<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<rss version="2.0" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/">
	<channel>
		<title><![CDATA[Animezup - forum manga si anime - FOTM]]></title>
		<link>https://www.animezup.com/forum/</link>
		<description><![CDATA[Animezup - forum manga si anime - https://www.animezup.com/forum]]></description>
		<pubDate>Fri, 08 May 2026 23:54:07 +0000</pubDate>
		<generator>MyBB</generator>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Iunie - vot]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-vot</link>
			<pubDate>Wed, 10 Jul 2013 08:28:13 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-vot</guid>
			<description><![CDATA[]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Iunie - Intrari]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-Intrari</link>
			<pubDate>Fri, 21 Jun 2013 09:38:06 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-Intrari</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Sacrificiul de sine<br />
<br />
 Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 80 randuri/ 4000 (am marit limitele) de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada inscrierii<br />
<br />
 De astazi pana pe 30 iunie</div>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Sacrificiul de sine<br />
<br />
 Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 80 randuri/ 4000 (am marit limitele) de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada inscrierii<br />
<br />
 De astazi pana pe 30 iunie</div>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Mai - Vot]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai-Vot</link>
			<pubDate>Thu, 23 May 2013 17:33:23 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai-Vot</guid>
			<description><![CDATA[]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Mai]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai</link>
			<pubDate>Fri, 10 May 2013 11:44:31 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Mai: Friendship/ Prietenie<br />
<br />
 Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 80 randuri/ 4000 (am marit limitele) de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
 De astazi, 10 Mai, pana pe 23 Mai. Perioada de votare va fi intre 23 si 31 ale aceleiasi luni.</div>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Mai: Friendship/ Prietenie<br />
<br />
 Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 80 randuri/ 4000 (am marit limitele) de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
 De astazi, 10 Mai, pana pe 23 Mai. Perioada de votare va fi intre 23 si 31 ale aceleiasi luni.</div>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Aprilie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Aprilie-Inscrieri--31148</link>
			<pubDate>Wed, 03 Apr 2013 17:04:46 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Aprilie-Inscrieri--31148</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Aprilie: Toamna<br />
<br />
Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
 De astazi, 3 Aprilie, pana pe 20 Aprilie. Perioada de votare va fi intre 20 si 30 ale aceleiasi luni.<br />
<br />
<span style="color: #FF0000;" class="mycode_color">THIS MONTH WE'LL GIVE YOU PANDAS FOR PARTICIPATION</span><br />
<div style="margin:20px; margin-top:5px"><div class="quotetitle"><input class="button2 btnlite" type="button" value="View Spoiler" style="text-align:center;width:115px;margin:0px;padding:0px;" onclick="if (this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display != '') { this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display = '';      this.innerText = ''; this.value = 'Hide Spoiler'; } else { this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display = 'none'; this.innerText = ''; this.value = 'View Spoiler'; }" /></div><div class="quotecontent"><div style="display: none;"><img src="http://4.bp.blogspot.com/-oIIohZFmnHU/T-BXNWbqXZI/AAAAAAAABKs/GKr9_inyhzo/s1600/8544107.jpg" loading="lazy"  alt="[Imagine: 8544107.jpg]" class="mycode_img" /><br />
</div></div></div></div>
@<a id="mention_8929" href="User-Fiction" class="mentionme_mention" title="Fiction's profile"><span style="color: #06A1A1;"><strong>Fiction</strong></span></a> I know you wantz dat]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Aprilie: Toamna<br />
<br />
Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
 Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
 Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
 De astazi, 3 Aprilie, pana pe 20 Aprilie. Perioada de votare va fi intre 20 si 30 ale aceleiasi luni.<br />
<br />
<span style="color: #FF0000;" class="mycode_color">THIS MONTH WE'LL GIVE YOU PANDAS FOR PARTICIPATION</span><br />
<div style="margin:20px; margin-top:5px"><div class="quotetitle"><input class="button2 btnlite" type="button" value="View Spoiler" style="text-align:center;width:115px;margin:0px;padding:0px;" onclick="if (this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display != '') { this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display = '';      this.innerText = ''; this.value = 'Hide Spoiler'; } else { this.parentNode.parentNode.getElementsByTagName('div')[1].getElementsByTagName('div')[0].style.display = 'none'; this.innerText = ''; this.value = 'View Spoiler'; }" /></div><div class="quotecontent"><div style="display: none;"><img src="http://4.bp.blogspot.com/-oIIohZFmnHU/T-BXNWbqXZI/AAAAAAAABKs/GKr9_inyhzo/s1600/8544107.jpg" loading="lazy"  alt="[Imagine: 8544107.jpg]" class="mycode_img" /><br />
</div></div></div></div>
@<a id="mention_8929" href="User-Fiction" class="mentionme_mention" title="Fiction's profile"><span style="color: #06A1A1;"><strong>Fiction</strong></span></a> I know you wantz dat]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Martie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Martie-Inscrieri--31032</link>
			<pubDate>Wed, 06 Mar 2013 17:43:55 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=7373">Stormrage</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Martie-Inscrieri--31032</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Martie: Intuneric/ Darkness/ Malefic/ tot ce tine de partea neagra a universului.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
De astazi, 6 Martie, pana pe 20 Martie. Perioada de votare va fi intre 20 si 30 ale aceleiasi luni.<br />
<br />
<span style="color: #483D8B;" class="mycode_color">COME HERE GUYS, THIS MONTH WE'LL GIVE YOU COOKIES FOR PARTICIPATION</span></div>
<br />
*free unicorns for next month, nu ratati!*]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Martie: Intuneric/ Darkness/ Malefic/ tot ce tine de partea neagra a universului.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Reguli<br />
<br />
 1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
 2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
 3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
 4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
Sistemul de vot<br />
<br />
 1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
 2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
 3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
Perioada desfasurarii concursului<br />
<br />
De astazi, 6 Martie, pana pe 20 Martie. Perioada de votare va fi intre 20 si 30 ale aceleiasi luni.<br />
<br />
<span style="color: #483D8B;" class="mycode_color">COME HERE GUYS, THIS MONTH WE'LL GIVE YOU COOKIES FOR PARTICIPATION</span></div>
<br />
*free unicorns for next month, nu ratati!*]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Noiembrie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Noiembrie-Inscrieri--30654</link>
			<pubDate>Wed, 07 Nov 2012 15:05:37 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Noiembrie-Inscrieri--30654</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Noiembrie: Intuneric<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 7 Noiembrie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 21 Noiembrie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 22 Noiembrie - 30 Noiembrie (ca pe 28 si 29 o sa fiu mahmura /laughs).<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Noiembrie: Intuneric<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 7 Noiembrie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 21 Noiembrie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 22 Noiembrie - 30 Noiembrie (ca pe 28 si 29 o sa fiu mahmura /laughs).<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Septembrie - Lucrari]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Septembrie-Lucrari</link>
			<pubDate>Mon, 24 Sep 2012 23:06:40 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Septembrie-Lucrari</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Stilul de vot</div>
<br />
Lucrarile vor avea un sistem de vot prin poll si prin postari, cu prima valorand un singur punct, continuand cu voturile justificate care valoreaza trei puncte. Nu exista criterii de jurizare, dar in acelasi timp nu vreau sa vad posturi cu sute de emoticoane si exprimari seci pe frecventa 'este adorabila/misto/bengoasa/marfa si imi place mult, mult, mega mult, dar sunt prea entuziast/a ca sa spun si de ce'.<br />
<br />
Castigatorul va primi medalia corespunzatoare si optiunea de a alege tema urmatoare, iar cea mai buna critica de asemenea va primi medalia de 'best critique'.<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><br />
Sa inceapa jocurile</span></div>
<br />
<br />
<br />
Mandria unui suflet egoist<br />
<br />
A deschis surazatoare, aproape melancolica, fereastra ce-i dezvaluia lipsita de secrete orasul plin de viata in care forfotea neincetat mii de suflete agitate, grabite parca de o graba neinsemnata, neinteleasa, dar care totusi, avea puterea de a le insufleti, de a le face neobosite in incercarea lor de a-si atinge scopul pe care, cu atata daruire cautau sa il indeplineasca zi de zi.<br />
Privea cu tristete cladirile impunatoare ce se inaltau inaintea ei atat de grandioase, mandre, sclipitoare in razele fierbinti ale unui soare tarziu de august,tinzand parca spre cerul infinit, printre norii albi precum neaua,cautand parca sa stapaneasca prin amploarea lor intreg pamantul. Ii placea orasul. Asa...zgomotos, rautacios, morocanos, plin de pricole nebanuite, si totusi...atat de inocent precum sufletul unui copil ce vedea pentru intaia oara lumina. Uneori,obosita de munca la birou, de probleme marunte ce se iveau de nicaieri, dar care trebuiau totusi rezolvate, ii placea sa se trezeasca din agitatele-i vise, pentru a admira in toiul noptii, cerul plin de stele incadrat intre cladirile mult prea inalte, printre beculete stralucitoare, acompaniat de zgomote bizare, insa placute, oferindu-si astfel un rasfat neobisnuit,insa atat de necesar.Era destul pentru a zambi din nou, pentru a uita o clipa de toate grijile,cufundandu-se in galagia asurziatoare a metropolei vesnic treze. Orasul o primise,nu cu caldura si bunavointa, ci din contra. Raceala pe care o simtise atunci cand pasise pentru intaia oara in acel mediu atat de diferit de micul ei orasel pe care il parasise cu zambetul pe buze, o facuse sa-si aminteasca de nenumaratele documentare pe care le citise despre climatul boreal.Ura, atat cat poate incapea in sufletul unei persoane, sa-si simta corpul atins de fiorii frigului.Tocmai de aceea a fost atat de zdrobita de brutala primire pe care orasul i-o facuse,dezvaluindu-i una dintre cele mai intunecate fete ale sale, lasand-o deznadajduita,plina de amareala unei dezamagiri crunte.Nu a renuntat insa.Plecase de acasa cu un singur gand si avea sa-si tina promisiunea pe care si-o facuse siesi. Indiferent de cat de greu si deluros va fi drumul, avea sa cucereasca cu orice pret aceea jungla brutala,un diamant neslefuit, pe care cu rabdare, perseverenta si curaj, avea sa-l modeleze dupa bunul ei plac, oferindu-i intr-un final locul de oanoare: la degetul ei mic!<br />
Il cucerise intradevar. Fara ca nimeni sa se astepte, fara ca nimeni sa spere, ea, o simpla nou-venita reusise sa realizeze ceea ce pentru o lume intreaga ar fi fost imposibil. Reusise sa-si depaseasca pana si propriile-i asteptari si sa invinga, nu fara efort ori durere, prea puternica metropola , atat de ravnita de toti, insa de nimeni cucerita pe deplin. Isi inlocuise linistitul orasel de la poalele muntilor, acel colt de rai,paradisul oricarui om ce cauta pacea si linistea, frumusetea si puritatea cu o metropola agitata, in continua miscare, neobosita, plina de lucruri ce la inceput i se parusera atat de bizare, uneori barbare.Nici macar o secunda nu ii paruse rau. Da! Era galagios, periculos,poate inselator si inca departe de a fi civilizat...insa era al ei. Era propriul ei" colt de rai", toxic, nociv, de neinteles...insa al ei.<br />
Nu-si regretase decizia si nici nu intentiona sa o faca vreodata. Isi iubea noua casa. Da, ii fusese destul de greu sa se acomodeze cu duritatea si brutalitatea pe care oamenii le aplicau in fiecare lucru pe care il infaptuiau.I se parea irelevant si inutil insa nu s-a impotrivit. Facea lucrurile in propriul ei fel,incercand sa ignore ceea ce o deranja sau pur si simplu nu ii atragea atentia din simplul fapt ca nu ii exprima ceea ce ea, cea nou-venita, si plina de obiceiuri traznite, voia sa vada. A fost greu pentru ea sa inteleaga orasul, insa si mai greu ii fusese oasului sa-si deschida portile imense din fier primind astfel inca o persoana neinitiata, lipsita de cunostinte utile, folositoare, ce avea acelasi obiectiv ca si ceilalti dinaintea ei: sa-si indeplineasca visele. Da sigur! De parca el, orasul, ar fi jobenul unui magician priceput, capabil sa adaposteasca iepuri, carti, trucuri amuzante, ori vise hazardate, lipsite de orice originalitate ori autenticitate, si ca, la indemnul magicianului, sa le dezvaluie oricui, oriunde, doar pentru ca poate. Nu! Bineinteles ca nu,iar ea, desi stia ce avea de facut, si spera sa ajunga cat mai repede si comod acolo unde isi propusese, nu se asteptase nici macar o secunda sa ii fie usor. Era ca si ceilalti, acelasi vis, acelasi tel, poate chiar acelasi curaj. Ce o deosebea insa pe ea de restul lumii, ce o facea o favorita a orasului, un cetatean demn de o metropola, era ceea ce orasul pretuia mai mult : viclenia.<br />
Dobandise acesta"calitate",daca poate fi numita asa, nu dintr-o necesitate care sa o impinga spre a infaptui fapte necugetate, ci mai degraba din dorinta de a iesi din propriile-i tipare, de a -si reinventa propria persoana, mult prea legata de vechile principii, insuflate inca de la nastere, crescuta si educata in tipicul mediu rustic, pe cat de frumos si linistitor, pe atat de neinduestulator si inutil pentru o fire libera, dedicata propriilor nevoi si necesitati care nu se lasa doborata de niste traditii stupide ce nu ii ofereau nici o sadisfactie in afara de aceea de a le cunoaste. Stia prea bine ca aici, in mijlocul unui necunoscut crud,fragil, imposibil de descifrat, nu isi putea permite sa lase la voia intamplari soarta viitoarelor reusite, si asa destul de greu de obtinut. Pasise nesigura, aproape tematoare, constiientizand ca pentru ea nu exista decat o optiune: succesul.<br />
Zambi trista,ratacind sovaitoare privirea-i clara si impunatoare peste peisajul atat de indragit de ea, cea care mereu visase la o astfel de viata, intr-un astfel de loc, insa tot atat de detestat, urat si batjocorit de milioane suflete salbatice, cautatoare de verdeata, de natura,in mijlocul careia sa se simta eliberati de menghina in care orasul ii prindea zilnic. Nu ii pasa ! Stia prea bine cat de mult isi dorise sa obtina ceea ce acum avea din plin ,cat de mult se dedicase propriei cauze,ignorand aproape cu rautate ajutorul ce ii fusese cerut de atatea ori. Comisese greseli...atat de multe incat poate o viata intraga nu ii ajungea sa le enumere.Nu o deranja ,iar remuscarile disparusera demult. Orasul o iertase!<br />
