Animezup - forum manga si anime - Proza

Fata din gara bantuita ( de groaza)

Thu, 01 Oct 2020 16:04:57 +0000

Ficul este oriiginal postat si disparut de pe un alt site dar l-am salvat. L-am scris in 2013 asa ca nu este nou. Este putin pe supranatural pana imi intru in mana cu scrisul.

Fata din gara bantuita

O tanara pana in 18 ani calatorea cu trenul. La un moment dat , trenul stationeaza la o gara aproape abandonata si foarte veche asezata langa o padure batrana si uitata de lume. Fata desfacu usa sa admire peisajul. Intre timp trenul se pregatea de plecare, cand... cineva a impins-o pe fata din tren. Aceasta a cazut si s-a lovit la cap. Lovitura i-a fost mortala, corpul ei rostogolindu-se pe o panta si fiind inghitit de verdeata padurii si ascuns intr-o negura bizara.
Prezent.
Azi multi continua sa mearga la aceeasi destinatie cu trenul. Trenurile si astazi stationeaza langa gara bantuita. Se spune ca fata apare mereu pe peron, desculta, cu parul ciufulit, mainile inerte si fata plina de sange fixandu-i cu privirea pe calatori. Intr-o zi de vara mergeam si eu cu trenul de la facultate. Avusesem examen si ma intorceam acasa. Auzisem despre aceasta statie cum dispar calatorii in mod bizar sau fata apare la miezul noptii. Intamplarea a facut ca trenul meu sa treaca prin gara bantuita. Parea in acel moment ca padurea ma avertizeaza, batea un vant groaznic si racoros. Soarele se sfia sa se mai arate. Cand trenul a ajuns in dreptul garii, a sunat apoi si-a continuat drumul. In momentul in care trenul a inceput sa se deplaseze a aparut pe peron o silueta a unei fete. Ma indepartam si totusi am intors capul sa vad, fata se uita cu fata ei insangerata si face cu mana. Eu ma intorc speriata, inchid ochii cateva secunde si imi spun ca nu-i nimic. Dupa aceea vremea parea ca se insenineaza din nou. M-am uitat la o colega pe care o remarcasem abia atunci si am stat putin de vorba. Insa cand mi-am intors privirea sprea geamul de langa scaunul meu, am vazut o pata imensa de sange sub forma unei maini. Am tipat usor si am plecat in alt vagon rugand-o pe colega sa vina cu mine. Insa cand a vrut si ea sa vada grozavia, urma nu mai era.....

Dawn of the heroes

Sat, 09 May 2020 02:41:03 +0000

Hey, guys, as you are already aware the forum is back so let's start posting our creations once more. This time I've tried this project of writing some novels in English in order to improve myself. Enjoy:

Chapter 0

The banging of the door scared the family trapped in the room. There was no escape. Everyone knew they will become just like the ones who wished to enter.
The door began to crack more and more allowing everyone to see how a giant guy was hitting thewooden door with a big golden hammer. 'You must hide' said the dark haired teenager to his family members and pushed them all in the closet right before the door crashed completely allowing the giant guy to come in and to stand before the boy.
The giant was like 2 metres height and more like 30 times more muscular than a regular human. His hammer had almost the same height as the boy.
The teenager with green eyes and dark hair looked frightened at the masked giant and how he lifts the hammer to crush him and end his life.
The hammer stands lifted a small period of time when, all of a sudden, from his chest the tip of a sword is showing up in the front of the boy. The sword is lifted with power splitting the upper part of the body. The hammer falls right near the teenager, making a sound that gave goosebumps to everyone present in the room. The giant fell as well , leaving his back full of scars to be seen. Behind him was another teenager, way much slimmer than the green eyed boy, and with a look full of anger and agony. His sword looked to be light feathered for him.
'You're welcome!' Said the swordman cleaning the blade on his white shirt.
'Nero, what the hell is going on here?' Asked the boy.
Nero looked at the person in front of his eyes and said: 'Why won't you take a look outside?'

Tigari cu gust de ciocolata

Sat, 26 Dec 2015 12:32:14 +0000

Da, este o poveste de dragoste.
Ceva clasic: fata buna se indragosteste de baiatul rau.
Glumesc.
Povestea asta e altfel.

1 ~ Xan

-Spune-mi despre ea. Fata pe care o desenezi mereu. Erati apropiati?
-Da.
-Te viziteaza?
-Nu.
-Sa? Sa inteleg ca nu mai sunteti apropiati?
-Nu stiu.
-Cand ai vazut-o ultima data?
-Acum 2 ani.
-De ce o desenezi?
-Pentru ca e cea mai desenabila persoana pe care o cunosc. Si pentru ca imi este teribil de dor de ea.
-Ai incercat sa ii scri?
-Da.
-Si ti-a raspuns?
-Ii scriu in fiecare zi. Dar nu ii trimit niciodata nimic.
-Te simti vinavat fata de ea?
-Simt ca orice i-as scrie ar fi prea stupid, banal.
-Spune-mi o calitate de-a ei care iti place tie in mod deosebit.
-Adevarata.
-Adevarata?
-Adica este frumoasa, inteligenta, haioasa, ambitioasa, iubitoare de animale si de orice e viu. Are toate calitatile astea si nu e un personaj din desene animate, e adevarata.
-Care crezi ca este cel mai mare defect al ei?
-Este foarte orgolioasa, dar imi place asta. Imi plac toate defectele ei.
-Atunci gandeste-te la defectele fizice.
Ma gandeam. Mi-o imaginam. Buzele pline, modul in care i se inchideau ochii cand radea, parul blond si mereu putin ciufulit. Nu mi-o puteam aminti altfel decat frumoasa. Vedeam totul perfect la ea, poate pana la urma aveam o problema. Poate psihologul nu isi pierdea totusi timpul cu mine. Acceptarea faptului ca ai o problema se poate sa fie primul pas spre vindecare? Sa vindec ce?
-Uite, ca tema pe data viitoare, poate reusesti sa ii scri ceva ai sa ii si trimiti.

Yume

Sun, 30 Aug 2015 10:01:00 +0000

Hello minna-san! M-am decis si eu sa imi postez una dintre creatiile mele literare. Sunt curioasa de parerea voastra si de ce considerati ca ar mai trebui sa adaug sau sa rescriu. Stiu ca am cateva greseli gramaticale,care mi-au scapat...

Anyway i hope you'll enjoy it! ^^

Prefata

Fiti constienti ca visele dau putere unui sentiment minunat fara de care nu am putea sa fim atat de puternici, nu am putea sa rezistam suferintelor si greutatilor. Acel sentiment care ne da forta necesara sa trecem de la lacrimi la zambete.
- SPERANTA
Deci trebuie sa visam in continuare pentru a mentine speranta in viata.
Visele , iluziile vietii , uneori nu trebuie sa ne lasam orbiti de frumusetea lor, oricat de grea e realitatea.
Realitatea , ea insasi poate fi doar o iluzie. Totusi ,noi facem parte din ea si minunate sunt momentele in care inima iti bate cu putere atunci cand te afli in preajma celui iubit sau in care fericirea te cuprinde cand imbratisezi succesul.
Nu uitati ca sfarsitul fiecaruia e inevitabil. Noi alegem daca e fericit sau nu.
[Posturi unite]

