau sperante, obligat sa traiasca o viata normala la fel ca toti ceilalti pana la sfarsitul vietii anoste care pare sa dureze o vesnicie. Si eu nu-mi doresc decat sa renasc, sa ma transform si sa arat lumii adevarata mea forma.

- Te-am prins, micul meu prieten, imi soptesc pentru mine, cat sa aud numai eu si micutul inaripat din mainile mele care se zbatea incet, lovind cu delicatete dosul palmei mele, imparstiind un praf albicios, de culoarea aripilor sale. Dar nu pentru ca ii era prea frica de mine incat sa incerce sa scape si sa zboare, ci pentru acela era salutul fluturilor. Oare si aripile mele sunt de aceiasi culoare? Oare si eu m-as zbate la fel, daca as fi captiv in mainile unui necunoscut? Incovoiat de senzatii necunoste, de neincredere si sperante desarte, oare as incerca sa evadez din colivia umana creata de el si apoi sa ma razbun pentru ruperea aripilor? Sa-l inec in praful meu, ca semn al dragostei mele otravite si a tradarii de care am avut parte? Si apoi, sa-l privesc cum moare, iar cand isi va da ultima suflare, sa ma asez deasupra lui si sa-i soptesc : de fiecare data cand vei renaste, eu voi fi acolo sa te distrug...

- Sam, e gata masa!
A cui e aceasta voce atat de familiara? Ochii imi sunt grei, iar pleopele parca mi-ar fi lipite cu ceara. Oricat de mult as incerca sa le deschid, imi e teama ca as putea sa le smulg, de parca ochii mei ar fi atat de delicati, incat nici rama groasa a ochelarilor mei nu i-ar putea apara si nici parul meu castaniu si des precum padurea tropicala nu i-ar putea ascunde.
- Sam!
Se aude iar aceaisi voce dulce si melodioasa pe care nu o puteam distinge, iar o mana fina ma scutura usor, trezindu-ma din visare si eliberandu-ma din cusca viselor in care eram inchis.
- Scumpule, ai adormit din nou in timp ce scriai in jurnal. Spala-te pe maini si vino sa mancam, imi spune mama, in timp ce eu o priveam ca prin ceata, realizand ca mi-am scapat ochelarii pe jos. M-am aplecat lenes sa-i iau, prinzand usor de un capat si stergandu-i cu camasa mea albastra de praful care s-a asternut pe ei. Trebuie sa fac curat in camera, imi sopteam in gand, ajustandu-mi ochelarii si luand jurnalul de pe biroul inbucsit cu foi, asezandu-l cu grija intr-un sertar si incuindu-l cu cheia, ca nimeni sa nu deschida cutia secretelor mele. M-am ridicat de pe scaun, privind o poza pusa intr-o rama vintage, aruncandu-i persoanei a carei imagine era captiva in ea, o privire plina de ura si iesind din camera, avand pe buze zambetul unui ucigas...]]> <![CDATA[Dragostea incepe la liceu [Yaoi]]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Dragostea-incepe-la-liceu-Yaoi Tue, 26 Jan 2016 19:18:15 +0000 Kira's Scarlet]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Dragostea-incepe-la-liceu-Yaoi Bobocii incep scoala a doua zi~


Stropii de ploaie se loveau de suprafata de sticla incolora, trasand linii fine in diferite forme si scurgandu-se in jos, disparand complet in neant, lasand in urma lor o forma de pictura. Cerul urla furios deasupra Germaniei, aruncand tunete si fulgere pretutindeni, facandu-i pe cei slabi de inima sa se ascunda in colturi ferite de lumina si tremurand in fata capriciilor naturii. Oftam usor, privind de langa geam, cum o alta zi plictisitoare trecea ireversibil, nisipul timpului surgandu-se in partea de jos a clepsidrei invisibile, aratand cat de neputinciosi suntem noi muritorii. Mi-am luat cartile de pe biroul vechi din lemn de mahon, punand foile mototolite cu notite deasupra copertilor uzate si am iesit din incaperea plina ochi cu profesori care ma priveau cu interes, pentru a ma intoarce inapoi in clasa mea, clasa in care ieri abia imi incepusem viata de boboc. Suntem la inceput de drum, tineri si necunoscatori .
- Dominik! Aud pe cineva strigandu-mi numele de pe holurile pustii si intunecate si afectate de pana de curent, luminate slab de decarcarile electrice create de Perun sau Donar, zeii furtunii din mitologia rusa si germana. Ce a spus directorul? Ma intreaba acea persoana, apropiindu-se si punandu-mi mana pe umar. Dupa ce ceata si aura de depresie care teseau o panza in jurul meu, mi-au fost inlaturate de pe ochi, l-am vazut pe prietenul meu din copilarie, Andon, zambindu-mi calduros.
- Nu mare lucru. Doar ca o sa vina un elev de schimb din Ucraina si ca trebuie sa am grija de el, ca sa-mi ispasec pedeapsa pentru ca am spart geamul din baie inca din prima zi de scoala, ii raspund, lasandu-mi capul pe umarul lui, fiind cuprins de o usoara durere . Vremea asta e prea trista pentru mine. Ma face sa devin mult prea melancolic, iar emotiile dau navala peste mine ca avalansele de zapada din Himalaya.
- O sa vezi. Studentii de schimb sunt amuzanti. Ajungi sa le cunosti cultura, limba, obiceiurile, mancarea. Si inainte sa-ti dai seama, o sa te atasezi de ei, imi spune Andon, zambind larg si aratand cu mana spre orizonturi invizibile, vazute doar de el.
- Eu sunt jumatate rus, iar cel care vine aici e ucrainean. Nu e mare diferenta, limba e cam aceiasi, iar mancarea si obiceiurile sunt asemanatoare, mormai eu.
- Ce norocos esti, spune el, zambind oarecum trist, insa era doar o figura de teatru specifica personalitatii lui. In cazul meu, a trebuit sa am grija de un pusti din China care nu vorbea nici engleza si nici germana, iar eu nu stiu o boaba de chineza. A fost foarte greu sa comunicam, pana in punctul in care a trebuit sa folosesc cartonase colorate cu imagini si google translate. Nici nu vreau sa stiu ce prostii am spus si cat de groaznic le-am pronuntat.
- Amuzant, ii replic eu, fiind doar pe jumatate amuzat. Cealalta parte a atentiei mele, a gandului, a mintii mele era indreptata spre un loc necunoscut chiar si pentru mine. Sau poate era pierduta, fara nicio directie, ca o busola cu acul rupt.
- Hai sa mergem in clasa, visatorule, spune Andon.
- Bine, spun eu, leganandu-ma dintr-o parte in alta, cu carti cu tot si sprijinindu-ma de umarul prietenului meu, care stia ca furtuna imi provoaca stari ciudate, iar toata fericirea, euforia resimtita mai devreme s-au inecat in ploaia care ''terorizeaza'' Berlinul. Pasii nostri grei rasunau pe hol, ca un recital pe fundal, drept acompanimanet muzical pentru orechestra mamei natura, iar din departare se auzeau mici chicoteli sau tipete de teama, din clasele pline cu copii. Nu ne putem revolta si nu putem iesi de aici, pana cand zidurile Berlinului nu inceteaza sa se mai clatine. Atat de puternic era vantul ce sufla afara, incat pomii se indoiau dintr-o singura rafala. Ajunsi in clasa noastra de elevi ticniti de nouasprezece ani, infectati cu prea multi hormoni, eu si Andon ne-am asezat in banca nostra, alaturi de doua fete din banca din spatele nostru, Monde si Cleopatra, care stateau imbratisate, lipite de perete si tremurand usor, in timp ce alti colegi din spatele lor radeau de ele. Rade ciob de oala sparta, imi spuneam in gand.
- Care e problema voastra? Ii intreb plictisit. Nu e ca si cum voua nu v-ar fi frica, le spun, atragandu-le atentia si plantand un zambet de multumire pe fata fetelor, drept rasplata ca le-am luat apararea.
- Oh, haide. Nu mai fii atat de posac, spune Karl, unul dintre prietenii nostrii din grup, pe care il stiam din generala. Doar le tachinam.
- Komarov, iarasi tu, raspunde Kevin, fratele geaman al lui Karl, desi nu semanau deloc. Nu se disting doar prin semnele din nastere si prin trasaturile fetei, ci si prin personalitate.
- Ce vrei? Il intreaba Andon, aruncandu-i o privire taioasa.
- Sa emigrezi inapoi in Italia, ii spune Kevin, iar albastruiul a ridicat o spranceana sceptic, gandindu-se ca ar fi putut gasi o replica mult mai buna decat sa-i ceara sa revina in tara natala.
- Pupa-ma, ii raspunde Andon, facandu-i un semn explicit unde, iar Kevin se face rosu ca focul si ranjea asemeni unui aparat de tocat gunoiul din filmele de groaza.
- Calm, calm. Doar suntem prieteni, ne tachinam, glumim. Hai sa lasam toanele proaste la o parte si sa jucam un joc pana trece furtuna, raspunde Karl, incercand sa ne impace. De obicei, eu si Kevin aveam dispozitii foarte proaste pe o astfel de vreme. Ca si cum, aura noastra s-ar fi facut din verde, in gri inchis, la fel ca norii de pe cer, adunandu-se si formand o masa de emotii negative. Insa el si cu Andon mereu se ciondaneau. Cateodata, Karl ii tachineaza, spunandu-le ca cei ce se cearta mereu, se plac cu adevarat. Nu stiu daca se aplica si in cazul lor, dar chimia si scanteiile din ochii lor atunci cand sunt aproape, scot mai mult la iveala decat ar trebui. Am acceptat sa jucam fazan pe state, luandu-ne fiecare cate o coala de hartie, pe care sa asternem trecerea timpului sub forma de cuvinte, unele in germana sau engleza, altele in rusa. Karl a venit langa mine, impingandu-l pe Andon de pe locul lui si asezandu-se el pe acesta, punandu-si capul pe picioarele mele, lasand la iveala abdomenul pe jumatate descoperit din cauza mini-topului stil hip hop pe care il purta si dandu-si jos din cap sapca albastra, lasand la iveala minunata podoaba capilara de culoare neagra sa cada peste coapsele mele.
- Si cum o sa scrii acum? Il intreb, incercand sa evit contactul vizual cu ochii lui albastrii ca adancurile marii unde a disparut minunata Atlantida. Iar el isi trage genunchii sus si pune foaia pe un caiet gol, razemandu-le de coapsele lui.
- Dar asa Dominik o sa vada tot ce scrii, spune Andon.
- Stiu ca nu o sa faca asta, spune Karl cu un zambet inocent. Spre deosebire de voi doi, el nu e un trisor, continua el, scotand limba la cei doi porumbei ai clasei si lovindu-l cu piciorul in posterior pe fratele sau geaman mai mare.

Am ajuns sa jucam pe echipe, decise de Mo si Cleo, care acum se tem mai putin de furtuna. Le ajuta faptul ca suntem noi in jur, iar privind la ''batalia'' noastra si certurile comice, atentia de la agitatia de afara le este distrasa. Bobocii sunt ca si nuferii pe cascade curgatoare. Odata pusi in apa, nu-i mai poti scoate. . Am decis in unanimitate sau, ma rog, fetele au hotarat ca eu si Karl am face o echipa ''draguta'', iar Andon si Kevin sa formeze cea de-a doua echipa, fiind din nou luati drept cuplu, ceea ce ii enerva la culme. Un vulcan activ nu se stinge niciodata. Insa, chiar inainte sa terminam ultima coloana din foaie, a intrat profesorul de matematica, iar galagia din clasa s-a transformat intr-o liniste mormantala, la fel cum apele oceanului se linistesc dupa tornada. Vazandu-ne, domnul profesor a decis sa fie ingaduitor cu noi, fiind a doua noastra zi de scoala si nu una tocmai buna, lasandu-ne sa facem ce vrem, atat timp cat nu-l deranjam. In momentul in care el s-a asezat pe scaun, o micuta raza de soare s-a furisat de dupa nori, drept semn al sperantei nemuritoare.
Furtuna e o boala pentru suflet. Uneori placuta, alteori dureros de deprimanta.

Personaje : Dominik <= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573EFDAF

Karl (poza editata de mine)<= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573E5F79

Andon - desi parul lui e mai albastru- <= https://lh6.googleusercontent.com/-_XWpF...4%2529.png

Kevin - dar cu haine de rapper - <= http://static3.wikia.nocookie.net/__cb20.../Shunn.jpg]]> Bobocii incep scoala a doua zi~


Stropii de ploaie se loveau de suprafata de sticla incolora, trasand linii fine in diferite forme si scurgandu-se in jos, disparand complet in neant, lasand in urma lor o forma de pictura. Cerul urla furios deasupra Germaniei, aruncand tunete si fulgere pretutindeni, facandu-i pe cei slabi de inima sa se ascunda in colturi ferite de lumina si tremurand in fata capriciilor naturii. Oftam usor, privind de langa geam, cum o alta zi plictisitoare trecea ireversibil, nisipul timpului surgandu-se in partea de jos a clepsidrei invisibile, aratand cat de neputinciosi suntem noi muritorii. Mi-am luat cartile de pe biroul vechi din lemn de mahon, punand foile mototolite cu notite deasupra copertilor uzate si am iesit din incaperea plina ochi cu profesori care ma priveau cu interes, pentru a ma intoarce inapoi in clasa mea, clasa in care ieri abia imi incepusem viata de boboc. Suntem la inceput de drum, tineri si necunoscatori .
- Dominik! Aud pe cineva strigandu-mi numele de pe holurile pustii si intunecate si afectate de pana de curent, luminate slab de decarcarile electrice create de Perun sau Donar, zeii furtunii din mitologia rusa si germana. Ce a spus directorul? Ma intreaba acea persoana, apropiindu-se si punandu-mi mana pe umar. Dupa ce ceata si aura de depresie care teseau o panza in jurul meu, mi-au fost inlaturate de pe ochi, l-am vazut pe prietenul meu din copilarie, Andon, zambindu-mi calduros.
- Nu mare lucru. Doar ca o sa vina un elev de schimb din Ucraina si ca trebuie sa am grija de el, ca sa-mi ispasec pedeapsa pentru ca am spart geamul din baie inca din prima zi de scoala, ii raspund, lasandu-mi capul pe umarul lui, fiind cuprins de o usoara durere . Vremea asta e prea trista pentru mine. Ma face sa devin mult prea melancolic, iar emotiile dau navala peste mine ca avalansele de zapada din Himalaya.
- O sa vezi. Studentii de schimb sunt amuzanti. Ajungi sa le cunosti cultura, limba, obiceiurile, mancarea. Si inainte sa-ti dai seama, o sa te atasezi de ei, imi spune Andon, zambind larg si aratand cu mana spre orizonturi invizibile, vazute doar de el.
- Eu sunt jumatate rus, iar cel care vine aici e ucrainean. Nu e mare diferenta, limba e cam aceiasi, iar mancarea si obiceiurile sunt asemanatoare, mormai eu.
- Ce norocos esti, spune el, zambind oarecum trist, insa era doar o figura de teatru specifica personalitatii lui. In cazul meu, a trebuit sa am grija de un pusti din China care nu vorbea nici engleza si nici germana, iar eu nu stiu o boaba de chineza. A fost foarte greu sa comunicam, pana in punctul in care a trebuit sa folosesc cartonase colorate cu imagini si google translate. Nici nu vreau sa stiu ce prostii am spus si cat de groaznic le-am pronuntat.
- Amuzant, ii replic eu, fiind doar pe jumatate amuzat. Cealalta parte a atentiei mele, a gandului, a mintii mele era indreptata spre un loc necunoscut chiar si pentru mine. Sau poate era pierduta, fara nicio directie, ca o busola cu acul rupt.
- Hai sa mergem in clasa, visatorule, spune Andon.
- Bine, spun eu, leganandu-ma dintr-o parte in alta, cu carti cu tot si sprijinindu-ma de umarul prietenului meu, care stia ca furtuna imi provoaca stari ciudate, iar toata fericirea, euforia resimtita mai devreme s-au inecat in ploaia care ''terorizeaza'' Berlinul. Pasii nostri grei rasunau pe hol, ca un recital pe fundal, drept acompanimanet muzical pentru orechestra mamei natura, iar din departare se auzeau mici chicoteli sau tipete de teama, din clasele pline cu copii. Nu ne putem revolta si nu putem iesi de aici, pana cand zidurile Berlinului nu inceteaza sa se mai clatine. Atat de puternic era vantul ce sufla afara, incat pomii se indoiau dintr-o singura rafala. Ajunsi in clasa noastra de elevi ticniti de nouasprezece ani, infectati cu prea multi hormoni, eu si Andon ne-am asezat in banca nostra, alaturi de doua fete din banca din spatele nostru, Monde si Cleopatra, care stateau imbratisate, lipite de perete si tremurand usor, in timp ce alti colegi din spatele lor radeau de ele. Rade ciob de oala sparta, imi spuneam in gand.
- Care e problema voastra? Ii intreb plictisit. Nu e ca si cum voua nu v-ar fi frica, le spun, atragandu-le atentia si plantand un zambet de multumire pe fata fetelor, drept rasplata ca le-am luat apararea.
- Oh, haide. Nu mai fii atat de posac, spune Karl, unul dintre prietenii nostrii din grup, pe care il stiam din generala. Doar le tachinam.
- Komarov, iarasi tu, raspunde Kevin, fratele geaman al lui Karl, desi nu semanau deloc. Nu se disting doar prin semnele din nastere si prin trasaturile fetei, ci si prin personalitate.
- Ce vrei? Il intreaba Andon, aruncandu-i o privire taioasa.
- Sa emigrezi inapoi in Italia, ii spune Kevin, iar albastruiul a ridicat o spranceana sceptic, gandindu-se ca ar fi putut gasi o replica mult mai buna decat sa-i ceara sa revina in tara natala.
- Pupa-ma, ii raspunde Andon, facandu-i un semn explicit unde, iar Kevin se face rosu ca focul si ranjea asemeni unui aparat de tocat gunoiul din filmele de groaza.
- Calm, calm. Doar suntem prieteni, ne tachinam, glumim. Hai sa lasam toanele proaste la o parte si sa jucam un joc pana trece furtuna, raspunde Karl, incercand sa ne impace. De obicei, eu si Kevin aveam dispozitii foarte proaste pe o astfel de vreme. Ca si cum, aura noastra s-ar fi facut din verde, in gri inchis, la fel ca norii de pe cer, adunandu-se si formand o masa de emotii negative. Insa el si cu Andon mereu se ciondaneau. Cateodata, Karl ii tachineaza, spunandu-le ca cei ce se cearta mereu, se plac cu adevarat. Nu stiu daca se aplica si in cazul lor, dar chimia si scanteiile din ochii lor atunci cand sunt aproape, scot mai mult la iveala decat ar trebui. Am acceptat sa jucam fazan pe state, luandu-ne fiecare cate o coala de hartie, pe care sa asternem trecerea timpului sub forma de cuvinte, unele in germana sau engleza, altele in rusa. Karl a venit langa mine, impingandu-l pe Andon de pe locul lui si asezandu-se el pe acesta, punandu-si capul pe picioarele mele, lasand la iveala abdomenul pe jumatate descoperit din cauza mini-topului stil hip hop pe care il purta si dandu-si jos din cap sapca albastra, lasand la iveala minunata podoaba capilara de culoare neagra sa cada peste coapsele mele.
- Si cum o sa scrii acum? Il intreb, incercand sa evit contactul vizual cu ochii lui albastrii ca adancurile marii unde a disparut minunata Atlantida. Iar el isi trage genunchii sus si pune foaia pe un caiet gol, razemandu-le de coapsele lui.
- Dar asa Dominik o sa vada tot ce scrii, spune Andon.
- Stiu ca nu o sa faca asta, spune Karl cu un zambet inocent. Spre deosebire de voi doi, el nu e un trisor, continua el, scotand limba la cei doi porumbei ai clasei si lovindu-l cu piciorul in posterior pe fratele sau geaman mai mare.