Tresari usor la auzul micului zgomot ce se auzi in spatele ei, stiind prea bine ca timpul, atat de neravas nu mai avea rabdare, si ca, in curand va trebui sa se desparta de privelistea ce ii oferea atata liniste si siguranta, dar care, pe zi ce trece i se parea mai straina, mai necunoscuta. Isi inclina usor capul, atingand cu degetele-i fine fereastra.<br />
-Doamna,limuzina va asteapta ! auzi glasul gros al lui Joseph ce o dojenea cald .<br />
-Stiu Joseph, stiu. Imi luam ramas-bun!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Am plantat otel</div></span><br />
<br />
De multa vreme ploaia nu mai e apa; la fiecare rupere de nori sau cadere neinsemnata de stropi incolori – oh, pana prin 2013 atat de frumosi si inofensivi – oamenii alearga crispati si se-nchid in adaposturi special amenajate pe strazi, ori in cele mai uscate si intunecate colturi din locuinte. isi pornesc sistemele de ventilatie si le tureaza la maxim ca sa reduca umiditatea cat mai mult, sa nu cumva sa se infiltreze catusi de putin ceva de afara. Sunt roboti ce patruleaza cu zeci de tentacule, brate de fier cu tuburi, masoara si evapora orice strop in plus. Umanitatea ramasa tremura ghemuita intr-un colt cand ploua – cei putini, doar cateva zeci de mii care au ramas din miliarde inca se mai apara... printre care si eu.<br />
<br />
Ce-i ploaia? Ce-s toate manifestarile naturale care-n trecut dadeau frumusetea Terrei? De ce ne ascundem acum, de ce ne aparam si plangem de frica prin vagaune? E simplu... (Oh, ma duc mai intai sa-mi resetez robotul si revin... Asa, mi-e tare frica, masina aia fara suflet va ceda, mai bine ma omor decat sa ajung ca ceilalti. Ce Dumnezeu ne-am facut?) ... tocmai de asta nu inteleg, e prea simplu si totusi n-am fost capabili sa intelegem. Nu stiu cum o sa scap de aici sau daca o voi face vreodata, nu pot parasi blocul asta, orasul blestemat, o imensa metropola lipsita de viata, desi noi si ceilalti de afara inca respiram. Vreau sa plec departe de orice urma de tehnologie, sa ajung intre doi copaci si sa plantez doua boabe de fasole, sa le ingrijesc pana cresc frumoase, sa stau zile intregi si sa le admir, sa ma concentrez atat de tare incat sa asimilez fotosinteza si sa o traiesc!... Vreau sa ies de aici, imi vine sa plang atunci cand imi amintesc. E o teroare inimaginabila, simt cum innebunesc, nu mai pot respira stand cu frica in suflet tot timpul.. Vezi tu, nu putem iesi afara cand ploua; daca mai vrem sufletul si farama de umanitate ce-a mai ramas in noi, suntem condamnati sa stam inchisi mai mereu si sa le aparam. Nu ploua apa, s-a dus! si tu erai frustrat cand, prin 2012, la oras, ploua! Urlai ca vrei sa iesi cu prietenii si nu poti pentru ca te uzi; pe mine ma arde! Ca nu ploua cu apa la oras, ploua acid! Ploua cu stres, ploua cu ura, acum ploua cu altceva. Picurii din cer nu mai sunt incolori si inofensivi, nu mai amintesc omului ca mai importante-s lucrurile marunte, dar frumoase, sufletul omului, sunt rosii... de cele mai multe ori. Sunt rosii si ard, rosii si degaja stres, ard sufletul! Noapte de noapte strang marginea patului si dimineata ma trezesc inimaginabil de transpirat. Cerul e rosu si se-aud urlete disperate de durere ale celor care odata erau ca tine in toiul noptii! Sunt arsi... sunt corupti si transforma'i odata iesiti, sunt inrolati contrar vointei in randul celor ca ei, cei care fac parte din OUOV, Organizatia Urbana, Organizatia ce da Viata...<br />
<br />
- A-nceput! imi sopti discret in ureche Alecsander, alt om care a rezistat cu mine.<br />
Mi-e mila de el, va ceda in curand, nu mai poate, va fugi afara cand cerul plange rosu.<br />
- Treci jos! i-am spus si l-am impins spre perete, din pacate prea tare, a-nceput sa i se scurga un fir de sange pe buza-n jos.<br />
Suntem inimaginabil de sensibili acum, noi, oamenii, soarele n-a mai stralucit cum trebuie de ani in metropola asta... si cand rasare frumos nu putem iesi afara, sunt cei inrolati care pandesc sa ne injunghie si sa ne otraveasca, sa ne fure sufletul si sa ne racoleze.<br />
- Eu ies... eu nu mai pot, imi spuse.<br />
Nu stiam ce sa-i mai zic.<br />
- Nu te duce, Alecsander! Sufletul e comoara noastra, de ce s-o dam orasului? De ce sa devenim sclavii lumii moderne, de ce sa fim inrolati doar ca e mai simplu? De ce toata lumea alege simplitatea in defavoarea pastrarii celor mai importante lucruri care ne definesc? Vrei sa muncesti 24/7, sa fii un om modelat dupa cum vor cei din metropola? N-ai sa mai schitezi niciun singur zambet si nici la vioara nu vei mai canta, Alecsander! Ai sa fi o simpla unealta de care se vor folosi pentru munca otravita, truda din birouri, te vor napadi simptomele depresiei, monotonia ce arde toata creativitatea...<br />
- Nu-mi mai spune, taci ca ma ia sila, imi reprosa.<br />
- ... fara personalitate, sentimente, toate vor fi spalate de stropii cei rosii, de lumea cea moderna, de gramada de otel in care traim, care a omorat pana si natura! Noi ne-am facut-o cu mana noastra; am nimicit si valorizat aspecte ce-n final, duse la o asemenea intensitate, s-au materializat, cucerit si raspandit, iar acum s-au intors impotriva noastra. Am plantat otel!<br />
il priveam in ochi si-l vedeam cum plangea. Erau lacrimi, de mult n-am mai vazut lacrimi, sufletul dadea semne ca exista si asta nu era deloc bine in orasele lui 2055. Aveau sa ne localizeze si sa ne ia cu forta afara.<br />
- Taci, Jake, taci odata! Crezi ca nu stiu? Dar nu mai pot... Lasa-ma, am innebunit, vezi bine!<br />
<br />
Isi lua vioara in mana si incepu sa miste arcusul firav pe corzile viorii. Canta o melodie ce putea inmuia orice fiinta pierduta.<br />
intre timp mi-am intors privirea spre fereastra aproape facuta zop. Ne localizasera cei de la OUOV in timpul marsului zilnic si incercau sa patrunda in cladire. Alarmele de pe pereti devenisera rosii si ne avertizau ca exista scurgeri de otrava – otrava de afara. Ploua torential iar cerul era mai rosu ca de obicei in clipele acestea in care aproape agonizam de frica. Acidul ploii se scurgea pe fereastra si pe peretii cladirilor imense, ardea pana si otelul si-l macina sau facea rosu. Sute de oameni imbracati la fel, tunsi la fel si cu aceleasi miscari marsaluiau in coloane impecabile pe bulevardele de afara, cu serviete in mana, unii in masini patratoase, altii pe jos, pe langa. Nu schitau nimic, desi pe unii ii ardea ploaia – insa nu li se vedea carnea, ci doar circuite!, devenisera deja roboti -, fata lor era complet amortita, nici macar nu clipeau! Mergeau in ritm alert spre cladirile cu birouri si tranteau usile in spatele lor. Priveam, deci, pierdut si inghetat peisajul apocaliptic de afara. Plansi, secatuiti de puteri, cei care au fost tarati din case zaceau pe asfalt in bataia picaturilor care le atingeau pielea si-o transformau oribil... „Asa voi ajunge si eu”, imi spuneam, „nu se poate... deloc”.<br />
- Jake!<br />
Ma lua pe nepregatite strigatul lui.<br />
- Fa ce ti-am zis... nu e alta solutie. Odata ce sparg zidul, fugi spre Cylass Tower si fa-l praf. Vom muri degeaba altfel...<br />
Cylass Tower... Alecsander imi spunea sa ajung in varful cladirii de peste saptezeci de etaje din centrul metropolei si sa distrug globul de energie care cauza totul – un fel de creier al apocalipsei urbane despre care am auzit pe parcursul anilor. insa mi se parea imposibil sa ating acel punct fara sa fiu inrolat si distrus...<br />
- Alecsander! N-am sa pot... nu ne putem apara afara. Chiar daca-i aproape turnul de noi, tot ma va nenoroci ploaia. si-apoi n-am puterea de a-l distruge, doar un suflet pur poate face asta... stii ca eu nu-l am... stii si de ce.<br />
il priveam in ochi. Avea pupilele dilatate si lacrimi in colturi. Nu mai aveam timp, trebuia sa actionam.<br />
- Mereu ai fost asa naiv, sau n-ai vrut sa accepti realitatea! imi spuse, schitand un zambet usor.<br />
Asa e, stiam ce urma sa spuna.<br />
- Evident ca poti, Jake. Poate ca sufletul tau nu-i suficient, insa al meu este!<br />
Vorbele lui ma cutremurara in toata fiinta. si asa si era – sufletul sau de artist era cel mai pur.<br />
- Cum adica?... Ce-as avea eu de a face cu asta? Ar trebui sa mergi tu, Alecsander, atunci. Voi sta eu aici si iti voi pazi spatele pana ce...<br />
- Taci! Vezi bine ca nu ma pot misca, sunt mai slab ca un copac uscat sub bataia vantului. Iar faci pe naivul. iti amintesti de batranul Oswell si de ce ne-a zis atunci? Atunci cand ne-a salvat, da! El ne-a spus de turn si de bila energetica, cauza tampeniei asteia care a nimicit Terra indirect, ca tot noi am creat-o! Doar prin sacrificiu putem repara asta, stii... trebuie distrusa c-un suflet pur, exact acolo unde se afla ea. Nu-i nevoie de trupul detinatorului, e nevoie doar de suflet!<br />
- Dar nici nu stim daca exista cu adevarat, nici nu... m-am grabit sa-i raspund.<br />
Cladirea unde ne aflam aproape se prabusise. Cei de la OUOV patrunsera dupa noi.<br />
- E acolo, nu te mai opune, Jake! imi vei lua sufletul si, impreuna cu curajul tau, determinarea si dorinta de eliberare, vei infrange totul.<br />
Ma durea. Ma durea inimaginabil de tare. stiam ca puteam sa-i iau sufletul daca el mi-l incredinta pentru asa ceva, insa gaseam imposibil a face un asemenea lucru. Am ajuns sa tin la el cum n-am mai tinut vreodata la un prieten, nu puteam sa-i iau viata!<br />
- Alecsander... nu...<br />
- Murim degeaba acum daca nu-l iei. Haide, deja aproape ca-l ai in maini. Ia-l, Jake, ia-l odata. Nu vreau sa vad cum vin monstrii aia aici... vreau sa trec dincolo cu gandul ca ai intors cerurile si Pamantul pe calea ce-a buna...<br />
<br />
Avea dreptate. si l-am luat, robotii metropolei aproape c-au spart usa unde ne aflam. I-am strans mana si-am facut salutul nostru secret de la revedere, unul pentru eternitate. A-nchis ochii zambind, ceea ce mi-a dat speranta, mi-a dat putere! Aveam sa-i dovedesc ca n-a murit degeaba...<br />
in clipa in care cei din organizatie au patruns in camera, mi-am facut curaj si-am sarit. Am spart geamul plonjand spre pamant, cu ochii inchisi. Ma gandeam inevitabil la Alecsander si la gestul sau eroic. Ma simteam dator sa ajung neaparat la turn si sa distrug tampenia aceea. in timp ce cadeam i-am pus sufletul alaturi de cel al meu. M-am simtit dintr-o data mult mai pur, a fost o senzatie atat de frumoasa...<br />
Cand am ajuns jos totul mi se parea prea ciudat ca sa existe. in clipele in care-am stat sa-mi trag rasuflarea am observat ca nu ma afecteaza ploaia. Era ca-n vremurile bune, atunci cand ma aflam copil, undeva prin 2012, in oras, ma plimbam prin ploaie cand veneam de la scoala si ma simteam asa frumos. imi parea rau ca nu era apa, ci o roseata plina de sentimente si preocupari oribile care distrugea populatia. Nu ma afecta pentru ca aveam in mine sufletul lui... altfel, de mult marsaluiam spre birouri, de mult eram in OUOV.<br />
<br />
Oamenii inrolati, de fapt robotii mi-au simtit prezenta si-au inceput sa se napusteasca asupra-mi. Nu puteam sa ma apar din cauza numarului lor, trebuia sa fug intr-un mod cat mai iscusit. Nu ma ajutau deloc nici imprejurimile – ploaia afectase deja serios toata infrastructura metropolei pe parcursul timpului, insa acum mai mult ca niciodata. Pe cerul rosu se adunase o patura groasa de fum, praf toxic de la toti zgarie-norii care se prabusisera si care inca o mai faceau. Urechile imi erau zgariate de sunetele aceleasi infrastructuri de otel care ceda, roasa de lichidul din ceruri, si cadea. „Vor sa distruga total omenirea acum, e lovitura finala...” mi-am spus. ii multumeam totusi lui Dumnezeu in fiecare clipa pentru ca mi-a lasat sufletul lui Alecsander sa pot sa opresc totul. Poate ca era prea devreme pentru o apocalipsa, mai ales una urbana.<br />
- Ajuta-ne! Ajuta-ne, te rog! auzeam.<br />
Voci ale oamenilor ce erau transformati, devorati de ploaie si inrolati de OUOV ma bombardau. Vedeam cum ploaia spala toata culoarea din ei, pe asfalt se prelingea toata creativitatea, frumusetea interioara si sufletul in sine...<br />
- Ajuta-ne, ajuta-ne, te rog nu pleca! imi urlau, intinzandu-mi mana.<br />
insa nu puteam face nimic. Oricat de mult as fi vrut sa-i ajut, nu puteam. Trebuiau facute sacrificii, dupa cum a spus si acel batran Oswell. Am inchis ochii si-am fugit mai departe spre turn. il vedeam in fata mea, pe alocuri prabusit. „Trebuie sa ma grabesc, trebuie sa ajung sus inainte sa cada, daca va cadea, va fi prea tarziu...” imi tot repetam.<br />
<br />
Soarta insa a avut alte planuri in cele din urma – sau asa mi se parea. La ultimele etaje am fost prins sub daramaturi. Mult a fost si putin am mai avut, insa sfarsitul parca mi-l gasisem deja.<br />
- Alecsander, unde esti?! Te-am dezamagit, Alecsander! urlam. insa nu era nimeni, auzeam ecoul imprastiindu-se si vedeam doar otel si praf. Ale naibii metropole, am zis ca nu te voi dezamagi! De ce nu esti aici? De ce m-ai lasat? De ce?...<br />
Am inceput sa plang cum n-am mai facut-o niciodata. Aveam in cap momentele din trecut cu el si cum ne jucam de-a razboiul, toate clipele memorabile care vin oricarui om in cap inainte sa moara. De ce sa mor? Pentru ca, pe langa faptul ca eram prins, mai si aparusera la capul coridorului vreo cateva zeci de roboti ai OUOV. Fiind desfigurati de la ploaie, era o priveliste groaznica.<br />
<br />
Insa, pana la urma, nu mi-a fost dat sa parasesc lumea atunci. Am reusit sa ies de sub mormanul de moloz, tot cu ajutorul sufletului lui. Am luat-o la goana spre acoperisul zgarie-norului, acolo unde se afla bila energetica ce provoca totul. Bineinteles ca-n spatele meu erau toti acei roboti care mi-au fracturat mana stanga inainte sa scap de sub otel... Etajul incepea sa cada si scarile spre platforma superioara, cea a locasului raului, aproape ca devenisera impracticabile. insa am trecut si de asta, am trecut peste toate, Alecsander m-a ajutat.<br />
- Deci... tu... am spus.<br />
Batea un vant imposibil acolo sus, abia mai respiram. Norii rosii se-nvarteau deasupra bilei, in jurul acesteia, fiind incarcati de la ea cu o energie ciudata. Mi-am aruncat ochii asupra orasului; traiam, intr-adevar, cea mai realista apocalipsa urbana pe care puteam s-o vad. Pretutindeni cadeau cladiri ca piesele de domino si pamantul se cutremura in valuri, incendiile cuprinsesera tot orasul. inca mai auzeam urletele celor neajutorati – totul era rosu. Nu stiu daca deliram sau nu vedeam bine de la praf, insa pe bulevardele in flacari se plimbau serpi monumentali care sfasiau tot ce prindeau. Din ei iesea doar ura, egoism, stres, nepasare, superficialitate, toate acestea erau materializate si distrugeau totul.<br />
- De ce te chinui?<br />
O voce mistica mi se adresa ciudat. M-am intors spre bila si-am inlemnit.<br />
- Esti doar un prost, de ce te chinui, Jake? Nu ma poti distruge, voi m-ati creat, acum eu va distrug pe voi, oameni prosti. Ati neglijat tot ce-a fost frumos, ati distrus totul, ati vrut orase falnice, kilometrii patrati de asfalt... le-ati vrut, acum le aveti!<br />
Bila imi vorbea. M-a cuprins o ura ciudata si-am inceput sa tremur de nervi. I-am replicat cu toata puterea posibila:<br />
- Deja esti istorie!<br />
Am cazut in genunchi in timp ce incercam sa aduc la suprafata sufletul pur al lui Alecsander.<br />
- Esti prost, Jake, a continuat entitatea. Esti... mort.<br />
A-nceput sa scoata sunete ciudate. Voiam sa cred ca sunt doar vorbe mari ale raului, asta ca de fiecare data, chiar inainte de a-l nimici, insa acum nu era ca-n filme – muream, metropola m-a invins. Zaceam intins pe jos, chiar langa acea bila, si din spate ma injunghiau robotii care ma ajunsesera. Bagau zecile de sabii in mine, iar eu nu puteam face nimic. Aveam lacrimi in ochi si continuam sa las sufletul lui Alecsander sa iasa din mine, inca sperand. Robotii ma tranteau de asfalt, dadeau cu picioarele si-mi rupeau chiar din suflet, incepeam sa-mi pierd toata creativitatea si frumusetea sufleteasca odata ce sufletul lui pur iesea din mine.<br />
- Niciodata, am raspuns... niciodata! Tu... tu ESTI istorie! iar altceva n-am mai putut zice, sangele-mi curgea siroaie din gura.<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">”Hope… can drown lost in thunderous sound…<br />
