Bancuri

[shadows]

A plecat în Japonia pentru o perioadă să facă bani. După un an s-a reîntors în ţara. Aici, toate bune şi frumoase, numai că… se lipise de el un tic japonez. Obişnuit să salute zilnic în Ţara Soarelui Rasare cu celebrul Ohaio, în România a reuşit să-şi exaspereze prietenii. De ce?
Simplu! Timp de o lună de zile, de fiecare dată când saluta pe cineva, pe stradă, în autobuz, la bancă sau la piaţă, spunea neaoşul, românescul sal’tare, dar imediat se înclina adânc de la jumatatea corpului!
S-a potolit abia după ce un amic bine dotat, satul de japonisme, l-a pus într-o zi la punct: “Bă, dacă mai te faci mult că-mi dai un cap în gură, te palesc de nu te vezi!”