Dear Diary

[morga]

Draga jurni-urni,

Iti mai aduci aminte cand eram o persoana puternica cu principii de viata solide? Nici eu, pentru ca nu s-a intamplat. Dar, draga jurni-urni, nici n-ar fi posibil, tinand cont ca sunt mai mult de 2-in-una bucata persoana, si asta din pricina tulburarilor mele de personalitate. Dar, stii tu, draga jurni-urni, ca-s inca prea tanara ca sa fie si/sau sa fiu ceva definitiv. Indraznesc sa cred ca numai moartea este definitiva si ca, pana la ea, teoretic, mai am cale lunga. Practic, ar trebui sa ma feresc de multe.

Totusi, jurni-urni, ce ma fac cand nu stiu ce sa ma fac? Acum multe par clare si senine, pentru ca scriu dintr-o zona de confort. Dar trebuie sa ies curand din ea si ar fi minciuna sa spun ca nu stiu ce ma asteapta. Stiu in mare ce ma asteapta, pentru ca sunt parti bune si rele in orice aspect al vietii. Asa mi-a fost, asa le-a fost tuturor; asa ne va fi mereu. Si... totusi... daca relele sunt prea rele pentru cat de slaba sunt eu? Crezi ca sunt rele ca sa nu mai fiu eu slaba sau doar ca sa ma inchid tot mai mult in mine si sa mor de depresie, singuratate si anxietate?

Sa fie autoexilarea in singuratate o forma de supravietuire a slabiciunii sau o forma de putere data de autosuficienta? Si, draga jurni-urni, o sa fiu vreodata o singura persoana, cu un singur raspuns la fiecare dintre aceste intrebari, sau voi ricosa perpetuu intre toate personalitatile din mine si raspunsurile fiecareia dintre ele, pana voi innebuni?