~CAPITOLUL I~

De ce totul se invarte in jurul "lui"? E peste tot. Parca, imi urmareste miscarile pas cu pas. Imi intra in gand, ma priveste.Dar eu? Eu prefer sa indur , sa-l las sa ma chinuie , sa ma injoseasca. Imi acopar adevarata culoare cu mii si mii de fete. Fetele sau mai degraba mastile abordate sunt reci ca lutul, sfarmate de durere si minciuni, iar dedesupt frica asteapta sa ma incolteasca.
El? El e diferit. Inima ii este patata de intuneric...
Poate am inebunit , poate nu mai stiu sa fac diferenta dintre vis si realiate. Nu mai stiu nimic , sunt confuza de cand am realizat ca viata nu a fost , nu este si nici nu va fi vreo data cum mi-am inchipuit. Aceasta te incolteste , te seaca si iti fura pana si cea mai mica speranta. Te lasa goala , fara nimic in care sa crezi. Te agheti de minciuni si te amagesti singura , dar fara nici un rost deoarece gustul amar care il porti in suflet nu poate fi nicicum alungat.
Nuanta de mov- portocaliu a cerului se intindea pana in inima mea. Soarele parea obosit dupa o zi lunga in care a trebuit sa indure aceste fiinte egoiste de pe pamant si a lasat luna sa vegheze asupra lor impreuna cu o mantie de intuneric. Vantul lin , imi mangaia fata , incercand sa-mi mangaie si sufletul sfarmat .
Nimic nu mergea bine in viata mea. Ma simteam incompleta . Cautam acel lucru care sa ma cuprinda pentru a-mi lumina calea - calea spre fericire.
Singurul lucru care ma calma in situatii ca acestea era o plimbare lunga la miezul noptii printre strazile adormite ale orasului. Pasii mei erau singurii care se auzeau in acea liniste , care aproape te facea sa te infiori.Eram doar eu in propria-mi singuratate. Stiam ca imi asumam un risc enorm datorita faptului ca aceasta ora tarzie din noapte era favorabila celor care doreau sa imbratiseze pacatul, sub oricare din formele lui. Dar mie nu imi pasa. Speram ca se va intampla ceva si tot acest nimic numit viata se va incheia. In urma mea inca o pereche de pasi se facea auzita. Inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare. In minte imi apareau o serie de scenarii macabre intalnite doar in filmele sau cartile horror.Imaginatia imi juca feste. Capul mi s-a intors mecanic pentru a descoperi persoana in cauza.
Parea a fi un barbat inalt , imbracat cu un platon lung negru , purtand la gat o esarfa de o culoare deschisa. Fata ii era slab luminata de un felinar aflat la doi pasi de noi. Era brunet, avea trasaturi fine , conturate perfect. Ochii mari ma priveau insistent insa culoarea nu i-o puteam distinge.
-Ce vrei ? l-am intrebat incercand sa-mi fac vocea sa-mi sune cat mai rece posibil.
- Sa ma ajuti, a facut o pauza dupa care a continuat , am nevoie de tine.Lucrez la un club numit Yume. Cred ca ai auzit de el. Una dintre chelnerite tocmai si-a dat demisia si te-am remarcat cand treceai prin fata localului, a incheiat el.
- Si de ce crezi ca eu te-as putea ajuta cu asa ceva? Am bolborosit eu incruntata.
Acea privire, tipic masculina, in care i se citea perfect dorinta carnala, imi analiza infatisarea.Parul meu brunet , lung si carliontat impreuna cu figura fetei mele rotunde luminate de doi ochi mari albastrii tradau o frumusete rar intalnita,sau cel putin asa mi s-a spus.
- Sa spunem doar ca m-am bazat pe instinct. Doar pentru o noapte este nevoie de tine.Deci ma ajuti?
- Nu! Am raspuns hotarat . Apoi am trecut pe langa el in viteza indreptandu-ma spre casa. O casa pustie , unde mi-as fi dorit sa nu ma mai intorc nici o data.Nu aveam de gand sa ma incurc cu nimeni la ora asta. Nu aveam incredere in cei care ma considerau prietena lor . De ce as avea incredere intr-un strain? Nici macar nu pot sa imi dau seama de adevaratele lui intentii de aceea nu voi risca sa ajung batjocorita de un nimeni. Mi-am ghidat incetisor pasii pe alee, dar pe cand ma pregateam sa iau coltul unei cladiri, urmaritorul meu m-a prins de brat facandu-ma sa-l privesc . Ochii lui albastrii m-au strafulgerat impiedicandu-ma sa ma misc.
Vorbe au inceput sa mi se prelinga pe buze, parca fara voia mea.
- Asculta! Nu te cunosc si nici nu am intentia de a o face. Nu vreau sa te ajut. Nu sunt genul de persoana care sare in ajutor pentru oricine.
Chipul lui nu trada nici un fel de expresie, parea calm, ganditor.
- Vreau sa imi cer iertare daca te-am ofensat. Nu am obiceiul de a intra in conversatie cu strainii doar pentru propriul amuzament. Sunt doar la ananghie si vreau ca tu sa imi oferi o mana de ajutor. Imi raspunse el pe un ton al vocii poate prea coborat, prea rece.
- Sunt sigura ca vei mai gasi pe cineva disponibil prin imprejurimi.
- Nu vreau pe altcineva! Te vreau pe tine! Dintr-o data expresia fetei se imblanzii. Ochii ii pareau mai calzi, pareau atat de vii incat imi provocau o usoara tresarire a inimii.Un singur gand straniu mi-a trecut subit prin minte. As putea profita de ocazie pentru a-l face un pion pe tabla de joc a vietii mele care este lipsita de prea multa actiune.
- Mie ce imi iese? Ti-am mai spus ca nu snt genul care sa ofere ajutor asa ca daca imi acorzi ceva la schimb te voi ajuta cu orice ai nevoie.
- Dorinta ta este porunca penru mine! Spunand acestea mi-a oferit un zambet larg, prea provocator dupa parerea mea. Deci ce doresti? a continuat el.
Eu,exasperata,l-am privit dezgustata si am oftat deoarece idea de cliseu imi displacea complet .Totusi vroiam sa pun capat cat mai repede acestei situatii banale.
-Sunt convinsa ca dorinta mea poate astepta.
-Atunci hai sa mergem.
-Dupa tine. a incercat sa ma vrajeasca cu amabilitatea. Am zambit fortat deorace eram capabila sa inteleg cum functionau mintile barbatilor si nu ma flatau cu vorbe dulci.
Am pornit grabita lasandu-l sa ma indrume inspre local. Desi toata lumea stia pe ce strada era clubul Yume. Totii studentii si liceenii au trecut macar o data intr-un weekend pe acolo pentru a consuma obisnuitele lor tigari si de a savura cocktailurile specifice acelui loc.
Persoana de langa mine , caruia nici nu m-am deranjat sa-i aflu numele nu a mai scos o vorba in timp ce am colindat strazile slab luminate ale orasului indreptandu-ne spre locatie, si am primit aceasta liniste ca un fel de favore.Linistea noptii este cel mai bun remediu pentru a-mi calma inima ravasita de dorinte si pasiuni pierdute.Intr-un sfarsit am ajuns la destinatie.
-Asteapta aici. mi-a spus, privindu-ma insistent in timp ce isi misca trupul inspre local , indepartandu-se de langa mine .A intrat in inauntru unde s-a pierdut in multime.
Dupa cateva minute s-a intors privindu-ma sters, cu o oarecare dezamagire.Si adoptand cel mai suav ton al vocii mi-a spus:
- Iarta-ma , dar se pare ca acea chelnerita a acceptat sa mai lucreze pentru inca o noapte.
-Serios? am incercat sa adopt o atitudine afectata de situatie. Dar eu chiar vroiam sa te ajut. Ironiei mele i-am adaugat un gest teatral din mana dupa care am continuat. Pai se pare ca nu mai ai nevoie de mine asa ca ...O seara placuta sa ai! i-am zambit cat de dulce am putut si m-am intors grabita cu mintea din nou spre casa. Acea zi a fost cu adevarat plina, sau asa credeam...
Mare mi-a fost mirarea sa constat ca nu ma mai puteam misca. Acest fapt se datora fie din cauza ca ma simteam paralizata, fie din cauza ca o mana puternica de barbat m-a prins de brat. Nu stiam de ce nu aveam puterea necesara sa izbutesc sa ies din stransoare, poate ca nu o aveam deloc, dar intr-un final mi-am alungat greata din stomac care mi-a adus acel sentiment de nesiguranta si m-am intors adoptand o privire dispretuitoare.Nu aveam chef de niciun idiot care sa-mi deranjeze pentru a doua oara plimbarea. Totusi, acel idiot care statea in fata mea cu un zambet suav , plin de sinceritate si inocenta , sau ma rog , asa imi parea, era nimeni altul decat strainul de dinainte.
-Scuza-ma . Ce ai zice daca ti-as multumi pentru ajutor?In fond ti-am promis ceva la schimb si as avea ceva in minte.
-Ajutor? Nu tu spuneai ca nu mai ai nevoie de mine? am raspuns eu incercand sa nu tradez frica ce m-a cuprins.
Deveneam din ce in ce mai emotionata , in sensul rau al cuvantului.Desi imi place sa ma joc, sa sfidez realitatea si sa intind limitele la extrem in ceea ce ce priveste constiinta umana.Simturile mele de primejdie mi s-au activat. Era ca si cum acest barbat era invaluit intr-un aer de mister combinat cu cea mai exotica esenta de pasiune.Era periculos. Nu stiam cum voi scapa de aceasta incurcatura.Dar trebuia sa fac ceva.Am hotarat sa fug fara sa mai spun nicun cuvant.Dar atunci ceva ma oprit, nu stiam sigur ce , poate era subconstientul sau ploaia care a inceput sa-mi lase picaturi cristaline pe chip.Acest fenomen in care parca cerul plange mi s-a parut dintr-o data nefiresc. Nu stiu de ce dar in acel moment de slabiciune am acceptat acea forma de multumire in orice ar fi constat ea. M-am lasat purtata de val. Singurele cuvite pe care le-a rostit au fost :
-Urmeaza-ma!
Iar in acel moment m-am lasat condusa de o fantasma, care in mintea mea parea ca era singura scapare din aceasta lume mizerabila. Acolo ne-am regasit noi, doi straini care umblau pe strazile pavate in piatra ale orasului, umar langa umar in aprofunzimea noptii ca si cum totul avea un sens aparte.

Virginitate

Mon, 17 Aug 2015 20:47:40 +0000

Capitolul I

Mainile sale se plimbau lent peste spatele meu gol, mangaindu-mi pielea palida. Gatul imi era acaparat de sarutari scurte in timp ce mici furnicaturi isi facusera simtite prezenta cand parul sau lung cazuse pe pieptul meu. Am incercat sa ignor acea senzatie placuta gandindu-ma la orice altceva , ajungand intr-un final sa contemplez tavanul. Ma intrebam ce culoare are. Alb? Albastru? Poate gri. Da, cred ca asta era. O nunata neutra,care sa nu ceara prea multa atentie.
Imi inclestasem degetele in asternuturile catifelate ale patului inchizandu-mi ochii in momentul in care am simtit cum acesta imi prinse un sfarc intre dinti, muscandu-l incet.O senzatie ciudata imi puse stapanire pe intreg trupul, eu intorcandu-mi fata in asa fel ca blondul sa nu-mi observe roseata ce se instalase in obrajii mei.
- Nu are rost sa te ascunzi. stiu ca iti place, imi soptise acesta . Ramasesem mirat , vocea lui suna atat de melodios in ciuda tonului gros pe care il detinea.
Prin intunericul ce predomina in camera am putut distinge cum acesta ajunse la acelasi nivel cu fata mea . Respiratia sa se zdrobea de buzele mele uscate, fruntea si nasurile ne erau lipite, in tot acest timp privirile noastre incrucisandu-se . Pana la urma rupse orice distanta dintre gurile noastre, incepand sa ma sarute cu patos . Avea niste buze incredibil de moi , iar gustul lor era pur si simplu divin. O vaga aroma de vanilie si cafea amestecate cu un iz de tutun. Ma cutremurasem cand limba sa trecuse peste dintii mei, cerand permisiunea sa imi exploreze lacasul, insa din cauza emotiilor nici macar nu mai procesam ceea ce ar trebui sa fac. Acesta nu ma bagase totusi in seama, in schimb se desprinse din sarut departandu-se putin de mine,ca apoi sa imi ia piciorul stang si sa-l puna pe umarul sau.
- S-ar putea sa te doara putin, asa ca ai face bine sa te relaxezi, imi zise rece penetrandu-ma apoi brusc. Scapasem un scancet cand o durere aproape insuportabila isi facuse simtita prezenta in partea inferioara a corpului meu. Lacrimile mi se stranse in colturile ochilor,iar acum ma luptam sa nu le las frau liber. Blondul statuse cateva momente ,dandu-mi timp pentru a ma obisnui cu senzatia atat de nefamiliara. Zici ca eram secat pe dinauntru de orice forta pe care as putea sa o detin. Cand barbatul incepuse sa se miste lent inauntrul meu , inevitabil, si eu dadusem drumul gemetelor provocate de durere, nu chiar atat de mare,dar in orice caz , aceasta castigand in fata placerii.
Cu o mana luasem perna ce statuse sub capul meu pana acum,aducandu-mi-o in fata pentru a putea sa o musc, astfel reducand drastic orice sunet ce ar putea veni din partea mea. Nu imi placea sa recunosc,dar cu fiecare secunda ce trecea , durerea se diminua , in locul ei luand loc o senzatie nemaiintalnita de mine pana in acest moment.
Regretam ceea ce facusem,oh, si cat de mult o faceam. Ma simteam murdar si in acelasi timp extrem de folosit,dar alegerea mi-a apartinut mie . Mi-am vandut cel mai de pret lucru. Da, asa este. Mi-am pus pe tava virginitatea in schimbul banilor.