Fear can claim… what little faith remains”</div>
<br />
Halucinam pentru ca, dintr-o data, am inceput sa aud vioara lui Alecsander si melodia a caror versuri cantate de vocea sa angelica imi invadau acum creierul. incercam sa-mi misc buzele si sa fredonez alaturi de ce auzeam, insa ma durea prea tare – muream. Speram totusi ca bila va fi distrusa, sufletul pur a fost eliberat si intra in ea deja.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„But I carry strength from souls now gone...<br />
They won't let me give in...”</div>
<br />
inainte sa-nchid ochii vedeam cum energia ce a cauzat totul disparea incet mancata de sufletul prietenului meu. Melodia la vioara si versurile au continuat sa-mi curga prin minte in timp ce muream. Desi aveam ochii inchisi, nu vedeam negru, prin fata mi se derula toata viata.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„I will never surrender...<br />
We'll free the Earth and sky<br />
Crush my heart into embers...”</div>
<br />
Da, am plantat otel, ne-am distrus singuri, pe noi si planeta, orasul, tehnologia, toate ne-au mancat sufletul... am devenit fiinte materiale si obsedate de munca pentru a avea un trai decent, insa cine-a zis vreodata ca toate astea nu se pot schimba? Niciodata nu e prea tarziu! 2055 – am scris istorie...<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„And I will reignite...<br />
I WILL REIGNITE!”</div>
<br />
<span style="font-style: italic;" class="mycode_i"> – Hey, pot sa stau aici? i-am spus necunoscutului; era prima zi de liceu.<br />
- Nu-i nicio problema, stai...<br />
I-am intins mana sa dam noroc:<br />
- Sunt Jake.<br />
- Alecsander, si mi-a zambit...</span>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Stilul de vot</div>
<br />
Lucrarile vor avea un sistem de vot prin poll si prin postari, cu prima valorand un singur punct, continuand cu voturile justificate care valoreaza trei puncte. Nu exista criterii de jurizare, dar in acelasi timp nu vreau sa vad posturi cu sute de emoticoane si exprimari seci pe frecventa 'este adorabila/misto/bengoasa/marfa si imi place mult, mult, mega mult, dar sunt prea entuziast/a ca sa spun si de ce'.<br />
<br />
Castigatorul va primi medalia corespunzatoare si optiunea de a alege tema urmatoare, iar cea mai buna critica de asemenea va primi medalia de 'best critique'.<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><br />
Sa inceapa jocurile</span></div>
<br />
<br />
<br />
Mandria unui suflet egoist<br />
<br />
A deschis surazatoare, aproape melancolica, fereastra ce-i dezvaluia lipsita de secrete orasul plin de viata in care forfotea neincetat mii de suflete agitate, grabite parca de o graba neinsemnata, neinteleasa, dar care totusi, avea puterea de a le insufleti, de a le face neobosite in incercarea lor de a-si atinge scopul pe care, cu atata daruire cautau sa il indeplineasca zi de zi.<br />
Privea cu tristete cladirile impunatoare ce se inaltau inaintea ei atat de grandioase, mandre, sclipitoare in razele fierbinti ale unui soare tarziu de august,tinzand parca spre cerul infinit, printre norii albi precum neaua,cautand parca sa stapaneasca prin amploarea lor intreg pamantul. Ii placea orasul. Asa...zgomotos, rautacios, morocanos, plin de pricole nebanuite, si totusi...atat de inocent precum sufletul unui copil ce vedea pentru intaia oara lumina. Uneori,obosita de munca la birou, de probleme marunte ce se iveau de nicaieri, dar care trebuiau totusi rezolvate, ii placea sa se trezeasca din agitatele-i vise, pentru a admira in toiul noptii, cerul plin de stele incadrat intre cladirile mult prea inalte, printre beculete stralucitoare, acompaniat de zgomote bizare, insa placute, oferindu-si astfel un rasfat neobisnuit,insa atat de necesar.Era destul pentru a zambi din nou, pentru a uita o clipa de toate grijile,cufundandu-se in galagia asurziatoare a metropolei vesnic treze. Orasul o primise,nu cu caldura si bunavointa, ci din contra. Raceala pe care o simtise atunci cand pasise pentru intaia oara in acel mediu atat de diferit de micul ei orasel pe care il parasise cu zambetul pe buze, o facuse sa-si aminteasca de nenumaratele documentare pe care le citise despre climatul boreal.Ura, atat cat poate incapea in sufletul unei persoane, sa-si simta corpul atins de fiorii frigului.Tocmai de aceea a fost atat de zdrobita de brutala primire pe care orasul i-o facuse,dezvaluindu-i una dintre cele mai intunecate fete ale sale, lasand-o deznadajduita,plina de amareala unei dezamagiri crunte.Nu a renuntat insa.Plecase de acasa cu un singur gand si avea sa-si tina promisiunea pe care si-o facuse siesi. Indiferent de cat de greu si deluros va fi drumul, avea sa cucereasca cu orice pret aceea jungla brutala,un diamant neslefuit, pe care cu rabdare, perseverenta si curaj, avea sa-l modeleze dupa bunul ei plac, oferindu-i intr-un final locul de oanoare: la degetul ei mic!<br />
Il cucerise intradevar. Fara ca nimeni sa se astepte, fara ca nimeni sa spere, ea, o simpla nou-venita reusise sa realizeze ceea ce pentru o lume intreaga ar fi fost imposibil. Reusise sa-si depaseasca pana si propriile-i asteptari si sa invinga, nu fara efort ori durere, prea puternica metropola , atat de ravnita de toti, insa de nimeni cucerita pe deplin. Isi inlocuise linistitul orasel de la poalele muntilor, acel colt de rai,paradisul oricarui om ce cauta pacea si linistea, frumusetea si puritatea cu o metropola agitata, in continua miscare, neobosita, plina de lucruri ce la inceput i se parusera atat de bizare, uneori barbare.Nici macar o secunda nu ii paruse rau. Da! Era galagios, periculos,poate inselator si inca departe de a fi civilizat...insa era al ei. Era propriul ei" colt de rai", toxic, nociv, de neinteles...insa al ei.<br />
Nu-si regretase decizia si nici nu intentiona sa o faca vreodata. Isi iubea noua casa. Da, ii fusese destul de greu sa se acomodeze cu duritatea si brutalitatea pe care oamenii le aplicau in fiecare lucru pe care il infaptuiau.I se parea irelevant si inutil insa nu s-a impotrivit. Facea lucrurile in propriul ei fel,incercand sa ignore ceea ce o deranja sau pur si simplu nu ii atragea atentia din simplul fapt ca nu ii exprima ceea ce ea, cea nou-venita, si plina de obiceiuri traznite, voia sa vada. A fost greu pentru ea sa inteleaga orasul, insa si mai greu ii fusese oasului sa-si deschida portile imense din fier primind astfel inca o persoana neinitiata, lipsita de cunostinte utile, folositoare, ce avea acelasi obiectiv ca si ceilalti dinaintea ei: sa-si indeplineasca visele. Da sigur! De parca el, orasul, ar fi jobenul unui magician priceput, capabil sa adaposteasca iepuri, carti, trucuri amuzante, ori vise hazardate, lipsite de orice originalitate ori autenticitate, si ca, la indemnul magicianului, sa le dezvaluie oricui, oriunde, doar pentru ca poate. Nu! Bineinteles ca nu,iar ea, desi stia ce avea de facut, si spera sa ajunga cat mai repede si comod acolo unde isi propusese, nu se asteptase nici macar o secunda sa ii fie usor. Era ca si ceilalti, acelasi vis, acelasi tel, poate chiar acelasi curaj. Ce o deosebea insa pe ea de restul lumii, ce o facea o favorita a orasului, un cetatean demn de o metropola, era ceea ce orasul pretuia mai mult : viclenia.<br />
Dobandise acesta"calitate",daca poate fi numita asa, nu dintr-o necesitate care sa o impinga spre a infaptui fapte necugetate, ci mai degraba din dorinta de a iesi din propriile-i tipare, de a -si reinventa propria persoana, mult prea legata de vechile principii, insuflate inca de la nastere, crescuta si educata in tipicul mediu rustic, pe cat de frumos si linistitor, pe atat de neinduestulator si inutil pentru o fire libera, dedicata propriilor nevoi si necesitati care nu se lasa doborata de niste traditii stupide ce nu ii ofereau nici o sadisfactie in afara de aceea de a le cunoaste. Stia prea bine ca aici, in mijlocul unui necunoscut crud,fragil, imposibil de descifrat, nu isi putea permite sa lase la voia intamplari soarta viitoarelor reusite, si asa destul de greu de obtinut. Pasise nesigura, aproape tematoare, constiientizand ca pentru ea nu exista decat o optiune: succesul.<br />
Zambi trista,ratacind sovaitoare privirea-i clara si impunatoare peste peisajul atat de indragit de ea, cea care mereu visase la o astfel de viata, intr-un astfel de loc, insa tot atat de detestat, urat si batjocorit de milioane suflete salbatice, cautatoare de verdeata, de natura,in mijlocul careia sa se simta eliberati de menghina in care orasul ii prindea zilnic. Nu ii pasa ! Stia prea bine cat de mult isi dorise sa obtina ceea ce acum avea din plin ,cat de mult se dedicase propriei cauze,ignorand aproape cu rautate ajutorul ce ii fusese cerut de atatea ori. Comisese greseli...atat de multe incat poate o viata intraga nu ii ajungea sa le enumere.Nu o deranja ,iar remuscarile disparusera demult. Orasul o iertase!<br />
Tresari usor la auzul micului zgomot ce se auzi in spatele ei, stiind prea bine ca timpul, atat de neravas nu mai avea rabdare, si ca, in curand va trebui sa se desparta de privelistea ce ii oferea atata liniste si siguranta, dar care, pe zi ce trece i se parea mai straina, mai necunoscuta. Isi inclina usor capul, atingand cu degetele-i fine fereastra.<br />
-Doamna,limuzina va asteapta ! auzi glasul gros al lui Joseph ce o dojenea cald .<br />
-Stiu Joseph, stiu. Imi luam ramas-bun!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Am plantat otel</div></span><br />
<br />
De multa vreme ploaia nu mai e apa; la fiecare rupere de nori sau cadere neinsemnata de stropi incolori – oh, pana prin 2013 atat de frumosi si inofensivi – oamenii alearga crispati si se-nchid in adaposturi special amenajate pe strazi, ori in cele mai uscate si intunecate colturi din locuinte. isi pornesc sistemele de ventilatie si le tureaza la maxim ca sa reduca umiditatea cat mai mult, sa nu cumva sa se infiltreze catusi de putin ceva de afara. Sunt roboti ce patruleaza cu zeci de tentacule, brate de fier cu tuburi, masoara si evapora orice strop in plus. Umanitatea ramasa tremura ghemuita intr-un colt cand ploua – cei putini, doar cateva zeci de mii care au ramas din miliarde inca se mai apara... printre care si eu.<br />
<br />
Ce-i ploaia? Ce-s toate manifestarile naturale care-n trecut dadeau frumusetea Terrei? De ce ne ascundem acum, de ce ne aparam si plangem de frica prin vagaune? E simplu... (Oh, ma duc mai intai sa-mi resetez robotul si revin... Asa, mi-e tare frica, masina aia fara suflet va ceda, mai bine ma omor decat sa ajung ca ceilalti. Ce Dumnezeu ne-am facut?) ... tocmai de asta nu inteleg, e prea simplu si totusi n-am fost capabili sa intelegem. Nu stiu cum o sa scap de aici sau daca o voi face vreodata, nu pot parasi blocul asta, orasul blestemat, o imensa metropola lipsita de viata, desi noi si ceilalti de afara inca respiram. Vreau sa plec departe de orice urma de tehnologie, sa ajung intre doi copaci si sa plantez doua boabe de fasole, sa le ingrijesc pana cresc frumoase, sa stau zile intregi si sa le admir, sa ma concentrez atat de tare incat sa asimilez fotosinteza si sa o traiesc!... Vreau sa ies de aici, imi vine sa plang atunci cand imi amintesc. E o teroare inimaginabila, simt cum innebunesc, nu mai pot respira stand cu frica in suflet tot timpul.. Vezi tu, nu putem iesi afara cand ploua; daca mai vrem sufletul si farama de umanitate ce-a mai ramas in noi, suntem condamnati sa stam inchisi mai mereu si sa le aparam. Nu ploua apa, s-a dus! si tu erai frustrat cand, prin 2012, la oras, ploua! Urlai ca vrei sa iesi cu prietenii si nu poti pentru ca te uzi; pe mine ma arde! Ca nu ploua cu apa la oras, ploua acid! Ploua cu stres, ploua cu ura, acum ploua cu altceva. Picurii din cer nu mai sunt incolori si inofensivi, nu mai amintesc omului ca mai importante-s lucrurile marunte, dar frumoase, sufletul omului, sunt rosii... de cele mai multe ori. Sunt rosii si ard, rosii si degaja stres, ard sufletul! Noapte de noapte strang marginea patului si dimineata ma trezesc inimaginabil de transpirat. Cerul e rosu si se-aud urlete disperate de durere ale celor care odata erau ca tine in toiul noptii! Sunt arsi... sunt corupti si transforma'i odata iesiti, sunt inrolati contrar vointei in randul celor ca ei, cei care fac parte din OUOV, Organizatia Urbana, Organizatia ce da Viata...<br />
<br />
- A-nceput! imi sopti discret in ureche Alecsander, alt om care a rezistat cu mine.<br />
Mi-e mila de el, va ceda in curand, nu mai poate, va fugi afara cand cerul plange rosu.<br />
- Treci jos! i-am spus si l-am impins spre perete, din pacate prea tare, a-nceput sa i se scurga un fir de sange pe buza-n jos.<br />
Suntem inimaginabil de sensibili acum, noi, oamenii, soarele n-a mai stralucit cum trebuie de ani in metropola asta... si cand rasare frumos nu putem iesi afara, sunt cei inrolati care pandesc sa ne injunghie si sa ne otraveasca, sa ne fure sufletul si sa ne racoleze.<br />
- Eu ies... eu nu mai pot, imi spuse.<br />
Nu stiam ce sa-i mai zic.<br />
- Nu te duce, Alecsander! Sufletul e comoara noastra, de ce s-o dam orasului? De ce sa devenim sclavii lumii moderne, de ce sa fim inrolati doar ca e mai simplu? De ce toata lumea alege simplitatea in defavoarea pastrarii celor mai importante lucruri care ne definesc? Vrei sa muncesti 24/7, sa fii un om modelat dupa cum vor cei din metropola? N-ai sa mai schitezi niciun singur zambet si nici la vioara nu vei mai canta, Alecsander! Ai sa fi o simpla unealta de care se vor folosi pentru munca otravita, truda din birouri, te vor napadi simptomele depresiei, monotonia ce arde toata creativitatea...<br />
- Nu-mi mai spune, taci ca ma ia sila, imi reprosa.<br />
- ... fara personalitate, sentimente, toate vor fi spalate de stropii cei rosii, de lumea cea moderna, de gramada de otel in care traim, care a omorat pana si natura! Noi ne-am facut-o cu mana noastra; am nimicit si valorizat aspecte ce-n final, duse la o asemenea intensitate, s-au materializat, cucerit si raspandit, iar acum s-au intors impotriva noastra. Am plantat otel!<br />
il priveam in ochi si-l vedeam cum plangea. Erau lacrimi, de mult n-am mai vazut lacrimi, sufletul dadea semne ca exista si asta nu era deloc bine in orasele lui 2055. Aveau sa ne localizeze si sa ne ia cu forta afara.<br />
- Taci, Jake, taci odata! Crezi ca nu stiu? Dar nu mai pot... Lasa-ma, am innebunit, vezi bine!<br />
<br />
Isi lua vioara in mana si incepu sa miste arcusul firav pe corzile viorii. Canta o melodie ce putea inmuia orice fiinta pierduta.<br />
intre timp mi-am intors privirea spre fereastra aproape facuta zop. Ne localizasera cei de la OUOV in timpul marsului zilnic si incercau sa patrunda in cladire. Alarmele de pe pereti devenisera rosii si ne avertizau ca exista scurgeri de otrava – otrava de afara. Ploua torential iar cerul era mai rosu ca de obicei in clipele acestea in care aproape agonizam de frica. Acidul ploii se scurgea pe fereastra si pe peretii cladirilor imense, ardea pana si otelul si-l macina sau facea rosu. Sute de oameni imbracati la fel, tunsi la fel si cu aceleasi miscari marsaluiau in coloane impecabile pe bulevardele de afara, cu serviete in mana, unii in masini patratoase, altii pe jos, pe langa. Nu schitau nimic, desi pe unii ii ardea ploaia – insa nu li se vedea carnea, ci doar circuite!, devenisera deja roboti -, fata lor era complet amortita, nici macar nu clipeau! Mergeau in ritm alert spre cladirile cu birouri si tranteau usile in spatele lor. Priveam, deci, pierdut si inghetat peisajul apocaliptic de afara. Plansi, secatuiti de puteri, cei care au fost tarati din case zaceau pe asfalt in bataia picaturilor care le atingeau pielea si-o transformau oribil... „Asa voi ajunge si eu”, imi spuneam, „nu se poate... deloc”.<br />
- Jake!<br />
Ma lua pe nepregatite strigatul lui.<br />
- Fa ce ti-am zis... nu e alta solutie. Odata ce sparg zidul, fugi spre Cylass Tower si fa-l praf. Vom muri degeaba altfel...<br />
