Dear Diary

[Unia]

Dear,

De o saptamana ma simt ca naiba de obosita si plictsita. Am lucrat la un studiu de caz idiot (care mi-a iesit genial, de altfel) tot week-end-ul trecut si n-am apucat sa ma odihnesc ca lumea, iar in timpul saptamanii n-am nicio sansa sa ma culc mai devreme de miezul noptii. Nici nu ma chiniui sa intru in discutii cu colegii sau sa ma mai rog de prietena mea sa mai iesim prin oras, pentru ca simt ca am obosit sa mai socializez cu oamenii. Vreau mereu sa merg acasa si sa scriu sau sa ascult muzica si creez lumi perfecte de una singura. I-am promis unui fost coleg de clasa ca il mai sun, dar a trecut deja o luna si bineinteles ca nu l-am sunat. Urasc sa sun oamenii si cu cat trece mai mult vremea, cu atat pare mai ciudat. Totusi mi-e dor ca naiba de el si sunt convinsa ca zilele astea ar fi fost putin mai fericite daca inca mai era cu mine in clasa. Ma simt oribil cand ma gandesc ca era singurul baiat cu care chiar imi placea sa discut si acum numai este. In fine. Eu sunt o ciudata pentru ca nu stiu sa imi fac prieteni si apoi ma plang ca sunt singura. Si imi lipseste Anatomia lui Grey. Si iarna. Si cat de simple erau lucrurile in clasa a zecea, cand ma gandeam ca mai am inca doi ani buni de liceu. Acum ascult melodiile de la Eurovision de anul trecut, pentru ca imi aduc aminte de vremea aia faina. Singura perioada in care chiar am fost fericita.