Am ajuns sa jucam pe echipe, decise de Mo si Cleo, care acum se tem mai putin de furtuna. Le ajuta faptul ca suntem noi in jur, iar privind la ''batalia'' noastra si certurile comice, atentia de la agitatia de afara le este distrasa. Bobocii sunt ca si nuferii pe cascade curgatoare. Odata pusi in apa, nu-i mai poti scoate. . Am decis in unanimitate sau, ma rog, fetele au hotarat ca eu si Karl am face o echipa ''draguta'', iar Andon si Kevin sa formeze cea de-a doua echipa, fiind din nou luati drept cuplu, ceea ce ii enerva la culme. Un vulcan activ nu se stinge niciodata. Insa, chiar inainte sa terminam ultima coloana din foaie, a intrat profesorul de matematica, iar galagia din clasa s-a transformat intr-o liniste mormantala, la fel cum apele oceanului se linistesc dupa tornada. Vazandu-ne, domnul profesor a decis sa fie ingaduitor cu noi, fiind a doua noastra zi de scoala si nu una tocmai buna, lasandu-ne sa facem ce vrem, atat timp cat nu-l deranjam. In momentul in care el s-a asezat pe scaun, o micuta raza de soare s-a furisat de dupa nori, drept semn al sperantei nemuritoare.
Furtuna e o boala pentru suflet. Uneori placuta, alteori dureros de deprimanta.

Personaje : Dominik <= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573EFDAF

Karl (poza editata de mine)<= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573E5F79

Andon - desi parul lui e mai albastru- <= https://lh6.googleusercontent.com/-_XWpF...4%2529.png

Kevin - dar cu haine de rapper - <= http://static3.wikia.nocookie.net/__cb20.../Shunn.jpg]]> <![CDATA[Psihologia inimii]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Psihologia-inimii Tue, 22 Dec 2015 16:42:20 +0000 Kira's Scarlet]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Psihologia-inimii Gen : Yaoi (+16-18)
Limba romana
Descriere : sper sa va dati seama pe parcurs.
Acestea fiind spuse. Spor la citit ~

Capitolul unu~
Capitolul unu~

Mi-am dus mana la frunte, asteptand alarma idioata sa sune si sa ma anunte ca mai am cinci minute de stat in pat, in care nu pot sa dorm, ci ar trebui sa ma trezesc. Halal timp de trezit! Un om normal, adica un om ca si mine, ar avea nevoie de cel putin doua ore sa se dezmeticeasca, si timp in care sa mai motaie. Dar desigur, daca fac asta, o sa primesc iar detentie. Pe cuvant, profesorii ar trebui sa ia premiul pentru tortura. Oftez si ma ridic cu greu din pat, dandu-mi parul negru-albastrui din ochi si indreptandu-ma spre baie. Odata intrat in cabina de dus, am dat drumul la apa fierbinte, lasand sa-mi spele trupul plin de transpiratie, simtind cum fiorii provocati de apa calda nu-mi dadeau pace. Era o senzatie groaznica la inceput, dar care apoi a devenit placuta. Am aruncat ochii spre gelurile de dus, si am ales unul la intamplare, pe care l-am turnat in palme, imprastiindu-l pe trupul meu obosit. Apoi m-am lipit de perete, lasand apa sa ma clateasca, pana cand mi-am revenit in simturi si am realizat ca e tarziu.. Dupa ce am iesit si mi-am infasurat un prosop, m-am indreptat spre dulapul gigantic cu oglinda si mi-am ales un tricou rosu pe care scria '' Screw you! I love Chocolate'' si o pereche de blugi negrii si mulati. Mi-am luat de pe noptiera telefonul si pachetul de joint-uri si am parasit camera, indreptandu-ma spre bucatarie.
- Hei, mama, azi ce mai mananc? O intreb pe maica-mea, iar ea se intoarce, privindu-ma amuzata.
- Asa se vorbeste cu mama ta? Ai oua si sunca in farfurie de pe tejghea, iar daca vrei si cafea, ti-o faci singur. Ma grabesc, sa nu intarzii, spune ea, venind spre mine si pupandu-ma pe frunte, in timp ce eu m-am asezat pe un scaun.
- Oh, mami, nu sunt copil mic, ii replic, scuturandu-mi capul.
- Si cu toate astea inca ma strigi ,,mami'', imi spune ea, razand. Oh, la naiba. Ma fac singur de ras. Imi trec mainile prin par si ma holbez la farfuria cu mancare, intrebandu-ma. Ea nu stie cat mananc eu de obicei? Ce sa fac eu cu patru oua si sase felii subtiri de sunca? O sa mor de foame pana la scoala, imi zic, in timp ce infulec mancarea, din cand in cand mai si respirand Tocmai cand ma pregateam sa insfac cu furculita ultimul ochi de ou si doream sa-l devorez, o melodie familiara ma face sa tresar. La naiba cu ,,White Rabbit'' si tonul lor special pentru mobil. Apuc telefonul din buzunar si incerc sa-l deschid, fara sa-l murdaresc.
- Cine naiba ma intrerupe din mancat? Intreb nervos.
- Nu asa vorbesti cu viitorul tau tata, zise o voce familiara, facandu-ma sa ma inec si sa ma intind dupa apa, luand o gura mare si inghitind resturile de mancare prinse.
- Oricine ai fi, azi iti bataie, ii spun, gafaind.
- Calmeaza-te omule, sunt eu Ned, prietenul tau din copilarie, mai stii? Ned Jamins care a scris pe peretele baii, ca ai scula mare, zise el razand.
- Oh, da. Tin minte, ii spun apasat. De asemenea, mai stiu cand te-am fugarit cu briceagul si am vrut sa-ti rup capul pentru pedeapsa primita din cauza ta. Ce vrei?
- Whatever, zise el. Am vrut doar sa-ti spun ca diseara iti scoti pierce-urile si fundul ala sexy in club. Mergem la agatat, imi spune el. Am vrut sa spun ceva, dar a inchis telefonul, lasandu-ma cu gura cascata. Cu el, nici macar sa protestez nu pot. Apuc telefonul nervos si il sun inapoi. Sa vezi ce isi aude acum, imi spun in gand.
- Alo, tanti, nu ai uitat nimic? Il intreb, imediat cum raspunde.
- Daca vrei un sarut de buna dimineata, nu pot sa o fac prin telefon, imi replica el. Iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Mars! Nu ai uitat sa treci pe la mine? Sau azi, fundul tau lenes nu da pe la scoala?
- Sunt deja la tine la usa, fraiere, imi spune el. Huh? Cum naiba a ajuns asa de repede? A devenit vreun geniu peste noapte si a inventat vreun dispozitiv de teleportare? Daca da, vreau sa merg in Scotia sa-mi iau parfumul ala scump. Ma ridic de la tejghea, imi iau ghiozdanul de pe canapeaua din living si dau sa-i deschid usa aiuritului, cand ma trezesc ca imi e mie deschisa usa...in nas.
- Oops, spune el. Credeam ca esti inca la masa, continua el, afisand un zambet nevinovat.
- Iti dau eu tie ,,ups'', ii spun, tinandu-mi mana la nas. Unul mare care o sa-ti faca machiaj natural.
- Mda, da! Lasa asta, intarziem la scoala, zise el vesel si ma apuca de mana, chit ca are mai scund decat mine si abia ii se puteau observa ochii negrii din cauza parului verzui.
- Ce eveniment e astazi, de esti tu atat de dornic sa mergem la scoala?
- Azi, profa de psihologie a zis ca putem sa o intrebam orice vrem noi, daca stam cuminti si ascultam tot ce are ea de spus despre proiectul legat de emotii si sentimente, spune el pe un ton extrem de pervers.
- Huh? Orice? Intreb eu, afisand un zambet si mai pervers. Asta o sa fie interesant, continui eu.


Ajunsi la scoala, dupa ce Ned m-a inebunit de zor cu povestile citite azi noapte, despre fata visurilor lui si prajitura cu patru straturi de ciocolata, miere si ....fistic cred, ori fistic ori aspirina, ne-am asezat in bancile noastre obisnuite. Eu la perete, iar Ned in spatele meu. Imediat cum mi-am aruncat ghiozdanul pe scaun, mi-am pus bratele pe banca si mi-am lasat capul pe ele, sperand ca orele de azi sa se termine, la fel de repede cum au inceput. Desi, gandul de a merge in club nu ma prea incanta. Nici bine nu am ajuns, si deja ma fura somnul. Nici nu am auzit cand a sunat clopotelul. Eh, probabil e vreo ora usoara cu un profesor tampit care nu vrea decat sa-si ia banii, nepasandu-i daca noi murim sau traim cat el preda.

- Red Walker, cum indraznesti sa dormi la ora mea? Aud un tipat ascutit de cotoroanta si simt cum ceva ma loveste in moalele capului. Mi-am deschis ochii si m-am uitat buimac la doamna Hiperson, o batrana de cincizeci de ani care ne preda franceza. Apoi, am observat ca avea dictionarul de franceza in mana, iar pe el era un fir negru-albastrui de par. Era...parul meu, imi spun in gand, strangand pumnul nervos.
- Imi pare rau, domnisoara Hiperson!Domnisoara pe naiba, imi spun in gand. II afisez un zambet prefacut si ma intorc inapoi la somn, imediat ce ea s-a indreptat catre tabla. N-ai decat sa bombanesti, eu nu ma trezesc ca sa ascult o lectie tampita, intr-o limba pe care nu o inteleg nici daca ma calca tramvaiul.
Restul orei a trecut foarte usor pentru mine. Intrucat, baba m-a mai atentionat de cateva ori, dar ori vorbea cu mine, ori cu peretii. Eu am dormit si am visat cum mananc croissante, in timp ce colegii mei faceau ture de teren in jurul turnului Effel. Imediat ce s-a sunat de pauza, l-am tras pe Ned de mana, direct la cantina, nelasandu-l nici sa-si bage lucrurile inapoi in ghiozdan.
- Mai usor, striga el pe hol. Eu nu sunt matura!
- N-as zice, parul tau are textura unei maturi si esti la fel de usor ca una, ii replic eu.
- Wow, acum ma simt mult mai bine, spune el, sarcastic.
Ajunsi la cantina, l-am tras pe Ned de brat, dandu-i o tava pentru mancare, intrand printre primii trei din rand si afisand un zambet dulce doamnei care ne servea masa.
- Sa mai lasi ceva si pentru altii, adauga Ned .
- Vezi sa nu. E vina ta ca nu m-ai lasat sa-mi termin micul dejun. Sunt mort de foame!
- Si cu toate astea arati ca un schelet. Unde intra atata mancare in tine? Intreba el, scarpinandu-se in cap.
- Nu stiu si nu-mi pasa, ii spun, in timp ce imi umpleam tava cu mancare, suc si lapte.
- Sa ne grabim sa ne asezam pana nu se ocupa toate mesele, imi spune Ned si ma trage de mana. Bine macar ca la noi la cantina poti sa mananci in orice pauza, altfel Ned ar trebui sa cheme salvarea sau sa ma duca in clasa pe carucior. Nu as zice ca am anemie, dar daca nu iau cel putin sase mese pe zi, lesin. Ne-am asezat la o masa aproape de perete, unde sa fim feriti de ceilalti, nu ca nu eram noi populari, dar eu uram sa am tot felul de persoane galagioase care sa bazaie in jurul meu ca albinele la miere.
- Hei, dragilor, spune o figurina blonda de plastic, al carei nume cred ca e Melissa. Exact ce nu-mi doream, imi spun in gand.
- Buna, Mel, spune Ned plictisit, stiind ca blonda nu o sa ne mai dea pace pana cand nu ne scoate din minti.
- Uf, Red, iar mananci. In ritmul asta, nu o sa mai incapi in blugi. Si eu stiu ce zic, adica vara trecuta m-am ingrasat un kilogram si jumatate. A fost oribil, nici din casa nu am vrut sa ies si am stricat trei cutii de servetele, plangand si plangand si intrebandu-ma cum sa scap de asta, spune ea gesticuland, la care eu si Ned ne dadeam cu capul de masa, la propriu.
- Oh, nu, spune Ned, dramatic. Cosmarul tau a revenit! Uite, ti s-a micsorat fusta mini! Ar trebui sa te duci sa-ti iei alta mai lunga, continua el.
- Aiurea, nu fii prostut! Ieri am luat-o si imi venea perfect, zise ea, imbufnata.
- Si cand ai luat-o, te-ai uitat si in partea din spate? O intreb pe blonda, si ea se holbeaza putin la posteriorul ei, intrebandu-se la ce ma refer oare.
- Mie mi se pare in regula, spune ea.
- Atunci si mie in convine, zise Ned. Am ce admir in timpul orei.
Cat de blonda putea sa fie fata asta, si nu doar la par, ci si la creier. Dar cui ii pasa? Mai mult dulce pentru baieti. M-am intors inapoi la tava mea si am inceput sa infulec cele doua sandwish-uri micute care abia imi ocupau jumatate din gura, si apoi am trecut la prajitura cu mere, de altfel si preferata mea. Intre timp, verzuiul abia mesteca, luand cate o gura de suc dupa fiecare inghititura si aruncandu-mi priviri pline de uimire, gandindu-se ca il intrec pe Luffy din One Piece sau pe Naruto. Mi-am golit cutia de lapte si de suc si am inceput sa ma joc absent cu paiul, facand cerculete invizibile, asteptand sa se termine pauza si sa vina urmatoare. Acum ca eram satul, puteam sa dorm linis-...Oh, stai, avem psihologie. Sexy profa, fii pregatita, cunoscandu-mi colegii, cel mai nevinovat si inocent lucru pe care o sa-l intrebe va fi sexul oral. Biata de ea, n-as vrea sa fiu in locul ei, dar cine a pus-o sa deschida gura? Desi, in clasa mea, daca nu isi deschide camasa sau nu-si pune cracii la etalat pe banca, slabe sanse ca cineva sa observe ca exista.]]> Gen : Yaoi (+16-18)
Limba romana
Descriere : sper sa va dati seama pe parcurs.
Acestea fiind spuse. Spor la citit ~

Capitolul unu~
Capitolul unu~

Mi-am dus mana la frunte, asteptand alarma idioata sa sune si sa ma anunte ca mai am cinci minute de stat in pat, in care nu pot sa dorm, ci ar trebui sa ma trezesc. Halal timp de trezit! Un om normal, adica un om ca si mine, ar avea nevoie de cel putin doua ore sa se dezmeticeasca, si timp in care sa mai motaie. Dar desigur, daca fac asta, o sa primesc iar detentie. Pe cuvant, profesorii ar trebui sa ia premiul pentru tortura. Oftez si ma ridic cu greu din pat, dandu-mi parul negru-albastrui din ochi si indreptandu-ma spre baie. Odata intrat in cabina de dus, am dat drumul la apa fierbinte, lasand sa-mi spele trupul plin de transpiratie, simtind cum fiorii provocati de apa calda nu-mi dadeau pace. Era o senzatie groaznica la inceput, dar care apoi a devenit placuta. Am aruncat ochii spre gelurile de dus, si am ales unul la intamplare, pe care l-am turnat in palme, imprastiindu-l pe trupul meu obosit. Apoi m-am lipit de perete, lasand apa sa ma clateasca, pana cand mi-am revenit in simturi si am realizat ca e tarziu.. Dupa ce am iesit si mi-am infasurat un prosop, m-am indreptat spre dulapul gigantic cu oglinda si mi-am ales un tricou rosu pe care scria '' Screw you! I love Chocolate'' si o pereche de blugi negrii si mulati. Mi-am luat de pe noptiera telefonul si pachetul de joint-uri si am parasit camera, indreptandu-ma spre bucatarie.
- Hei, mama, azi ce mai mananc? O intreb pe maica-mea, iar ea se intoarce, privindu-ma amuzata.
- Asa se vorbeste cu mama ta? Ai oua si sunca in farfurie de pe tejghea, iar daca vrei si cafea, ti-o faci singur. Ma grabesc, sa nu intarzii, spune ea, venind spre mine si pupandu-ma pe frunte, in timp ce eu m-am asezat pe un scaun.
- Oh, mami, nu sunt copil mic, ii replic, scuturandu-mi capul.
- Si cu toate astea inca ma strigi ,,mami'', imi spune ea, razand. Oh, la naiba. Ma fac singur de ras. Imi trec mainile prin par si ma holbez la farfuria cu mancare, intrebandu-ma. Ea nu stie cat mananc eu de obicei? Ce sa fac eu cu patru oua si sase felii subtiri de sunca? O sa mor de foame pana la scoala, imi zic, in timp ce infulec mancarea, din cand in cand mai si respirand Tocmai cand ma pregateam sa insfac cu furculita ultimul ochi de ou si doream sa-l devorez, o melodie familiara ma face sa tresar. La naiba cu ,,White Rabbit'' si tonul lor special pentru mobil. Apuc telefonul din buzunar si incerc sa-l deschid, fara sa-l murdaresc.
- Cine naiba ma intrerupe din mancat? Intreb nervos.
- Nu asa vorbesti cu viitorul tau tata, zise o voce familiara, facandu-ma sa ma inec si sa ma intind dupa apa, luand o gura mare si inghitind resturile de mancare prinse.
- Oricine ai fi, azi iti bataie, ii spun, gafaind.
- Calmeaza-te omule, sunt eu Ned, prietenul tau din copilarie, mai stii? Ned Jamins care a scris pe peretele baii, ca ai scula mare, zise el razand.
- Oh, da. Tin minte, ii spun apasat. De asemenea, mai stiu cand te-am fugarit cu briceagul si am vrut sa-ti rup capul pentru pedeapsa primita din cauza ta. Ce vrei?
- Whatever, zise el. Am vrut doar sa-ti spun ca diseara iti scoti pierce-urile si fundul ala sexy in club. Mergem la agatat, imi spune el. Am vrut sa spun ceva, dar a inchis telefonul, lasandu-ma cu gura cascata. Cu el, nici macar sa protestez nu pot. Apuc telefonul nervos si il sun inapoi. Sa vezi ce isi aude acum, imi spun in gand.
- Alo, tanti, nu ai uitat nimic? Il intreb, imediat cum raspunde.
- Daca vrei un sarut de buna dimineata, nu pot sa o fac prin telefon, imi replica el. Iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Mars! Nu ai uitat sa treci pe la mine? Sau azi, fundul tau lenes nu da pe la scoala?
- Sunt deja la tine la usa, fraiere, imi spune el. Huh? Cum naiba a ajuns asa de repede? A devenit vreun geniu peste noapte si a inventat vreun dispozitiv de teleportare? Daca da, vreau sa merg in Scotia sa-mi iau parfumul ala scump. Ma ridic de la tejghea, imi iau ghiozdanul de pe canapeaua din living si dau sa-i deschid usa aiuritului, cand ma trezesc ca imi e mie deschisa usa...in nas.
- Oops, spune el. Credeam ca esti inca la masa, continua el, afisand un zambet nevinovat.
- Iti dau eu tie ,,ups'', ii spun, tinandu-mi mana la nas. Unul mare care o sa-ti faca machiaj natural.
- Mda, da! Lasa asta, intarziem la scoala, zise el vesel si ma apuca de mana, chit ca are mai scund decat mine si abia ii se puteau observa ochii negrii din cauza parului verzui.
- Ce eveniment e astazi, de esti tu atat de dornic sa mergem la scoala?
- Azi, profa de psihologie a zis ca putem sa o intrebam orice vrem noi, daca stam cuminti si ascultam tot ce are ea de spus despre proiectul legat de emotii si sentimente, spune el pe un ton extrem de pervers.
- Huh? Orice? Intreb eu, afisand un zambet si mai pervers. Asta o sa fie interesant, continui eu.


Ajunsi la scoala, dupa ce Ned m-a inebunit de zor cu povestile citite azi noapte, despre fata visurilor lui si prajitura cu patru straturi de ciocolata, miere si ....fistic cred, ori fistic ori aspirina, ne-am asezat in bancile noastre obisnuite. Eu la perete, iar Ned in spatele meu. Imediat cum mi-am aruncat ghiozdanul pe scaun, mi-am pus bratele pe banca si mi-am lasat capul pe ele, sperand ca orele de azi sa se termine, la fel de repede cum au inceput. Desi, gandul de a merge in club nu ma prea incanta. Nici bine nu am ajuns, si deja ma fura somnul. Nici nu am auzit cand a sunat clopotelul. Eh, probabil e vreo ora usoara cu un profesor tampit care nu vrea decat sa-si ia banii, nepasandu-i daca noi murim sau traim cat el preda.