Cylass Tower... Alecsander imi spunea sa ajung in varful cladirii de peste saptezeci de etaje din centrul metropolei si sa distrug globul de energie care cauza totul – un fel de creier al apocalipsei urbane despre care am auzit pe parcursul anilor. insa mi se parea imposibil sa ating acel punct fara sa fiu inrolat si distrus...<br />
- Alecsander! N-am sa pot... nu ne putem apara afara. Chiar daca-i aproape turnul de noi, tot ma va nenoroci ploaia. si-apoi n-am puterea de a-l distruge, doar un suflet pur poate face asta... stii ca eu nu-l am... stii si de ce.<br />
il priveam in ochi. Avea pupilele dilatate si lacrimi in colturi. Nu mai aveam timp, trebuia sa actionam.<br />
- Mereu ai fost asa naiv, sau n-ai vrut sa accepti realitatea! imi spuse, schitand un zambet usor.<br />
Asa e, stiam ce urma sa spuna.<br />
- Evident ca poti, Jake. Poate ca sufletul tau nu-i suficient, insa al meu este!<br />
Vorbele lui ma cutremurara in toata fiinta. si asa si era – sufletul sau de artist era cel mai pur.<br />
- Cum adica?... Ce-as avea eu de a face cu asta? Ar trebui sa mergi tu, Alecsander, atunci. Voi sta eu aici si iti voi pazi spatele pana ce...<br />
- Taci! Vezi bine ca nu ma pot misca, sunt mai slab ca un copac uscat sub bataia vantului. Iar faci pe naivul. iti amintesti de batranul Oswell si de ce ne-a zis atunci? Atunci cand ne-a salvat, da! El ne-a spus de turn si de bila energetica, cauza tampeniei asteia care a nimicit Terra indirect, ca tot noi am creat-o! Doar prin sacrificiu putem repara asta, stii... trebuie distrusa c-un suflet pur, exact acolo unde se afla ea. Nu-i nevoie de trupul detinatorului, e nevoie doar de suflet!<br />
- Dar nici nu stim daca exista cu adevarat, nici nu... m-am grabit sa-i raspund.<br />
Cladirea unde ne aflam aproape se prabusise. Cei de la OUOV patrunsera dupa noi.<br />
- E acolo, nu te mai opune, Jake! imi vei lua sufletul si, impreuna cu curajul tau, determinarea si dorinta de eliberare, vei infrange totul.<br />
Ma durea. Ma durea inimaginabil de tare. stiam ca puteam sa-i iau sufletul daca el mi-l incredinta pentru asa ceva, insa gaseam imposibil a face un asemenea lucru. Am ajuns sa tin la el cum n-am mai tinut vreodata la un prieten, nu puteam sa-i iau viata!<br />
- Alecsander... nu...<br />
- Murim degeaba acum daca nu-l iei. Haide, deja aproape ca-l ai in maini. Ia-l, Jake, ia-l odata. Nu vreau sa vad cum vin monstrii aia aici... vreau sa trec dincolo cu gandul ca ai intors cerurile si Pamantul pe calea ce-a buna...<br />
<br />
Avea dreptate. si l-am luat, robotii metropolei aproape c-au spart usa unde ne aflam. I-am strans mana si-am facut salutul nostru secret de la revedere, unul pentru eternitate. A-nchis ochii zambind, ceea ce mi-a dat speranta, mi-a dat putere! Aveam sa-i dovedesc ca n-a murit degeaba...<br />
in clipa in care cei din organizatie au patruns in camera, mi-am facut curaj si-am sarit. Am spart geamul plonjand spre pamant, cu ochii inchisi. Ma gandeam inevitabil la Alecsander si la gestul sau eroic. Ma simteam dator sa ajung neaparat la turn si sa distrug tampenia aceea. in timp ce cadeam i-am pus sufletul alaturi de cel al meu. M-am simtit dintr-o data mult mai pur, a fost o senzatie atat de frumoasa...<br />
Cand am ajuns jos totul mi se parea prea ciudat ca sa existe. in clipele in care-am stat sa-mi trag rasuflarea am observat ca nu ma afecteaza ploaia. Era ca-n vremurile bune, atunci cand ma aflam copil, undeva prin 2012, in oras, ma plimbam prin ploaie cand veneam de la scoala si ma simteam asa frumos. imi parea rau ca nu era apa, ci o roseata plina de sentimente si preocupari oribile care distrugea populatia. Nu ma afecta pentru ca aveam in mine sufletul lui... altfel, de mult marsaluiam spre birouri, de mult eram in OUOV.<br />
<br />
Oamenii inrolati, de fapt robotii mi-au simtit prezenta si-au inceput sa se napusteasca asupra-mi. Nu puteam sa ma apar din cauza numarului lor, trebuia sa fug intr-un mod cat mai iscusit. Nu ma ajutau deloc nici imprejurimile – ploaia afectase deja serios toata infrastructura metropolei pe parcursul timpului, insa acum mai mult ca niciodata. Pe cerul rosu se adunase o patura groasa de fum, praf toxic de la toti zgarie-norii care se prabusisera si care inca o mai faceau. Urechile imi erau zgariate de sunetele aceleasi infrastructuri de otel care ceda, roasa de lichidul din ceruri, si cadea. „Vor sa distruga total omenirea acum, e lovitura finala...” mi-am spus. ii multumeam totusi lui Dumnezeu in fiecare clipa pentru ca mi-a lasat sufletul lui Alecsander sa pot sa opresc totul. Poate ca era prea devreme pentru o apocalipsa, mai ales una urbana.<br />
- Ajuta-ne! Ajuta-ne, te rog! auzeam.<br />
Voci ale oamenilor ce erau transformati, devorati de ploaie si inrolati de OUOV ma bombardau. Vedeam cum ploaia spala toata culoarea din ei, pe asfalt se prelingea toata creativitatea, frumusetea interioara si sufletul in sine...<br />
- Ajuta-ne, ajuta-ne, te rog nu pleca! imi urlau, intinzandu-mi mana.<br />
insa nu puteam face nimic. Oricat de mult as fi vrut sa-i ajut, nu puteam. Trebuiau facute sacrificii, dupa cum a spus si acel batran Oswell. Am inchis ochii si-am fugit mai departe spre turn. il vedeam in fata mea, pe alocuri prabusit. „Trebuie sa ma grabesc, trebuie sa ajung sus inainte sa cada, daca va cadea, va fi prea tarziu...” imi tot repetam.<br />
<br />
Soarta insa a avut alte planuri in cele din urma – sau asa mi se parea. La ultimele etaje am fost prins sub daramaturi. Mult a fost si putin am mai avut, insa sfarsitul parca mi-l gasisem deja.<br />
- Alecsander, unde esti?! Te-am dezamagit, Alecsander! urlam. insa nu era nimeni, auzeam ecoul imprastiindu-se si vedeam doar otel si praf. Ale naibii metropole, am zis ca nu te voi dezamagi! De ce nu esti aici? De ce m-ai lasat? De ce?...<br />
Am inceput sa plang cum n-am mai facut-o niciodata. Aveam in cap momentele din trecut cu el si cum ne jucam de-a razboiul, toate clipele memorabile care vin oricarui om in cap inainte sa moara. De ce sa mor? Pentru ca, pe langa faptul ca eram prins, mai si aparusera la capul coridorului vreo cateva zeci de roboti ai OUOV. Fiind desfigurati de la ploaie, era o priveliste groaznica.<br />
<br />
Insa, pana la urma, nu mi-a fost dat sa parasesc lumea atunci. Am reusit sa ies de sub mormanul de moloz, tot cu ajutorul sufletului lui. Am luat-o la goana spre acoperisul zgarie-norului, acolo unde se afla bila energetica ce provoca totul. Bineinteles ca-n spatele meu erau toti acei roboti care mi-au fracturat mana stanga inainte sa scap de sub otel... Etajul incepea sa cada si scarile spre platforma superioara, cea a locasului raului, aproape ca devenisera impracticabile. insa am trecut si de asta, am trecut peste toate, Alecsander m-a ajutat.<br />
- Deci... tu... am spus.<br />
Batea un vant imposibil acolo sus, abia mai respiram. Norii rosii se-nvarteau deasupra bilei, in jurul acesteia, fiind incarcati de la ea cu o energie ciudata. Mi-am aruncat ochii asupra orasului; traiam, intr-adevar, cea mai realista apocalipsa urbana pe care puteam s-o vad. Pretutindeni cadeau cladiri ca piesele de domino si pamantul se cutremura in valuri, incendiile cuprinsesera tot orasul. inca mai auzeam urletele celor neajutorati – totul era rosu. Nu stiu daca deliram sau nu vedeam bine de la praf, insa pe bulevardele in flacari se plimbau serpi monumentali care sfasiau tot ce prindeau. Din ei iesea doar ura, egoism, stres, nepasare, superficialitate, toate acestea erau materializate si distrugeau totul.<br />
- De ce te chinui?<br />
O voce mistica mi se adresa ciudat. M-am intors spre bila si-am inlemnit.<br />
- Esti doar un prost, de ce te chinui, Jake? Nu ma poti distruge, voi m-ati creat, acum eu va distrug pe voi, oameni prosti. Ati neglijat tot ce-a fost frumos, ati distrus totul, ati vrut orase falnice, kilometrii patrati de asfalt... le-ati vrut, acum le aveti!<br />
Bila imi vorbea. M-a cuprins o ura ciudata si-am inceput sa tremur de nervi. I-am replicat cu toata puterea posibila:<br />
- Deja esti istorie!<br />
Am cazut in genunchi in timp ce incercam sa aduc la suprafata sufletul pur al lui Alecsander.<br />
- Esti prost, Jake, a continuat entitatea. Esti... mort.<br />
A-nceput sa scoata sunete ciudate. Voiam sa cred ca sunt doar vorbe mari ale raului, asta ca de fiecare data, chiar inainte de a-l nimici, insa acum nu era ca-n filme – muream, metropola m-a invins. Zaceam intins pe jos, chiar langa acea bila, si din spate ma injunghiau robotii care ma ajunsesera. Bagau zecile de sabii in mine, iar eu nu puteam face nimic. Aveam lacrimi in ochi si continuam sa las sufletul lui Alecsander sa iasa din mine, inca sperand. Robotii ma tranteau de asfalt, dadeau cu picioarele si-mi rupeau chiar din suflet, incepeam sa-mi pierd toata creativitatea si frumusetea sufleteasca odata ce sufletul lui pur iesea din mine.<br />
- Niciodata, am raspuns... niciodata! Tu... tu ESTI istorie! iar altceva n-am mai putut zice, sangele-mi curgea siroaie din gura.<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">”Hope… can drown lost in thunderous sound…<br />
Fear can claim… what little faith remains”</div>
<br />
Halucinam pentru ca, dintr-o data, am inceput sa aud vioara lui Alecsander si melodia a caror versuri cantate de vocea sa angelica imi invadau acum creierul. incercam sa-mi misc buzele si sa fredonez alaturi de ce auzeam, insa ma durea prea tare – muream. Speram totusi ca bila va fi distrusa, sufletul pur a fost eliberat si intra in ea deja.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„But I carry strength from souls now gone...<br />
They won't let me give in...”</div>
<br />
inainte sa-nchid ochii vedeam cum energia ce a cauzat totul disparea incet mancata de sufletul prietenului meu. Melodia la vioara si versurile au continuat sa-mi curga prin minte in timp ce muream. Desi aveam ochii inchisi, nu vedeam negru, prin fata mi se derula toata viata.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„I will never surrender...<br />
We'll free the Earth and sky<br />
Crush my heart into embers...”</div>
<br />
Da, am plantat otel, ne-am distrus singuri, pe noi si planeta, orasul, tehnologia, toate ne-au mancat sufletul... am devenit fiinte materiale si obsedate de munca pentru a avea un trai decent, insa cine-a zis vreodata ca toate astea nu se pot schimba? Niciodata nu e prea tarziu! 2055 – am scris istorie...<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">„And I will reignite...<br />
I WILL REIGNITE!”</div>
<br />
<span style="font-style: italic;" class="mycode_i"> – Hey, pot sa stau aici? i-am spus necunoscutului; era prima zi de liceu.<br />
- Nu-i nicio problema, stai...<br />
I-am intins mana sa dam noroc:<br />
- Sunt Jake.<br />
- Alecsander, si mi-a zambit...</span>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Septembrie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Septembrie-Inscrieri--30448</link>
			<pubDate>Wed, 05 Sep 2012 13:25:04 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Septembrie-Inscrieri--30448</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Septembrie: Urban/ Oras/ Metropola<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 5 Septembrie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 20 Septembrie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 21 Septembrie - 28 Septembrie.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Septembrie: Urban/ Oras/ Metropola<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 5 Septembrie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 20 Septembrie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 21 Septembrie - 28 Septembrie.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Iulie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iulie-Inscrieri</link>
			<pubDate>Mon, 16 Jul 2012 13:29:36 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iulie-Inscrieri</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Copilarie<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 16 Iulie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 30 Iulie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 31 Iulie - 7 August.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Copilarie<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 16 Iulie<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 30 Iulie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 31 Iulie - 7 August.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM Iunie - Lucrari]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-Lucrari--29984</link>
			<pubDate>Sun, 17 Jun 2012 18:53:13 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie-Lucrari--29984</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Stilul de vot</div>
<br />
Lucrarile vor avea un sistem de vot prin poll si prin postari, cu prima valorand un singur punct, continuand cu voturile justificate care valoreaza trei puncte. Nu exista criterii de jurizare, dar in acelasi timp nu vreau sa vad posturi cu sute de emoticoane si exprimari seci pe frecventa 'este adorabila/misto/bengoasa/marfa si imi place mult, mult, mega mult, dar sunt prea entuziast/a ca sa spun si de ce'.<br />
<br />
Castigatorul va primi medalia corespunzatoare si optiunea de a alege tema urmatoare, iar cea mai buna critica de asemenea va primi medalia de 'best critique'.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Sa inceapa jocurile</div>
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Miez de noapte cu Stacy</div></span><br />
<br />
O explozie de galben lichid ilumina cerul. Sulfuri de elemente inca necunoscute ardeau si inghetau in acelasi timp, plutind prin vidul nemarginit. Era liniste, atat de liniste... Niciun sunet nu putea sparge tacerea acelui gol complet si niciun miros nu strabatea atmosefera incarcata de nori perfect rotunzi. Era ca si cum ar fi privit un film mut. Era un spectator pasiv, pentru ca nimic din resturile de materie exploziva, uneori chiar radioactiva, nu il puteau atinge. Pasi pe suprafata atat de sensibila a lunii si, pentru prima oara, isi dorea sa o poata simti frematand sub talpile lui dezgolite. Se intinse pe spate si isi puse mainile sub cap; contempla acel cer luminos, imbatat de culoriile atat de vii si surpinzator de variate. Isi ura originea umana; cine stie cate alte nunante ar fi putut descoperii daca nu ar fi fost limitat de privirea mediocra a ochiului uman... Ah, e plin de stele, sopti si lasa imaginatia sa-l duca departe, pe campia pe care o sarutase o singura data, cu mult prea mult timp inainte. Cerul i se desfasura atunci ca si acum, in imensa lui splendoare. Isi amintea cum sfredelea intunericul cu privirea atat de avida de cunoastere. Putea sa simta mirosul tainic al universului, al misterului. Mintea lui frageda nu putea concepe, la numai cinci ani de existenta, cat de insemnat va fi acest impuls de curiozitate care il rodea, acea dorinta nestavilita de cunoastere. Iarba avea mirosurile si simfoniile dulci ale caminului, erau parte importanta din ce numea acasa. Ultima noapte de siguranta se scurgea cu repeziciunea. Era ultima data cand privea luna pamanteana veghiind cu ochiul ei orb, fara pupila, ultima data cand adormea in imbratisarea inmiresmata a gradinii. Amintirile acelui acasa pierdut de mult era inca stocate in mintea lui, dar era pentru prima data cand le vedea cu sufletul, sau ce mai ramasese din el. Inelele satelitilor se impreunau pentru secunde interminabile, doar pentru a se despartii mai apoi ca si cand nu s-ar fi cunoscut niciodata. Exploziile de culoare si lumina se inteteau si pictau cerul cu maiestria unui artist din preistorie. Se ridica si se intreba cum era suprafata micutei luni. Tare, grunjoasa, placuta la atingere? Oare te scufundai in ea sau te sustinea indiferent de greutate? Traversa diametral asa zis-a campie si trecu printr-un gheizer portocaliu. Nu simtea nimic diferit. Isi privi mainile translucide. Imaginea lor palpaia de cate ori franjuri de gheata cosmica o penetrau. Trebuiau sa fie reci, dar poate erau inca putin calzi... Privi suprafata intunecata a Marelui Lac. Unde concentrice tremurau ritimic, sub influenta fortelor ce antrenau miezul mic, dar atat de puternic al lunii. Se apleca si privi in adanc, fara ca imaginea lui virtula sa provoace vreo reflectie. Degetele i se scufundau in strafundurile intunecate fara sa le tulbure. Nu putea simti umezeala pe care si-o dorea atat de mult. Mai privi inca o data cerul si plonja in imensitatea de la picioarele lui. Mici particule de plancton treceau pe langa el fara sa il simta. Ramurile impletite ale arbustilor ii sfredeleau trupul fara sa il deterioreze. Se opri din descindere si privi un ram imbobocit. Il atinse virtual si isi imagina senzatia. Toate acestea vor inceta curand sa mai existe... Cobori in adanc, in centrul vulcanilor si al focurilor vesnice, in inima reactiilor exoterme. Doi ochi mari priveau dincolo de el. Negri, adanci, fara sclipiri de inteligenta sau personalitate. Infrumusetau intr-o oarecare masura capul prelung si simplu al creaturii. Era ceva misterios si elegant in silueta ei difuza, in felul cum isi misca tentaculele subtiri si unduitoare. El plutea in apa aceea atat de diferit colorata de exploziile de la suprafata si o privea, concentrandu-si gandurile asupra ei. „Ma poti auzi?”