Afara era intuneric ,iar stelele nu s-au sfiit sa apara pe bolta cereasca. Eu...Un pusti oarecare. Stand pe o banca prafuita dintr-un parc care ar putea fi numit foarte bine o ruina. Nimeni nu trecea pe aici si chiar ma bucura acest lucru. Trecuse o buna bucata de vreme de la acea zi sau cel putin asa cred . O luna sau o saptamana? Nici macar nu stiu in ce data ma aflu. Timpul se misca atat de lent ,dar totusi si atat de rapid. Uneori simt cum minutele se lungesc la nesfarsit, in locul lor parca trecand ore. Alteori o secunda poate fi echivalenta si cu jumatate de ora. Nici macar nu mai stiam ce sa cred.
Acum pot spune cu mana pe inima ca sunt defect, ba chiar inutil. Pielea alba si laptoasa imi este patata de atingerile lui. Buzele imi ard incontinuu de parca ar dori sa se dezintegreze , iar corpul... Trupul reactioneaza agresiv la orice decizie pe care o fac. Daca vreau sa mananc ceva acesta se incapataneaza , dandu-mi o senzatie de greata acuta , daca doresc sa ma misc, sa fac o mica plimbare, el se razbuna pe mine lasandu-ma sa cad in gol din cauza slabiciunii. Toate acestea ca un fel de rascumparare a acelei nopti in care m-am lasat prada lacomiei.
Undeva , printre copacii desi am observat o silueta impunatoare, care se apropia de mine . Parul lung ii flutura in bataia vantului ,iar impreuna cu jobenul negru ce-l purta imaginea sa parea ca a unui important om de afaceri din trecut. Dar poate chiar si asta este,avand in vedere tinuta extravaganta pe care o purta . Pasea total detasat pe poteca pavata cu pietre,avand mainile bagate in buzunarele pantalonilor gri . Cand ajunsese in fata mea un ranjet i se intiparise pe fata palida , de asemenea , eu inghitisem in sec de-ndata ce mi-am dat seama cine era acest domn. Frica dorea sa imi cuprinda pana si cea mai mica fibra din corp . Acest "fenomen" bagase spaima in mine destul de tare, desigur, acesta nefiind singurul lucru pe care "il bagase in mine" .

Barbatul mai facuse cateva miscari rapide inauntrul meu , ca apoi sa iasa din mine si sa se elibereze pe asternuturile negre ale patului. Eu respiram sacadat, cateva broboade de transpiratie prelingandu-mi-se pe frunte . Acesta pe puse pe marginea patului , luandu-si de pe noptiera un pachet de tigari, din care extrase unul dintre acele obiecte atat de nocive . isi aprinse tigara, privind ganditor unul dintre peretii camerei . Expirase fumul si se intinse din nou spre acea noptiera ,deschizand unul dintre sertarase de unde scoase un teanc de bani pe care mi-i aruncase in fata.
- Iai si tai-o cat mai repede de aici. iti las la dispozitie doar o ora in care sa poti sa-ti revii si sa faci un dus, ca dupa sa pleci. tine minte,doar o ora. Nici macar un minut in plus. Daca te-am prins ai incurcat-o , imi zise pe un ton atat de glacial incat am simtit ca ma cuprind frigurile .

Il priveam cu scarba pe individ ,dar pe el nu-l deranjase catusi de putin,ba chiar il amuza comportamentul meu de fetita ranita. Dar pe bune acum, la ce ma asteptam ? Pentru el nu a insemnat nimic acea noapte,probabil o mai facuse de o multime de ori si inainte , eu de ce as fi fost mai special? Dar cu toate acestea,pentru mine a insemnat mult. La naiba! Mi-am pierdut virginitatea in noaptea aia, mai bine spus mi-am vandut-o , asa ca puteam sa fiu numit foarte bine si curva . Nu spun ca o facusem din propria initiativa,aveam nevoie disperata de acei bani si nu gasisem vreo alta metoda in acel moment.
- Joaquin, imi zise blondul asezandu-se pe banca langa mine. Tu? ma uitam la el ca la un martian ,dar in cele din urma ma dezmeticisem ,raspunzandu-i la intrebare.
- Konan , soptisem . Acesta imi zambise si pot sa jur ca pentru un moment inima uitase sa imi bata .
- Asa deci... Atunci, dragul meu Konan, spuse accentuandu-mi numele, cum se face ca stai la aceasta ora tarzie intr-un loc in care s-ar putea sa se intample atat de multe rele. Daca in acest moment ai fi dat peste un violator in serie? Ce ai fi facut? dadusem din umeri total dezinteresat.
Nu m-ar fi interesat daca s-ar fi intamplat asa ceva. in alta ordine de idei m-as fi ales cu o durere in fund si cu mandria zdruncinata,dar din moment ce nu mai am asa ceva , raman doar la prima varianta. Dar pana la urma de ce il interesa pe el? Parca la ultima verificare aproape ma scoase afara in suturi din casa lui.
- Ce ar fi avut? si asa inocenta mi-a fost luata, ii spusesem cu o doza foarte mare de ironie in glas, acesta incepuse sa rada cu pofta, eu privindu-l urat in tot acest timp.
- Mai intai de toate nu te uita asa la mine . ti-am platit ceea ce am luat, plus ca a fost cu acordul tau. De fapt, tu m-ai contactat! si doar pentru informarea ta. Inocenta nu exista. Ce ai dat tu se numeste virginitate, ceva foarte banal daca ma intrebi pe mine. Sa fii inocent inseamna puritatea absoluta,iar acest lucru iti spun cu cea mai mare convingere ca nu exista
Imi lasasem privirea sa cada asupra mainilor mele. Eram rusinat de vorbele sale si de convingerea si indiferenta cu care le spuse. Ma uitasem la el, fiind brusc gelos din cauza faptului ca purta acel palton gros si calduros, eu purtand doar un amarat de hanorac care nu prea imi tine de nimic . Joaquin observase acest lucru si venise mai aproape de mine. Eram confuz in legatura cu gesturile sale,dar atunci cand i-am simtit buzele calde peste ale mele am uitat de absolut totul. intreg universul disparuse, ramanand doar eu si cu el sarutandu-ne. Faptul ca ii puteam simti din nou gustul unic ma bucura nespus si jur ca in acel moment chiar nu imi mai pasa de trecut. De data aceasta vanilia si cafeaua erau predominante,in timp ce tutunul parea doar o veche amintire. Adoram cum buzele sale le atingeau pe ale mele .Scosesem un sunet de protest cand blondinul rupse sarutul. Mai voiam ! Acesta isi trecuse mana prin parul meu lung,dandu-mi o suvita dupa ureche,apoi imi zambise , ochii sclipindu-i in lumina slaba oferita de felinarul ce statea vizavi de banca pe care noi doi o ocupasem.
- Esti dragut, imi zise. Si imi place asta.

Fascinatia serii

Thu, 21 May 2015 22:24:13 +0000

O poveste clasica, de dragoste, combinata cu un strop de mister si nebunie. Sper sa va incante si sa o cititi cu drag.

Titlul: Fascinatia serii
Varsta minima :+ 18 in unele capitole, voi anunta de la inceput.
Gen : Romance,Drama,Mister
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut:Locul si timpul in care se desfasoara actiunea nu sunt specificate in aceasta poveste
Critica: Ramane la dorinta cititorului.