- Red Walker, cum indraznesti sa dormi la ora mea? Aud un tipat ascutit de cotoroanta si simt cum ceva ma loveste in moalele capului. Mi-am deschis ochii si m-am uitat buimac la doamna Hiperson, o batrana de cincizeci de ani care ne preda franceza. Apoi, am observat ca avea dictionarul de franceza in mana, iar pe el era un fir negru-albastrui de par. Era...parul meu, imi spun in gand, strangand pumnul nervos.
- Imi pare rau, domnisoara Hiperson!Domnisoara pe naiba, imi spun in gand. II afisez un zambet prefacut si ma intorc inapoi la somn, imediat ce ea s-a indreptat catre tabla. N-ai decat sa bombanesti, eu nu ma trezesc ca sa ascult o lectie tampita, intr-o limba pe care nu o inteleg nici daca ma calca tramvaiul.
Restul orei a trecut foarte usor pentru mine. Intrucat, baba m-a mai atentionat de cateva ori, dar ori vorbea cu mine, ori cu peretii. Eu am dormit si am visat cum mananc croissante, in timp ce colegii mei faceau ture de teren in jurul turnului Effel. Imediat ce s-a sunat de pauza, l-am tras pe Ned de mana, direct la cantina, nelasandu-l nici sa-si bage lucrurile inapoi in ghiozdan.
- Mai usor, striga el pe hol. Eu nu sunt matura!
- N-as zice, parul tau are textura unei maturi si esti la fel de usor ca una, ii replic eu.
- Wow, acum ma simt mult mai bine, spune el, sarcastic.
Ajunsi la cantina, l-am tras pe Ned de brat, dandu-i o tava pentru mancare, intrand printre primii trei din rand si afisand un zambet dulce doamnei care ne servea masa.
- Sa mai lasi ceva si pentru altii, adauga Ned .
- Vezi sa nu. E vina ta ca nu m-ai lasat sa-mi termin micul dejun. Sunt mort de foame!
- Si cu toate astea arati ca un schelet. Unde intra atata mancare in tine? Intreba el, scarpinandu-se in cap.
- Nu stiu si nu-mi pasa, ii spun, in timp ce imi umpleam tava cu mancare, suc si lapte.
- Sa ne grabim sa ne asezam pana nu se ocupa toate mesele, imi spune Ned si ma trage de mana. Bine macar ca la noi la cantina poti sa mananci in orice pauza, altfel Ned ar trebui sa cheme salvarea sau sa ma duca in clasa pe carucior. Nu as zice ca am anemie, dar daca nu iau cel putin sase mese pe zi, lesin. Ne-am asezat la o masa aproape de perete, unde sa fim feriti de ceilalti, nu ca nu eram noi populari, dar eu uram sa am tot felul de persoane galagioase care sa bazaie in jurul meu ca albinele la miere.
- Hei, dragilor, spune o figurina blonda de plastic, al carei nume cred ca e Melissa. Exact ce nu-mi doream, imi spun in gand.
- Buna, Mel, spune Ned plictisit, stiind ca blonda nu o sa ne mai dea pace pana cand nu ne scoate din minti.
- Uf, Red, iar mananci. In ritmul asta, nu o sa mai incapi in blugi. Si eu stiu ce zic, adica vara trecuta m-am ingrasat un kilogram si jumatate. A fost oribil, nici din casa nu am vrut sa ies si am stricat trei cutii de servetele, plangand si plangand si intrebandu-ma cum sa scap de asta, spune ea gesticuland, la care eu si Ned ne dadeam cu capul de masa, la propriu.
- Oh, nu, spune Ned, dramatic. Cosmarul tau a revenit! Uite, ti s-a micsorat fusta mini! Ar trebui sa te duci sa-ti iei alta mai lunga, continua el.
- Aiurea, nu fii prostut! Ieri am luat-o si imi venea perfect, zise ea, imbufnata.
- Si cand ai luat-o, te-ai uitat si in partea din spate? O intreb pe blonda, si ea se holbeaza putin la posteriorul ei, intrebandu-se la ce ma refer oare.
- Mie mi se pare in regula, spune ea.
- Atunci si mie in convine, zise Ned. Am ce admir in timpul orei.
Cat de blonda putea sa fie fata asta, si nu doar la par, ci si la creier. Dar cui ii pasa? Mai mult dulce pentru baieti. M-am intors inapoi la tava mea si am inceput sa infulec cele doua sandwish-uri micute care abia imi ocupau jumatate din gura, si apoi am trecut la prajitura cu mere, de altfel si preferata mea. Intre timp, verzuiul abia mesteca, luand cate o gura de suc dupa fiecare inghititura si aruncandu-mi priviri pline de uimire, gandindu-se ca il intrec pe Luffy din One Piece sau pe Naruto. Mi-am golit cutia de lapte si de suc si am inceput sa ma joc absent cu paiul, facand cerculete invizibile, asteptand sa se termine pauza si sa vina urmatoare. Acum ca eram satul, puteam sa dorm linis-...Oh, stai, avem psihologie. Sexy profa, fii pregatita, cunoscandu-mi colegii, cel mai nevinovat si inocent lucru pe care o sa-l intrebe va fi sexul oral. Biata de ea, n-as vrea sa fiu in locul ei, dar cine a pus-o sa deschida gura? Desi, in clasa mea, daca nu isi deschide camasa sau nu-si pune cracii la etalat pe banca, slabe sanse ca cineva sa observe ca exista.]]> <![CDATA[Mistery of the lake]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Mistery-of-the-lake Sat, 18 Apr 2015 17:08:39 +0000 KingAVU]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Mistery-of-the-lake
~| Prolog |~ Atingerea apei

Tristete...Ura ...Singuratate...dar cel mai rau , sentimentul de RAZBUNARE! Cine sunt eu ? Sunt o umbra calatoare , care se oglindeste in apa in prezenta lunii pline care domina cerul.Nu am nume, deoarece nu consider ca identitatea mea merita aflata.Nu imi e frica de nimic, doar trecutul ma mai bantuie, auzind in fiecare seara aceste voci tulburatoare ,, Din cauza ta! Din cauza unui nepasator , multe vieti au fost curmate...degeaba fugi...ca oricum vei fi al meu si numai al meu!"

* perspectiva lui Kyo

Fericirea si iubirea..doua sentimente care sunt inca necunoscute pentru mine , si parca risipindu-se in neant.Ma plimb pe aceeasi alee intunecata , auzind doar ciripitul pasarilor de noapte, ajungand in acelasi loc , un loc in care imi gasesc linistea, acel loc fiind lacul.Ma aplec usor sa ating apa rece, umeda si cristalina dar simt o prezenta stranie care incearca sa ma traga usor spre ea.Ma zbat reusind oarecum sa scap.Incep sa fug, privind usor in spate.Din apa a iesit El, persoana care imi va schimba radical destinul.Un tanar cu ochii rosii aproape sangerand , tenul asemeni primei zapezi de iarna si avand un par lung ce ii ascundeau umerii si spatele .El este...Stapanul meu!


~| Capitolul 1|~ ,, Destinul"

Datoria...cel mai important lucru pentru mine.Imi iau sabia si kimonoul iesind tacut din camera mea.Tacerea este foarte importanta pentru un samurai , doar cand daimyo iti pune intrebari atunci trebuie sa ii raspunzi.Afara este liniste..vantul bate usor lasand petalele de flori de cires sa umple zarea cu splendoarea lor.Singura mea frica este sa dau gres, deoarece asta ar insemna ca nu mi-am indeplinit scopul ci trebuie sa renunt la viata facandu-mi sepukku.Trebuie sa-l ucid! Din cauza lui au murit multe persoane nevinovate.Am aflat ca obisnuieste sa viziteze acel loc...lacul...unde isi spala sabia in acea apa pura.Nu inteleg de ce face toate aceste lucruri...dar..nici nu trebuie sa aflu.Daimyo vrea ca eu sa-l ucid si sa aduc pacea si armonia in aceste locuri si asta e important acum.Ajung acolo , lasand calul sa se odihneasca.Il astept...ca un phoenix ce vrea sa isi sfasie prada.Vine..avand pe fata doar o masca.Ma priveste ..iar ochii incep sa ii sclipeasca .Isi da masca jos de pe fata si incepe sa zambeasca.Indrept sabia spre gatul lui , acesta prinzandu-ma usor de mana spunandu-mi:
- Este vina ta! Din cauza ta am ucis atatia oameni nevinovati! Am vrut sa te am! Sa te am aproape de mine! Sa iti privesc macar odata chipul!Chiar daca incerci sa fugi nu vei scapa niciodata de mine!
- Numai un om fara inima ar face ceva necugetat cum ai facut tu!
- Ai dreptate, nu am inima.Pentru a-ti indeplini scopul trebuie sa existe sacrificii! Am sacrificat acei oameni deoarece am vrut sa te vad!
- Destinul meu e sa te ucid ! Daca nu te pot ucide atunci ...voi muri incercand!
- Nu vrei sa renunti la aceasta ura si sa fii impreuna cu mine?
- Eu...nu pot sa renunt la aceasta sete de razbunare! Lupt numai pentru dreptate!
- Daca nu pot sa te am, sa nu te aiba nimeni, apoi isi scoate sabia si incepe sa luote iar privirea a inceput sa ii arda ca o flacara .
Dupa o lupta decisiva, simt cum sabia lui imi sfasie inima. Tristete...Singuratate..Ura...sunt ultimele cuvinte care le mai simt in acest moment.Ochii incep sa mi se inchida... Eu..nu voi avea liniste...nici chiar dupa moarte.Ma voi intoarce si ma voi RAZBUNA! Caci eu sunt...Lacul negru! * murind]]>
~| Prolog |~ Atingerea apei

Tristete...Ura ...Singuratate...dar cel mai rau , sentimentul de RAZBUNARE! Cine sunt eu ? Sunt o umbra calatoare , care se oglindeste in apa in prezenta lunii pline care domina cerul.Nu am nume, deoarece nu consider ca identitatea mea merita aflata.Nu imi e frica de nimic, doar trecutul ma mai bantuie, auzind in fiecare seara aceste voci tulburatoare ,, Din cauza ta! Din cauza unui nepasator , multe vieti au fost curmate...degeaba fugi...ca oricum vei fi al meu si numai al meu!"

* perspectiva lui Kyo

Fericirea si iubirea..doua sentimente care sunt inca necunoscute pentru mine , si parca risipindu-se in neant.Ma plimb pe aceeasi alee intunecata , auzind doar ciripitul pasarilor de noapte, ajungand in acelasi loc , un loc in care imi gasesc linistea, acel loc fiind lacul.Ma aplec usor sa ating apa rece, umeda si cristalina dar simt o prezenta stranie care incearca sa ma traga usor spre ea.Ma zbat reusind oarecum sa scap.Incep sa fug, privind usor in spate.Din apa a iesit El, persoana care imi va schimba radical destinul.Un tanar cu ochii rosii aproape sangerand , tenul asemeni primei zapezi de iarna si avand un par lung ce ii ascundeau umerii si spatele .El este...Stapanul meu!


~| Capitolul 1|~ ,, Destinul"

Datoria...cel mai important lucru pentru mine.Imi iau sabia si kimonoul iesind tacut din camera mea.Tacerea este foarte importanta pentru un samurai , doar cand daimyo iti pune intrebari atunci trebuie sa ii raspunzi.Afara este liniste..vantul bate usor lasand petalele de flori de cires sa umple zarea cu splendoarea lor.Singura mea frica este sa dau gres, deoarece asta ar insemna ca nu mi-am indeplinit scopul ci trebuie sa renunt la viata facandu-mi sepukku.Trebuie sa-l ucid! Din cauza lui au murit multe persoane nevinovate.Am aflat ca obisnuieste sa viziteze acel loc...lacul...unde isi spala sabia in acea apa pura.Nu inteleg de ce face toate aceste lucruri...dar..nici nu trebuie sa aflu.Daimyo vrea ca eu sa-l ucid si sa aduc pacea si armonia in aceste locuri si asta e important acum.Ajung acolo , lasand calul sa se odihneasca.Il astept...ca un phoenix ce vrea sa isi sfasie prada.Vine..avand pe fata doar o masca.Ma priveste ..iar ochii incep sa ii sclipeasca .Isi da masca jos de pe fata si incepe sa zambeasca.Indrept sabia spre gatul lui , acesta prinzandu-ma usor de mana spunandu-mi:
- Este vina ta! Din cauza ta am ucis atatia oameni nevinovati! Am vrut sa te am! Sa te am aproape de mine! Sa iti privesc macar odata chipul!Chiar daca incerci sa fugi nu vei scapa niciodata de mine!
- Numai un om fara inima ar face ceva necugetat cum ai facut tu!
- Ai dreptate, nu am inima.Pentru a-ti indeplini scopul trebuie sa existe sacrificii! Am sacrificat acei oameni deoarece am vrut sa te vad!
- Destinul meu e sa te ucid ! Daca nu te pot ucide atunci ...voi muri incercand!
- Nu vrei sa renunti la aceasta ura si sa fii impreuna cu mine?
- Eu...nu pot sa renunt la aceasta sete de razbunare! Lupt numai pentru dreptate!
- Daca nu pot sa te am, sa nu te aiba nimeni, apoi isi scoate sabia si incepe sa luote iar privirea a inceput sa ii arda ca o flacara .
Dupa o lupta decisiva, simt cum sabia lui imi sfasie inima. Tristete...Singuratate..Ura...sunt ultimele cuvinte care le mai simt in acest moment.Ochii incep sa mi se inchida... Eu..nu voi avea liniste...nici chiar dupa moarte.Ma voi intoarce si ma voi RAZBUNA! Caci eu sunt...Lacul negru! * murind]]> <![CDATA[Don't Wake Me Up]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Don-t-Wake-Me-Up Sat, 07 Feb 2015 19:00:16 +0000 Persephone]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Don-t-Wake-Me-Up Gen: Soft Yaoi, Slice of Life
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Capitolele nu au legatura intre ele, fiecare capitol are in centru un anumit cuplu, asa ca nu e ciudat daca te mai intalnesti sau nu cu niste personaje. ^^
Tipul de comentariu solicitat: Avansat


Ok, urasc ca nu merg diacriticile. *cries* (Stiti ce multe cuvinte au diacritice? 24 Nu par asa multe cand trebuie sa le pui, dar cand e vorba sa le scoti...) OOK, nevermind. O sa remarcati din acest short-story ca sunt romantica si ca imi place foarte mult sa imi torturez personajele emotional sau fizic. ^^ De asemenea, o sa mai remarcati ca uit ca exista happy endinguri (nope, not in my world). Am mai postat acest short story pe wattpad si funny-fantasy. Nu e plagiat. Enjoy~



1. One love to give

"Cafeaua trebuie sa fie neagra ca Iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea." - proverb turcesc

Poate pata de cafea, poate urma ta in inima mea, poate amintirea prezentei tale in viata mea mult prea lunga. M-am plictisit de trait si tu, ca un narcisist ce esti, ai venit, m-ai vrajit si ai plecat. Nici macar "adio" nu mi-ai spus. Ai fost atat de crud, dar tot nu ma pot convinge sa te urasc asa cum as vrea. Creierul imi zice sa te detest, dar inima ma indeamna sa te ridic in slavi.
Imi amintesc perfect acel par blond pe care il pastrai lung pentru o fosta dragoste de-a ta din tinerete. Mereu foloseai expresia aceasta: "tineretea mea". Dar tu nu erai deloc batran. La treizeci si doi de ani erai inca in putere, din toate punctele de vedere. Alesesesi meseria de profesor si iti iubeai elevii ca pe copiii tai. Nu-ti pot spune cat de mult ma bucur ca ai pastrat putin loc si pentru mine in inima ta plina deja. Tu iubeai totul, de la cea mai micuta fiinta, pana la mandrul Soare. Eram si eu pe acolo sau, cel putin, asa imi placea sa cred, pentru ca tu te intorceai la mine din nou si din nou, pana ai plecat de tot. Nu mi-ai zis nimic. Ai disparut pur si simplu intr-o dimineata. Te-am cautat peste tot. I-am intrebat pe prietenii mei din Politie, dar mi-au spus ca nici macar nu existai in bazele lor de date. Mintisesi? As vrea sa cred ca ai fost mereu sincer cu mine.
Cafeaua ne-a unit si tot ea ne-a despartit. In nebunia ta, a noastra, cand ai plecat, ai lasat un mesaj si o cana goala, patata cu acel lichid negru. Imi venea sa urlu, dar nu am putut. Cand mi-am despartit buzele, tot ce a iesit a fost un icnet jalnic, o zbatere patetica a inimii mele care te chema inapoi.
Stiu ca am cazut in genunchi in fata ultimului tau mesaj, un "Je t'aime" creat din foile cartii tale favorite, pe care ai distrus-o pentru a-mi transmite ultima ta declaratie de dragoste. Ah, nu ai renuntat niciodata la originile tale frantuzesti te iubeam pentru asta. Spuneai ca vrei sa mergem in orasul tau natal. Nu s-a mai intamplat. Nu am mai fost iarna la Nice, ca sa vad ciudatii brazi impodobiti si ninsi de pe faleza. Nu am mai vazut acel peisaj bizar cu tine. Abia daca am impartit cateva rasarituri si niste apusuri. Noptile sunt prea multe, iar numarul zambetelor si saruturilor le-am uitat. Cafeaua... a fost una singura, cea varsata pe camasa mea favorita in ziua in care ne-am cunoscut. Curand, alte haine au devenit preferate, de obicei cele care iti pastrau parfumul.
Nici nu stiu de ce ai avut atata incredere in mine. Sunt italian, iubire. Nu te poti increde intr-un italian. Mi-ai spus sa am grija de fiul tau, mandria ta. Am acceptat, fara sa ma gandesc daca aveam cum sa il cresc macar. Aveam si eu un fiu, la randul meu, dintr-o relatie trecuta. Niciunul nu am vorbit despre motivul pentru care aveam copii. Ii aveam si atat. Uneori imi doresc ca ei doi sa se indragosteasca unul de altul. Poate... asta ar invia relatia noastra, chiar daca nu a murit niciodata. Daca tu ai disparut, inseamna doar ca nu ma mai vrei. Nu mi-ai spus ca s-a terminat.
Cafeaua ma ajuta acum sa traiesc. Intalnirile zilnice cu fiul tau imi intorc cutitul in rana. Nu semanasi deloc, dar pe mine ma doare oricum. Nu pot sa ii spun asta lui, nu vreau sa il ranesc. Tin la el, asa cum am tinut la tine. Il pretuiesc pentru ca are aceeasi personalitate jucausa ca tine. Oare exagerez cu mica mea drama. Cati oameni nu sunt parasiti in fiecare zi? Dar la naiba! Eu chiar te-am iubit cu tot sufletul meu. Devin patetic cu fiecare zi. Nu mi-ai spus cum sa imi continui viata si ma simt pierdut.
Allain mi-a spus ca ai plecat la Paris, ca iti era prea dor de Franta. Nu pot sa il contrazic. Ii sorb fiecare cuvant cu atata sete... ca un betiv ordinar. Le consider adevaruri universale si atunci cand glumeste, ma intristez si imi vine sa plang. Am devenit slab si mi-am pierdut toata gloria de odinioara. Abia daca ma mai duc la orele de muzica. Daca nu ar veni el in fiecare dimineata sa ma trezeasca si sa ma impinga afara din dormitorul nostru, as ramane intins in pat cu fata spre perete, pentru ca tie asa ti-a placut mereu sa dormi. Are grija de mine si imi cer mii de scuze ca nu imi pot reveni ca sa iti indeplinesc dorinta, unica ta cerere. Simplul fapt ca voiai sa te iubesc era automat.
Uraste-ma, te rog! Te implor sa ma uiti, pentru ca daca ai veni inapoi, te-as primi cu bratele deschise, in patul nostru, in camera noastra. M-as preface ca nu s-a intamplat nimic si ca totul a fost o gluma proasta. Te iubesc prea mult ca sa iti refuz vreun capriciu. Sunt un fraier, un fraier indragostit. Am avut o singura sansa sa iubesc si ti-am oferit toata dragostea mea tie.]]> Gen: Soft Yaoi, Slice of Life
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Capitolele nu au legatura intre ele, fiecare capitol are in centru un anumit cuplu, asa ca nu e ciudat daca te mai intalnesti sau nu cu niste personaje. ^^
Tipul de comentariu solicitat: Avansat