. Probabil ca nu. Ea se apropia, fluturandu-si tentatculele rasucite intr-o coafura extravaganta, intotand cu aripile transparente de libelula. Se apropia de locul unde statea el si privea departe, prin imagine lui, ganditoare. Sau, cel putin, asa parea. Dezvlotarea ei intelectuala era incerta, dar ochii ei incercuiti de gene lungi si dese erau atat de frumosi, ca el nu putea sa nu si-o imagineze visatoare, indragostita chiar. Ii atinse pielea neteda si verzuie si privi in abisul ochilor ei. Gura cu buzele subtiri, aproape inexistente se arcuise intr-un suras discret, dar privirea ei goala il ducea cu gandul la nebunele fara speranta din filmele atat de triste pe care obisnuia sa le urmareasca cu foarte mult timp in urma. Ciudat... Toate acele amintiri legate de prima lui viata ii reveneau constant, acum ca se afla intr-o lume atat de mult asemanatoare cu raposata Terra. Creatura se indeparta si el ii urmari deplasarea mladioasa ce parea un dans familiar si atat de obisnuit. Nu era deloc umana, nu avea cum sa fie, dar ceva din prezenta ei ii aducea aminte de toate femeile pe care le iubise vreodata. Fragile, gingase, unice... Admise in cele din urma ca era frumosa. Nu atat prin infatisare, cat prin sentimentele pe care i le trezea. Simtea frumusetea ei, fara sa poata aduce dovezi concrete. Poate ca il vazuse in momentul acela in care ii zambise discret, poata ca putea auzi gandurile lui... Ce lume colorata si placuta... Era o supa de specii, animata de explozii de caldura sau gheata, era un freamat continuu de viata si intelegere reciproca. Parea o minune ca o lume atat de slab dezvoltata era atat de pasnica. Si toate aveau sa isi gaseasca sfarsitul in cateva momente. <br />
<br />
Reveni la suprafata, evident tulburat. „Toate trebuie sa moara. Am nevoie de locul ala pentru un proiect mai mare decat iti poti imagina tu”. Atat i se spusese. Ei erau acolo, urmarindu-i fiecare miscare, asteptand ca el sa ridice mana si sa ii lase sa ucida o lume noua si surpinzatoare. Erau vremuri cand viata extraterestra era nepretuita... Acum nu mai valora nimic. Primise, ca restul oamenilor, o mica luna necunoscuta in grija. O supraveghea, o proteja, o incuraja sa creasca in ceva frumos, poate intr-o noua Terra. Nu o vizitase niciodata. Nu prezentazu interes pentru nimeni acesti stropi de viata aruncati aleatoriu in univers. Pe locul ei se va construi ceva, nici nu ii mai pasa acum de asta. Ingenunche pe solul de o consistenta necunoscuta; desi stia totul despre pamantul pe care calca, nu o simtise niciodata cu adevarat. Reminisciente din sufletul lui candva uman ieseau la suprafata. Suflet... De cand nu se mai gandise la semnificatia acelui cuvant, de cand nu ii mai pasase de partea nevazuta a fiintei lui... Viata atator suflete urma sa fie curmata in cateva minute, secunde chiar. Oameni. Era doar denumirea unei specii, pentru ca incetasera de mult sa mai fie umani. Recunoscuse in fiinta mladioasa din adancuri inocenta pe care o credea de mult pierduta. Privirea ii aluneca printre stele. Franturi de gheata cosmica dansau in jurul lui. Undeva in departare o stea se stingea. Norii rotunzi ai lunii acoperira cerul o secunda, apoi zburara mai departe, manati de propria inertie. „Poti s-o iei pe cea din galaxia asta. Nu prea se inghesuie lumea sa o ia, dar poate reusesti sa faci ceva bun din ea. ”. Pe atunci, pe vremea cand ii placea sa se ataseze de posesiunile lui, o botezase. Coliziunea dopului de sampanie cu tavanul ii rasuna in memorie. Numele ei, imaginea acelor litere la care nu se mai gandise de sute de ani, ii umplea acum mintea. Stacy, primul nume care ii venise in minte. <br />
<br />
Ridica mana cu degetele tremurande. Curand, holograma lui se va topi si se va trezi din nou in scaunul lui confortabil, cu mana dreapta inclestata in ecranul tactil care il proiecta pe suprafata micii sale luni. Simti o lacrima udandu-i obrazul si emotia care crestea in el ii provoca panica. Se trezi cu privirea prionita spre ecranul computer-ului. Manunchiuri de cenusa rosiatica dansau in imensitatea vidului cosmic, catre nemarginire. <br />
<br />
<span style="font-style: italic;" class="mycode_i"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Somn usor, Stacy.</div></span><br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="font-weight: bold;" class="mycode_b">Lucrarea 2</span></div>
<br />
<br />
Oare chiar merita? Merita sa te sacrifici atat doar ca sa vezi acel loc numit spatiu? Fiecare om are visul sau si va face orice sa se indeplineasca dar uneori ma intreb … merita? Spatiul, nimic mai mult decat o adunatura de stele, planete, meteoriti si alte detalii nesemnificative. Nu sunt un as in astronomie si nici nu pricep toate luicrurile astea dar gandinduma profun, inteleg cat de egoista sunt. El mi-a indeplinit toate dorintele si s-a asigurat ca am mereu tot ce imi trebuie iar eu, sa il tradez in asa hal? Nu e greu, va trebuii doar sa ma prefac ca zambesc si sa il incurajez in tot ceea ce face. Asta e, va merge se viziteze spatiul si eu voi fi aici pentru el. Toata viata s-a luptat pentru asta si acum ca are posibilitatea de a o face, cine sunt eu sa il impiedic? Asa e, cine sunt eu? Eu sunt fica lui, copilul caruia i-a dat viata. Am oftat in sinea mea si mi-am ridicat brusc din pat. Mi-am vazut reflectia in oglinda. Ce vedeam? O persoana egoista careia nu ii pasa de nimic altceva decat de propria ei persoana, pe scurt, o fiita dezgustatoare. Gandurile mele au fost intrerupte brusc de un ciocanit brutal in usa. Cine ar fi putut fi? Multe nume imi trecusera ca un fulger prin minte in acel moment dar am realizat ca nimeni altcineva nu ar putea bate la usa atat de tare si de nervos decat ea. Persoana cea mai antipatica mie. Nu am raspuns, nu aveam nici un chef. Cautam tot felul de scuze, stiind ca as putea fugii de fiecare data, dar nu as fi rezolvat nimic. Am deschis fereastra, insfacand repede o haina lunga cu guga, afara fiind totusi foarte cald, apoi am pasit in curte de unde am ajuns repede la poarta si am iesit din domeniul resedintei. Nu avea decat sa ciocaneasca cat voia. O facea in zadar. Nu mai eram acolo.<br />
<br />
Stiam unde merg dar nu stiam ce voi face acolo, sau mai bine spus, ce voi spune. Ideea era sa ii dovedesc tatei ca sunt o fica responsabila si imi pasa de el si de deciizile lui. Cum voi face asta? Nu am nici cea mai vaga idee. Incercarea moarte n-are. Mi-am luat haina pe mine si mi-am pus gluga pe cap sperand ca nimeni nu ma va recunoaste si as putea ajunge fara nici o problema acolo. Acolo unde? Stiam eu, dar imi era frica. Sa sarim peste partea in care am luat autobuzul si toata lumea s-a uitat ciudat la mine. Sa ajungem direct la cum am ajuns la biroul tatei. A fost mai usor sa intru decat credeam. Paznicii erau aproape topiti de soarele izbitor care batea peste tot, fiind practic al naibii de greu sa gasesti un loc umbrit. Vazandu-ma deja in fata biroului un sentiment de neliniste isi facu aparitia si stomacul meu o luase razna. Am batut la usa incet sperand ca nu m-a auzit dar usa s-a deschis o secunda mai apoi. Nu era tata, ci secretara sa pe care am intrebat-o scurt unde se afla acesta.<br />
- Tatal tau a ajuns la spital in dimineata asta, s-a produs un accident cu masina si a intrat in coma. Am trimis un mesaj acasa la tine dar se pare ca nu l-ai primit. Din pacate acum nu va mai avea nici o sansa sa ajunga in spatiu. Pacat…<br />
Da. Exact. Exact cum am planuit. De data asta am castigat. <br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Un spectacol de lumini</div></span></span><br />
<br />
Dincolo de orizonturile noastre, cele mai indepartate, dincolo de vise si speculatii, in necunoscutul spatiu, multe lucruri se ascund.<br />
De-a lungul anilor, tehnologia a tot evoluat si de la nava spatiala a cainelui Laika, pana la sute de noi tehnologii a fost doar un pas. Acum, putem spune ca universul este mai aproape.<br />
Trecem de norii albi ca laptele, de cerul cristalin ca diamantele si peste atmosfera Terrei. Aici o lume noua si necunoscuta isi deschide portile.<br />
In acest necunoscut intunecat, se vad aliniate, rand pe rand, toate cele noua planete ale Sistemului Solar. Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto pot fi observate stralucind in puternica lumina a Soarelui.<br />
Pe langa frumusetea acestor planete, mici faclii argintate stralucesc intr-un dans celest incredibil de minunat. La acest dans celest se alatura si asteroizii care plutesc sacadat de la o planeta la alta. Stralucitoare si minunata, impreuna cu coada sa lunga, nelipsita cometa face miscari gratioase printre asteroizii uriasi.<br />
Intregul spectacol e in toi, insa nimic din toate acestea nu ar fi posibile daca Soarele nu ne-ar oferi putin din lumina sa.<br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Pandora, lumea albastra</div></span><br />
<br />
<br />
<br />
Catargul a cazut si s-a rupt in doua, spargand valurile puternice ce navalira drastic. Lipsa milei cu care nava ne-a fost aruncata, a dat de inteles ca vom fi morti.<br />
-Asta e sfarsitul, urla capitanul, inotand printre bucatile rupte de lemn. <br />
Acestea formau un ultim semn ca cineva fusese aici, iar mai tarziu ar fi reprezentat un incidiu pentru salvatorii ce ne vor gasi cadavrele plutitoare si umflate. Din pacate, lucrurile mergeau din ce in ce mai prost, iar furtuna nu dadea de inteles ca ar vrea sa se opreasca. Ploile de stele cazatoare, ce erau atat de aproape incat, daca ai fi ridicat mana sa le atingi, ti s-ar fi topit in palma, erau singurul motiv pentru care inca ne uitam cu totii uimiti spre cer.<br />
-Orlando, apuca si tu o bucata si ai grija sa nu te ineci, omule.<br />
Pe buze, omul brunet inflori un zambet abia perceptibil, apoi incepu sa inoate fara oprire pana la ultima placuta de lemn vizibila, inainte sa fie luata de nemilosul val. Hector inca tinea halba in mana, rugandu-se ca printr-o minune sa mai curga din ea ultima picatura de vin.<br />
Eram cu toii desparitit: pe unii apa ne luase spre est, la cincisprezece metri de locul exploziei, iar pe altii ii dusese si mai departe. <br />
Dupa lungi batai de cap cu fulgerele, picaturile mari de apa si mai ales cu valurile naravase ale marii, totul se domoli. Mi-am incrucisat bratele la piept si m-am pozitionat mult mai bine pe bucata umeda de lemn.<br />
Furtuna era o adevarata enigma, pentru ca in scurt timp, incepu iar ca o zeita a detronarii.<br />
Ingroziti de ceea ce avea sa urmeze, cu totii ne afundaram capetele rascolite de vant, in apa oceanului.<br />
Acolo era o alta lume, una extrem de ciudata, dar mult mai linistita ca precedenta. Practic stateam in picioare, dar teoretic era imposibil acest lucru. M-am uitat spre degetele de la talpi, miscandu-le. O iluzie ciudata ce ne umplea mintile cu minciuna nu era, de asta juram ca sunt sigur, dar ce sa fie? <br />
Un mister nedeslusit.<br />
In stanga se afla capitanul, pe care l-am prins imediat de mana.<br />
-Ce este asta?<br />
-Pandora, nu ai auzit? veni raspunsul sau, urmat de un zambet larg si parintesc.<br />
Barbatul in varsta de saizeci si opt de ani imi facu semn sa il urmez. Am inaintat, in urma mea fiind restul echipajului.<br />
-Cum e posibil? Acum cinci secunde eram in apa marii, acum suntem pe un pamant albastru si ciudat mirositor.<br />
-Pandora, repeta batranul cu o privire nebuna. Ea este reala. <br />
-Este acea Pandora de care ne tot vorbeati, domnule capitan? intreba Orlando calm, in soapta, asteptand cu totii un raspuns clar, dar acesta nu veni. Omul carunt inainta si se parea ca stia unde vrea sa ne duca. In orice caz, peisajul nu se schimbase nici dupa un ceas de mers. Aceleasi roci albastre si aruncate ca niste munti intr-o parte si-n alta, acelasi aer greu suportabil, aceleasi particule sclipitoare ca niste licurici ce pluteau in jurul nostru, pazindu-ne, aceleasi locuri pustii. Pentru un timp, cu totii uitasem de explozia navei noastre de pe mare.<br />
Intr-un mic portal, totul se derula in fata ochilor ca un film 3D. Apa, valurile, explozia si, pana si momentul cand ne-am scufundat.<br />
-Capitane… sopti Hector cu ochii rosi, ducand halba la gura si gustand din lichidul rosu-visiniu. Halba i se umpluse miraculous. Gusta cu pofta, stergandu-se cu bratul la gura.<br />
Intrebarile il invadara pe batran, dar el nu facea nimic decat sa priveasca spre portal. Cu gesture ale mainii, imaginile se miscau inapoi. Eu nu priveam nici stupefiat, dar nici relaxat. Invatasem in ultima calatorie pe mare ca totul e posibil, iar acum nimic nu ma mai mira, pe cand Orlando, Spencer si Barron aveau ochii impaienjeniti.<br />
Peste cateva minute, capitanul ramase stana de piatra. Privi, impreuna cu noi, spre portanul inconjurat de o aura albastru-marin, sclipitoare. O femeie bruneta, cu tenul alb, ochii mari si caprui, buzele carnoase si rosii, nasul micut si usor carn ii facura chipul sa zambeasca trist. Batranul varsa doua lacrimi, apoi intinse mana si sopti:<br />
-Julia…<br />
<br />
“Pandora e o planeta albastra si plina de minuni, se spune. Cum putem ajunge acolo? Pai nu se poate… Printr-o minune, apa marii te calauzeste catre acel <span style="font-style: italic;" class="mycode_i">spatiu</span> perfectionist. Acolo, totul devine realitate, acolo oamenii se schimba, acolo iti vei vedea trecutul intr-un portal magic, iti vei regasi iubirea, prietenii si familia, iti vei vedea anii tineretii si vei reusi sa retraiesti acele clipe.” ne-a spus, dar noi nu l-am crezut si am ras, pe cand Hector, de la atata vin, incepuse sa ii spuna ca e un bosorog amarat.<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;" class="mycode_align">
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Spaced</div>
<br />
There was something eerily beautiful about the giant blue globe filling his field of vision. Dimmed somewhat by the helmet’s polarizing filters, it was still bright and teeming with unseen activity, with the white swirls of clouds on their endless journey through the atmosphere, with large patches of green where the forests still bloomed, and the neverending expanses of blue ocean where all life came from; all as picture perfect as ever. Nothing could humble a man more than such a view, slowly growing to engulf his entire sight.<br />
With great effort, and the last of his suit’s propellant reserves, he turned his back to the globe as it rose to meet him. If his life were to end then, he preferred to be watching the stars that he tried so hard to reach, rather than his home that he would never embrace again.<br />
“They shine so brightly…” he thought.<br />
<br />
Life on the station never could be classified as uneventful or stagnant. Yet, nonetheless, he felt stuck in a rut. The space faring population increased tenfold in only the past couple of years and the once empty station was teeming with activity. From research to operations controls to medical procedures and even space tourism, there was more activity than ever before. They had even begun constructing new modules to accommodate the sheer number of people coming up after the energy breakthroughs that solved so many problems.<br />