Capitolul 1

-E cineva?
Singurul zgomot era provocat de cizmele lui din piele maro si pintenii aurii care loveau podeaua din lemn visiniu. Trecu prin bucatarie, iar cand zari o usa ce dadea spre gradina porni hotarat spre ea, dandu-si jos palaria crem, cu boruri mari si o arunca pe masa din lemn de cires. Camera parea neschimbata, cu peretii ei inalti si varuiti in alb imaculat , cu ferestrele mari acoperite de draperii galbene, cu scaune captusite in panza de culoarea lamaii necoapte si mobila din lemn masiv, lacuita, de un maro la fel de intens ca pamantul din ghiveciul cu flori ce se odihnea pe bar. Pasi pe veranda din spatele casei, lenes si obosit, trecandu-si mana prin parul ciufulit de vant. Trase cateva guri de aer proaspat in timp ce privea spre nucul inalt, cu trunchi gros, in care era prins un leagan. Erau flori peste tot, parfumul lor fiind purtat ca intr-un dans prin toata gradina de adierea vantului, iar pomii erau plini de fructe proaspete si coapte, numai gata de mancat. Se intinse si culese un mar rosu, zemos, din care musca cu o pofta teribila, umplandu-si gura de sucul proaspat al fructului atunci cand dintii lui albi, drepti, perfecti trecura prin coaja sangerie. Statea in prag, sprijinit de tocul usii, privind minunatul tablou de vara tarzie plin de culori vesele si pastelate, relaxandu-se... Inchise ochii pentru cateva secunde vrand sa se bucure de mireasma zorilor, insa sunetul strident de portelan spart ii atrase atentia. Arunca marul mancat pe jumatate, se rasuci si scoase pistolul din brau cu o viteza nemaivazuta, indreptandu-l spre usa. O zari stand nemiscata, palida si in picioarele goale, cu parul ravasit si ochii larg deschisi. Printre buzele intredeschise nu mai iesea aer deloc, linistea fiind asa apasatoare incat bataile inimii ei se auzeau puternic, sau poate asta credea doar ea.
-Banii sunt sus intr-un cufar din camera parintilor mei. Am si eu ceva aur in sertarele din dormitorul meu. Poftim , isi smulse cerceii din urechi si lantul de la gat si i le arunca tremurand pe masa, ia tot ce vrei, doar te rog nu trage, nu-mi face rau...
Vocea ei tremura in timp ce sopti cuvintele pe un ton stins, apoi isi impreuna mainile privind tavanul, incercand sa vada prin el, rugandu-se. Tanarul o privi curios si incepu sa rada. Sunetul acela ragusit si puternic o facu pe fata din usa sa tremure iar, insa de data asta nu de frica.
-Ce e asa amuzant? Intreba ea usor enervata, dar inca speriata cand ii zari ochii cafenii, aproape nergi, inramati de gene intunecate. Nici nu-si dadu seama cum a avut curaj sa vorbeasca.
-Nu sunt un hot.
-Atunci cine esti si ce cauti aici?
-Numele meu e Eden.
Calmul cu care isi rosti numele si modul lenes in care se aseza pe unul din scaune ii atrasera atentie tinerei din usa, ce inca il studia hipnotizata. Se apleca sa stranga cioburile de pe podea in incercarea de a-si lua ochii de la corpul tanarului.Camasa era incheiata la toti nasturii iar in jurul gatului avea un batic rosu. Pantalonii decolorati ii stateau stramti pe picior, luand forma fiecarui muschi in momentul in care se incorda. Ochii ei studiara cizmele prafuite, picioarele lungi si in cele din urma soldurile inguste, perfecte, cum un barbat ar trebui sa le aibe. Un gand ingrijorator ii strapunse mintea, iar ea isi duse mana la tampla, scuturandu-si capul, vrand parca sa faca imaginea aceea rusinoasa sa ii iasa din cap.
-Tu trebuie sa fi servitoarea, zise el ferm. Unde este familia Barrington?
-Servitoare? se ridica in picioare si lasa iar portelanul sa ii cada din maini. Porni cu pasi marunti spre el, impungand aerul din fata lui cu degetul ei lung si subtire. Nu stiu de ce inca te afli aici, nu stiu cine esti si nu inteleg de ce nu te-am dat deja afara! Te rog frumos sa parasesti aceasta casa... Si da-ti picioarele jos de pe masa, o vei zgaria cu pintenii tai!
-Cam increzuta pentru o angajata a familiei.
Veni randul lui Eden sa o studieze. Rochia alba din bumbac, stransa in talie de un cordon bleo ce se inchidea cu nasturi in fata, ii imbraca perfect corpul. Picioarele lungi si bronzate pareau deosebit de fine, cu glezne firave si unghii curate, ingrijite. Pieptul i se umfla ca al unui curcan gata sa sara pe tine, iar fata ei se inrosi treptat de indignare, obrajii fiind parca niste petale de trandafiri. Parul blond, prins intr-un coc siplu paru ca i se electrizeaza iar ochii aruncau fulgere de smarald spre el. Acum ca spatiul dintre ei era de doar cativa pasi ii simti mirosul proaspat. Mirosea a sapun de flori, fiind mai ametitor decat toata gradina pe care o admirase cu putin timp inainte. Avea ochi mari ce straluceau ca nestematele, cu gene arcuite si dese. Buzele se miscau in ritmul cuvintelor, insa tanarul nu auzea nimic, fiind in transa parca, observand cat de frumos ii era conturata gura si cat de pline si rozalii ii erau buzele. Avea impresia ca unul din nasturii mici ca perlele din dreptul pieptului ei va sari in orice clipa la cat de dreapta si incordata statea. Ranji, doar el stiind ceea ce se petrecea in spatele ochilor lui intunecati. Se trezi la realitate intr-o secunda, atunci cand o voce cunoscuta ii rosti numele, apropiindu-se cu o veselie celesta.
-Eden, nepotul meu preferat! Ce bine imi pare sa te revad!
-Unchiule Basil, sunt singurul tau nepot!
-Nepot? Unchi? fata ii privea nedumerita pe cei doi in timp ce-si strangeau mainile si se imbratisau. Mama ei intra si ea in bucatarie, aproape scotand un tipat de bucurie cand il vazu pe Eden. Ochii ei se inrosita treptat cand il imbratisa strans, ridicandu-se pe varfuri pentru a-i saruta obrajii.
-Scumpul nostru Eden, ce mare te-ai facut! Esti un tanar foarte aratos.
-Multumesc 'tusa Mildred. Si tu esti inca precum florine din gradina, frumoasa, delicata si parfumata.
Femeia zambi catre nepotul ei, apreciind complimentul, insa era constienta ca nu mai era in floarea varstei. Ochii ei de un albastru sters erau inconjurati acum de riduri firave, dar care nu ii dadeau deloc un aspect urat. O faceau sa para inteleapta si calma. Parul ei candva rosu ca flacarile, acum era presarat de suvite cenusii.
-Vad ca voi deja v-ati revazut. O mai ti minte pe Hope, nu e asa, Eden?
Tanara observa cum obrajii baiatului cu par saten, ciufulit, se inrosisera usor. Ea il sfida cu privirea.
-De unde sa ma tina minte? intreba nedumerita cu glas rece.
-Dumnezeule, cat a crescut... vocea lui paru ca se sfarama mai rau ca farfuriile de portelan de pe podea. Era doar o copila de sase anisori cand o vazuse ultima data. Parca o si vedea alergand dupa caii fratelui ei, julita in coate si genunchi. Se simti brusc rusinat de comportamentul pe care il avuse fata de ea, si mai ales de felul in care ii privise pieptul, parca dorind ca acel nasture sa sara si sa ii scoata pielea gatului la iveala. Isi trecu mana prin par incercand sa stearga acea amintire, dar nu reusi decat sa se agite mai tare.
-Tocmai am venit din oras. Am fost sa facem cumparaturi. Nu stiam ca vei veni si tu azi. Chad unde e?
-A spus ca va veni abia saptamana viitoare. A intalnit o fata la ferma de peste rau. Azi vrea sa mearga sa ii ceara permisiunea tatalui sau de a o curta. Eden raspunde mecanic, mintea fiindu-i incetosata de alte ganduri.
-Mama... vocea calda a tinerei rupse aerul din jurul lui , parca lovindu-l in suflet.
-Da scumpa mea?
-Nu ma simt prea bine... Ma duc in camera mea... Nu o sa cobor la masa.
Tanara pleca imediat, fara sa mai astepte vre-un raspuns din partea parintilor ei. Basil stranse cioburile de jos, in timp ce Mildred aranja tacamurile. Servira curcan si legume, iar la desert placinta de cirese. Locul gol pe care Hope ar fi trebuit sa il ocupe ii atragea atentia lui Eden, care nu intelegea de ce inca ii pulsau venele la amintirea buzelor ei. Nu mai era deloc copila pe care o vazuse in urma cu 14 ani, crescuse, se maturizase, devenise o domnisoara incantatoare. Chad nu ii vorbise niciodata despre ea, despre cum crescuse si se implinise, insa de ce ar fi facut-o? Il interesa oare pe el blonda aceea cu chip angelic ce ii facuse sangele sa alerge cu putere prin vene? Dar daca isi amintea el clar si raspicat, nu era oare Hope verisoara lui? Sau nu?... Fata i se stramba intr-o grimasa , adancindu-i cutele din juru buzelor.
-Te simti bine?
-Da, matusa Mildred, sunt bine. Oboseala drumului se simte pe umerii mei. Daca nu va suparati, as vrea sa ma odihnesc.
-Fiule, sti doar ca aici este ca si casa ta.
Vocea groasa a lui Basil rasuna in urechile lui. Era un barbat de inaltime medie, cu umeri lati si maini mari. Ochii lui albastri insa priveau bland pe sub sprancenele stufoase.
-Am pus asternuturi curate si am sters praful in camera lui Chad. Du-te si stai acolo daca spui ca el nu v-a veni, caci camera de oaspeti nu e pregatita. spuse roscata cu un zambet larg ce lasa la iveala o ciobitura mica pe unul din dinti. Avea un obicei ciudat de a roade bete de chibrit, de acolo si minuscula imperfectiune a dintilor ei. Daca tot urci, nu vrei sa ii duci tava asta lui Hope? Precis ii e foame. Se simte cam rau in ultima perioada si nu prea mananca, insa eu insist mereu.
-Sigur.
Barbatul lua tava si porni spre scarile din hol. Adia vantul usor, aducand pe ferestrele deschise parfumul florilor din gradina. Soarele stralucea puternic pe cer, razele lui imbratisand cu caldura pamantul. Ajuns in fata usii din lemn vopsit in alb, batu cu botul cizmei de doua ori, asteptand. Cand usa se deschise incet, ii zambi tinerei Hope si intinse mainile.
-Mama ta mi-a spus sa iti aduc astea. E ingrijorata din cauza ta, pentru ca nu mananci.
-Sunt bine, spuse ea zambind la randul ei, cu obrajii imbujorati. Imi pare rau pentru ce s-a....
-Nu, o intrerupse el dand cu mana prin fata lor, parca vrand sa ii alunge cuvintele din minte, de pe buzele acelea frumoase... Eu trebuie sa imi cer scuze. Nu stiu de ce, dar chiar daca au trecut atatia ani, ma asteptam ca Hope, fata unchiului meu sa fie inca o copila de sase anisori. Dar iata-te: supla si manrda, cu bucle de aur, ce sa mai, o adevarata domnisoara. Tanara chicoti, multumindu-i din priviri, iar el continua: Serios,imi cer iertare pentru cum am reactionat... "Pentru ce am gandit" vru el sa continue dar nu se cuvenea, cuvintele ramanand in gatul lui ca un ghemotoc de par incalcit.
-Este in regula. Si eu am reactionat urat...
-Hot! spuse el razand. Hope se cutremura de spaima, dar nu pentru ca o speriase sunetul acela gutural, nu! Corpul ei, reactiile ei, inima, gandurile! Toate astea o speriau cand il privea, cand il auzea razand. Dintii lui stateau tepeni ca soldatii in armata, drepti si puternici. Cum ai putut crede ca am venit sa fur de la voi?
-Iar tu cum ai putut crede ca o slabanoaga ca mine ar fi o amenintare? cand el o privi nedumerit, ea isi arunca privirea catre centura lui. Ai scos pistolul.
-Aaa, da. Ei bine, cand iti petreci atatea seri sub cerul liber pana si mersul unei furnici te pune in alerta. Sunt un cowboy, nu un vanzator de parfumuri ce poarta peruci pline de unsoare.
Hope se stramba amuzata de comparatia lui. Ii zambi larg, ii multumi pentru mancare si se retrase in camera ei. Ii auzea pasii greoi cum se intreptau spre dormitorul alaturat ei. Auzi fosnetul hainelor lui, "Probabil se dezbraca. E obosit..." spuse ea simtind cum obrajii ii iau foc. Ducandu-si mana la frunte se privi in oglinda, ingrozita de ceea ce gandise in doar un ceas de cand acel Eden* pasise sub acoperisul lor. Erau ganduri ce nu trebuiau sa existe in capul unei domnisoare. Curiozitati, intrebari, dorinta de explorare...
-Sunteti veri, Hope... Veri...
-"Ba nu!" o voce din capul ei rasuna parca in toata camera.
-Oh, ba da, si inca cum!
Se arunca in pat pentru a dormi, pentru a uita, insa ideea ca somnul i-ar putea alunga din minte frumusetea barbatului din camera alaturata era total gresita.