Ok, urasc ca nu merg diacriticile. *cries* (Stiti ce multe cuvinte au diacritice? 24 Nu par asa multe cand trebuie sa le pui, dar cand e vorba sa le scoti...) OOK, nevermind. O sa remarcati din acest short-story ca sunt romantica si ca imi place foarte mult sa imi torturez personajele emotional sau fizic. ^^ De asemenea, o sa mai remarcati ca uit ca exista happy endinguri (nope, not in my world). Am mai postat acest short story pe wattpad si funny-fantasy. Nu e plagiat. Enjoy~



1. One love to give

"Cafeaua trebuie sa fie neagra ca Iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea." - proverb turcesc

Poate pata de cafea, poate urma ta in inima mea, poate amintirea prezentei tale in viata mea mult prea lunga. M-am plictisit de trait si tu, ca un narcisist ce esti, ai venit, m-ai vrajit si ai plecat. Nici macar "adio" nu mi-ai spus. Ai fost atat de crud, dar tot nu ma pot convinge sa te urasc asa cum as vrea. Creierul imi zice sa te detest, dar inima ma indeamna sa te ridic in slavi.
Imi amintesc perfect acel par blond pe care il pastrai lung pentru o fosta dragoste de-a ta din tinerete. Mereu foloseai expresia aceasta: "tineretea mea". Dar tu nu erai deloc batran. La treizeci si doi de ani erai inca in putere, din toate punctele de vedere. Alesesesi meseria de profesor si iti iubeai elevii ca pe copiii tai. Nu-ti pot spune cat de mult ma bucur ca ai pastrat putin loc si pentru mine in inima ta plina deja. Tu iubeai totul, de la cea mai micuta fiinta, pana la mandrul Soare. Eram si eu pe acolo sau, cel putin, asa imi placea sa cred, pentru ca tu te intorceai la mine din nou si din nou, pana ai plecat de tot. Nu mi-ai zis nimic. Ai disparut pur si simplu intr-o dimineata. Te-am cautat peste tot. I-am intrebat pe prietenii mei din Politie, dar mi-au spus ca nici macar nu existai in bazele lor de date. Mintisesi? As vrea sa cred ca ai fost mereu sincer cu mine.
Cafeaua ne-a unit si tot ea ne-a despartit. In nebunia ta, a noastra, cand ai plecat, ai lasat un mesaj si o cana goala, patata cu acel lichid negru. Imi venea sa urlu, dar nu am putut. Cand mi-am despartit buzele, tot ce a iesit a fost un icnet jalnic, o zbatere patetica a inimii mele care te chema inapoi.
Stiu ca am cazut in genunchi in fata ultimului tau mesaj, un "Je t'aime" creat din foile cartii tale favorite, pe care ai distrus-o pentru a-mi transmite ultima ta declaratie de dragoste. Ah, nu ai renuntat niciodata la originile tale frantuzesti te iubeam pentru asta. Spuneai ca vrei sa mergem in orasul tau natal. Nu s-a mai intamplat. Nu am mai fost iarna la Nice, ca sa vad ciudatii brazi impodobiti si ninsi de pe faleza. Nu am mai vazut acel peisaj bizar cu tine. Abia daca am impartit cateva rasarituri si niste apusuri. Noptile sunt prea multe, iar numarul zambetelor si saruturilor le-am uitat. Cafeaua... a fost una singura, cea varsata pe camasa mea favorita in ziua in care ne-am cunoscut. Curand, alte haine au devenit preferate, de obicei cele care iti pastrau parfumul.
Nici nu stiu de ce ai avut atata incredere in mine. Sunt italian, iubire. Nu te poti increde intr-un italian. Mi-ai spus sa am grija de fiul tau, mandria ta. Am acceptat, fara sa ma gandesc daca aveam cum sa il cresc macar. Aveam si eu un fiu, la randul meu, dintr-o relatie trecuta. Niciunul nu am vorbit despre motivul pentru care aveam copii. Ii aveam si atat. Uneori imi doresc ca ei doi sa se indragosteasca unul de altul. Poate... asta ar invia relatia noastra, chiar daca nu a murit niciodata. Daca tu ai disparut, inseamna doar ca nu ma mai vrei. Nu mi-ai spus ca s-a terminat.
Cafeaua ma ajuta acum sa traiesc. Intalnirile zilnice cu fiul tau imi intorc cutitul in rana. Nu semanasi deloc, dar pe mine ma doare oricum. Nu pot sa ii spun asta lui, nu vreau sa il ranesc. Tin la el, asa cum am tinut la tine. Il pretuiesc pentru ca are aceeasi personalitate jucausa ca tine. Oare exagerez cu mica mea drama. Cati oameni nu sunt parasiti in fiecare zi? Dar la naiba! Eu chiar te-am iubit cu tot sufletul meu. Devin patetic cu fiecare zi. Nu mi-ai spus cum sa imi continui viata si ma simt pierdut.
Allain mi-a spus ca ai plecat la Paris, ca iti era prea dor de Franta. Nu pot sa il contrazic. Ii sorb fiecare cuvant cu atata sete... ca un betiv ordinar. Le consider adevaruri universale si atunci cand glumeste, ma intristez si imi vine sa plang. Am devenit slab si mi-am pierdut toata gloria de odinioara. Abia daca ma mai duc la orele de muzica. Daca nu ar veni el in fiecare dimineata sa ma trezeasca si sa ma impinga afara din dormitorul nostru, as ramane intins in pat cu fata spre perete, pentru ca tie asa ti-a placut mereu sa dormi. Are grija de mine si imi cer mii de scuze ca nu imi pot reveni ca sa iti indeplinesc dorinta, unica ta cerere. Simplul fapt ca voiai sa te iubesc era automat.
Uraste-ma, te rog! Te implor sa ma uiti, pentru ca daca ai veni inapoi, te-as primi cu bratele deschise, in patul nostru, in camera noastra. M-as preface ca nu s-a intamplat nimic si ca totul a fost o gluma proasta. Te iubesc prea mult ca sa iti refuz vreun capriciu. Sunt un fraier, un fraier indragostit. Am avut o singura sansa sa iubesc si ti-am oferit toata dragostea mea tie.]]> <![CDATA[Fire Breath (Yaoi)]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Fire-Breath-Yaoi Mon, 22 Sep 2014 18:21:35 +0000 Aliss_anime]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Fire-Breath-Yaoi
Flames


Orasul domnea sub o liniste mortuara, luna parea mai rotunda si maiastra in aceasta noapte, rosul ei aprins se asemana cu o minge de lava. La perfieria orasului, intre doua blocuri parasite se faceau auzite cateva zgomote ce nu anuntau tocmai ceva placut.
Un tanar cu parul roscat si ochii de un verde patrunzator statea lipit de peretele din caramida, in timp ce un altul, aflat in fata lui il tinea de gat. Tensiunea dintre ei mai ca emana flacari, celelate personaje parand doar un decor. Roscatul, firav, strangea instinctiv pumnii apoi isi lasa palmele sa alunece pe suprafata dura, simtea durerea stransorii, insa nu dorea sa arate asta. Ochii lui voia cu incapatanare sa planga, dar cu ultimele forte incerca sa opreasca acest lucru. Cel ce il strangea de gat, era masiv, inalt, atletic si nu parea sa arate urme de slabiciune.
- Pana aici ti-a fost, dragule, nici nu stii de cat timp asteptam sa faca asta. Spuse mandru agresorul.
Acesta scoase cutitul ce stralucea in lumina difuza a noptii insa in momentul in care vru sa il bage in trupul baiatului o mana puternica il oprii cu asa putere incat se auzirea oasele trosnind. Persoana ce tocmai facuse asta era imbracata complet in negru iar cei de fata inclusiv agresorul stiind despre cine este vorba fugira fara a se uita in urma.
Atunci roscatul cazu la pamant tinandu-si ambele palmele la gat, inhala lacom aerul ne vrand sa scape o farama. Cand respiratia isi relua cursul, tinand capul in jos rosti:
- Vrei sa ai tu onoarea? Desi incerca sa isi tina sentimentele in frau, vocea ii tremurase, dandu-si seama de acest lucru, isi musca buza inferioara pana ce un firicel subtire de sange isi facu aparitia.
- Poate???????
Alura strainului parea o umbra desprinsa dintr-o alta lume, caci nu se putea distinge nimic???????
- Stii???????iciodata nu am vrut sa renunt la tine, am crezut intotdeauna ca te poti schimba, ca tu???????
- Te rog inceteaza, pana si eu ti-am spus ca asta nu se va intampla. Sa-ti spun sincer, nu stiu de ce te-am salvat, poate simt un pic de remuscare pentru viata ta mizera???????oate.]]>
Flames


Orasul domnea sub o liniste mortuara, luna parea mai rotunda si maiastra in aceasta noapte, rosul ei aprins se asemana cu o minge de lava. La perfieria orasului, intre doua blocuri parasite se faceau auzite cateva zgomote ce nu anuntau tocmai ceva placut.
Un tanar cu parul roscat si ochii de un verde patrunzator statea lipit de peretele din caramida, in timp ce un altul, aflat in fata lui il tinea de gat. Tensiunea dintre ei mai ca emana flacari, celelate personaje parand doar un decor. Roscatul, firav, strangea instinctiv pumnii apoi isi lasa palmele sa alunece pe suprafata dura, simtea durerea stransorii, insa nu dorea sa arate asta. Ochii lui voia cu incapatanare sa planga, dar cu ultimele forte incerca sa opreasca acest lucru. Cel ce il strangea de gat, era masiv, inalt, atletic si nu parea sa arate urme de slabiciune.
- Pana aici ti-a fost, dragule, nici nu stii de cat timp asteptam sa faca asta. Spuse mandru agresorul.
Acesta scoase cutitul ce stralucea in lumina difuza a noptii insa in momentul in care vru sa il bage in trupul baiatului o mana puternica il oprii cu asa putere incat se auzirea oasele trosnind. Persoana ce tocmai facuse asta era imbracata complet in negru iar cei de fata inclusiv agresorul stiind despre cine este vorba fugira fara a se uita in urma.
Atunci roscatul cazu la pamant tinandu-si ambele palmele la gat, inhala lacom aerul ne vrand sa scape o farama. Cand respiratia isi relua cursul, tinand capul in jos rosti:
- Vrei sa ai tu onoarea? Desi incerca sa isi tina sentimentele in frau, vocea ii tremurase, dandu-si seama de acest lucru, isi musca buza inferioara pana ce un firicel subtire de sange isi facu aparitia.
- Poate???????
Alura strainului parea o umbra desprinsa dintr-o alta lume, caci nu se putea distinge nimic???????
- Stii???????iciodata nu am vrut sa renunt la tine, am crezut intotdeauna ca te poti schimba, ca tu???????
- Te rog inceteaza, pana si eu ti-am spus ca asta nu se va intampla. Sa-ti spun sincer, nu stiu de ce te-am salvat, poate simt un pic de remuscare pentru viata ta mizera???????oate.]]> <![CDATA[Pagini de jurnal]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Pagini-de-jurnal--32057 Sat, 12 Jul 2014 16:04:06 +0000 Nero19]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Pagini-de-jurnal--32057

Florenta

Lumini. Sunete de petrecere. Chiote si urale pentru cei doi oameni care tocmai se casatorisera. Toti erau fericiti deoarece toata lumea credea ca cei doi nuntasi erau facuti unul pentru celalalt. Toti cu exceptia mea si a lui Francesco, prietenul meu din copilarie. Doar noi doi stiam ca mirele nu era tocmai un...om in toata firea. Doar noi doi stiam foarte bine ca Vittorio era de fapt un vampir, iar singurul lucru care ne oprise din a fugi din Florenta era faptul ca el nu avea habar ca il vazusem cum bause sangele unei femei nevinovate. Nici acum nu pot uita felul in care si-a apropiat buzele de gatul femeii cu par blond si carliontat si imbracata intr-o rochie de bal de culoarea unui albastru stralucitor. Sunetul care se auzi in acea seara ma facu sa il privesc cu totul alti ochi. In linistea aceea eu si cu Francesco am auzit cum Vittorio bau incet tot sangele femeii, dupa care ii puse cu grija cadavrul langa un zid, nemaivazand-o nimeni din acea seara.
Eu si Francesco ne decisesem dupa o saptamana plina de certuri sa parasim Florenta, crezand ca am fost descoperiti, dar chiar in acea seara Vittorio veni la noi sa ne invite la nunta lui. De teama de a nu fi omorati am spus amandoi in graba da si i-am cerut detalii legate de petrecere.
-Pe scurt nu va stresati cu cadouri de nunta, ne spuse el uitandu-se dintr-o data la mine si incepand sa zambeasca ciudat. O sa fie un festin pe cinste. Doar sa veniti costumati specific unui bal mascat.
Replica lui ma lasa rece. Oare isi daduse seama de ce puneam la cale? Speram ca nu, dar deja fusese prea tarziu inca din momentul in care Vittorio aparuse la usa casei mele.
Si uite asa m-am pomenit la nunta vampirului Vittorio imbracat in straiele unui bufon cu o bluza amuzanta pe mine si plina de modele haioase si cu pantaloni foarte stramti si colorati in carouri pe care cu greu ii puteam numi izmene. Pe cap purtam palaria clasica de bufon cu trei alungiri colorata in mov si rosu si terminandu-se cu cate un clopotel la fiecare capat al acelor alungiri, iar fata mea fusese pictata de catre Francesco cu alb, negru si rosu. Francesco in schimb venise imbracat intr-un vrajitor mai sinistru fiind imbracat cu o camasa alba acoperita de o vesta neagra si cu pantaloni la fel de negrii. In jurul gatului camasii era prinsa o funda rosie, iar in jurul gatului celui mai bun prieten al meu era prinsa o mantie. Pe cap avea o palarie tuguiata si foarte jerpelita. Cerul era chiar senin in seara aceea si plin de stele, iar lumina lunii era atat de fermecatoare incat mai cu greu imi puteam dezlipi ochii de la ea
-Deci ce crezi? Ma intreba el dintr-o data facandu-mi sa imi iau ochii de la luna si sa ma uit in ochii maronii ai companionului meu
-Din punctul meu de vedere arati mult mai bine decat mine, i-am raspuns rapid facandu-l sa rada in momentul in care ma intreba daca alti pantaloni mai buni ca aia nu puteam.
-Unde crezi ca e el? Intreba Francesco dupa cateva minute uitandu-se in jur dupa cineva anume.
-Nu cred ca vreau sa stiu deloc. Am face bine sa plecam inainte de a...
-Ma scuzati o secunda, imi intrerupse Vittorio propozitia ca sa faca un anunt important. Vreau sa va multumesc ca ati venit in aceasta seara speciala pentru mine in care ma casatoresc cu frumoasa fata a lui Giovanni. Ceea ce vreau sa va spun de fapt este faptul ca festinul pe care l-am pregatit nu este unul oarecare. Ci pregatit chiar din cele mai alese bucate din toata Florenta.
Toata lumea incepea sa se mire cand a auzit asa ceva. Toata lumea cu exceptia mea. Chiar si Francesco care era langa mine devenise fermecat de cuvintele acelui vampir.
-Si acestea fiind spuse va urez pofta buna copiii mei, continua acesta cu un zambet voios in glas.
In urmatoarea secunda se petrecura mai multe lucruri in acelasi timp. In primul rand Vittorio se uita la mine cand zisese chestia aceea cu copiii. Apoi din spatele lui sarira multe creaturi la gaturile musafirilor. Si nu in cele din urma cand am incercat sa fug am vazut ca nu o puteam face. Ceva ma tinea de mana. Era Francesco. Uitandu-ma la fata lui mi-am dat seama de ce ne-am certat o saptamana intreaga ce sa facem, daca sa plecam din Florenta sau nu. Francesco al meu nu mai era om. Era unul de-al lui acum. Era un vampir. Si exact in seara in care muream mi-am dat seama de asta. In urmatoarea clipa dintii lui se infipsesera in partea stanga a gatului facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai epuizat pe masura ce acesta imi fura din sange.
-Fran...ce...sco, am reusit sa spun inainte de a mi se opri bataile inimii si singurul lucru pe care mi-l amintesc foarte clar era faptul ca acesta imi saruta buzele pentru ultima oara ca fiinta umana.]]>

Florenta

Lumini. Sunete de petrecere. Chiote si urale pentru cei doi oameni care tocmai se casatorisera. Toti erau fericiti deoarece toata lumea credea ca cei doi nuntasi erau facuti unul pentru celalalt. Toti cu exceptia mea si a lui Francesco, prietenul meu din copilarie. Doar noi doi stiam ca mirele nu era tocmai un...om in toata firea. Doar noi doi stiam foarte bine ca Vittorio era de fapt un vampir, iar singurul lucru care ne oprise din a fugi din Florenta era faptul ca el nu avea habar ca il vazusem cum bause sangele unei femei nevinovate. Nici acum nu pot uita felul in care si-a apropiat buzele de gatul femeii cu par blond si carliontat si imbracata intr-o rochie de bal de culoarea unui albastru stralucitor. Sunetul care se auzi in acea seara ma facu sa il privesc cu totul alti ochi. In linistea aceea eu si cu Francesco am auzit cum Vittorio bau incet tot sangele femeii, dupa care ii puse cu grija cadavrul langa un zid, nemaivazand-o nimeni din acea seara.
Eu si Francesco ne decisesem dupa o saptamana plina de certuri sa parasim Florenta, crezand ca am fost descoperiti, dar chiar in acea seara Vittorio veni la noi sa ne invite la nunta lui. De teama de a nu fi omorati am spus amandoi in graba da si i-am cerut detalii legate de petrecere.
-Pe scurt nu va stresati cu cadouri de nunta, ne spuse el uitandu-se dintr-o data la mine si incepand sa zambeasca ciudat. O sa fie un festin pe cinste. Doar sa veniti costumati specific unui bal mascat.
Replica lui ma lasa rece. Oare isi daduse seama de ce puneam la cale? Speram ca nu, dar deja fusese prea tarziu inca din momentul in care Vittorio aparuse la usa casei mele.
Si uite asa m-am pomenit la nunta vampirului Vittorio imbracat in straiele unui bufon cu o bluza amuzanta pe mine si plina de modele haioase si cu pantaloni foarte stramti si colorati in carouri pe care cu greu ii puteam numi izmene. Pe cap purtam palaria clasica de bufon cu trei alungiri colorata in mov si rosu si terminandu-se cu cate un clopotel la fiecare capat al acelor alungiri, iar fata mea fusese pictata de catre Francesco cu alb, negru si rosu. Francesco in schimb venise imbracat intr-un vrajitor mai sinistru fiind imbracat cu o camasa alba acoperita de o vesta neagra si cu pantaloni la fel de negrii. In jurul gatului camasii era prinsa o funda rosie, iar in jurul gatului celui mai bun prieten al meu era prinsa o mantie. Pe cap avea o palarie tuguiata si foarte jerpelita. Cerul era chiar senin in seara aceea si plin de stele, iar lumina lunii era atat de fermecatoare incat mai cu greu imi puteam dezlipi ochii de la ea
-Deci ce crezi? Ma intreba el dintr-o data facandu-mi sa imi iau ochii de la luna si sa ma uit in ochii maronii ai companionului meu
-Din punctul meu de vedere arati mult mai bine decat mine, i-am raspuns rapid facandu-l sa rada in momentul in care ma intreba daca alti pantaloni mai buni ca aia nu puteam.
-Unde crezi ca e el? Intreba Francesco dupa cateva minute uitandu-se in jur dupa cineva anume.
-Nu cred ca vreau sa stiu deloc. Am face bine sa plecam inainte de a...
-Ma scuzati o secunda, imi intrerupse Vittorio propozitia ca sa faca un anunt important. Vreau sa va multumesc ca ati venit in aceasta seara speciala pentru mine in care ma casatoresc cu frumoasa fata a lui Giovanni. Ceea ce vreau sa va spun de fapt este faptul ca festinul pe care l-am pregatit nu este unul oarecare. Ci pregatit chiar din cele mai alese bucate din toata Florenta.
Toata lumea incepea sa se mire cand a auzit asa ceva. Toata lumea cu exceptia mea. Chiar si Francesco care era langa mine devenise fermecat de cuvintele acelui vampir.
-Si acestea fiind spuse va urez pofta buna copiii mei, continua acesta cu un zambet voios in glas.
In urmatoarea secunda se petrecura mai multe lucruri in acelasi timp. In primul rand Vittorio se uita la mine cand zisese chestia aceea cu copiii. Apoi din spatele lui sarira multe creaturi la gaturile musafirilor. Si nu in cele din urma cand am incercat sa fug am vazut ca nu o puteam face. Ceva ma tinea de mana. Era Francesco. Uitandu-ma la fata lui mi-am dat seama de ce ne-am certat o saptamana intreaga ce sa facem, daca sa plecam din Florenta sau nu. Francesco al meu nu mai era om. Era unul de-al lui acum. Era un vampir. Si exact in seara in care muream mi-am dat seama de asta. In urmatoarea clipa dintii lui se infipsesera in partea stanga a gatului facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai epuizat pe masura ce acesta imi fura din sange.
-Fran...ce...sco, am reusit sa spun inainte de a mi se opri bataile inimii si singurul lucru pe care mi-l amintesc foarte clar era faptul ca acesta imi saruta buzele pentru ultima oara ca fiinta umana.]]> <![CDATA[Zece ani]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Zece-ani Tue, 04 Mar 2014 09:17:42 +0000 Clau~]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Zece-ani Hello, dragilor~ ^^ Am venit cu un nou fic, despre care pot spune ca ma simt foarte atasata. Mai multe despre el nu voi spune, pentru ca nici nu stiu cum sa-l prezint si prefer sa ramana misterios~ Sper doar sa va placa. ^^


Varsta minima: secvente +16 ~ +18.
Gen: Romance, Drama, Shounen ai, Yaoi, Slice of life, School life; Subgen: Comedy.
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: Nimic particular.
Tipul de comentariu solicitat: Oricare.