“Fine economics was all they needed to want to reach the stars again.” Johan always said at the end of the shifts, as they met in the overcrowded lounge. Bryan agreed, of course, but he didn’t have to like it as well.<br />
With such an influx of scientists and technicians, his job there, once a great point of pride in his life, now felt menial and unimportant. Not that it could actually be called that – the security of more than a thousand souls was his to safeguard against any structural weaknesses in the outer hull – but it still rattled him that more important, more interesting things were going on all around him.<br />
And he was left out of them, as if cast out of the making of history itself.<br />
He watched his monitor as he slowly scanned the surface of the station, taking in the familiar readings, depression seeping deeper as he kept thinking of the bigger pictures that went on without him, when the light blinked red. It snapped him out of his funk. Finally, something to feel important for; a loose plating maybe, or a fissure or an air leak somewhere. He almost smiled as he checked his instruments, until he noticed that the irregularity was just another person in a space suit, on the surface.<br />
Whoever it was, it was holding one of the new cameras adapted for outer space work, large and bulky, so it could be operated by the suit’s thick fingered gloves.<br />
“Odd…” he thought as he checked the records and couldn’t find anybody scheduled for outer vehicular work that day except for himself. He maneuvered the small surveillance craft closer to the figure and donned his own suit’s helmet and tether before depressurizing the cabin and exiting. Whoever it was, it did not answer any radio calls.<br />
He walked slowly over the surface of the ship, his magboots holding him in place securely. The other person did not seem to notice him as he came close and placed a gloved hand on its shoulder. That did the trick however as the stranger visibly jumped, startled. That at least alleviated Bryan’s fear that it may be just another tourist that had wondered from some tour and hyperventilated himself into a in-suit faint. The visor was covered with the antiglare filter and he couldn’t see who was inside.<br />
“Are you ok in there?” he asked as he touched his helmet to the other’s. A few moments’ pause and the answer came, a woman’s voice.<br />
“You’re not supposed to be out here.” He continued, while checking if there were any problems with her suit. She had her radio turned off, but nothing else came on the readings.<br />
“You startled me…” came the answer “and I’m not doing anything wrong.”<br />
“Miss, you are not scheduled to be out here. It’s very dangerous for yourself to have gone out without any proper clearance.” Now he was certain it was just another adventurous tourist that had slipped out some unguarded bulkhead. The camera trained on Earth should have been his first clue.<br />
“But…it’s so beautiful. Don’t you agree?” She gestured in a slow arc towards the bright planet bellow. “Why must people abandon it for this black abyss?” She had a soft voice, almost pleading even through the helmets.<br />
“I don’t know about that miss, but please come with me.”<br />
She left herself be tethered to him and be guided to the vehicle. Bryan noticed she at least had the presence of mind to don a suit equipped with magboots. It didn’t look like the new, fancy ones that the tourists kept bringing up with them, but rather very much like a station one. He’d have to enquire about that.<br />
He signed out of the maintenance shift and called in Johan to replace him as he took care of his straggler. As the vehicle docked he found out her name was Naomi and she was on a paid station tour, financed by one of the media conglomerates that kept buying advertisement space there.<br />
“I hate it here.” she confessed, as they were helping one another out of the suits. “Man should stay where he’s been put, not wander these Godless places.” Bryan couldn’t remember the last time he’d met a religious person, much less around the station and was surprised that there were people that felt that way about space exploration, especially after all the good that had come from it.<br />
“Man’s curious by his born nature miss Naomi. And my superior will be curious as to why you were out there. I’ll need you to fill in these forms.” He slipped a couple of documents with a pen attached towards her.<br />
She read them for a moment and then handed them back. “Could we please not do this? I wasn’t hurting anyone.” She watched him with big, dark eyes, looking suddenly shy. “I merely wanted to see the Earth without being ever rushed by that horrible guide.”<br />
Bryan felt like insisting but he had had enough to think about for one day and didn’t much feel like writing reports for one romantic, religious nut. “Just don’t do it again please.” He made a mental note to check up on how she actually got hold of a station space suit…but that was quite simple for anyone with a bit of cash really.<br />
“Would you join me for lunch?” Her question was sudden and took him by surprise as they floated out of the maintenance offices. “I’d like to treat you for being such a gentleman about this. I really did not intend to cause anyone any trouble.”<br />
<br />
It turned out that Naomi would be on the station for a week more and they met again. By happenstance at first, then on lunch and a simile of dates; Bryan found himself endeared to the dark haired, dark eyes little Asian girl. She was perhaps too slim and had a figure too girlish for his tastes, but he nonetheless enjoyed her company, especially as she kept asking to be shown around. For someone that hated it up there as much as she did, she was awfully curious of everything going on.<br />
It made him feel important for the first time in months as he showed her research wings – “I can’t take you further than Access Level 2”, he confessed to her “which is much further than civilians usually can go. Further there are biological experiments of one nature or another.” – and even recreational areas for the staff and scientists. She was interested in his work and that broke up his routine. In spite of regulations, he even invited her with him on his outer space rounds. She may not have shown much interest in the mind numbing reading of sensor data, but she would spend her time reading in the cramped interior, the light of the world beneath spilling through the small ports.<br />
A week came and went and she didn’t yet leave, much to his relief. On the final day he got the news that she’d be staying a week longer, having informed her employers that she needed a bit more time to finish her assignment. They apparently were more than happy to oblige.<br />
That very same day they became lovers. “Zero G love making is like nothing you’ve ever felt before.” He told her as they half floated, half stumbled towards his small suite, kissing and undressing.<br />
And it wasn’t.<br />
As they floated, naked and embraced, she curled up in his arms and kissed his neck slowly. “I want to go out.” She whispered in his ear as she continued to caress his back, from the back of his neck, to his shoulders and his lower back, making him shiver slowly.<br />
“You want to go out NOW?”<br />
“Yeah. What other way to top off this beautiful day?” She untangled herself from his arms and pushed herself to the small window overlooking the stars and a bit of the Moon, obscured though by one of the large solar panels. “I want to sit with you and watch the Earth for a while. Please.”<br />
He watched her in the dim light, her face clad in the soft glow of the Moon, and could only concede to her request. They were dressed in mere moments and met outside the airlocks. She insisted they would not use the surveillance vehicle, it would be better for them to be alone. He noticed she had once again procured a station suit, though he didn’t much care to know where from, tired and eager to please her as he was.<br />
<br />
The tether kept them close to one another as they made their way across the handholds on the station, to the planetside. The Earth shone brightly, half clad in darkness with a myriad of lights scattered on its surface. Naomi reached him as he settled in the crook between two modules, offering him support to hold her, clumsily, in his arms. Time passed and the Earth spun on, careless of two observes in space.<br />
She turned slowly towards him and touched her helmet to his, her hand going up to his side. “They really should make a suit for two.” Bryan said as he tried to discern her features through the visor.<br />
A moment of silence passed.<br />
“No…they shouldn’t.” was her answer. His hearing filled with painful static as something burned the side of his helmet, destroying the radio antenna. He pushed her arm aside and saw the concealed laser cutter protruding from a pocket in the wrist. “No…” he thought as she severed his tether. “No…no…Naomi.” He tried pushing her away but she was stronger than he had believed. She grabbed his arm and pulled, kicking his leg from beneath him. For a moment he hoped the magnets would hold.<br />
But they didn’t and he found himself raised effortlessly by his arm and flung to the side into nothing.<br />
The side thrusters of the suit wouldn’t obey him in his panic and he only managed to give himself a rotation as the station went further and further away from him. With great effort he managed to steady himself and try to look back, to signal somehow. He saw the small figure of Naomi as she made her way across the surface, cutting in sections, following his own maintenance path.<br />
He thought himself an idiot and cursed at his own folly, tried to get back until the suit’s reserves were almost dry, but could manage nothing. And all the while, her words came back in his head, a litany of horror: “Man shouldn’t come up here. It’s not his place. Not his place. Not his place”<br />
<br />
He fell through nothing, watching in horror as what meant most to him, now more so than ever, was to be so endangered by his own folly and all he could do was scream inside his helmet until his voice grew hoarse and his visor fogged up.<br />
<br />
Behind him the Earth grew ever larger. </div>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Stilul de vot</div>
<br />
Lucrarile vor avea un sistem de vot prin poll si prin postari, cu prima valorand un singur punct, continuand cu voturile justificate care valoreaza trei puncte. Nu exista criterii de jurizare, dar in acelasi timp nu vreau sa vad posturi cu sute de emoticoane si exprimari seci pe frecventa 'este adorabila/misto/bengoasa/marfa si imi place mult, mult, mega mult, dar sunt prea entuziast/a ca sa spun si de ce'.<br />
<br />
Castigatorul va primi medalia corespunzatoare si optiunea de a alege tema urmatoare, iar cea mai buna critica de asemenea va primi medalia de 'best critique'.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Sa inceapa jocurile</div>
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Miez de noapte cu Stacy</div></span><br />
<br />
O explozie de galben lichid ilumina cerul. Sulfuri de elemente inca necunoscute ardeau si inghetau in acelasi timp, plutind prin vidul nemarginit. Era liniste, atat de liniste... Niciun sunet nu putea sparge tacerea acelui gol complet si niciun miros nu strabatea atmosefera incarcata de nori perfect rotunzi. Era ca si cum ar fi privit un film mut. Era un spectator pasiv, pentru ca nimic din resturile de materie exploziva, uneori chiar radioactiva, nu il puteau atinge. Pasi pe suprafata atat de sensibila a lunii si, pentru prima oara, isi dorea sa o poata simti frematand sub talpile lui dezgolite. Se intinse pe spate si isi puse mainile sub cap; contempla acel cer luminos, imbatat de culoriile atat de vii si surpinzator de variate. Isi ura originea umana; cine stie cate alte nunante ar fi putut descoperii daca nu ar fi fost limitat de privirea mediocra a ochiului uman... Ah, e plin de stele, sopti si lasa imaginatia sa-l duca departe, pe campia pe care o sarutase o singura data, cu mult prea mult timp inainte. Cerul i se desfasura atunci ca si acum, in imensa lui splendoare. Isi amintea cum sfredelea intunericul cu privirea atat de avida de cunoastere. Putea sa simta mirosul tainic al universului, al misterului. Mintea lui frageda nu putea concepe, la numai cinci ani de existenta, cat de insemnat va fi acest impuls de curiozitate care il rodea, acea dorinta nestavilita de cunoastere. Iarba avea mirosurile si simfoniile dulci ale caminului, erau parte importanta din ce numea acasa. Ultima noapte de siguranta se scurgea cu repeziciunea. Era ultima data cand privea luna pamanteana veghiind cu ochiul ei orb, fara pupila, ultima data cand adormea in imbratisarea inmiresmata a gradinii. Amintirile acelui acasa pierdut de mult era inca stocate in mintea lui, dar era pentru prima data cand le vedea cu sufletul, sau ce mai ramasese din el. Inelele satelitilor se impreunau pentru secunde interminabile, doar pentru a se despartii mai apoi ca si cand nu s-ar fi cunoscut niciodata. Exploziile de culoare si lumina se inteteau si pictau cerul cu maiestria unui artist din preistorie. Se ridica si se intreba cum era suprafata micutei luni. Tare, grunjoasa, placuta la atingere? Oare te scufundai in ea sau te sustinea indiferent de greutate? Traversa diametral asa zis-a campie si trecu printr-un gheizer portocaliu. Nu simtea nimic diferit. Isi privi mainile translucide. Imaginea lor palpaia de cate ori franjuri de gheata cosmica o penetrau. Trebuiau sa fie reci, dar poate erau inca putin calzi... Privi suprafata intunecata a Marelui Lac. Unde concentrice tremurau ritimic, sub influenta fortelor ce antrenau miezul mic, dar atat de puternic al lunii. Se apleca si privi in adanc, fara ca imaginea lui virtula sa provoace vreo reflectie. Degetele i se scufundau in strafundurile intunecate fara sa le tulbure. Nu putea simti umezeala pe care si-o dorea atat de mult. Mai privi inca o data cerul si plonja in imensitatea de la picioarele lui. Mici particule de plancton treceau pe langa el fara sa il simta. Ramurile impletite ale arbustilor ii sfredeleau trupul fara sa il deterioreze. Se opri din descindere si privi un ram imbobocit. Il atinse virtual si isi imagina senzatia. Toate acestea vor inceta curand sa mai existe... Cobori in adanc, in centrul vulcanilor si al focurilor vesnice, in inima reactiilor exoterme. Doi ochi mari priveau dincolo de el. Negri, adanci, fara sclipiri de inteligenta sau personalitate. Infrumusetau intr-o oarecare masura capul prelung si simplu al creaturii. Era ceva misterios si elegant in silueta ei difuza, in felul cum isi misca tentaculele subtiri si unduitoare. El plutea in apa aceea atat de diferit colorata de exploziile de la suprafata si o privea, concentrandu-si gandurile asupra ei. „Ma poti auzi?”. Probabil ca nu. Ea se apropia, fluturandu-si tentatculele rasucite intr-o coafura extravaganta, intotand cu aripile transparente de libelula. Se apropia de locul unde statea el si privea departe, prin imagine lui, ganditoare. Sau, cel putin, asa parea. Dezvlotarea ei intelectuala era incerta, dar ochii ei incercuiti de gene lungi si dese erau atat de frumosi, ca el nu putea sa nu si-o imagineze visatoare, indragostita chiar. Ii atinse pielea neteda si verzuie si privi in abisul ochilor ei. Gura cu buzele subtiri, aproape inexistente se arcuise intr-un suras discret, dar privirea ei goala il ducea cu gandul la nebunele fara speranta din filmele atat de triste pe care obisnuia sa le urmareasca cu foarte mult timp in urma. Ciudat... Toate acele amintiri legate de prima lui viata ii reveneau constant, acum ca se afla intr-o lume atat de mult asemanatoare cu raposata Terra. Creatura se indeparta si el ii urmari deplasarea mladioasa ce parea un dans familiar si atat de obisnuit. Nu era deloc umana, nu avea cum sa fie, dar ceva din prezenta ei ii aducea aminte de toate femeile pe care le iubise vreodata. Fragile, gingase, unice... Admise in cele din urma ca era frumosa. Nu atat prin infatisare, cat prin sentimentele pe care i le trezea. Simtea frumusetea ei, fara sa poata aduce dovezi concrete. Poate ca il vazuse in momentul acela in care ii zambise discret, poata ca putea auzi gandurile lui... Ce lume colorata si placuta... Era o supa de specii, animata de explozii de caldura sau gheata, era un freamat continuu de viata si intelegere reciproca. Parea o minune ca o lume atat de slab dezvoltata era atat de pasnica. Si toate aveau sa isi gaseasca sfarsitul in cateva momente. <br />