***

Asternuturile curate si parfumate ii mangaiau corpul obosit. Deschise ochii si privi spre fereastra, cascand si intinzandu-si oasele. Era intuneric, iar tabloul de stele ce se zarea prin perdeaua dantelata, alba, era linistitor. Se ridica in sezut, frecandu-si ochii pana ii inrosi. Dormise atat de bine, fara vise, fara sa auda zgomote, linistit si intr-un pat calduros, nu pe o patura sub cerul liber, riscand sa se trezeasca cu vre-un sarpe in pantaloni. Cand s-a intins in pat in dupa amiaza aceea nu a crezut ca va reusi sa adoarma. Auzea fiecare fosnet facut de asternulurile verisoarei lui ce se afla dincolo de perete, fiecare pas, fiecare miscare... Acum scutura hotarat din cap, motivandu-se ca nu e bine ceea ce gandeste, chiar daca situatia i-ar fi permis, chiar daca crestineste nu gresea cu nimic, chiar daca nu amesteca acelasi sange, tot nu se cuvenea.
Se ridica din pat si isi trase pe el blugii ce zaceau pe spatarul unui fotoliu, isi incalta cizmele, isi baga camasa in pantaloni si iesi din casa, pasind spre grajdul de cai. Intra pe usile mari si aprinse lampa cu petrol ce statea agatata intr-un cui. Se apropie de Dusty, calul lui puternic si frumos, ce avea culoarea argintului si ii puse patura si apoi saua in spate. Il mangaie, ii dadu apa si il batu usor pe spate.
-Cred ca e timpul sa mergem, baiete.
Calul plescai vesel din buze, apoi batu voios cu copitele in fanul proaspat pus in grajd ce mirosea minunat. Eden incaleca cu o miscare sigura calul si porni in galop, indepartandu-se de casa alba, cu etaj si balcon, fiind ridicata in mijlocul unui camp, fara vecini sau alte case in jurul ei, neprivind in urma, fara ca macar sa lase un bilet sau sa anunte plecarea lui. Tot ce gandea e ca pana se va crapa de ziua el si Dusty vor ajunge linistiti in orasul agitat. Cu o zi inainte, drumul acesta i se parea o binecuvantare, o poteca spre liniste si odihna, acum voia sa fuga de acel loc. Nu stia de ce, dar se simtea atat de murdar, de vinovat. Simtea ca isi tradase cel mai bun prieten, pe Chad. Simtea ca facuse de ras familia, avea impresia ca Basil si Mildred i-au citit gandurile cand el isi amintea de silueta minunata a lui Hope. "Slabanoaga, huh?.." gandi el, mijind ochii pentru a vedea drumul din fata. " Numai slabanoaga nu e ea. E voluptoasa, are un corp divin, unduios, delicat, plin de frumusete... Ah, Eden! Ce e in capul tau, e verisoara ta!... Pentru numele lui Dumnezeu, nu, nu e!" Gandurile il copleseau, dand-ui dureri de cap, amintirile venind val.
-Mi-a fost asa mila de ea, Eden... Plangea asa tare. Mi-a parut asa rau dupa aceea...
-Dar cum de te-ai scapat? intreba nedumerit cowboy-ul in timp ce tragea din tigara de foi.
-Cand Annessa era bolnava, iar ea si Bob discutau despre testament, am auzit-o spunand pe tonul ei de vipera ca Hope nu merita nimic pentru ca e doar un suflet ratacit, o bucata de carne umblatoare nedorita de nimeni, o povara. Fara sa relizez ca biata copila cobora voioasa scarile spre mine, am intrat peste ei urland din rasputeri... Si mi-a scapat... Drace, de as putea da timpul inapoi..
De ar putea si Eden sa dea timpul inapoi, sa stie ca fata cu parul de aur era sora lui Chad, nu servitoarea, asa cum crezuse defapt, poate gandurile lui nu ar fi fost asa ingreunate acum. Poate ca nu ar fi simtit valul acela de caldura cand ii auzise vocea si pur si simplu ar fi imbratisat-o spunandu-i cine e si s-ar fi asezat la masa, povestind, fara sa ii observe frumusetea.
In casa acum mult prea departe de el, zorii diminetii intrara pe fereastra. Mirosea a cafea si a sunca prajita. Basil observa absenta nepotului sau cand merse sa verifice grajdurile. Era sigur ca plecase, nu era genul lui sa ramana intr-un loc mai mult de o seara. Fratele si cumnata lui mereu se plangeau de dorul lui, spunand ca vine acasa odata la luna si dupa ce se spala si manca, ii saluta cu palaria si pleaca iar la ferma de care are grija si nu numai. Nici el nui l mai vazuse de 14 ani. Chad era singurul cu care se vedea aproape lunar. I-ar putea vizita mai des, dar Eden iubea ceea ce facea. Imblanzirea cailor, construirea grajdurilor, totul era pentru el viata. Nu se casatorise, sustinand sus si tare ca femeile ii mananca tineretea, fericirea si banii. Ochii lui Basil erau pierduti in cana cu lichid negru, amintindu-si din cand in cand sa soarba din ea. Sotia lui intindea unt pe o felie de paine prajita in timp ce Hope se ridica hotarata in picioare.
-Ma duc sa ma plimb.
Isi saruta ambii painti pe frunte si pleca afara, cu un sal negru infasurat in jurul rochiei ca o fusta. Pasii ei grabiti o purtau spre biserica. Toata dimineata fusese agitata, observase lipsa lui Eden de la micul dejun, apoi din camera. Nici calul nu mai era...
-Mai bine ca a plecat, gandi ea cu voce tare cand se indrepta spre bucatarie in dimineata aceia.
Acum insa se simtea ravasita. Stia ca ce se intampla inauntrul ei nu e bine. Pacatuia cu gandul, cu inima, cu sufletul, iar un lucru pe care nu voia sa il reunoasca e ca gandise clar ca ar fi pacatuit si cu trupul.
-Doamne, te rog sa ma ierti...
Isi desfacu salul negru din jurul taliei si isi acoperi cu el parul si jumatate de chip pentru a nu fi recunoscuta. Intra asa in biserica, asezandu-se in spatele unui perete din lemn. De cea lalta parte se afla un preot pitic, gras si cu o privire pierduta. Hope trase aer in piept si, cu vocea tremurandu-i, spuse parca plangand.
-Am pacatuit...
-Dumnezeu sa te ierte, copila. Cu ce ai gresit in fata Domnului?
-Am avut ganduri necurate, parinte. Am gandit ce nu am crezut ca voi fi in stare nici pe pragul mortii sa gandesc, sa-mi imaginez. Am simtit nevoi, dorinte... Parintele tacu, ascultandu-i glasul trist, intelegand ca plange. Ar f vrut sa ii spuna ca toata lumea pacatuieste cu gandul, chiar si un copil nevinovat, insa parca ea stia deja ce ii va raspunde pentru ca adauga.
-Am avut dorinte legate de varul meu, parinte...
Auzi cum preotul se ineca.
-Dumnezeu sa te aibe in paza, copila mea...
Insa nu il lasa sa termine.
-Dar el defapt nu e varul meu , nu e! Nu e! Apoi iesi plangand din biserica mica si stearsa, cu pasi mici, alergand abia cand trecu de usile inalte din lemn ale cladirii, cat mai departe cu putinta, cu salul acela pe ochi. Avea nevoie sa fie singura, sa se gandeasca, sa se linisteasca si sa inteleaga ca indiferent de ceea ce era trecutul ei, Eden ii era var.