Prolog

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>



: DESCRIERE :

Ultimul an din viata mea de licean - ultimele luni, adica - se transformasera din niste luni plictisitoare si pline de absente - asa cum le prevazusem - in luni, zile, ore si secunde de fericire pura. Cred ca zambeam si in somn, fara sa stiu, insa, adevaratul motiv al euforiei mele. Orele la scoala treceau la fel de plictisitor si incet, inafara de una - cea de engleza...



Cand eram in liceu, singurele mele preocupari erau iesirile cu bicicleta si cartile. Imi placea sa cred ca eram "cool" daca adoptam o atitudine in genere aroganta si nepasatoare. Mai tarziu mi-am dat seama ca eram doar orb si nu vedeam ce era in jurul meu si cate lucruri are de oferit lumea. Nu erau multe atractii care sa imi stirbeasca rutina - enervanta si plictisitoare pentru cei din jurul meu. De aceea parintii mei imi ofereau fel si fel de lucruri care sa ma faca sa devin mai "spontan" si mai "extrovertit" - in acea perioada nimeni nu folosea cuvantul "extrovertit", decat daca erai considerat un incuiat. Extraversia de care imi povesteau ai mei mi se parea pe de o parte, inutila si, pe de alta parte, infricosatoare. Desi nu as fi avut curajul sau demnitatea sa recunosc cea de-a doua parte. Urmam un liceu oarecare, dintr-un oras oarecare, genul de orasel mic in care toata lumea cunoaste pe toata lumea si prieteniile dintre pusti se formeaza pe baza prieteniilor dintre parinti. In mod ironic, desi parintii mei erau prietenosi si chiar - imi permit sa spun - populari, eu eram un singuratic. Tot ce vedeam in fata ochilor si credeam ca voi vedea intreaga viata erau cartile mele, padurea de langa oras pe care o cutreieram zilnic si orele plictisitoare de la scoala. Nu eram un elev stralucit; cel putin, asta aratau notele mele. Eram sigur ca voi avea o viata plictisitoare si intuiam deja unde aveam sa ajung. Ce nu intuiam era ca ultimul an de liceu in acel oras necunoscut, intr-o clasa mediocra, eu fiind un elev aproape invizibil, avea sa-mi aduca o schimbare profunda a ceea ce sunt.

Dar pana sa ajung acolo, la motivul schimbarii mele, o sa spun cat de mult i-a pasionat pe parintii mei psihologia; aveau propriul experiment, in fond. Pe mine. Mama, mai ales, avea impresia ca citind carti despre adolescenti, cu nume obscure ca "Metamorfozarea e o etapa normala", avea sa ma ajute si, cel mai important, sa ma schimbe. Insa intrebarea mea era: cu ce sa ma ajute? Si: ma metamorfozez? Atunci sper sa ajung ca Spiderman. Nicio tehnica ce se prevestea a fi miraculoasa nu m-a ajutat. Nici nu stiam de ce vor ai mei sa ma schimb asa mult. Privind in urma, cred ca erau rusinati si frustrati de faptul ca nu ma intelegeam cu fiii prietenilor lor. Desi pare un film american prost, lipsit de orice forma de comedie sau realitate, in orasul nostru chiar se punea accent pe fotbal. Tocmai de aceea, eram tarat de parintii mei la stadionul liceului de fiecare data cand se juca vreun meci; fie ca era un amical si puteam - pana si eu - sa ghicesc ca echipa liceului nostru avea sa catige, trebuia sa fim acolo ca sa incurajam "dezvoltarea acestui minunat sport" - ca sa il parafrazez pe tatal meu. Ah, am uitat de "fiule" spus cu o oarecare jena si stransul umarului insotit de zambetul incurajator. Nu ma deranja faptul ca tatei ii era mila de conditia mea si nu ma impresionau "crizele" mamei legate de starea mea de adolescent. Daca ar fi sa rezum aceasta perioada, totusi, as putea spune ca viata mea a fost complet normala. O viata tipica de adolescent; cu toate problemele si micile bucurii ale acelei vremi. Daca ar fi sa retraiesc acea perioada, nu as schimba nimic. Nu pentru ca a fost perfecta, ci pentru ca toate actiunile mele, cat si ale parintilor mei, au rezultat in ceea ce sunt astazi. De aceea, sunt pe deplin multumit.




||| Partea 1 |||

Rezultatul


Virand spre dreapta usor, masina lua lin o curba si isi continua drumul, cufundata in traficul aglomerat al orasului. Vopseaua neagra reflecta lumina soarelui ce strabatea perdeaua de nori ce se agitau pe firmament pentru spatiu. Primavara din acel an era o primavara calduta, cu ciripit de pasari si raze de soare matinale care nu te lasa sa dormi pana tarziu. Masina neagra se opri in fata unei cladiri inalte, realizata intr-un stil modernist, din sticla si otel; ca majoritatea cladirilor din acea zona a orasului. Automobilul se opri lent, in timp ce soferul parca atent, apoi motorul i se opri. La cateva secunde, portiera eleganta a bolidului se deschise si din acesta iesi un barbat a carei vestimentatie lejera nu indica faptul ca destinatia lui e cladirea cu arhitectura pretentioasa si aspect de zgarie-nori. Cu toate acestea, pasii barbatului se indreptara spre intrarea in acea incinta, miscarile sale sigure si ritmul potrivit al mersului indicand siguranta lui. Avea un spate format frumos, cu umeri largi, pusi in evidenta de jacheta maronie pe care o purta. Parul, aranjat metodic, era acum ravasit de adierea calda a vantului primavaratec, facandu-l pe tanar sa si-l aranjeze. Acesta urca scarile si intra in cladire, cateva angajate salutandu-l cu zambete prietenoase pe chip.
- 'Neata, Brian!
- Hei, Brie!
- Buna dimineata, doamnelor, pronunta barbatul si vocea lui clara si masculina atrase atentia unui alt angajat care il opri in drum si ii arata un dosar. Angajatul isi aseza de mai multe ori ochelarii, zambind, in timp ce brunetul isi trecu privirea pe dosarul inmanat de colegul ochelarist.
- Asta cere o noua comanda de tiparire, spuse amabil Brian si colegul ochelarist, zambind, isi duse mana la frunte in stil militaresc si ii raspunse cu un "acum, sefu'!". Dupa ce ii restitui dosarul, Brian isi continua drumul si lua liftul, ascultand banala melodie difuzata in acesta. Pana sa ajunga la etajul zece, se suprinse fredonand acel cantec si continua sa ingane acea piesa, in drumul lui spre birou. Inainta pe un hol de o parte si de alta a caruia erau dispuse mai multe usi. De dupa una se auzeau acordurile unui pian, alta era deschisa si se putea auzi vocea unui barbat certandu-se prin telefon cu cineva; in fata lui Brian ateriza o foaie mototolita si, zambind, o ridica si inainta spre biroul din care plonjase. Gasi o femeie satena scriind concentrata ceva asa ca, salutand dragut, o arunca pe biroul masiv al femeii, zambindu-i.
- Ma lucreaza la directie, Kate, zise brunetul si o lua la fuga, prinzand doar injuratura femeii. In urma lui foaia mototlita lovi un perete si satena mai sfarma cateva injuraturi la adresa lui Brian printre dinti. Barbatul trecu pe langa o usa intredeschisa, auzind cum un barbat vorbeste de unul singur si, zambind, se sprijini de tocul usii si impinse usa, balansandu-se jucaus odata cu ea.
- Ce faci, Ned? intreba acesta zambind dragut si blondul, trezit parca din reverie, se uita scurt la el pe dupa lentilele ochelarilor. Zambi scurt si, incepand sa aranjeze metodic niste foi pe birou, ii replica brunetului:
- Repetam pentru intalnirea de la amiaza. Expira de parca ii era greu sa respire si termina de aranjat foile, timp in care Brian inchise usa si se apropie de prietenul lui. Chicoti pentru el si isi stranse pumnul, ridicandu-l astfel incat sa ajunga la nivelul blondului, avand in vedere ca acesta era pana la umarul lui.
- Va fi totul bine si dupa ce terminam iti fac o cinste, in regula? spuse zambind Brian si Ned dadu zambitor din cap, lovind pumnul brunetului cu pumnul lui. Blondul se uita cateva secunde bune la Brian, apoi, evitandu-i privirea, isi desprinse pumnul de al lui si tusi scurt. Brian chicoti amuzat si isi ciufuli prietenul, gest pe care Ned nu il aprecie in mod pozitiv.
- Inceteaza! Stii ca ma enerveaza asta, se vaicari blondul, incercand sa-si aduca parul la forma lui initiala.
- Iar asta face ca ciufulitul tau sa fie si mai amuzant, pronunta entuziasmat brunetul si il ciupi de obraz pe Ned, facandu-l pe acesta sa-si roteasca ochii enervat.
- Oh! Aproape am uitat. Seful te cauta, spuse Ned serios si puse foile aranjate cu cateva minute in urma intr-un dosar, asezandu-le, din nou, atent. Brian ingana un "hmm" apoi, privind pe geam, isi intreba prietenul:
- Ai idee de ce? Ned dadu din cap in sens negativ si, zambind neprietenos, ii spuse lui Brian in timp ce il impingea spre usa:
- Acum... Shu! Am treaba si nu vreau sa ma distragi. Brunetul chicoti amuzat si iesi din birou, inainte ca Ned sa inchida usa facand o fata chinuita si spunand:
- Esti rau...
- Da, da. Credeam ca esti mai original, spuse blondul zambind amuzant si inchise usa, pronuntand de dupa ea un "pa" scurt. Brunetul chicoti pentru el, oftand, apoi se indrepta spre biroul directorului, spunandu-si ca e frumos afara. Ar fi dat orice sa mai aiba vechea bicicleta; si, cu aceasta memorie in gand, barbatul se opri cateva secunde pentru a admira peisajul, apoi dadu coltul holului spre biroul sefulului lui. ]]> Hello, dragilor~ ^^ Am venit cu un nou fic, despre care pot spune ca ma simt foarte atasata. Mai multe despre el nu voi spune, pentru ca nici nu stiu cum sa-l prezint si prefer sa ramana misterios~ Sper doar sa va placa. ^^


Varsta minima: secvente +16 ~ +18.
Gen: Romance, Drama, Shounen ai, Yaoi, Slice of life, School life; Subgen: Comedy.
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: Nimic particular.
Tipul de comentariu solicitat: Oricare.


Prolog

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>



: DESCRIERE :

Ultimul an din viata mea de licean - ultimele luni, adica - se transformasera din niste luni plictisitoare si pline de absente - asa cum le prevazusem - in luni, zile, ore si secunde de fericire pura. Cred ca zambeam si in somn, fara sa stiu, insa, adevaratul motiv al euforiei mele. Orele la scoala treceau la fel de plictisitor si incet, inafara de una - cea de engleza...



Cand eram in liceu, singurele mele preocupari erau iesirile cu bicicleta si cartile. Imi placea sa cred ca eram "cool" daca adoptam o atitudine in genere aroganta si nepasatoare. Mai tarziu mi-am dat seama ca eram doar orb si nu vedeam ce era in jurul meu si cate lucruri are de oferit lumea. Nu erau multe atractii care sa imi stirbeasca rutina - enervanta si plictisitoare pentru cei din jurul meu. De aceea parintii mei imi ofereau fel si fel de lucruri care sa ma faca sa devin mai "spontan" si mai "extrovertit" - in acea perioada nimeni nu folosea cuvantul "extrovertit", decat daca erai considerat un incuiat. Extraversia de care imi povesteau ai mei mi se parea pe de o parte, inutila si, pe de alta parte, infricosatoare. Desi nu as fi avut curajul sau demnitatea sa recunosc cea de-a doua parte. Urmam un liceu oarecare, dintr-un oras oarecare, genul de orasel mic in care toata lumea cunoaste pe toata lumea si prieteniile dintre pusti se formeaza pe baza prieteniilor dintre parinti. In mod ironic, desi parintii mei erau prietenosi si chiar - imi permit sa spun - populari, eu eram un singuratic. Tot ce vedeam in fata ochilor si credeam ca voi vedea intreaga viata erau cartile mele, padurea de langa oras pe care o cutreieram zilnic si orele plictisitoare de la scoala. Nu eram un elev stralucit; cel putin, asta aratau notele mele. Eram sigur ca voi avea o viata plictisitoare si intuiam deja unde aveam sa ajung. Ce nu intuiam era ca ultimul an de liceu in acel oras necunoscut, intr-o clasa mediocra, eu fiind un elev aproape invizibil, avea sa-mi aduca o schimbare profunda a ceea ce sunt.

Dar pana sa ajung acolo, la motivul schimbarii mele, o sa spun cat de mult i-a pasionat pe parintii mei psihologia; aveau propriul experiment, in fond. Pe mine. Mama, mai ales, avea impresia ca citind carti despre adolescenti, cu nume obscure ca "Metamorfozarea e o etapa normala", avea sa ma ajute si, cel mai important, sa ma schimbe. Insa intrebarea mea era: cu ce sa ma ajute? Si: ma metamorfozez? Atunci sper sa ajung ca Spiderman. Nicio tehnica ce se prevestea a fi miraculoasa nu m-a ajutat. Nici nu stiam de ce vor ai mei sa ma schimb asa mult. Privind in urma, cred ca erau rusinati si frustrati de faptul ca nu ma intelegeam cu fiii prietenilor lor. Desi pare un film american prost, lipsit de orice forma de comedie sau realitate, in orasul nostru chiar se punea accent pe fotbal. Tocmai de aceea, eram tarat de parintii mei la stadionul liceului de fiecare data cand se juca vreun meci; fie ca era un amical si puteam - pana si eu - sa ghicesc ca echipa liceului nostru avea sa catige, trebuia sa fim acolo ca sa incurajam "dezvoltarea acestui minunat sport" - ca sa il parafrazez pe tatal meu. Ah, am uitat de "fiule" spus cu o oarecare jena si stransul umarului insotit de zambetul incurajator. Nu ma deranja faptul ca tatei ii era mila de conditia mea si nu ma impresionau "crizele" mamei legate de starea mea de adolescent. Daca ar fi sa rezum aceasta perioada, totusi, as putea spune ca viata mea a fost complet normala. O viata tipica de adolescent; cu toate problemele si micile bucurii ale acelei vremi. Daca ar fi sa retraiesc acea perioada, nu as schimba nimic. Nu pentru ca a fost perfecta, ci pentru ca toate actiunile mele, cat si ale parintilor mei, au rezultat in ceea ce sunt astazi. De aceea, sunt pe deplin multumit.




||| Partea 1 |||

Rezultatul


Virand spre dreapta usor, masina lua lin o curba si isi continua drumul, cufundata in traficul aglomerat al orasului. Vopseaua neagra reflecta lumina soarelui ce strabatea perdeaua de nori ce se agitau pe firmament pentru spatiu. Primavara din acel an era o primavara calduta, cu ciripit de pasari si raze de soare matinale care nu te lasa sa dormi pana tarziu. Masina neagra se opri in fata unei cladiri inalte, realizata intr-un stil modernist, din sticla si otel; ca majoritatea cladirilor din acea zona a orasului. Automobilul se opri lent, in timp ce soferul parca atent, apoi motorul i se opri. La cateva secunde, portiera eleganta a bolidului se deschise si din acesta iesi un barbat a carei vestimentatie lejera nu indica faptul ca destinatia lui e cladirea cu arhitectura pretentioasa si aspect de zgarie-nori. Cu toate acestea, pasii barbatului se indreptara spre intrarea in acea incinta, miscarile sale sigure si ritmul potrivit al mersului indicand siguranta lui. Avea un spate format frumos, cu umeri largi, pusi in evidenta de jacheta maronie pe care o purta. Parul, aranjat metodic, era acum ravasit de adierea calda a vantului primavaratec, facandu-l pe tanar sa si-l aranjeze. Acesta urca scarile si intra in cladire, cateva angajate salutandu-l cu zambete prietenoase pe chip.
- 'Neata, Brian!
- Hei, Brie!
- Buna dimineata, doamnelor, pronunta barbatul si vocea lui clara si masculina atrase atentia unui alt angajat care il opri in drum si ii arata un dosar. Angajatul isi aseza de mai multe ori ochelarii, zambind, in timp ce brunetul isi trecu privirea pe dosarul inmanat de colegul ochelarist.
- Asta cere o noua comanda de tiparire, spuse amabil Brian si colegul ochelarist, zambind, isi duse mana la frunte in stil militaresc si ii raspunse cu un "acum, sefu'!". Dupa ce ii restitui dosarul, Brian isi continua drumul si lua liftul, ascultand banala melodie difuzata in acesta. Pana sa ajunga la etajul zece, se suprinse fredonand acel cantec si continua sa ingane acea piesa, in drumul lui spre birou. Inainta pe un hol de o parte si de alta a caruia erau dispuse mai multe usi. De dupa una se auzeau acordurile unui pian, alta era deschisa si se putea auzi vocea unui barbat certandu-se prin telefon cu cineva; in fata lui Brian ateriza o foaie mototolita si, zambind, o ridica si inainta spre biroul din care plonjase. Gasi o femeie satena scriind concentrata ceva asa ca, salutand dragut, o arunca pe biroul masiv al femeii, zambindu-i.
- Ma lucreaza la directie, Kate, zise brunetul si o lua la fuga, prinzand doar injuratura femeii. In urma lui foaia mototlita lovi un perete si satena mai sfarma cateva injuraturi la adresa lui Brian printre dinti. Barbatul trecu pe langa o usa intredeschisa, auzind cum un barbat vorbeste de unul singur si, zambind, se sprijini de tocul usii si impinse usa, balansandu-se jucaus odata cu ea.
- Ce faci, Ned? intreba acesta zambind dragut si blondul, trezit parca din reverie, se uita scurt la el pe dupa lentilele ochelarilor. Zambi scurt si, incepand sa aranjeze metodic niste foi pe birou, ii replica brunetului:
- Repetam pentru intalnirea de la amiaza. Expira de parca ii era greu sa respire si termina de aranjat foile, timp in care Brian inchise usa si se apropie de prietenul lui. Chicoti pentru el si isi stranse pumnul, ridicandu-l astfel incat sa ajunga la nivelul blondului, avand in vedere ca acesta era pana la umarul lui.
- Va fi totul bine si dupa ce terminam iti fac o cinste, in regula? spuse zambind Brian si Ned dadu zambitor din cap, lovind pumnul brunetului cu pumnul lui. Blondul se uita cateva secunde bune la Brian, apoi, evitandu-i privirea, isi desprinse pumnul de al lui si tusi scurt. Brian chicoti amuzat si isi ciufuli prietenul, gest pe care Ned nu il aprecie in mod pozitiv.
- Inceteaza! Stii ca ma enerveaza asta, se vaicari blondul, incercand sa-si aduca parul la forma lui initiala.
- Iar asta face ca ciufulitul tau sa fie si mai amuzant, pronunta entuziasmat brunetul si il ciupi de obraz pe Ned, facandu-l pe acesta sa-si roteasca ochii enervat.
- Oh! Aproape am uitat. Seful te cauta, spuse Ned serios si puse foile aranjate cu cateva minute in urma intr-un dosar, asezandu-le, din nou, atent. Brian ingana un "hmm" apoi, privind pe geam, isi intreba prietenul:
- Ai idee de ce? Ned dadu din cap in sens negativ si, zambind neprietenos, ii spuse lui Brian in timp ce il impingea spre usa:
- Acum... Shu! Am treaba si nu vreau sa ma distragi. Brunetul chicoti amuzat si iesi din birou, inainte ca Ned sa inchida usa facand o fata chinuita si spunand:
- Esti rau...
- Da, da. Credeam ca esti mai original, spuse blondul zambind amuzant si inchise usa, pronuntand de dupa ea un "pa" scurt. Brunetul chicoti pentru el, oftand, apoi se indrepta spre biroul directorului, spunandu-si ca e frumos afara. Ar fi dat orice sa mai aiba vechea bicicleta; si, cu aceasta memorie in gand, barbatul se opri cateva secunde pentru a admira peisajul, apoi dadu coltul holului spre biroul sefulului lui. ]]> <![CDATA[Incomplet]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Incomplet Mon, 27 Jan 2014 21:03:22 +0000 Freaxx]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Incomplet Esti homofob, bine, nu-mi zice mie ca nu-ti place ca nu eu te-am pus sa citesti. etc etc.