<br />
Reveni la suprafata, evident tulburat. „Toate trebuie sa moara. Am nevoie de locul ala pentru un proiect mai mare decat iti poti imagina tu”. Atat i se spusese. Ei erau acolo, urmarindu-i fiecare miscare, asteptand ca el sa ridice mana si sa ii lase sa ucida o lume noua si surpinzatoare. Erau vremuri cand viata extraterestra era nepretuita... Acum nu mai valora nimic. Primise, ca restul oamenilor, o mica luna necunoscuta in grija. O supraveghea, o proteja, o incuraja sa creasca in ceva frumos, poate intr-o noua Terra. Nu o vizitase niciodata. Nu prezentazu interes pentru nimeni acesti stropi de viata aruncati aleatoriu in univers. Pe locul ei se va construi ceva, nici nu ii mai pasa acum de asta. Ingenunche pe solul de o consistenta necunoscuta; desi stia totul despre pamantul pe care calca, nu o simtise niciodata cu adevarat. Reminisciente din sufletul lui candva uman ieseau la suprafata. Suflet... De cand nu se mai gandise la semnificatia acelui cuvant, de cand nu ii mai pasase de partea nevazuta a fiintei lui... Viata atator suflete urma sa fie curmata in cateva minute, secunde chiar. Oameni. Era doar denumirea unei specii, pentru ca incetasera de mult sa mai fie umani. Recunoscuse in fiinta mladioasa din adancuri inocenta pe care o credea de mult pierduta. Privirea ii aluneca printre stele. Franturi de gheata cosmica dansau in jurul lui. Undeva in departare o stea se stingea. Norii rotunzi ai lunii acoperira cerul o secunda, apoi zburara mai departe, manati de propria inertie. „Poti s-o iei pe cea din galaxia asta. Nu prea se inghesuie lumea sa o ia, dar poate reusesti sa faci ceva bun din ea. ”. Pe atunci, pe vremea cand ii placea sa se ataseze de posesiunile lui, o botezase. Coliziunea dopului de sampanie cu tavanul ii rasuna in memorie. Numele ei, imaginea acelor litere la care nu se mai gandise de sute de ani, ii umplea acum mintea. Stacy, primul nume care ii venise in minte. <br />
<br />
Ridica mana cu degetele tremurande. Curand, holograma lui se va topi si se va trezi din nou in scaunul lui confortabil, cu mana dreapta inclestata in ecranul tactil care il proiecta pe suprafata micii sale luni. Simti o lacrima udandu-i obrazul si emotia care crestea in el ii provoca panica. Se trezi cu privirea prionita spre ecranul computer-ului. Manunchiuri de cenusa rosiatica dansau in imensitatea vidului cosmic, catre nemarginire. <br />
<br />
<span style="font-style: italic;" class="mycode_i"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Somn usor, Stacy.</div></span><br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="font-weight: bold;" class="mycode_b">Lucrarea 2</span></div>
<br />
<br />
Oare chiar merita? Merita sa te sacrifici atat doar ca sa vezi acel loc numit spatiu? Fiecare om are visul sau si va face orice sa se indeplineasca dar uneori ma intreb … merita? Spatiul, nimic mai mult decat o adunatura de stele, planete, meteoriti si alte detalii nesemnificative. Nu sunt un as in astronomie si nici nu pricep toate luicrurile astea dar gandinduma profun, inteleg cat de egoista sunt. El mi-a indeplinit toate dorintele si s-a asigurat ca am mereu tot ce imi trebuie iar eu, sa il tradez in asa hal? Nu e greu, va trebuii doar sa ma prefac ca zambesc si sa il incurajez in tot ceea ce face. Asta e, va merge se viziteze spatiul si eu voi fi aici pentru el. Toata viata s-a luptat pentru asta si acum ca are posibilitatea de a o face, cine sunt eu sa il impiedic? Asa e, cine sunt eu? Eu sunt fica lui, copilul caruia i-a dat viata. Am oftat in sinea mea si mi-am ridicat brusc din pat. Mi-am vazut reflectia in oglinda. Ce vedeam? O persoana egoista careia nu ii pasa de nimic altceva decat de propria ei persoana, pe scurt, o fiita dezgustatoare. Gandurile mele au fost intrerupte brusc de un ciocanit brutal in usa. Cine ar fi putut fi? Multe nume imi trecusera ca un fulger prin minte in acel moment dar am realizat ca nimeni altcineva nu ar putea bate la usa atat de tare si de nervos decat ea. Persoana cea mai antipatica mie. Nu am raspuns, nu aveam nici un chef. Cautam tot felul de scuze, stiind ca as putea fugii de fiecare data, dar nu as fi rezolvat nimic. Am deschis fereastra, insfacand repede o haina lunga cu guga, afara fiind totusi foarte cald, apoi am pasit in curte de unde am ajuns repede la poarta si am iesit din domeniul resedintei. Nu avea decat sa ciocaneasca cat voia. O facea in zadar. Nu mai eram acolo.<br />
<br />
Stiam unde merg dar nu stiam ce voi face acolo, sau mai bine spus, ce voi spune. Ideea era sa ii dovedesc tatei ca sunt o fica responsabila si imi pasa de el si de deciizile lui. Cum voi face asta? Nu am nici cea mai vaga idee. Incercarea moarte n-are. Mi-am luat haina pe mine si mi-am pus gluga pe cap sperand ca nimeni nu ma va recunoaste si as putea ajunge fara nici o problema acolo. Acolo unde? Stiam eu, dar imi era frica. Sa sarim peste partea in care am luat autobuzul si toata lumea s-a uitat ciudat la mine. Sa ajungem direct la cum am ajuns la biroul tatei. A fost mai usor sa intru decat credeam. Paznicii erau aproape topiti de soarele izbitor care batea peste tot, fiind practic al naibii de greu sa gasesti un loc umbrit. Vazandu-ma deja in fata biroului un sentiment de neliniste isi facu aparitia si stomacul meu o luase razna. Am batut la usa incet sperand ca nu m-a auzit dar usa s-a deschis o secunda mai apoi. Nu era tata, ci secretara sa pe care am intrebat-o scurt unde se afla acesta.<br />
- Tatal tau a ajuns la spital in dimineata asta, s-a produs un accident cu masina si a intrat in coma. Am trimis un mesaj acasa la tine dar se pare ca nu l-ai primit. Din pacate acum nu va mai avea nici o sansa sa ajunga in spatiu. Pacat…<br />
Da. Exact. Exact cum am planuit. De data asta am castigat. <br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Un spectacol de lumini</div></span></span><br />
<br />
Dincolo de orizonturile noastre, cele mai indepartate, dincolo de vise si speculatii, in necunoscutul spatiu, multe lucruri se ascund.<br />
De-a lungul anilor, tehnologia a tot evoluat si de la nava spatiala a cainelui Laika, pana la sute de noi tehnologii a fost doar un pas. Acum, putem spune ca universul este mai aproape.<br />
Trecem de norii albi ca laptele, de cerul cristalin ca diamantele si peste atmosfera Terrei. Aici o lume noua si necunoscuta isi deschide portile.<br />
In acest necunoscut intunecat, se vad aliniate, rand pe rand, toate cele noua planete ale Sistemului Solar. Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto pot fi observate stralucind in puternica lumina a Soarelui.<br />
Pe langa frumusetea acestor planete, mici faclii argintate stralucesc intr-un dans celest incredibil de minunat. La acest dans celest se alatura si asteroizii care plutesc sacadat de la o planeta la alta. Stralucitoare si minunata, impreuna cu coada sa lunga, nelipsita cometa face miscari gratioase printre asteroizii uriasi.<br />
Intregul spectacol e in toi, insa nimic din toate acestea nu ar fi posibile daca Soarele nu ne-ar oferi putin din lumina sa.<br />
<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Pandora, lumea albastra</div></span><br />
<br />
<br />
<br />
Catargul a cazut si s-a rupt in doua, spargand valurile puternice ce navalira drastic. Lipsa milei cu care nava ne-a fost aruncata, a dat de inteles ca vom fi morti.<br />
-Asta e sfarsitul, urla capitanul, inotand printre bucatile rupte de lemn. <br />
Acestea formau un ultim semn ca cineva fusese aici, iar mai tarziu ar fi reprezentat un incidiu pentru salvatorii ce ne vor gasi cadavrele plutitoare si umflate. Din pacate, lucrurile mergeau din ce in ce mai prost, iar furtuna nu dadea de inteles ca ar vrea sa se opreasca. Ploile de stele cazatoare, ce erau atat de aproape incat, daca ai fi ridicat mana sa le atingi, ti s-ar fi topit in palma, erau singurul motiv pentru care inca ne uitam cu totii uimiti spre cer.<br />
-Orlando, apuca si tu o bucata si ai grija sa nu te ineci, omule.<br />
Pe buze, omul brunet inflori un zambet abia perceptibil, apoi incepu sa inoate fara oprire pana la ultima placuta de lemn vizibila, inainte sa fie luata de nemilosul val. Hector inca tinea halba in mana, rugandu-se ca printr-o minune sa mai curga din ea ultima picatura de vin.<br />
Eram cu toii desparitit: pe unii apa ne luase spre est, la cincisprezece metri de locul exploziei, iar pe altii ii dusese si mai departe. <br />
Dupa lungi batai de cap cu fulgerele, picaturile mari de apa si mai ales cu valurile naravase ale marii, totul se domoli. Mi-am incrucisat bratele la piept si m-am pozitionat mult mai bine pe bucata umeda de lemn.<br />
Furtuna era o adevarata enigma, pentru ca in scurt timp, incepu iar ca o zeita a detronarii.<br />
Ingroziti de ceea ce avea sa urmeze, cu totii ne afundaram capetele rascolite de vant, in apa oceanului.<br />
Acolo era o alta lume, una extrem de ciudata, dar mult mai linistita ca precedenta. Practic stateam in picioare, dar teoretic era imposibil acest lucru. M-am uitat spre degetele de la talpi, miscandu-le. O iluzie ciudata ce ne umplea mintile cu minciuna nu era, de asta juram ca sunt sigur, dar ce sa fie? <br />
Un mister nedeslusit.<br />
In stanga se afla capitanul, pe care l-am prins imediat de mana.<br />
-Ce este asta?<br />
-Pandora, nu ai auzit? veni raspunsul sau, urmat de un zambet larg si parintesc.<br />
Barbatul in varsta de saizeci si opt de ani imi facu semn sa il urmez. Am inaintat, in urma mea fiind restul echipajului.<br />
-Cum e posibil? Acum cinci secunde eram in apa marii, acum suntem pe un pamant albastru si ciudat mirositor.<br />
-Pandora, repeta batranul cu o privire nebuna. Ea este reala. <br />
-Este acea Pandora de care ne tot vorbeati, domnule capitan? intreba Orlando calm, in soapta, asteptand cu totii un raspuns clar, dar acesta nu veni. Omul carunt inainta si se parea ca stia unde vrea sa ne duca. In orice caz, peisajul nu se schimbase nici dupa un ceas de mers. Aceleasi roci albastre si aruncate ca niste munti intr-o parte si-n alta, acelasi aer greu suportabil, aceleasi particule sclipitoare ca niste licurici ce pluteau in jurul nostru, pazindu-ne, aceleasi locuri pustii. Pentru un timp, cu totii uitasem de explozia navei noastre de pe mare.<br />
Intr-un mic portal, totul se derula in fata ochilor ca un film 3D. Apa, valurile, explozia si, pana si momentul cand ne-am scufundat.<br />
-Capitane… sopti Hector cu ochii rosi, ducand halba la gura si gustand din lichidul rosu-visiniu. Halba i se umpluse miraculous. Gusta cu pofta, stergandu-se cu bratul la gura.<br />
Intrebarile il invadara pe batran, dar el nu facea nimic decat sa priveasca spre portal. Cu gesture ale mainii, imaginile se miscau inapoi. Eu nu priveam nici stupefiat, dar nici relaxat. Invatasem in ultima calatorie pe mare ca totul e posibil, iar acum nimic nu ma mai mira, pe cand Orlando, Spencer si Barron aveau ochii impaienjeniti.<br />
Peste cateva minute, capitanul ramase stana de piatra. Privi, impreuna cu noi, spre portanul inconjurat de o aura albastru-marin, sclipitoare. O femeie bruneta, cu tenul alb, ochii mari si caprui, buzele carnoase si rosii, nasul micut si usor carn ii facura chipul sa zambeasca trist. Batranul varsa doua lacrimi, apoi intinse mana si sopti:<br />
-Julia…<br />
<br />
“Pandora e o planeta albastra si plina de minuni, se spune. Cum putem ajunge acolo? Pai nu se poate… Printr-o minune, apa marii te calauzeste catre acel <span style="font-style: italic;" class="mycode_i">spatiu</span> perfectionist. Acolo, totul devine realitate, acolo oamenii se schimba, acolo iti vei vedea trecutul intr-un portal magic, iti vei regasi iubirea, prietenii si familia, iti vei vedea anii tineretii si vei reusi sa retraiesti acele clipe.” ne-a spus, dar noi nu l-am crezut si am ras, pe cand Hector, de la atata vin, incepuse sa ii spuna ca e un bosorog amarat.<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;" class="mycode_align">
<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Spaced</div>
<br />
There was something eerily beautiful about the giant blue globe filling his field of vision. Dimmed somewhat by the helmet’s polarizing filters, it was still bright and teeming with unseen activity, with the white swirls of clouds on their endless journey through the atmosphere, with large patches of green where the forests still bloomed, and the neverending expanses of blue ocean where all life came from; all as picture perfect as ever. Nothing could humble a man more than such a view, slowly growing to engulf his entire sight.<br />
With great effort, and the last of his suit’s propellant reserves, he turned his back to the globe as it rose to meet him. If his life were to end then, he preferred to be watching the stars that he tried so hard to reach, rather than his home that he would never embrace again.<br />
“They shine so brightly…” he thought.<br />
<br />
Life on the station never could be classified as uneventful or stagnant. Yet, nonetheless, he felt stuck in a rut. The space faring population increased tenfold in only the past couple of years and the once empty station was teeming with activity. From research to operations controls to medical procedures and even space tourism, there was more activity than ever before. They had even begun constructing new modules to accommodate the sheer number of people coming up after the energy breakthroughs that solved so many problems.<br />
“Fine economics was all they needed to want to reach the stars again.” Johan always said at the end of the shifts, as they met in the overcrowded lounge. Bryan agreed, of course, but he didn’t have to like it as well.<br />
With such an influx of scientists and technicians, his job there, once a great point of pride in his life, now felt menial and unimportant. Not that it could actually be called that – the security of more than a thousand souls was his to safeguard against any structural weaknesses in the outer hull – but it still rattled him that more important, more interesting things were going on all around him.<br />
And he was left out of them, as if cast out of the making of history itself.<br />
He watched his monitor as he slowly scanned the surface of the station, taking in the familiar readings, depression seeping deeper as he kept thinking of the bigger pictures that went on without him, when the light blinked red. It snapped him out of his funk. Finally, something to feel important for; a loose plating maybe, or a fissure or an air leak somewhere. He almost smiled as he checked his instruments, until he noticed that the irregularity was just another person in a space suit, on the surface.<br />
Whoever it was, it was holding one of the new cameras adapted for outer space work, large and bulky, so it could be operated by the suit’s thick fingered gloves.<br />
“Odd…” he thought as he checked the records and couldn’t find anybody scheduled for outer vehicular work that day except for himself. He maneuvered the small surveillance craft closer to the figure and donned his own suit’s helmet and tether before depressurizing the cabin and exiting. Whoever it was, it did not answer any radio calls.<br />