* *Eden- Paradis, loc al placerii.

Calatorind printre umbre

Fri, 27 Mar 2015 16:05:20 +0000

Povestea este postata si pe un alt site sub tot acest nume (wattpad)

Titlu original: Calatorind printre umbre
Gen: drama, romance, crime (mai vad eu pe parcurs)
Limita de varsta: 13+
Tipul de critica: simpla

Calatorind printre umbre

Inceputul

Soapte! Din nou le aud si continua sa vina precum un val ce loveste malul. Aceea prezenta continua ma inebuneste, stiu ca este langa mine, mereu a fost. M-a pazit din umrba, este prietenul meu in cele mai sumbre nopti. Sta si ma priveste; rareori se apropie de mine ca mai apoi sa fuga din nou in coltul camerei mele, cum face mereu.
Singur! Mereu a fost asa. Nu a trebuit sa ma prefac fata de nimeni, uneori am senzatia ca sunt nebun, desi ceilalti nu-mi spun nimic, imi place. Invizibilitatea in ochii lor sunt precum medicamentul meu de nebunie.
Din nou noapte. As vrea ca acest cosmar sa se termine si sa ma pot bucura ca orice om normal de razele soarelui, de zambetele femei de care m-as indragosti, dar toatea astea sunt in van.
-Tu esti... te-am gasit.... nu pleca.
Cand vor inceta soaptele astea ce ma scot din minti? Inca de mic copil le aud, pe atunci incepeam sa vorbesc singur, cum imi ziceau parintii, insa eu stiam ca vorbeam cu el, cu umbra ce ma bantuie in continuu. Oftez pe marginea patului. Inca o noapte in care nu pot sa dorm.
-Ce ar fi sa incetati in noaptea asta, spun eu un zambet ironic pe fata in timp ce priveam podeaua.
-Shhh, el e... l-am gasit.... usor sa nu se sperie.
Si iar am ajuns ignorat; nu ca ar fi ceva nou din partea "lor". Atata timp cat nu-mi faceau nimic, cred sau presupun ca totul era bine. Buimac, m-am ridicat din pat si m-am dus spre baie privindu-mi expresia in oglinda. Aveam cearcane injurul ochilor mei maronii. Nu dormisem de doua zile cum trebuie si cum ziua sunt intr-o continua agitatie din cauza examenului ce in curand urmeaza sa-l dau, vocile nu ma ajutau deloc sa ma concentrez la ceea ce trebuie.
-Stiu ca esti aici, ma trezesc spunand asta pe un ton serios si privind in coltul stang al baii, prin oglinda.
Nici un raspuns. Intorc capul spre locul de unde venea frigul si sting becul. Intunericul nu ma speria, mereu am fost inconjurat de el, mi-a fost cel mai bun prieten.
-Mereu esti aici, continui facand mici pasi in jurul coltului. De ce? Intreb punandu-mi mainile in sold si asteptand , serios, raspunsul.
-Te-am gasit, nu-ti dau drumul, imi raspunde apoi aceea racoare dispare.
Vocea imi era cunoscuta, ma facea de fiecare data sa ma cutremur. Era un demon. Nu pot sa dorm cateodata din cauza lui si am senzatia ca imi respira in ceafa cand imediat imi pun capul pe vreo perna din pat si inchid ochii. El era intunericul din mine. O umbra ce lua forma unui demon.
Am rabufnit nervos si m-am intorsc in camera mea, in patul meu unde m-am pus la loc sperand din totul sufletul sa dorm.
Ciudat sau nu, dar imediat ce am inchis ochii s-a facut liniste. Nici o soapta nu se mai auzea, reusind astfel sa adorm.

"Daca ar fi un moment ce l-ai regreta, care ar fi?
Sa nu pot sta nici un minut fara ceea ce am trait ani de zile. Fara sa-i simt din nou respiratia rece pe ceafa mea, fara sa-i simt trupul rece se sta lipit de mine, fara stransoarea ce o simt pe bratele mele. Asta ar fi momentul care l-as regreta toata viata mea"

Autumn's playground! -Hopefully poveste interactiva

Sat, 31 Jan 2015 04:29:54 +0000

[removed]

changed my mind about sharing stuff, dear mods, please lock/delete topic. thank you. de asemenea, aparent mesajul trebuie sa fie mai lung de o suta de caractere so blablabla blablabla

Moving "yzily" through life

Tue, 19 Aug 2014 14:34:04 +0000

Stiu ca am zis ca nu am deloc talent la scris,dar mai fac o incercare :P
Este o poveste in stilul meu,putina fictiune,putina realitate,fiecare capitol va fi facut dupa evenimentele care le-oi trai in ziua respectiva. Sooo.... da,povestea nu e scrisa toata,nici macar nu am o idee prea clara cum sa fie,dar nu ma omorati,promit ca-mi dau silinta:P.
Atrag atentia de la inceput ca va contine limbaj dur si obscen,asa ca sa nu aud plangeri ulterioare. Acestea fiind spuse iata primul capitol(sper sa intelegeti ceva din ce e acolo :P)

*** Capitolul 1. Intalnirea versus Mandria ***

Can`t stay in one place /
Keep moving like a bullet train....
Refrenul imi suna in cap si ma mai calma un pic. O sa intarzii! Nu pot sa cred! Iar! Fir-ar... aceasi problema in fiecare dimineata.
Si masina asta nenorocita nu mai vine.Pff,am si eu limita mea la nervi.
-Ce faci papusica,pe aici,asa devreme?aud un glas infect in spatele meu.
-In primul rand,papusica-i ma-ta si in al doilea rand cine mortii tai si de ce p*la mea te freaca pe tine grija de ce fac eu p-aici?
-Auzi fa,cine te-a-nvatat sa vorbesti asa? Stai ca-ti arat eu...
Il vad cum se repede spre mine si ma pregatesc psihic pentru lovitura.Stiu sigur ca o s-o incasez,da` nici el nu scapa! Jur!
In secunda urmatoare,totul a luat-o razna-n jurul meu. Aud un scrasnet de roti,vad o umbra neagra,alunecand prin stanga mea si simt o aroma care ma ameteste pe loc. Si toate astea intr-o singura clipa. Pfoai!!
Imi scutur capul si incerc sa ies din starea de gurka fioros,in care eram si...si ma bufneste un ras isteric,cand vad ce se-ntampla in fata mea.
-Te amuzi?
-Yeah! Cum dracu sa n-o fac? Stai asa! Sa-i fac o poza scarbei. Haha,ce fata ai paduchiosule,iti sta bine atarnat de stalp.
-Daca ai terminat,eu zic sa mergem. Unii mai trebuie sa si munceasca.
-Ha?!..aaa... Tu esti soferul. Mda,ai dreptate, hai s-om mere,da` poate esti dragut sa-mi deschizi si mie o usa...?
-Poti sa stai in fata cu mine.
-Sau lasa! Imi deschizi? Te rog?!
-Oh~ cata politete! Cum as putea sa refuz asa o cerere politicoasa?! Dar inca n-am auzit nici un "merci" amarat.
-Pentru?!
-Tocmai ti-am salvat,aaaa, ziua,sa-i zicem.
-Asta s-o crezi tu! N-ai facut nimic altceva decat ai reparat o situatie!
-??...Adica?
-Daca nu intarziai ca un nesimtit,nu trebuia sa ma uite Dumnezeu in statia asta nenorocita si nici n-aveam parte de javra aia,de care ma puteam ocupa si singura,apropo de asta. So... mai usor cu multumirile.
-Esti fantastica!
-Mersi,da` stiam. Acu` misca-ti curu`,ca am intarziat infiorator.
Ma urc in autobuz fara sa-i mai arunc nici o privire,desii ii simt clocoteala din suflet si dezamagirea din ochi.
Acum ca m-am mai linistit un pic,incep sa-l studiez usurel,sa nu se prinda.
Oglinda imi intoarce o imagine de vis.Pe moment sunt putin derutata si nu reusesc sa-mi dau seama daca e adevarat ce vad sau iar confund visul cu realitatea?Oare de ce nu am observat asta cand eram jos,langa el?
Are o fata atat de frumoasa,un ten curat,doar o umbra de barba,trasaturi bine definite,un par scurt si intunecat iar ochii...ochii nici nu pot sa-i descriu prea bine,un gri deschis sau un cristal fumuriu sau ceva din ambele. Abia acum ii observ cercelul din urechea dreapta si tatuajele de pe brate. Isi arunca o privire obosita in oglinda, si-si aprinde o tigara, iar eu stau si ma gandesc de ce dracu am golul asta in stomac si gargauni-n cap.
M-am inrosit. Sigur am facut-o,cand m-am uitat la el cum trage adanc din tigara. Ah,nemernicul m-a vazut si se amuza copios. Javra! Javra el,proasta eu! Facem pereche buna.
Fac eforturi sa ma concentrez pe vocea lui Bocelli si sa-l ignor. Reusesc. Cred. Sper.
In fine,cobor,dau sa plec,dar ceva ma intoarce din drum,constiinta mea afurisita!!
-Hey printule,merci ca m-ai salvat. Totusi,data viitoare ia-ti calul alb si mantia cu tine,sa fie treaba ca la carte.
-Mai rar scorpie ca tine! exclama el,cu putina admiratie in glas.
-Da,si asta stiam. Cam duci lipsa de idei originale,mister tatoo.
-Hm...poate...
-Poate ce? Poate data viitoare? Nu prea cred! Orasul e destul de mare,suficient pentru a ne pazii unu de altu. Sayonara,my dear.
-Poate data viitoare gasesti un leac pentru limba ta veninoasa!
Plec nepasatoare,facand un gest de lehamite,dar in mod ciudat,in loc sa ma simt relaxata,asa cum vroiam sa par,eu... de fapt sunt dezamagita si golul din suflet s-a marit iar singuratatea si regretul aproape ca ma doboara. Ce dracu am? Doar nu ma asteptam sa se intample altceva,nu? N-avea rost. Nu cu cineva ca el. La pariu ca n-are nici opt clase,degeaba e frumos daca e gaunos,nu?
Pffff,ce rau am ajuns.Sa vorbesc singura pe drum. Am clatinat din cap si m-am afundat si mai mult in ceata calda.