^^Personajele imi apartin.^^

Varsta minima: +16 (posibil +18)
Gen: Yaoi.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj colorat.
Tipul de comentariu solicitat: SIMPLU (nu vreau critica sau sa ma corectati)



Prolog



Vopseaua de pe perete denota faptul ca tocmai avusese loc o lupta sangeroasa, fiind pictati cu o culoare de un rosu aprins pe alocuri, doua corpuri lipsite de viata tinand loc tabloului artistic ce fu distrus in urma schimbului de pumni. O respiratie intretaiata tine loc de muzica nelipsita a cosmarului ce tocmai avusese loc, continuandu-l pentru singura persoana ramasa in picioare. Trupul lui, acoperit mai mult de zdrente decat de haine, si el zgariat, ramase in fata celor doua cadavre. Pe chipul lor inca se mai putea observa teama si teroarea, chiar citi dorinta de a scapa de asa-zisul Iad. Rugile lor fura in van insa, caci ii ucisese fara sa aiba si cea mai mica ezitare, jucandu-se inainte cu mintile lor umbrite de groaza pana ce se plictisi si hotara sa le daruiasca moartea. "Traieste. Fa-ti un trai mai bun si daca e nevoie ucide!", ii venira in minte vorbele batranului sau inainte sa-si dea duhul, impreuna cu un zambet sadic. Probabil ca vecinii anuntasera autoritatile, caci voci groase si batai violente incepura sa se auda. Inca zambind, mai arunca o privire nefericitilor alora, apoi se indrepta catre usa cu un mers usor leganat.
- Ma predau, zise, dupa ce indeparta singurul obstacol ce-l despartea de cainii orasului si de... prea temuta inchisoare.


~Capitolul 1~


Gardianul il indemna pe celalalt detinut sa se lipeasca de peretele mazgalit cu desene prostesti, desfacandu-i catusele satenului, apoi il impise inauntru cu o scarba nemarginita. Viata lui fu una destul de agitata inainte sa ajunga intr-o cutie imensa cu gratii, dar nu parea sa-l deranjeze asa mult. Arunca o privire scurta unei rani mai vechi castigata in lupta aceea sangeroasa, apoi se aseza pe singurul pat liber, cel de jos.
- Eu sunt Miguel, spuse celalalt la un moment dat, analizandu-si in continuare colegul nou de celula.
In ochii mexicanului parea o prospatura nefericita de numai 18-21 de ani, care tocmai a dat din lac in put. Era totusi bine cladit, ceea ce nu-l facea tocmai o tinta usoara, caci nu era un slabanog, dar nici un mutant ori pachet de muschi, lucru foarte util prin locuri de genul. Din nefericire pentru el avea o infatisare placuta, acest "defect" putand sa-i aduca nenumarate necazuri. Cum majoritatea detinutilor n-au acces la femei, aleg sa se foloseasca ei intre ei ca sa-si satisfaca poftele trupesti, alegandu-si de cele mai multe ori detinuti noi sau slabi. Intr-o cutie metalica umpluta cu scursurile societatii chiar nu mai conteaza daca barbatii fac sex intre ei. Important e sa nu fii ucis.
Intre cei doi detinuti exista totusi o diferenta. Miguel, mexicanul linistit, dar nu prea "linistit", isi castigase deja un anumit respect, pe cand Chris fusese aruncat in cusca leilor de maxim o ora, doua. Tatuajele creolului acopereau cicatricile, usor fioroase, dar care inca se mai puteau observa. Semne castigate in batalii sangeroase, incepute pentru castigarea dominatiei, a titlului de sef si a bine meritatului respect printre infractori.
- Cum te numesti? insista brunetul.
Nimic. Buzele satenului erau pecetluite. Nu avusese niciun prieten in libertate, asa ca se indoia grav ca o sa-si faca unul in inchisoare. Nici macar n-avea chef sa converseze, dorindu-si cu ardoare un pic de liniste.
- Te-am intrebat ceva, copile! se rasti mexicanul, prinzandu-i maxilarul cu mana dreapta. Ai face bine sa-mi raspunzi.
Ofta, obosit sa de-a numai de cretini. Politistii il obligara sa scrie mai bine de 5 declaratii, obosindu-l cu tot felul de intrebari la care era sigur ca raspunse de minim 3 ori. Fiind mai mult decat extenuat, inca un cretin adaugat la lista neagra umplea paharul ce ameninta sa de-a pe afara. Isi indrepta privirea infioratoare in a lui.
- Ai doua secunde sa-ti iei mana de pe fata mea, rosti tanarul clar si raspicat, pe-un ton ce l-ar infiora si pe Satana.
Surprinzator, strainul se conforma, luand o oarecare distanta de saten. Il analiza mai atent, parca scapandu-i ceva la analiza anterioara, iar pe chipul sau trona uimirea si spaima. Pustiul ii amintea vag de o persoana care numai prin prezenta sa reusea sa-ti trezeasca o frica inimaginabila. Se aseza pe podea, in fata lui. Fiorii reci nu incetara din a-i circula liberi pe sirea spinarii, dar se forta sa-si controleze emotiile cumva familiare.
- Stii, exista o persoana care s-ar putea sa te intereseze.
- Continua.
- E unul dintre cei mai tari de pe aici.
Mangaindu-si barbia, curios, il urmarea pe mexican si-i asculta povestea fara sa mai rosteasca un cuvant in plus. Niciodata nu se interesase de viata in inchisoare, dar avea ceva idei in privinta ei. Baile mizerabile, violurile, bataile si asa numitul "rege" al detinutilor... totul fusese adevarat. Lui nu-i pasa de nimic insa. Deja se vedea la proces, gasit vinovat si toate cele. Nu exista nici o cale prin care sa fie gasit inocent sau sa scape de rahaturile astea. Inchisoarea a devenit fara voia lui casa, plictiseala purtandu-si dreptul de a fii mama lui.
- Siiii - ar trebui sa ma feresc de cineva? intreba satenul lipsit de interes, stiind ca asa poate sa afle cel mai rapid cine e cel mai cel de pe acolo.
- Ah, da. Fereste-te de Sebastian. Sebastian Brock.
Colturile gurii i se ridicara, decorandu-i chipul cu un zambet ce nu prevestea nimic bun.
- Cum dau de el?
Mexicanul rase.
- Copile, ca sa ajungi la el trebuie sa omori pe cineva de aici sau poti sa mergi la el in timpul pranzului, mai iese din "barlog" cateodata. Tipul e criminal in serie. Apropo, tu pentru ce mama naibii ai ajuns aici?
Statu pe ganduri inainte sa-i raspunda.
- Pentru crima.
Se ridica in picioare, parasind asternuturile moi, apoi isi trosni oasele. Cu pasi apasati se indrepta lent catre corpul mexicanului. Isi lasa fata la nivelul lui, lasand sa li se atinga fruntile pentru cateva secunde, ochii lui de un verde schimbator ametindu-l pe bietul om.
- Daca aveai nevoie de asa ceva puteai sa spui din prima... murmura creolul, vrand sa se napusteasca asupra buzelor lui rozalii.
Fiind mai rapid satenul se ferii, prinzand si rupandu-i gatul dintr-o secunda.
- Mersi de informatii. O sa profit de ele la maxim, rosti tanarul pe un ton lipsit de sentiment.]]> Esti homofob, bine, nu-mi zice mie ca nu-ti place ca nu eu te-am pus sa citesti. etc etc.

^^Personajele imi apartin.^^

Varsta minima: +16 (posibil +18)
Gen: Yaoi.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj colorat.
Tipul de comentariu solicitat: SIMPLU (nu vreau critica sau sa ma corectati)



Prolog



Vopseaua de pe perete denota faptul ca tocmai avusese loc o lupta sangeroasa, fiind pictati cu o culoare de un rosu aprins pe alocuri, doua corpuri lipsite de viata tinand loc tabloului artistic ce fu distrus in urma schimbului de pumni. O respiratie intretaiata tine loc de muzica nelipsita a cosmarului ce tocmai avusese loc, continuandu-l pentru singura persoana ramasa in picioare. Trupul lui, acoperit mai mult de zdrente decat de haine, si el zgariat, ramase in fata celor doua cadavre. Pe chipul lor inca se mai putea observa teama si teroarea, chiar citi dorinta de a scapa de asa-zisul Iad. Rugile lor fura in van insa, caci ii ucisese fara sa aiba si cea mai mica ezitare, jucandu-se inainte cu mintile lor umbrite de groaza pana ce se plictisi si hotara sa le daruiasca moartea. "Traieste. Fa-ti un trai mai bun si daca e nevoie ucide!", ii venira in minte vorbele batranului sau inainte sa-si dea duhul, impreuna cu un zambet sadic. Probabil ca vecinii anuntasera autoritatile, caci voci groase si batai violente incepura sa se auda. Inca zambind, mai arunca o privire nefericitilor alora, apoi se indrepta catre usa cu un mers usor leganat.
- Ma predau, zise, dupa ce indeparta singurul obstacol ce-l despartea de cainii orasului si de... prea temuta inchisoare.


~Capitolul 1~


Gardianul il indemna pe celalalt detinut sa se lipeasca de peretele mazgalit cu desene prostesti, desfacandu-i catusele satenului, apoi il impise inauntru cu o scarba nemarginita. Viata lui fu una destul de agitata inainte sa ajunga intr-o cutie imensa cu gratii, dar nu parea sa-l deranjeze asa mult. Arunca o privire scurta unei rani mai vechi castigata in lupta aceea sangeroasa, apoi se aseza pe singurul pat liber, cel de jos.
- Eu sunt Miguel, spuse celalalt la un moment dat, analizandu-si in continuare colegul nou de celula.
In ochii mexicanului parea o prospatura nefericita de numai 18-21 de ani, care tocmai a dat din lac in put. Era totusi bine cladit, ceea ce nu-l facea tocmai o tinta usoara, caci nu era un slabanog, dar nici un mutant ori pachet de muschi, lucru foarte util prin locuri de genul. Din nefericire pentru el avea o infatisare placuta, acest "defect" putand sa-i aduca nenumarate necazuri. Cum majoritatea detinutilor n-au acces la femei, aleg sa se foloseasca ei intre ei ca sa-si satisfaca poftele trupesti, alegandu-si de cele mai multe ori detinuti noi sau slabi. Intr-o cutie metalica umpluta cu scursurile societatii chiar nu mai conteaza daca barbatii fac sex intre ei. Important e sa nu fii ucis.
Intre cei doi detinuti exista totusi o diferenta. Miguel, mexicanul linistit, dar nu prea "linistit", isi castigase deja un anumit respect, pe cand Chris fusese aruncat in cusca leilor de maxim o ora, doua. Tatuajele creolului acopereau cicatricile, usor fioroase, dar care inca se mai puteau observa. Semne castigate in batalii sangeroase, incepute pentru castigarea dominatiei, a titlului de sef si a bine meritatului respect printre infractori.
- Cum te numesti? insista brunetul.
Nimic. Buzele satenului erau pecetluite. Nu avusese niciun prieten in libertate, asa ca se indoia grav ca o sa-si faca unul in inchisoare. Nici macar n-avea chef sa converseze, dorindu-si cu ardoare un pic de liniste.
- Te-am intrebat ceva, copile! se rasti mexicanul, prinzandu-i maxilarul cu mana dreapta. Ai face bine sa-mi raspunzi.
Ofta, obosit sa de-a numai de cretini. Politistii il obligara sa scrie mai bine de 5 declaratii, obosindu-l cu tot felul de intrebari la care era sigur ca raspunse de minim 3 ori. Fiind mai mult decat extenuat, inca un cretin adaugat la lista neagra umplea paharul ce ameninta sa de-a pe afara. Isi indrepta privirea infioratoare in a lui.
- Ai doua secunde sa-ti iei mana de pe fata mea, rosti tanarul clar si raspicat, pe-un ton ce l-ar infiora si pe Satana.
Surprinzator, strainul se conforma, luand o oarecare distanta de saten. Il analiza mai atent, parca scapandu-i ceva la analiza anterioara, iar pe chipul sau trona uimirea si spaima. Pustiul ii amintea vag de o persoana care numai prin prezenta sa reusea sa-ti trezeasca o frica inimaginabila. Se aseza pe podea, in fata lui. Fiorii reci nu incetara din a-i circula liberi pe sirea spinarii, dar se forta sa-si controleze emotiile cumva familiare.
- Stii, exista o persoana care s-ar putea sa te intereseze.
- Continua.
- E unul dintre cei mai tari de pe aici.
Mangaindu-si barbia, curios, il urmarea pe mexican si-i asculta povestea fara sa mai rosteasca un cuvant in plus. Niciodata nu se interesase de viata in inchisoare, dar avea ceva idei in privinta ei. Baile mizerabile, violurile, bataile si asa numitul "rege" al detinutilor... totul fusese adevarat. Lui nu-i pasa de nimic insa. Deja se vedea la proces, gasit vinovat si toate cele. Nu exista nici o cale prin care sa fie gasit inocent sau sa scape de rahaturile astea. Inchisoarea a devenit fara voia lui casa, plictiseala purtandu-si dreptul de a fii mama lui.
- Siiii - ar trebui sa ma feresc de cineva? intreba satenul lipsit de interes, stiind ca asa poate sa afle cel mai rapid cine e cel mai cel de pe acolo.
- Ah, da. Fereste-te de Sebastian. Sebastian Brock.
Colturile gurii i se ridicara, decorandu-i chipul cu un zambet ce nu prevestea nimic bun.
- Cum dau de el?
Mexicanul rase.
- Copile, ca sa ajungi la el trebuie sa omori pe cineva de aici sau poti sa mergi la el in timpul pranzului, mai iese din "barlog" cateodata. Tipul e criminal in serie. Apropo, tu pentru ce mama naibii ai ajuns aici?
Statu pe ganduri inainte sa-i raspunda.
- Pentru crima.
Se ridica in picioare, parasind asternuturile moi, apoi isi trosni oasele. Cu pasi apasati se indrepta lent catre corpul mexicanului. Isi lasa fata la nivelul lui, lasand sa li se atinga fruntile pentru cateva secunde, ochii lui de un verde schimbator ametindu-l pe bietul om.
- Daca aveai nevoie de asa ceva puteai sa spui din prima... murmura creolul, vrand sa se napusteasca asupra buzelor lui rozalii.
Fiind mai rapid satenul se ferii, prinzand si rupandu-i gatul dintr-o secunda.
- Mersi de informatii. O sa profit de ele la maxim, rosti tanarul pe un ton lipsit de sentiment.]]> <![CDATA[Tentatii din New York]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Tentatii-din-New-York Sat, 04 Jan 2014 11:09:06 +0000 Kira's Scarlet]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Tentatii-din-New-York Gen: Yaoi/School life/Comedie
Tip de critica solicitat: de oricare doreste cititorul.
Limita de varsta: +15 (posibil si +18)


Capitolul unu


Tic tac, tic tac...Sunetul asta de ceas mereu ma da peste cap. Dar oricat de enervant ar fi, e sunetul meu preferat. Trebuie sa recunosc, urasc sa-l aud dimineata. Ma obliga sa ma trezesc din somnul meu dulce.
Casc zgomotos si imi intind oasele. Soarele imi batea in ochi, facandu-ma sa scancesc deoarece geamul imens si dublu era aproape de patul meu. Asa puteam sa privesc tot orasul din pat, fara sa ma ridic. Ma trantesc inapoi cu capul in perna, dorindu-mi sa fie sambata si alarma sa o fi luat razna. Sper ca afurisitul ala de ceas se opreste singur, daca nu vrea sa zboare pe geam. Ah, gata. S-a oprit. Probabil de frica ca va fi aruncat de la etajul trei. Bratele dulci ale somnului ma invaluie incet si ma las cufundat in lumea viselor. Totul era asa de bine, de cald si comfortabil. Se aude un ciocanit in usa. O fi doamna albinuta. Cineva sa-i spuna ca nu mai vreau clatite cu miere, ceai cu miere si paine cu miere. Prea multa miere. Dau in diabet. Ciocanitul insista si devine din ce in ce mai enervand. Of, cine mama naibii o fii? Ma ridic din pat, inca somnoros si nerealizand ca nu mai sunt in visul meu de adineauri si deschid usa puternic, tipand : lasa-ma sa dorm! Inchid usa la loc si vreau sa ma introc in pat. Imi frec ochii si incerc sa recapitulez, sa-mi amintesc cine m-a deranjat. Parea o persoana cunoscuta. Dau din umeri si ma intorc iar la usa. De data asta o deschid usor si scot putin capul. Un picior bate nervos in podea. Mda, si e picior de femeie, ceea ce nu e deloc bine. Ridic capul speriat si o vad pe mama cu bratele incrucisate si aruncandu-mi o privire de genul : esti mort...in trei, doi, unu. Practic, inima a ajuns in locul stomacului si stomacul in locul inimii. Nu e timp de panica, trebuie sa o imbun cumva, dar sigur nu o sa creada ca am fost adormit. M-am scarpinat in cap nervos si am privit podeaua, razand ca un copil ce vrea sa scape de vina.
- Um, vezi tu mami...
- Ce sa vad? Continua! Spune ea. Am inghitit in sec un nod imaginar. Ma privea furioasa, inca batand nervos din picior si stand in tocul usii. Ce pot sa-i spun? S-a zis cu mine. Imi si vad sentinta. Fara internet. Mai rau decat atat nici nu s-ar putea. Ah, ba da, fara telefon. Ma dau cativa pasi in spate, lasand dusmanul sa intre. Se aropia de mine asemeni unei feline care si-a gasit prada si acum vrea sa o sfasie. Ma uitam peste tot in camera incercand sa gasesc o iesire. Hm, dar aici nu vedeam decat lucruri care m-ar putea omori. Intorc capul dintr-o parte in alta, putin cam disperat. Mama sigur o sa vrea o explicatie buna pentru ca faptul ca am tipat la ea si i-am inchis usa in fata. Dar cum naiba sa fac sa scap? Trebuie sa gasesc o scuza. Ah, gata, stiu!
- Stii, intarzii la scoala si azi am test la matematica, ii spun eu clipind dulce. Imi venea sa-mi fac cruce la ce spuneam. Urasc matematica mai mult decat visinele. Ma privea ganditor. Probabil se gandea daca sa ma creada sau nu. Apoi isi indreapta privirea spre ceasul de pe noptiera.
- Azi e sambata, imi spune calma. Si de ce ti-ai pus ceasul sa sune in weekend?
- Ce face? Cum sa fie sambata? Intreb uimit. Ah, stiam eu.
Vreau o pusca. Ceasul trebuie sa moara! Am luat ceasul si l-am aruncat pe geam, aproape lovind pe cineva in cap, un domn mai batran care a inceput sa ma huiduie. Am lasat geamul deschis si m-am uitat la mama care ma privea amuzata. Se apropie de mine si ma trage de urechi, facandu-ma sa ma aplec putin.
- Au, au, au! Ma doare!
- Asa iti trebuie.
Ma mai trage putin dupa care ma elibereaza, privindu-ma incruntat. Imi duc mana instinctiv la ureche, care mai mult ca sigur e rosie ca focul si scancesc. Are forta, nu gluma. Ma asez pe pat si abia apoi am realizat ca eram doar in boxeri. Grozav! Am cascat gura si am tras repede patura peste mine. Ea incepe sa rada si imi trage patura.
- Nu te mai acoperi si mai bine mergi sa faci un dus. Eu plec la munca peste putin timp, dar pana atunci iti fac micul dejun.
- Nu se poate sa mai dorm? Daca tot e sambata.
- Nu! Nu poti sa stai toata ziua numai in pat.
Spunand asta, paraseste camera si ma lasa cu gura cascata. Bun! Sa recapitulez : e sambata, ceasul suna aiurea si mama nu ma mai lasa sa dorm. Cu ce ar trebui sa-mi ocup timpul azi?]]> Gen: Yaoi/School life/Comedie
Tip de critica solicitat: de oricare doreste cititorul.
Limita de varsta: +15 (posibil si +18)