He walked slowly over the surface of the ship, his magboots holding him in place securely. The other person did not seem to notice him as he came close and placed a gloved hand on its shoulder. That did the trick however as the stranger visibly jumped, startled. That at least alleviated Bryan’s fear that it may be just another tourist that had wondered from some tour and hyperventilated himself into a in-suit faint. The visor was covered with the antiglare filter and he couldn’t see who was inside.<br />
“Are you ok in there?” he asked as he touched his helmet to the other’s. A few moments’ pause and the answer came, a woman’s voice.<br />
“You’re not supposed to be out here.” He continued, while checking if there were any problems with her suit. She had her radio turned off, but nothing else came on the readings.<br />
“You startled me…” came the answer “and I’m not doing anything wrong.”<br />
“Miss, you are not scheduled to be out here. It’s very dangerous for yourself to have gone out without any proper clearance.” Now he was certain it was just another adventurous tourist that had slipped out some unguarded bulkhead. The camera trained on Earth should have been his first clue.<br />
“But…it’s so beautiful. Don’t you agree?” She gestured in a slow arc towards the bright planet bellow. “Why must people abandon it for this black abyss?” She had a soft voice, almost pleading even through the helmets.<br />
“I don’t know about that miss, but please come with me.”<br />
She left herself be tethered to him and be guided to the vehicle. Bryan noticed she at least had the presence of mind to don a suit equipped with magboots. It didn’t look like the new, fancy ones that the tourists kept bringing up with them, but rather very much like a station one. He’d have to enquire about that.<br />
He signed out of the maintenance shift and called in Johan to replace him as he took care of his straggler. As the vehicle docked he found out her name was Naomi and she was on a paid station tour, financed by one of the media conglomerates that kept buying advertisement space there.<br />
“I hate it here.” she confessed, as they were helping one another out of the suits. “Man should stay where he’s been put, not wander these Godless places.” Bryan couldn’t remember the last time he’d met a religious person, much less around the station and was surprised that there were people that felt that way about space exploration, especially after all the good that had come from it.<br />
“Man’s curious by his born nature miss Naomi. And my superior will be curious as to why you were out there. I’ll need you to fill in these forms.” He slipped a couple of documents with a pen attached towards her.<br />
She read them for a moment and then handed them back. “Could we please not do this? I wasn’t hurting anyone.” She watched him with big, dark eyes, looking suddenly shy. “I merely wanted to see the Earth without being ever rushed by that horrible guide.”<br />
Bryan felt like insisting but he had had enough to think about for one day and didn’t much feel like writing reports for one romantic, religious nut. “Just don’t do it again please.” He made a mental note to check up on how she actually got hold of a station space suit…but that was quite simple for anyone with a bit of cash really.<br />
“Would you join me for lunch?” Her question was sudden and took him by surprise as they floated out of the maintenance offices. “I’d like to treat you for being such a gentleman about this. I really did not intend to cause anyone any trouble.”<br />
<br />
It turned out that Naomi would be on the station for a week more and they met again. By happenstance at first, then on lunch and a simile of dates; Bryan found himself endeared to the dark haired, dark eyes little Asian girl. She was perhaps too slim and had a figure too girlish for his tastes, but he nonetheless enjoyed her company, especially as she kept asking to be shown around. For someone that hated it up there as much as she did, she was awfully curious of everything going on.<br />
It made him feel important for the first time in months as he showed her research wings – “I can’t take you further than Access Level 2”, he confessed to her “which is much further than civilians usually can go. Further there are biological experiments of one nature or another.” – and even recreational areas for the staff and scientists. She was interested in his work and that broke up his routine. In spite of regulations, he even invited her with him on his outer space rounds. She may not have shown much interest in the mind numbing reading of sensor data, but she would spend her time reading in the cramped interior, the light of the world beneath spilling through the small ports.<br />
A week came and went and she didn’t yet leave, much to his relief. On the final day he got the news that she’d be staying a week longer, having informed her employers that she needed a bit more time to finish her assignment. They apparently were more than happy to oblige.<br />
That very same day they became lovers. “Zero G love making is like nothing you’ve ever felt before.” He told her as they half floated, half stumbled towards his small suite, kissing and undressing.<br />
And it wasn’t.<br />
As they floated, naked and embraced, she curled up in his arms and kissed his neck slowly. “I want to go out.” She whispered in his ear as she continued to caress his back, from the back of his neck, to his shoulders and his lower back, making him shiver slowly.<br />
“You want to go out NOW?”<br />
“Yeah. What other way to top off this beautiful day?” She untangled herself from his arms and pushed herself to the small window overlooking the stars and a bit of the Moon, obscured though by one of the large solar panels. “I want to sit with you and watch the Earth for a while. Please.”<br />
He watched her in the dim light, her face clad in the soft glow of the Moon, and could only concede to her request. They were dressed in mere moments and met outside the airlocks. She insisted they would not use the surveillance vehicle, it would be better for them to be alone. He noticed she had once again procured a station suit, though he didn’t much care to know where from, tired and eager to please her as he was.<br />
<br />
The tether kept them close to one another as they made their way across the handholds on the station, to the planetside. The Earth shone brightly, half clad in darkness with a myriad of lights scattered on its surface. Naomi reached him as he settled in the crook between two modules, offering him support to hold her, clumsily, in his arms. Time passed and the Earth spun on, careless of two observes in space.<br />
She turned slowly towards him and touched her helmet to his, her hand going up to his side. “They really should make a suit for two.” Bryan said as he tried to discern her features through the visor.<br />
A moment of silence passed.<br />
“No…they shouldn’t.” was her answer. His hearing filled with painful static as something burned the side of his helmet, destroying the radio antenna. He pushed her arm aside and saw the concealed laser cutter protruding from a pocket in the wrist. “No…” he thought as she severed his tether. “No…no…Naomi.” He tried pushing her away but she was stronger than he had believed. She grabbed his arm and pulled, kicking his leg from beneath him. For a moment he hoped the magnets would hold.<br />
But they didn’t and he found himself raised effortlessly by his arm and flung to the side into nothing.<br />
The side thrusters of the suit wouldn’t obey him in his panic and he only managed to give himself a rotation as the station went further and further away from him. With great effort he managed to steady himself and try to look back, to signal somehow. He saw the small figure of Naomi as she made her way across the surface, cutting in sections, following his own maintenance path.<br />
He thought himself an idiot and cursed at his own folly, tried to get back until the suit’s reserves were almost dry, but could manage nothing. And all the while, her words came back in his head, a litany of horror: “Man shouldn’t come up here. It’s not his place. Not his place. Not his place”<br />
<br />
He fell through nothing, watching in horror as what meant most to him, now more so than ever, was to be so endangered by his own folly and all he could do was scream inside his helmet until his voice grew hoarse and his visor fogged up.<br />
<br />
Behind him the Earth grew ever larger. </div>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Iunie]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie</link>
			<pubDate>Mon, 28 May 2012 19:48:51 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=15789">Lia</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Iunie</guid>
			<description><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Spatiu/ Space<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 28 Mai.<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 12 Iunie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 13 Iunie - 26 Iunie.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b">Prelungire pana pe 15 Iunie.</span><br />
]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<div style="text-align: center;" class="mycode_align">Tema lunii Iunie: Spatiu/ Space<span style="color: #C71585;" class="mycode_color"></span></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u">Reguli</span></span></div>
<br />
1. Toate lucrarile trebuie sa se incadreze in tema data intr-un fel sau altul, asta depinde de scriitor, dar totusi de preferinta sa existe o legatura palpabila.<br />
<br />
2. Lucrarile pot fi scrise atat in romana cat si engleza, de preferat inainte de a trimite lucrarile verificati ca nu aveti greseli gramaticale, de punctuatie si ca textul este lizibil.<br />
<br />
3. Lucrarile vor fi cuprinse ca lungime intre 20 randuri/ 1000 de cuvinte si 40 randuri/ 2000 de cuvinte aproximativ, nu va va descalifica nimeni daca depasiti putin limitele in plus sau minus.<br />
<br />
4. Nu folositit limbaj obscen sau scene de natura indecenta in lucrarile voastre, incercam sa mentinem concursul la un nivel recreativ.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Sistemul de vot</span></div>
<br />
1. Fiecare membru care voteaza va alege o singura lucrare printr-un post in care isi justifica alegerea. Cei care vor comenta toate lucrarile au sansa sa primeasca o medalie demna de cel mai bun comentator la concursurile lunare.<br />
<br />
2. Va exista de asemenea un poll unde puteti sa alegeti tot o singura lucrare, mai ales daca sunteti indecisi in a alege intre lucrari prin post.<br />
<br />
3. Votul prin post va conta 3 puncte, cel prin poll 1.<br />
<br />
<div style="text-align: center;" class="mycode_align"><span style="color: #C71585;" class="mycode_color">Perioada desfasurarii concursului</span></div>
<br />
1. Inscrierile incep astazi chiar din secunda in care termin de postat si anume: 28 Mai.<br />
<br />
2. Aveti timp doua saptamani, adica pana pe 12 Iunie sa imi trimiteti lucrarile prin PM.<br />
<br />
3. Perioada de vot va fi 13 Iunie - 26 Iunie.<br />
<br />
4. Castigatorul va avea dreptul de a alege urmatoarea tema si va primi medalia de merit.<br />
<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;" class="mycode_b">Prelungire pana pe 15 Iunie.</span><br />
]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Mai - Înscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai-%C3%8Enscrieri</link>
			<pubDate>Sun, 22 Apr 2012 10:58:55 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=2461">Nya.</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Mai-%C3%8Enscrieri</guid>
			<description><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Înscrieri pentru FOTM mai</div></span></span><br />
<br />
<br />
Tema : Regalitate.<br />
Perioada de înscriere : De astazi, 22 aprilie, pana duminică, 20 mai.<br />
Cei care vor să se înscrie sunt rugati să posteze în topicul ăsta ca să se ştie numarul de participanti, iar apoi să îmi trimită mie un PM cu lucrarea.<br />
Lucrarile trebuie să aibă minim 1000 de cuvinte şi maxim 2000 de cuvinte.<br />
Oricine poate participa şi aveti libertate totală, atâta vreme cât nu plagiati alt fic.<br />
Mentiune specială : Nu aveti timpul / cheful necesar pentru a scrie o lucrare, vă rog să nu vă înscrieti.<br />
<br />
Mult succes tuturor !</span>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><span style="font-weight: bold;" class="mycode_b"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">Înscrieri pentru FOTM mai</div></span></span><br />
<br />
<br />
Tema : Regalitate.<br />
Perioada de înscriere : De astazi, 22 aprilie, pana duminică, 20 mai.<br />
Cei care vor să se înscrie sunt rugati să posteze în topicul ăsta ca să se ştie numarul de participanti, iar apoi să îmi trimită mie un PM cu lucrarea.<br />
Lucrarile trebuie să aibă minim 1000 de cuvinte şi maxim 2000 de cuvinte.<br />
Oricine poate participa şi aveti libertate totală, atâta vreme cât nu plagiati alt fic.<br />
Mentiune specială : Nu aveti timpul / cheful necesar pentru a scrie o lucrare, vă rog să nu vă înscrieti.<br />
<br />
Mult succes tuturor !</span>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Aprilie - Inscrieri]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Aprilie-Inscrieri--29514</link>
			<pubDate>Wed, 14 Mar 2012 19:20:28 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=2461">Nya.</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Aprilie-Inscrieri--29514</guid>
			<description><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">ÃŽnscrieri pentru FOTM martie</div></span><br />
 <br />
Tema : Oglinda. <br />
Perioada de Ã®nscriere : de astÄƒzi, 14 martie, pÃ¢nÄƒ duminicÄƒ, 25 martie. <br />
Cei care vor sÄƒ se Ã®nscrie sunt rugaÈ›i sÄƒ posteze Ã®n topicul Äƒsta ca sÄƒ se È™tie numÄƒrul de participanÈ›i, iar apoi sÄƒ Ã®mi trimitÄƒ mie un PM cu lucrarea. <br />
LucrÄƒrile trebuie sa aibÄƒ minim 800 de cuvinte È™i maxim 1.500. <br />
Oricine poate participa È™i aveÈ›i libertate totalÄƒ, atÃ¢ta vreme cÃ¢t nu plagiaÈ›i altÄƒ lucrare.<br />
<br />
<br />
Mult succes tuturor !</span>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font"><span style="text-decoration: underline;" class="mycode_u"><div style="text-align: center;" class="mycode_align">ÃŽnscrieri pentru FOTM martie</div></span><br />
 <br />
Tema : Oglinda. <br />
Perioada de Ã®nscriere : de astÄƒzi, 14 martie, pÃ¢nÄƒ duminicÄƒ, 25 martie. <br />
Cei care vor sÄƒ se Ã®nscrie sunt rugaÈ›i sÄƒ posteze Ã®n topicul Äƒsta ca sÄƒ se È™tie numÄƒrul de participanÈ›i, iar apoi sÄƒ Ã®mi trimitÄƒ mie un PM cu lucrarea. <br />
LucrÄƒrile trebuie sa aibÄƒ minim 800 de cuvinte È™i maxim 1.500. <br />
Oricine poate participa È™i aveÈ›i libertate totalÄƒ, atÃ¢ta vreme cÃ¢t nu plagiaÈ›i altÄƒ lucrare.<br />
<br />
<br />
Mult succes tuturor !</span>]]></content:encoded>
		</item>
		<item>
			<title><![CDATA[FOTM - Februarie - Rezultate]]></title>
			<link>https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Februarie-Rezultate</link>
			<pubDate>Sat, 10 Mar 2012 18:07:30 +0000</pubDate>
			<dc:creator><![CDATA[<a href="https://www.animezup.com/forum/member.php?action=profile&uid=2461">Nya.</a>]]></dc:creator>
			<guid isPermaLink="false">https://www.animezup.com/forum/Thread-FOTM-Februarie-Rezultate</guid>
			<description><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font">Locul 1 : The true tale of Snow White ; DiZ - 9 puncte<br />
Locul 2 : The fire of youth ; CyBeR - 4 puncte<br />
Locul 3 : AlbÄƒ ca ZÄƒpada - o ispitÄƒ ; FallenAngel - 1 punct <br />
Locul 4 : Alb ; Savaris - 0 puncte<br />
<br />
Best comment : Lia.</span>]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<span style="font-family: Trebuchet MS;" class="mycode_font">Locul 1 : The true tale of Snow White ; DiZ - 9 puncte<br />
Locul 2 : The fire of youth ; CyBeR - 4 puncte<br />
Locul 3 : AlbÄƒ ca ZÄƒpada - o ispitÄƒ ; FallenAngel - 1 punct <br />
Locul 4 : Alb ; Savaris - 0 puncte<br />
<br />
Best comment : Lia.</span>]]></content:encoded>
		</item>
	</channel>
</rss>