The mark of obsession

Thu, 26 Jun 2014 13:02:36 +0000

My dreams too often turn me to the cursed girl, asleep in her dark cave. She lies, huddled, in the embrace of the beast, her hair unkempt and spread around her, breathing jaggedly and coughing slightly in her sleep. She shivers and retreats ever more towards the warm embrace of the creature, wrapping herself in its hairy appendages, shielding herself, unconsciously, from us all.

And I am next to her, watching, trying not to breathe, lest I break this frail balance in which there is only the cold and her dream. And the web. I feel as if I'm hovering outside my own mind, looking into a dream within a dream within the web of the great beast. My courage boils and bubbles and I will myself to take a step towards her, to take her back, to - ha, how pathetic this must sound - save her.

As if something inside her senses my presence, her eyes open wide and she stares right at me, a thousand minds checking me out through her, deeming me unfit to have her. The beast uncoils and lifts her up, on eight giant, hairy legs from her back. In my dreams I try and take that one more step I never could. She flinches away from me, narrowing her eyes and moving back towards the shadows. I fear I will never forget, not in the most intimate corners of my mind, how sickening it was to see her move away from me with such grace, with the horrible, predatory elegance of the spider. My stomach churns when I remember how her body dangled, as if lifeless, from those black, clawed legs that carried her further and further into the dark.

Her eyes never stopped staring, and they never do in my dreams either. Even as the darkness swallows her, I can still feel her eyes on me, accusing me of so many dark things. For those accusations I have... nothing. Nothing at all.

My dreams tend to be sadistic and I chase after her into the cave, into the dark. A thousand what ifs and what could'ves flood my mind, even as my soul screams at me to stop, to let it go, to sleep, to forget, to forgive myself. Even as the darkness takes me and the cold burns my lungs and my face and my hands, I go on through the pitch, maliciously punishing my failures.

In a fit of mercy, I wake and meet my old, frail body once more.

My cough tears any hope of sleep away from me. The pain in my bones hits me moments after. There's something immensely masochistic about living past the moment when you can wipe your own ass without igniting a millions pains in your joints.

For days I am confined to my study, too afraid to sleep and too stubborn to simply die. I know she's out there, asleep in a coffin of ice and stone and frozen shadows. I know she's slowly turning further and further away from humanity, from any hope of return, from me. I may be powerless against it, it would be only fitting to bear this to the grave, but there is no breath that I will not waste in trying to save her.

Let Death come and I will stare it down until my work is complete.

Let my memories come and I will embrace them, with their agony and suffering, and I will make them shield and my creed.

Let the dreams come. They only serve to fuel me.

Ludwig Angledeer
The mark of obsession

Scrisoarea ~ Confesiunea sufletului

Mon, 23 Jun 2014 19:00:25 +0000

~ Scrisoare catre Diavol ~

Intuneric! E atat de intuneric. Mi-e frig si ma simt atat de singura. Dar bineinteles ca nu sunt. TU!!! Nu te-ai saturat sa ma urmaresti? Nu te-ai saturat sa ma chinui? Te simt cum stai ascuns de intuneric,ca o umbra infecta,razand in sinea ta si inventand alte si alte mizerii. M-am plictisit de tine. De ranjetul tau,de miasma ta,care-mi inunda fiecare por. De atata amar de vreme esti in preajma mea. Nu pot sa fac nimic fara tine,ma chinui,ma distrugi,ma sfarami in bucatelele mici pe care le calci nepasator. De ce? Ce-ai cu mine? De ce-mi acorzi atata atentie? Ti-e frica de mine? Ti-e frica ca intr-o zi as putea sa te distrug? De ce durerea mea iti produce o satisfactie bolnava? Ce am eu si celelalte victime,ale tale,nu au? Hm, cred ca stiu de fapt. Sunt insemnata. Ai venit repede,in noaptea cand m-am nascut si ti-ai pus ghearele slinoase pe mine,pretinzand ca sunt a ta.
Si Dumnezeu,in marinimia Lui,ti-a facut pe plac. Te iubeste,nu? Normal ca te iubeste. Esti preferatul Lui, lumina Lui, oglinda Lui. Te lasa sa faci ce vrei cu noi, iti da ce vrei. E surd la rugamintile si plansetele noastre. Suntem suflete menite sa-ti fie tie distractie,particele de lumina si caldura,aprinse,doar ca sa ai tu ce stinge,vise si dorinte frumoase,sa ai tu ce strivii.
Ura ta ma copleseste. O simt atat de cleioasa,inchegata,densa,fara forma si totusi aproape solida.
Frigul se asterne peste mine mai tare. Incep sa ma plimb,in speranta ca v-oi scapa si de el si de tine. Zadarnic. Orice as face,oriunde m-as duce tu esti acolo mereu.
Am intrat odata in biserica. Iti amintesti? Am crezut ca n-ai sa ma urmezi. Cat am putut sa ma insel! Te-ai asezat in spatele meu si m-ai prins intr-o imbratisare sufocanta,iti simteam respiratia cum aluneca pe piele gatului,infiorandu-ma pana-n suflet.Ai ranjit si ai ridicat mana si m-ai mangaiat,atat de incet si suav,incat am crezut ca raman fara aer. Atingerea ta era atat de catifelata. Eram pierduta intr-un vartej de senzatii ametitoare,contradictorii chiar,piscurile Olimpului si apoi haul Infernului. Eram naucita de sentimentul provocat de atingerea ta. Ma simteam aproape... in siguranta.
Preotul statea in fata noastra,gafaind de frica. Te-a vazut. Si a incercat sa ma salveze din labele tale sinistre. Dar in clipa in care a pus mana pe cruce,ti-ai infipt ghearele in pieptul meu si mi-ai prins inima in pumnul tau nenorocit. Durerea era atat de arzatoare,cumplita,terifianta,totala. Ma sufocam. Plamanii mei urlau dupa un pic de oxigen. Imi simteam inima pulsand in mana ta si-ti vedeam schimonoseala,care se vroia zambet. Stiai ce-mi faci,stiai ce simt. Miliarde de sageti dureroase treceau din mine,direct in tine si savurai fiecare clipa,in care ma straduiam sa respir si sa ignor putreziciunea ta. Se intuneca din ce in ce mai tare,in jurul meu si atunci am crezut ca eliberarea mea e aproape,ca mor si n-o sa te mai vad. Dar chiar atunci cand credeam ca-mi dau ultima suflare ti-ai scos unghiile scarboase si m-ai azvarlit la picioarele preotului,urland ca sunt bunul tau si ca nimeni nu o sa ma salveze de tine. Parintele era in stare de soc si fata lui era un tablou al groazei si milei. Te-ai cocotat deasupra altarului si ai inceput razi infiorator. Rasul tau era ca un acid,imi sfasia si restul de suflet care-mi ramasese,fiecare sunet in parte,se infigea in carnea mea si o rupea. Eram plina de rani si tu continuai sa razi. In final am cazut intr-o amorteala binefacatoare si atunci tu te-ai plictisit si ai plecat. Dar stiam ca nu erai departe,niciodata nu erai. Te-ai ascuns in cotlonul tau,mustind de ura si venin imputit. Abia mai respiram si auzeam vag,plansetul preotului deasupra mea. Am incercat sa-mi dezleg limba si sa-i spun ca sunt bine,ca sunt obisnuita cu ce-mi faci,dar n-am reusit si m-am lasat cuprinsa de abisul ce ma chema la el,parca promitadu-mi ca ma va ascunde de tine.
Cand m-am trezit eram tot in biserica,in fata altarului,dar nu mai aveam nimic vizibil pe mine si atunci am stiut ca ce s-a intamplat a fost un avertisment din partea ta,sa nu cred ca am unde fugii.
Amintirii,prea multe amintiri...si toate amare ca fierea. Oftez si-mi aprind o tigara. Doar ele mi-au mai ramas. Cand fumez ma simt linistita,impacata cu mine,nu mai simt frigul si cel mai important,nu-ti mai simt aburul imputit ce-ti iese din gura. Puti!! Infiorator!! Te urasc in primul rand pentru duhoarea ce-o emani,un amestec de trandafiri si carne putreda. Sunt asa satula de tine...
Trag din tigara si simt o miscare din partea ta. Zambesc si ma gandesc ca poate momentul confruntarii finale,a venit in sfarsit. Dar nu,nu faci tu asa o greseala,nu? De ce sa renunti tu,la mantia mizerabila ce te protejeaza si sa apari in fata mea?!? E mult mai bine sa stai ascuns,sa-mi trimiti semnale ca un nenorocit de licurici,ca un blestemat de far amagitor! Intotdeauna ai stiut ce-mi doresc,ce-mi place,ce vreau si intotdeauna mi le-ai aratat,m-ai lasat sa le ating si apoi m-ai tras cu brutalitate de langa ele,de parca as fi cateaua ta si tu contolezi lesa! Ordinarule! Lepadatura!
Simt cum se ridica in sufletul meu,toata durerea si nedreptatea facute de tine,umilinta ma seaca,dorinta de razbunare ma arde,setea de-a te distruge,si pe mine odata cu tine,ma usuca! Pur si simplu nu mai pot rezista la atata marsavenie. Inchid ochii si ma prabusesc in gol. Apuc doar sa simt ceva dur,care ma apasa si sa aud un urlet. Realizez ca am cazut si ca pamantul este cel care ma apasa,dar nu inteleg de unde vine urletul. Cristoase!! E atat de profund,de puternic. E inuman! Nu pot sa cred ca o fiinta omeneasca ar putea sa scoata sunetul ala. Continua sa se reverse in valuri peste urechile mele,se izbeste de creierul meu,ma face sa ma chircesc de durerea ce izvoraste din el,de pustietatea sfasietoare care o aduce. Toata jalea si tot amarul omenirii tasnesc din el. Refuz sa cred ca sunt martora la atata chin! Sunetul continua sa vina peste mine si eu ametesc atat de tare din cauza lui! Nu mai simt nimic,nu mai vad nimic,sunt muta de uimire si infricosata pana la epuizare. Nu mai vreau sa aud,nu mai vreau sa aud asa ceva! Fac un efort imens,suprauman si incerc sa ma concentrez sa aflu de unde vine,poate asa-l opresc. Ochii aproape-mi ies din cap,cand inteleg ca sursa urletului....sunt eu. EU?! EU!!! Nuuu! De ce Doamne?? De ce ai permis asa ceva? Si eu sunt creatia ta! Si eu sunt copilul tau! De ce ai permis sa ma sfarame,sa ma distruga in halul asta? Crezi ca daca esti Dumnezeu,nu poti sa fii blestemat? TE INSELI!! Si tu si Diavolul! Intr-o zi o sa fiti distrusi amandoi,Timpul o va face,va trece peste voi,cum trece valul marii peste tarm si-l rascoleste din temelii! Asa o sa fie si amintirea voastra stearsa,pana si din imaginatia oamenilor!!
Simt un pocnet in ceafa si linistea se asterne iar. A inceput sa ploua,apasat,dusmanos,parca in ciuda mea. Stiu de ce. Am comis pacatul suprem. Ochii mi se inchid incet,viata mea palpaie ca o lumanare ramasa fara fitil si ultimul meu gand zboara catre mama. As vrea sa apuc sa o mai vad,macar pentru o clipa si sa-i spun ca n-o sa pot niciodata sa-i explic cat de rau imi pare...pentru tot...