Capitolul unu


Tic tac, tic tac...Sunetul asta de ceas mereu ma da peste cap. Dar oricat de enervant ar fi, e sunetul meu preferat. Trebuie sa recunosc, urasc sa-l aud dimineata. Ma obliga sa ma trezesc din somnul meu dulce.
Casc zgomotos si imi intind oasele. Soarele imi batea in ochi, facandu-ma sa scancesc deoarece geamul imens si dublu era aproape de patul meu. Asa puteam sa privesc tot orasul din pat, fara sa ma ridic. Ma trantesc inapoi cu capul in perna, dorindu-mi sa fie sambata si alarma sa o fi luat razna. Sper ca afurisitul ala de ceas se opreste singur, daca nu vrea sa zboare pe geam. Ah, gata. S-a oprit. Probabil de frica ca va fi aruncat de la etajul trei. Bratele dulci ale somnului ma invaluie incet si ma las cufundat in lumea viselor. Totul era asa de bine, de cald si comfortabil. Se aude un ciocanit in usa. O fi doamna albinuta. Cineva sa-i spuna ca nu mai vreau clatite cu miere, ceai cu miere si paine cu miere. Prea multa miere. Dau in diabet. Ciocanitul insista si devine din ce in ce mai enervand. Of, cine mama naibii o fii? Ma ridic din pat, inca somnoros si nerealizand ca nu mai sunt in visul meu de adineauri si deschid usa puternic, tipand : lasa-ma sa dorm! Inchid usa la loc si vreau sa ma introc in pat. Imi frec ochii si incerc sa recapitulez, sa-mi amintesc cine m-a deranjat. Parea o persoana cunoscuta. Dau din umeri si ma intorc iar la usa. De data asta o deschid usor si scot putin capul. Un picior bate nervos in podea. Mda, si e picior de femeie, ceea ce nu e deloc bine. Ridic capul speriat si o vad pe mama cu bratele incrucisate si aruncandu-mi o privire de genul : esti mort...in trei, doi, unu. Practic, inima a ajuns in locul stomacului si stomacul in locul inimii. Nu e timp de panica, trebuie sa o imbun cumva, dar sigur nu o sa creada ca am fost adormit. M-am scarpinat in cap nervos si am privit podeaua, razand ca un copil ce vrea sa scape de vina.
- Um, vezi tu mami...
- Ce sa vad? Continua! Spune ea. Am inghitit in sec un nod imaginar. Ma privea furioasa, inca batand nervos din picior si stand in tocul usii. Ce pot sa-i spun? S-a zis cu mine. Imi si vad sentinta. Fara internet. Mai rau decat atat nici nu s-ar putea. Ah, ba da, fara telefon. Ma dau cativa pasi in spate, lasand dusmanul sa intre. Se aropia de mine asemeni unei feline care si-a gasit prada si acum vrea sa o sfasie. Ma uitam peste tot in camera incercand sa gasesc o iesire. Hm, dar aici nu vedeam decat lucruri care m-ar putea omori. Intorc capul dintr-o parte in alta, putin cam disperat. Mama sigur o sa vrea o explicatie buna pentru ca faptul ca am tipat la ea si i-am inchis usa in fata. Dar cum naiba sa fac sa scap? Trebuie sa gasesc o scuza. Ah, gata, stiu!
- Stii, intarzii la scoala si azi am test la matematica, ii spun eu clipind dulce. Imi venea sa-mi fac cruce la ce spuneam. Urasc matematica mai mult decat visinele. Ma privea ganditor. Probabil se gandea daca sa ma creada sau nu. Apoi isi indreapta privirea spre ceasul de pe noptiera.
- Azi e sambata, imi spune calma. Si de ce ti-ai pus ceasul sa sune in weekend?
- Ce face? Cum sa fie sambata? Intreb uimit. Ah, stiam eu.
Vreau o pusca. Ceasul trebuie sa moara! Am luat ceasul si l-am aruncat pe geam, aproape lovind pe cineva in cap, un domn mai batran care a inceput sa ma huiduie. Am lasat geamul deschis si m-am uitat la mama care ma privea amuzata. Se apropie de mine si ma trage de urechi, facandu-ma sa ma aplec putin.
- Au, au, au! Ma doare!
- Asa iti trebuie.
Ma mai trage putin dupa care ma elibereaza, privindu-ma incruntat. Imi duc mana instinctiv la ureche, care mai mult ca sigur e rosie ca focul si scancesc. Are forta, nu gluma. Ma asez pe pat si abia apoi am realizat ca eram doar in boxeri. Grozav! Am cascat gura si am tras repede patura peste mine. Ea incepe sa rada si imi trage patura.
- Nu te mai acoperi si mai bine mergi sa faci un dus. Eu plec la munca peste putin timp, dar pana atunci iti fac micul dejun.
- Nu se poate sa mai dorm? Daca tot e sambata.
- Nu! Nu poti sa stai toata ziua numai in pat.
Spunand asta, paraseste camera si ma lasa cu gura cascata. Bun! Sa recapitulez : e sambata, ceasul suna aiurea si mama nu ma mai lasa sa dorm. Cu ce ar trebui sa-mi ocup timpul azi?]]> <![CDATA[Aparentele inseala [+18]]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Aparentele-inseala-18 Fri, 03 Jan 2014 23:14:17 +0000 Ali12]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Aparentele-inseala-18 Gen: yaoi, actiune, dragoste
Varsta minima: +18
Tipul de comentariu solicitat: Orice comentariu este binevenit, mai ales criticile cu scop constructiv.
Primul capitol e cam lung. Sper sa am cititori si imi cer scuze inca de acum pentru greselile de gramatica ^^

Capitolul I

-Nu prea stiu ce sa spun, Nick, a spus Jake dupa care a oftat.
-Haide, ce e rau in asta? Ne mai distram si noi. M-a zapacit atata scoala, a insistat colegul sau.
-Dar e..
-Nu vreau sa aud scuze aiurite, l-a intrerupt Nick. Mai o saptamana si vine vacanta de iarna, iar eu voi fi plecat tot timpu. Deci ne vedem peste 15 minute in fata cafenelei cu doua strazi departare de blocul tau. Voi mai aduce cativa prieteni cu mine. Pa! a spus repede, apoi a inchis nedorind sa auda vreun refuz.
Jake a oftat, a trantit telefonul in partea cealalta a patului si s-a ridicat. A aruncat o privire asupra ceasului care indica ora 9:15, asta insemnand ca pana la jumatate trebuia sa fie gata. A mers lenes catre dulap, taraindu-si picioarele. Ura faptul ca Nick reusea sa-l convinga asa usor. Nu a durat mult pana ce a gasit printre haine un tricou negru cu niste mesaje pe el, o geaca maro de piele si o pereche de blugi simplii. S-a imbracat repede, dupa care a mers la baie pentru a se aranja. S-a aplecat deasupra chiuvetei, a dat drumul la apa si s-a aplecat strangad-o in palme. Cu o miscare brusca si-a aruncat-o pe fata. Senzatia de rece pe care a simtit-o la contactul cu apa, l-a facut sa se relaxeze. Si-a sters usor fata cu un prosop alb, apoi si-a ridicat privirea catre oglinda. Si-a trecut mana prin parul nu foarte lung, brunet, pentru a-l ciufulii. Ochii sai adanci si verzi erau putin obositi. Nu dormise prea mult noaptea trecuta, insa nu dintr-un motiv anume. S-a parfumat usor pe gat, apoi a parasit incaperea si a coborat jos pentru a pleca. Si-a anuntat parintii ca iasa in oras, a batut palma cu sora lui mai mica, si-a luat tenesii preferati si in cele din urma a plecat.
Afara aerul era rece, iar vantul adia usor miscand crengile copacilor. Era pustiu, iar luna era pe cer luminand intreaga zona, formand umbre ciudate pe asfalt datorita copacilor. S-a uitat la ceasul de pe mana si s-a hotarat sa ia un taxi pana la cafenea, nedorind sa-si faca prietenul sa astepte. In mai putin de 10 minute a ajuns acolo si l-a zarit pe Nick. S-a indreptat catre el si l-a salutat dand mana cu el, asa cum au baietii obiceiul.
-Credeam ca nu mai ajungi, s-a plans Nick. Avea parul negru, aranjat, dat cu gel intr-o parte si purta o geaca de piele asortata cu o pereche de pantaloni putin taiati in genunchi.
-Dar eu sunt primul care a ajuns. Spuneai ca o sa vina si alti prieteni de-ai tai, s-a aparat Jake.
-Vorbesti de lup, a spus Nick facand un semn cu capul, aratand in spatele lui Jake.
Acesta s-a intors pe calcaie si le-a zambit prieteneste celorlalti. Era o gasca de inca 6 tipi. Au dat mana pe rand, facand cunostinta cu ei. Nu a retinut decat vreo doua nume, dar nu le-a acordat atentie avand in vedere faptul ca nu mai avea de gand sa iasa cu ei. Cel putin, nu de curand. Au mers la un bar, care nu era prea plin si s-au asezat la o masa. Au comandat cate o bere. Cand acestea au sosit, au inceput sa bea si sa povesteasca. Jake nu ra un fan prea mare al bauturii, asa ca, fiind vorba intre noi, nu a baut prea mult si a simtit ca ameteste putin.
-Haide Jake, deja te-ai saturat? a intrebat unul dintre baieti vazand ca in sticla lui Jake se mai afla inca destul de multa bautura, iar ceilalti aproape ca o terminau.
-Nu.., a mintit Jake.
-Atunci demonstraza-ne si noua ca esti mai bun de atat, a spus razand de el, dupa care i-a impins pe masa o sticla plina de bere.
Stia ca ii va fi greu sa mearga dupa ce va bea toata sticla, dar nu avea de gand sa se faca de ras. Nu de fata cu atatia. Iar incapatanarea lui, de a le demonstra ca poate mai mult, l-a impins automat sa cuprinda sticla cu mana. A tras adanc aer in piept, apoi si-a dus capul sticlei la gura, incepand sa soarba lichidul. Simtea cum il cuprinde ameteala, dar nu s-a lasat pana nu a golit jumatate de sticla.
-Se pare ca totusi ai ceva vlaga in tine, a zis altul batjocoritor.
Jake nu a spus nimic. Nu avea deloc chef de cearta acum. Dar, efectul alcolului il facea sa rada mai mult, iar obrajii lui sa devina roz. A luat pentru a doua oara sticla pe jumatate goala in mana, ducand-o la buze, de data aceasta neramanand nimic in ea. Au continuat sa se distreze, dar intr-un final s-au decis sa paraseasca locul si sa se indrepte catre casa. Cand Jake s-a ridicat de la masa, a simtit ca se dezechilibreaza usor, fiind aproape sa cada, cand o mana l-a prins usor de brat.]]> Gen: yaoi, actiune, dragoste
Varsta minima: +18
Tipul de comentariu solicitat: Orice comentariu este binevenit, mai ales criticile cu scop constructiv.
Primul capitol e cam lung. Sper sa am cititori si imi cer scuze inca de acum pentru greselile de gramatica ^^

Capitolul I

-Nu prea stiu ce sa spun, Nick, a spus Jake dupa care a oftat.
-Haide, ce e rau in asta? Ne mai distram si noi. M-a zapacit atata scoala, a insistat colegul sau.
-Dar e..
-Nu vreau sa aud scuze aiurite, l-a intrerupt Nick. Mai o saptamana si vine vacanta de iarna, iar eu voi fi plecat tot timpu. Deci ne vedem peste 15 minute in fata cafenelei cu doua strazi departare de blocul tau. Voi mai aduce cativa prieteni cu mine. Pa! a spus repede, apoi a inchis nedorind sa auda vreun refuz.
Jake a oftat, a trantit telefonul in partea cealalta a patului si s-a ridicat. A aruncat o privire asupra ceasului care indica ora 9:15, asta insemnand ca pana la jumatate trebuia sa fie gata. A mers lenes catre dulap, taraindu-si picioarele. Ura faptul ca Nick reusea sa-l convinga asa usor. Nu a durat mult pana ce a gasit printre haine un tricou negru cu niste mesaje pe el, o geaca maro de piele si o pereche de blugi simplii. S-a imbracat repede, dupa care a mers la baie pentru a se aranja. S-a aplecat deasupra chiuvetei, a dat drumul la apa si s-a aplecat strangad-o in palme. Cu o miscare brusca si-a aruncat-o pe fata. Senzatia de rece pe care a simtit-o la contactul cu apa, l-a facut sa se relaxeze. Si-a sters usor fata cu un prosop alb, apoi si-a ridicat privirea catre oglinda. Si-a trecut mana prin parul nu foarte lung, brunet, pentru a-l ciufulii. Ochii sai adanci si verzi erau putin obositi. Nu dormise prea mult noaptea trecuta, insa nu dintr-un motiv anume. S-a parfumat usor pe gat, apoi a parasit incaperea si a coborat jos pentru a pleca. Si-a anuntat parintii ca iasa in oras, a batut palma cu sora lui mai mica, si-a luat tenesii preferati si in cele din urma a plecat.
Afara aerul era rece, iar vantul adia usor miscand crengile copacilor. Era pustiu, iar luna era pe cer luminand intreaga zona, formand umbre ciudate pe asfalt datorita copacilor. S-a uitat la ceasul de pe mana si s-a hotarat sa ia un taxi pana la cafenea, nedorind sa-si faca prietenul sa astepte. In mai putin de 10 minute a ajuns acolo si l-a zarit pe Nick. S-a indreptat catre el si l-a salutat dand mana cu el, asa cum au baietii obiceiul.
-Credeam ca nu mai ajungi, s-a plans Nick. Avea parul negru, aranjat, dat cu gel intr-o parte si purta o geaca de piele asortata cu o pereche de pantaloni putin taiati in genunchi.
-Dar eu sunt primul care a ajuns. Spuneai ca o sa vina si alti prieteni de-ai tai, s-a aparat Jake.
-Vorbesti de lup, a spus Nick facand un semn cu capul, aratand in spatele lui Jake.
Acesta s-a intors pe calcaie si le-a zambit prieteneste celorlalti. Era o gasca de inca 6 tipi. Au dat mana pe rand, facand cunostinta cu ei. Nu a retinut decat vreo doua nume, dar nu le-a acordat atentie avand in vedere faptul ca nu mai avea de gand sa iasa cu ei. Cel putin, nu de curand. Au mers la un bar, care nu era prea plin si s-au asezat la o masa. Au comandat cate o bere. Cand acestea au sosit, au inceput sa bea si sa povesteasca. Jake nu ra un fan prea mare al bauturii, asa ca, fiind vorba intre noi, nu a baut prea mult si a simtit ca ameteste putin.
-Haide Jake, deja te-ai saturat? a intrebat unul dintre baieti vazand ca in sticla lui Jake se mai afla inca destul de multa bautura, iar ceilalti aproape ca o terminau.
-Nu.., a mintit Jake.
-Atunci demonstraza-ne si noua ca esti mai bun de atat, a spus razand de el, dupa care i-a impins pe masa o sticla plina de bere.
Stia ca ii va fi greu sa mearga dupa ce va bea toata sticla, dar nu avea de gand sa se faca de ras. Nu de fata cu atatia. Iar incapatanarea lui, de a le demonstra ca poate mai mult, l-a impins automat sa cuprinda sticla cu mana. A tras adanc aer in piept, apoi si-a dus capul sticlei la gura, incepand sa soarba lichidul. Simtea cum il cuprinde ameteala, dar nu s-a lasat pana nu a golit jumatate de sticla.
-Se pare ca totusi ai ceva vlaga in tine, a zis altul batjocoritor.
Jake nu a spus nimic. Nu avea deloc chef de cearta acum. Dar, efectul alcolului il facea sa rada mai mult, iar obrajii lui sa devina roz. A luat pentru a doua oara sticla pe jumatate goala in mana, ducand-o la buze, de data aceasta neramanand nimic in ea. Au continuat sa se distreze, dar intr-un final s-au decis sa paraseasca locul si sa se indrepte catre casa. Cand Jake s-a ridicat de la masa, a simtit ca se dezechilibreaza usor, fiind aproape sa cada, cand o mana l-a prins usor de brat.]]> <![CDATA[[Terminat]Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Terminat-Lasa-ma-sa-fiu-cel-ce-iti-umple-pagina-cu-muzica Sat, 12 Oct 2013 11:42:43 +0000 ohaio_angel]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Terminat-Lasa-ma-sa-fiu-cel-ce-iti-umple-pagina-cu-muzica .
Oricum eu sper sa va faca placere sa-l cititi.