Din lumea celor care au preluat cuvantul

Sat, 07 Jun 2014 17:51:34 +0000

Kiya High School

Fri, 30 May 2014 20:58:28 +0000

Hey ^^
E prima data cand pun un fanfic aici.... nici macar nu stiu cam ce ar trebui sa fac asa ca daca am facut ceva greseli in timp ce deschideam topicul si tot pentru poveste, va rog sa imi spune-ti ><
Asa deci... nu am tot timpul inspiratie deci posibil sa nu postez un capitol pe saptamana sau ceva de genul dar o sa incerc sa scriu cand pot.
Si acum cateva lucruri despre poveste

Varsta minima: deocamdata nu stiu...postibil sa fie +18 dar pe la sfarsit
Gen: scoala, romantic, drama(posibil)
Limba: engleza
Observatii cu privire la continut: este prima data cand incerc sa scriu o poveste si sa aiba capitole...asa ca spun de acum ca e posibil sa nu fie chiar foarte buna povestea
Tipul de comentariu solicitat: orice fel de comentariu. Imi place sa imi stiu greselile si sa incerc sa le indrept

[/align]

Chapter 1

What a nice day. Was what everyone else could say about the beautiful day of autumn. Even if it was starting to get cold as it was raining a lot it was still nice for the students that were having their first day of school. Between these students were two friends too that came right from Europe, in Korea wanting to study there at an art high school so they will can be one day a band and sing together.

That wasn't a very easy thing to do but they were ready to follow their dream and do anything they have to make it become true. When they walked inside their class they could see how different it was from how their school were before but they will have to get used with it so they can make their dream come true. The first girl to sit down was a little shorter than the other one, with blonde hair that was falling down on her back and some was put over her shoulders, coming down on her chest, pale skin and you couldn't even see her smiling or faking a smile as she sat down there and the second girl that sat down was having her hair black and as long as her friend's hair and even their skin were the same, both of them having a really pale skin that sometimes got them the nickname of vampires.

That was because of their skin and the fact that they liked more to stay in dark places and not in the sun and because the country from where they are is Romania and is a well know country for vampires and stories about them. Not long after everyone was in class they had to stand up because their teacher walked inside and even if they weren't from there, the girls knew what to do and how to act as they learned anything they could about Korea before going there and even the language even if they weren't that good but they were still learning and could talk in English.

After that they sat down again on their seat and the teacher started to tell them about what they will have to do the whole year and that beside the normal classes they will have a lot of hours for music and dance as they had to get ready and maybe at the end of the year or earlier if they can do it, some of them will debut as a band, solo or duo. Ayame nodded as she liked the idea and she was ready to work hard so they maybe will debut soon as a duo.

After a while hour of listening the teacher talking about the plans and everything there was finally break time and they walked out to see the school and stopped down where were put some chairs and bench in a room and anything else they need if they want to rest there and practice their dance too. As they arrived there they saw some girls making a circle around someone but they just ignore it and went to sit down as Ayame like always wasn't in the mood to just meet others yet and Akane was too lazy to do that alone so she sat down too beside her friend there on a free bench.

They started to talk about random things and didn't see that the group if girls walked away when the persons that were there stand up and just then everyone could see that there were two boys. One of them with brown hair that was short, coming in a nice way around his face, with big and black eyes and the other one beside him, his friend was as tall as him and hair short nicely styled around his face too but his hair is black, brown eyes and everyone could see that they were friends from before even coming to that school. Everyone walked away and didn't sat there to watch them as the class was about to start and right then the two girl, Ayame and Akane, stand up walking to their first dance class and couldn't wait to see how it was there.

They walked inside and went to sit down on some free seats but as they did so they could hear some girls gasp but they ignored as they didn't care but after some minutes the same boys walked inside too and walked to their seats that were actually where the two girls were sitting down and the brown haired boy frowned as he walked to Ayame that was sitting on his seat and pointed at her.

" stand up! That's my seat" he said and in that moment Ayame frowned not liking how the other one was talking and raised her head to look at him then glared

"was yours. Now choose another one " and after saying that she just ignored him.

The boy was sitting here surprised that someone was talking like that with him then frowned as he was starting to get mad but how he was close to say something again his friend stopped him and smiled shaking his head like telling him that he shouldn't fight then smiled toward Akane that was blushing a little and pulled his friend to walk to other seats that were free. Ayame rolled his eyes then turned to Akane but blinked surprised seeing her blushing, wondering what actually happened and how come that she didn't even see it? Then she leaned closer and poked her friend's cheek

"what happened? You're blushing " she said and kept poking her knowing that Akane won't really answer that fun but in the end she sure will and that was true because Akane held her hand to stop her then turned to Ayame to tell her what happened

" well when you were fighting with that guy... I was talking with his friend. He is nice and not like his friend. I found that his name is Yoochun and they are older than us just with one year " she said then smiled. Ayame nodded listening to what she said then shook her head

" I don't care about that immature brat that wanted his chair back. Like he can't find another one...Pfff" she said then rolled her eyes again.They kept waiting like that in the class but no teacher came and everyone started to leave where they wanted, other places in the school or others even leaving the school as they didn't want to stay there because it was boring from what they said. The girls didn't want to go too and just sat there but Yoochun got another idea as he went to them and smiled his bright smile again then pulled Jaejoong beside him

" well how is your first day here and sure you didn't see many things and we don't have class right now I was thinking to go out and you two to come too and we will show you around " he said smiling happy but his friend beside him was just looking away not wanting to look at Ayame as he told Yoochun that he will try to shut up so they won't fight.

Ayame didn't like the idea and frowned but well they really didn't have what to do there and they were bored too so she pointed at Akane saying " if she wants then we will go but if not then no and after that she could see Yoochun and even Jaejoong turning to look at her and Akane just blinked watching them back but in the end she nodded as she was alright with going out with them. As they got the answer Ayame stand up too and signed seeing how happy Yoochun was to finally go out so he won't get bored there and Jaejoong was already walking to the door and they walked after him too out.

Ayame really didn't know how that happened but they actually got out of the school without someone to see them and they were walking on the street, letting the boys to walk first as they didn't know the place that well and didn't even know where they wanted to go but they found the answer when they stopped in front of a cafe and walks inside then went to sit down at a table. They all said their orders and Yoochun walked to order their drinks and well their bad luck or what it was but Jaejoong had to stay right beside Ayame and they were just looking at each other sometimes or well more like glaring at each other each time they did it. After some minutes Yoochun came back and put theirs drinks in front of them and sat down too beside Akane then looked at them smiling

" well let's find about what to talk and maybe know each other better " he said not sure if they were alright with it then Ayame sighed wanting to finish it first and turned to look at him " well how you can see we're not from here and like you we want to learn and become idols. My name's Ayame and that's all you need to know "she said then took her drink and let Akane to continue with that and her friend started to talk right after her.

" I'm Akane and yeah we want to debut together if will be possible. I like to read manga..." she started but she was stopped as Jaejoong jumped a little and turned toward her and for the first time they saw him smiling

" you like this too? what manga did you read? " he asked then they started to talk about this and the other two were just watching not having what else to say about that.

Ayame just sat there not not believing that they actually had about what to talk then she just shook her head not having what else to say or do and turned to look outside ready for a boring day but before she could do it Yoochun already started to ask her random things and after a while of talking she could see that they like some things the same and so they kept talking as they had about what.

Ayame looked a little at her friend and even if she didn't like Jaejoong she was alright with that then as her friend was happy talking with him. She didn't think that skipping a class will actually turn out to be really fun.

--------------------------------------------------------

Characters:
Ayame
Akane
Jaejoong
Yoochun

PS: Fetele sunt caractere originale, dar pozele nu sunt ale mele. sunt doar ce am gasit pe internet
So the credit for this is not mine ^^

Gogule

Thu, 15 May 2014 22:32:29 +0000

Cea care trebuie iubit? (+18)

Sat, 12 Apr 2014 21:41:55 +0000