Titlu: Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica
Varsta minima: 15 (o sa fie si 18)
Gen:yaoi. romance, comedy, horror (mai adaug daca mai e ceva)
Observatii cu privire la continut: Poi inspirata din realitate (povestite de la prieteni, auzite de la altii si bla, bla, bla), unele pasaje, dar personajele sunt fictive.
Tipul de critica solicitat: Las la aprecierea cititorului.
Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica

Capitolul 1


???????????????????????????????????????? Imi privesc chipul in oglinda. O liniste mortuala ma trezeste din gandurile de mult apuse. Un zambet larg am lasat sa-mi iasa de pe fata adancita de niste cearcane imense aflate in jurul ochilor. Chiar eu eram in spatele acestei priviri total dezgustatoare?
-Buna dimineata, iubire, aud o voce in spatele meu ce-mi cuprinde talia cu ambele mainii si isi sprijina barbia pe umarul meu.
-?????Neata si tie, raspund printre cascaturi.
-Te iubesc, il aud mai apoi lunadu-mi fata in mainile sale si sarutandu-mi suav buzele.
???????????????????????????????????????? I-am zambit lunadu-l in brate si inchizandu-mi ochii de somn. Era asa de bine stand cu capul pe pieptul sau cald si simtitnd cum caldura sufocanta a sa imi invadeaza fiecare celula a pielii mele reci. Cand ma indepartez el imi saruta din nou buzele fugar apoi imi zambeste cald iesind din baie vaietandu-se ca ii este foame.
???????????????????????????????? Cum a???? inceput totul? Prea mult de spus, insa la inceput eram un eu si o ea, acum suntem doi indivizi cu un el adunat cu inca unul si facand doi. Doi tanalai cu o viata mult prea incurcata sa fim acceptati. Asta nu stiu cum de s-a intamplat, cred ca soarta ne-a adus in cale unul pe celalat, altfel nu-mi explic.
???????????????????????????????????? De unde am ramas? A da, un eu si o ea. Intr-o zi de primavara ca oricare alta, ca asa incepe o poveste romantica dintre cei doi porumbei, eu ma plimbam cu ea prin oras. Nu stiam cum sa-i dau de inteles ca o plac si ca mi se pare ceea mai frumoasa faptura de pe pamantul asta. Am ajuns sa-mi placa cam mult. Nici nu am idee cum de am ajuns sa cred ca zambetul ei ar rupe orice munte in doua la cat de frumos mi se parea. Eram in limba dupa ea, asa mai pe romaneste.
???????????????????????????? Eu? Cine sunt eu? Un taran ce tocmai s-a indragostit de o fata si mai taranca decat el, dar sa se stie ca am zis asta deoarece nu-mi vine sa cred ce mi-a facut cand ne-am despartit. Inca nu am ajuns la partea aia si incep sa dau totul din casa. Nu-i???? prea corect fata de ingerasul din bucatarie care mananca ca un porc. Va rog sa-mi scuzati expresiile total contradictorii cu ceea ce scriu si trebuie sa-mi exprim sentimentele intr-un mod mai placut. Nu sunt Eminescu deci nu pot face mare lucru.
???????????????????????????????????????? O zii frumoasa de primavara, o seara calda luminata de pasii eu calmi si vocea ei sublima ce-mi incanta fiecare parte din compozitia organului de simt, urechea. Soarele care apunea nici nu se compara cu privirea ei calda si zambetul acela de nebun, orice avea in legtura cu ea simteam cum ma fermeca. Mai apoi am inteles ca era proasta ca noaptea si care m-a dezamgit.???? I-am dat toate semnele posibile sa inteleaga ca o plac si sa observ comportamentul ei???? la aceasta idee.???? Am ramas mut si flacara din interiorul incepe doar sa palpaie, abi daca s-a aprins in intregime dupa toti acesti anii in care nici o fata nu mi-a mai atras atentia. Bine, excluzand obsesia mea pentru o fata care era considerata mai mult baiat sau invers. Cred ca aceea a fost prima mea tenta in care imi placeau baietii.
????
????? -Te plac, ii spun ezitand sa-i privesc fata. Imi era rusine sau poate frica de raspunsul ei.
???? -Si eu , imi raspunde cu jumatate de glas, insa nu a indraznit sa zica mai multe.
Am oftat si am indraznit sa deschid gura si sa ii zic daca vrea sa-mi fie iubita, insa m-a oprit aratandu-mi de pe telefonul ei destept o poza in care imi cerea prietenia in japoneza.???? A fost o surpiza simpatica si i-am zambit.
-Da, vreau sa fiu iubitul tau, spun zambind timid.?????
????
????
???????????????????? Acum stam privind la geam toata fosta gasca adunata la un congres de barfe. Le priveam zambetele prefacute sorbind din lichidul ciocolatiu????sau negru cu acid din pahar. Era o seara perfecta de marti, una cred ca romantica. Incerca prea tare sa ii reuseasca si dupa propria-mi parere ii iesea prefect de acea nu era nevoie sa se straduie atat de tare.
???????????????????? Am ajuns la masa , avand in fata primul fel de mancare, dar eu m-am concentrat pe vinul alb din pahar, ce-l adoram.
-Iti place? Ma intreaba el timid, sperand ca este totul precum isi imaginase ca va fii.
-Da, ii zambesc, este foarte romantic si nu trebuia sa te stradui atat de mult, contiunui apoi iau o gura din lichidul usor galbui.
-Stiu, dar am simtit ca trebuia sa fac ceva dragut, spune el mancand in continuare.
????
???????????????? Deja dupa primul fel nu mai incapea si al doilea fel, pizza. M-am ridicat de pe scaun si i-am privit ochii lui albastri-verzui si am simtit cum inima bate cu putere si din ce in ce mai bine o puteam auzi. Cu pasi inceti am venit spre el,m-am pus pe picoarele lui si l-am sarutat. Intr-un mod atat de profund si romantic mi-a cuprins talia, intreg corpul cu mainile sale puternice si mi-a raspuns sarutului parca interminabil. Am simtit ca ma voi topii in acest absolut sentiment de iubire, dar am ramas viu, insa parca ardeam cu totul. L-am privit inca o data si ochii lui ma fermecau.
-Vrei sampanie? Ma intreaba.
-Ai si sampanie? Intreb mirandu-ma, iar el aproba usor din cap.
????
????? Ma intreb daca fac bine? Procedez corect cand vreau sa incerc misterul tablei ouija? A venit primul si l-am salutat, insa doar atat. L-am privit curios la fiecare gest al lui, iar el era si mai curios de peisajul de afara si mi-a spus calm ca se vede mai bine, mai frumos decat la el.
Nu am stiut ce sa ii zic, mie sincer nu mi s-a parut cine stie ce, doar un loc pe care il vad de zii cu zii si nu ma mai incat atat de mult precum credea el. L-am privit mirat si el si-a ocupat din nou locul cand ea a venit. A zambit aratandu-ne tabla, insa ne-a cerut ceva din sticla, poate un pahar.
Atunci mi-am amintit de lentilele vechi de la ochelarii mei. Si acum stiu patania cand am stat fara ei si am racit, dar m-a durut si capul aproape mereu, iar ochii ii simteam obositi tot timpul.
A durat ceva pana sa ne gandim sa notam totul. Si acum le mai am intr-un carnetel. Nu ma indur sa le rup, le las ca amintire. Ma mir ca nu am contactat un demon sau ceva. Daca eu cred in tabla ouija, sincer incep sa cred. Poate pare prostesc, dar pare mult prea adevarat.
-Este cineva? Am intrebat.
-Da, mi-a raspuns formand literele de pe tabla D si ????apoi A.
-Imi poti spune initiala numelui tau? Am intreabat din nou in timp ce El sta calm si nu scotea nici o vorba.
-Nu, a raspuns promt.
-Cati anii ai? A intrebat ea, fiind atenta la orice detaliu.
-Sapte, a raspuns, iar noi ceilalti ne-am mirat si am intrebat ca doar sapte, si a spus doar da.
-In ce an te-ai nascut? Intreaba din nou ea fiind concentrate mult prea tare la tabla.
-Opt sute cinci, am rams uimiti si eu am repetat.
-Dupa Hristos? Am intrebat.
-Da, a raspuns direct.
-Cum ai murit? Intreaba el si l-am privit.
Nu cred ca a-m fi vrut raspunsul, dar trebuia sa intrebam, iar raspunsul nu a fost chiar pe cel care il asteptam. Speram sa nu fie asa, dar a fost.
-Strangulat, a raspuns.
Am cascat ochii de uimire, dar am realizat ca nu era o ea, ci un el. ????Ne-am speriat, cel putin eu, dar am simtit in aer ca si cei doi.
-Stii cine te-a omorat? Am intrebat mai departe, iar raspunsul a fost da.
-Ai vrea sa ne spui? A intrebat ea, ceea cu ochii precum castanele.
-Noua, sase, noua, sase, noua, sase , asta era ceea ce repeta, ne misca degetele pe tabla doar in formatia asta apoi a continuat cu altceva. Uite, se stinge
-Ce sa se stinga? Am intrebat aproape toti mirati si a raspuns da.
?????Era vorba de aparat?????? (deoarece filmam) M-am intrebat in gand si a raspuns cu nu.
-L???????...M..A..
-Lumanarea! Exclama el speriat si aratand cu degetul spre lumanarea care se stinsese.
Am ramas atunci cu toti uimiti si ne-am alarmat.
-Vrei sa ne sperii? Am intrebat eu si a raspuns ca nu. Ai dreptate , s-a stins, am adaugat mai apoi si a raspuns ca Da
-Ne vezi? Intreaba el si raspunsul a fost unul negative. Dar lumanarile?
A raspuns, a fost un simplu da.
-E o jertfa? Intreaba ea ?????
????
???? A venit cu sampania, una simpla, cu nici o aroma in plus. Mi-a explicat atunci ca nu ii plac aromele acela, ca este de piersica si tot asa. Prefera totul sa fie classic, exact asa cum a fost facut. Am inceput sa bem. Vinul deja il terminasem din sticla sau pahare asa ca am continuat cu sampania pe care nu am terminat-o sau da? Ma intreb ce va mai urma?
????

????

????]]> .
Oricum eu sper sa va faca placere sa-l cititi.

Titlu: Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica
Varsta minima: 15 (o sa fie si 18)
Gen:yaoi. romance, comedy, horror (mai adaug daca mai e ceva)
Observatii cu privire la continut: Poi inspirata din realitate (povestite de la prieteni, auzite de la altii si bla, bla, bla), unele pasaje, dar personajele sunt fictive.
Tipul de critica solicitat: Las la aprecierea cititorului.
Lasa-ma sa fiu cel ce iti umple pagina cu muzica

Capitolul 1


???????????????????????????????????????? Imi privesc chipul in oglinda. O liniste mortuala ma trezeste din gandurile de mult apuse. Un zambet larg am lasat sa-mi iasa de pe fata adancita de niste cearcane imense aflate in jurul ochilor. Chiar eu eram in spatele acestei priviri total dezgustatoare?
-Buna dimineata, iubire, aud o voce in spatele meu ce-mi cuprinde talia cu ambele mainii si isi sprijina barbia pe umarul meu.
-?????Neata si tie, raspund printre cascaturi.
-Te iubesc, il aud mai apoi lunadu-mi fata in mainile sale si sarutandu-mi suav buzele.
???????????????????????????????????????? I-am zambit lunadu-l in brate si inchizandu-mi ochii de somn. Era asa de bine stand cu capul pe pieptul sau cald si simtitnd cum caldura sufocanta a sa imi invadeaza fiecare celula a pielii mele reci. Cand ma indepartez el imi saruta din nou buzele fugar apoi imi zambeste cald iesind din baie vaietandu-se ca ii este foame.
???????????????????????????????? Cum a???? inceput totul? Prea mult de spus, insa la inceput eram un eu si o ea, acum suntem doi indivizi cu un el adunat cu inca unul si facand doi. Doi tanalai cu o viata mult prea incurcata sa fim acceptati. Asta nu stiu cum de s-a intamplat, cred ca soarta ne-a adus in cale unul pe celalat, altfel nu-mi explic.
???????????????????????????????????? De unde am ramas? A da, un eu si o ea. Intr-o zi de primavara ca oricare alta, ca asa incepe o poveste romantica dintre cei doi porumbei, eu ma plimbam cu ea prin oras. Nu stiam cum sa-i dau de inteles ca o plac si ca mi se pare ceea mai frumoasa faptura de pe pamantul asta. Am ajuns sa-mi placa cam mult. Nici nu am idee cum de am ajuns sa cred ca zambetul ei ar rupe orice munte in doua la cat de frumos mi se parea. Eram in limba dupa ea, asa mai pe romaneste.
???????????????????????????? Eu? Cine sunt eu? Un taran ce tocmai s-a indragostit de o fata si mai taranca decat el, dar sa se stie ca am zis asta deoarece nu-mi vine sa cred ce mi-a facut cand ne-am despartit. Inca nu am ajuns la partea aia si incep sa dau totul din casa. Nu-i???? prea corect fata de ingerasul din bucatarie care mananca ca un porc. Va rog sa-mi scuzati expresiile total contradictorii cu ceea ce scriu si trebuie sa-mi exprim sentimentele intr-un mod mai placut. Nu sunt Eminescu deci nu pot face mare lucru.
???????????????????????????????????????? O zii frumoasa de primavara, o seara calda luminata de pasii eu calmi si vocea ei sublima ce-mi incanta fiecare parte din compozitia organului de simt, urechea. Soarele care apunea nici nu se compara cu privirea ei calda si zambetul acela de nebun, orice avea in legtura cu ea simteam cum ma fermeca. Mai apoi am inteles ca era proasta ca noaptea si care m-a dezamgit.???? I-am dat toate semnele posibile sa inteleaga ca o plac si sa observ comportamentul ei???? la aceasta idee.???? Am ramas mut si flacara din interiorul incepe doar sa palpaie, abi daca s-a aprins in intregime dupa toti acesti anii in care nici o fata nu mi-a mai atras atentia. Bine, excluzand obsesia mea pentru o fata care era considerata mai mult baiat sau invers. Cred ca aceea a fost prima mea tenta in care imi placeau baietii.
????
????? -Te plac, ii spun ezitand sa-i privesc fata. Imi era rusine sau poate frica de raspunsul ei.
???? -Si eu , imi raspunde cu jumatate de glas, insa nu a indraznit sa zica mai multe.
Am oftat si am indraznit sa deschid gura si sa ii zic daca vrea sa-mi fie iubita, insa m-a oprit aratandu-mi de pe telefonul ei destept o poza in care imi cerea prietenia in japoneza.???? A fost o surpiza simpatica si i-am zambit.
-Da, vreau sa fiu iubitul tau, spun zambind timid.?????
????
????
???????????????????? Acum stam privind la geam toata fosta gasca adunata la un congres de barfe. Le priveam zambetele prefacute sorbind din lichidul ciocolatiu????sau negru cu acid din pahar. Era o seara perfecta de marti, una cred ca romantica. Incerca prea tare sa ii reuseasca si dupa propria-mi parere ii iesea prefect de acea nu era nevoie sa se straduie atat de tare.
???????????????????? Am ajuns la masa , avand in fata primul fel de mancare, dar eu m-am concentrat pe vinul alb din pahar, ce-l adoram.
-Iti place? Ma intreaba el timid, sperand ca este totul precum isi imaginase ca va fii.
-Da, ii zambesc, este foarte romantic si nu trebuia sa te stradui atat de mult, contiunui apoi iau o gura din lichidul usor galbui.
-Stiu, dar am simtit ca trebuia sa fac ceva dragut, spune el mancand in continuare.
????
???????????????? Deja dupa primul fel nu mai incapea si al doilea fel, pizza. M-am ridicat de pe scaun si i-am privit ochii lui albastri-verzui si am simtit cum inima bate cu putere si din ce in ce mai bine o puteam auzi. Cu pasi inceti am venit spre el,m-am pus pe picoarele lui si l-am sarutat. Intr-un mod atat de profund si romantic mi-a cuprins talia, intreg corpul cu mainile sale puternice si mi-a raspuns sarutului parca interminabil. Am simtit ca ma voi topii in acest absolut sentiment de iubire, dar am ramas viu, insa parca ardeam cu totul. L-am privit inca o data si ochii lui ma fermecau.
-Vrei sampanie? Ma intreaba.
-Ai si sampanie? Intreb mirandu-ma, iar el aproba usor din cap.
????
????? Ma intreb daca fac bine? Procedez corect cand vreau sa incerc misterul tablei ouija? A venit primul si l-am salutat, insa doar atat. L-am privit curios la fiecare gest al lui, iar el era si mai curios de peisajul de afara si mi-a spus calm ca se vede mai bine, mai frumos decat la el.
Nu am stiut ce sa ii zic, mie sincer nu mi s-a parut cine stie ce, doar un loc pe care il vad de zii cu zii si nu ma mai incat atat de mult precum credea el. L-am privit mirat si el si-a ocupat din nou locul cand ea a venit. A zambit aratandu-ne tabla, insa ne-a cerut ceva din sticla, poate un pahar.
Atunci mi-am amintit de lentilele vechi de la ochelarii mei. Si acum stiu patania cand am stat fara ei si am racit, dar m-a durut si capul aproape mereu, iar ochii ii simteam obositi tot timpul.
A durat ceva pana sa ne gandim sa notam totul. Si acum le mai am intr-un carnetel. Nu ma indur sa le rup, le las ca amintire. Ma mir ca nu am contactat un demon sau ceva. Daca eu cred in tabla ouija, sincer incep sa cred. Poate pare prostesc, dar pare mult prea adevarat.
-Este cineva? Am intrebat.
-Da, mi-a raspuns formand literele de pe tabla D si ????apoi A.
-Imi poti spune initiala numelui tau? Am intreabat din nou in timp ce El sta calm si nu scotea nici o vorba.
-Nu, a raspuns promt.
-Cati anii ai? A intrebat ea, fiind atenta la orice detaliu.
-Sapte, a raspuns, iar noi ceilalti ne-am mirat si am intrebat ca doar sapte, si a spus doar da.
-In ce an te-ai nascut? Intreaba din nou ea fiind concentrate mult prea tare la tabla.
-Opt sute cinci, am rams uimiti si eu am repetat.
-Dupa Hristos? Am intrebat.
-Da, a raspuns direct.
-Cum ai murit? Intreaba el si l-am privit.
Nu cred ca a-m fi vrut raspunsul, dar trebuia sa intrebam, iar raspunsul nu a fost chiar pe cel care il asteptam. Speram sa nu fie asa, dar a fost.
-Strangulat, a raspuns.
Am cascat ochii de uimire, dar am realizat ca nu era o ea, ci un el. ????Ne-am speriat, cel putin eu, dar am simtit in aer ca si cei doi.
-Stii cine te-a omorat? Am intrebat mai departe, iar raspunsul a fost da.
-Ai vrea sa ne spui? A intrebat ea, ceea cu ochii precum castanele.
-Noua, sase, noua, sase, noua, sase , asta era ceea ce repeta, ne misca degetele pe tabla doar in formatia asta apoi a continuat cu altceva. Uite, se stinge
-Ce sa se stinga? Am intrebat aproape toti mirati si a raspuns da.
?????Era vorba de aparat?????? (deoarece filmam) M-am intrebat in gand si a raspuns cu nu.
-L???????...M..A..
-Lumanarea! Exclama el speriat si aratand cu degetul spre lumanarea care se stinsese.
Am ramas atunci cu toti uimiti si ne-am alarmat.
-Vrei sa ne sperii? Am intrebat eu si a raspuns ca nu. Ai dreptate , s-a stins, am adaugat mai apoi si a raspuns ca Da
-Ne vezi? Intreaba el si raspunsul a fost unul negative. Dar lumanarile?
A raspuns, a fost un simplu da.
-E o jertfa? Intreaba ea ?????
????
???? A venit cu sampania, una simpla, cu nici o aroma in plus. Mi-a explicat atunci ca nu ii plac aromele acela, ca este de piersica si tot asa. Prefera totul sa fie classic, exact asa cum a fost facut. Am inceput sa bem. Vinul deja il terminasem din sticla sau pahare asa ca am continuat cu sampania pe care nu am terminat-o sau da? Ma intreb ce va mai urma?
????

????

????]]> <![CDATA[Index Yaoi Original]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Index-Yaoi-Original Mon, 07 Oct 2013 18:31:33 +0000 DreamGirl]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Index-Yaoi-Original A
A picture of you
A rose for love and a book for ever
Alpha Boy
Amprenta
Aproape perfect.

B
Bestia
Blue Blood
Bolnavii cronici de cerneala

C
Capitulare
Cheile Infernului
Clover
Complicat

D
Dansul lotusului
Dinastiile imperiale
Dincolo de intuneric
Don't wait for love, look for happiness
Dragoste la indigo
Dream is everything

E
Efemeritatea artei

F
Furtuna numita "adolescenta" (18+)

I
Impresarul mortii
Indragostit de o greseala
Ingerul Negru si Trandafirul Mortii
Iubire de cartier

J
Joc periculos

L
Lacrimile petalelor de cires

M
Meet My Bloody Kind [2]
Modern Lover

O
Orasul Ruina

P
Pariu ca te fac?!
Pariu cu moartea
Pe culmi inalte
Pentru mine?!
Prin ochii visatorului

R
Raman cum sunt...
Ramane intre noi doi?
Romantica

S
Sa ne despartim...
Silencia
Speranta Pierduta

U
Umbre

]]> A
A picture of you
A rose for love and a book for ever
Alpha Boy
Amprenta
Aproape perfect.

B
Bestia
Blue Blood
Bolnavii cronici de cerneala

C
Capitulare
Cheile Infernului
Clover
Complicat

D
Dansul lotusului
Dinastiile imperiale
Dincolo de intuneric
Don't wait for love, look for happiness
Dragoste la indigo
Dream is everything

E
Efemeritatea artei

F
Furtuna numita "adolescenta" (18+)

I
Impresarul mortii
Indragostit de o greseala
Ingerul Negru si Trandafirul Mortii
Iubire de cartier

J
Joc periculos

L
Lacrimile petalelor de cires

M
Meet My Bloody Kind [2]
Modern Lover

O
Orasul Ruina

P
Pariu ca te fac?!
Pariu cu moartea
Pe culmi inalte
Pentru mine?!
Prin ochii visatorului

R
Raman cum sunt...
Ramane intre noi doi?
Romantica

S
Sa ne despartim...
Silencia
Speranta Pierduta

U
Umbre

]]> <![CDATA[[YAOI]Forbidden Love]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-YAOI-Forbidden-Love Sat, 28 Sep 2013 22:36:01 +0000 PandaKun]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-YAOI-Forbidden-Love <![CDATA[[Terminat] Envisage]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Terminat-Envisage Mon, 16 Sep 2013 19:48:00 +0000 EllaAngelus]]> https://www.animezup.com/forum/Thread-Terminat-Envisage