28-01-2012, 05:09 PM
Draga jurnalule, momentan ascult Saving Abel - Addicted. Ieri ma gandeam la niste Doujinshi-uri cu animale +18 si astazi, de cateva ore, ma uit la unele pe care inainte le-am trecut cu vederea, ori recitesc unele cam la nimereala. Nu inteleg de ce imi apare 1, 117 de posturi... Parca mi se stersese... Dar nu vreau sa intreb pe nimeni, lenea. Am avut o reactie ciudata la remake-ul de la Ai no Kusabi. Mi s-a miscat vena si m-am speriat. Mi-am retras "coltii" din pielea degetului si am vazut ca era rosie, cu urme putin adanci si durea. A trecut. Ce nu face omul ca sa nu isi trezeasca cumnatul. 
Si inca ma "uit" la remake... defapt am pus pauza si am facut toate lucrurile "posibile". Mancat, dat cu aspiratorul, patul, ore de DJ, discutii pe messenger, o manga, alte DJ-uri, muzica... 
Ce sa mai fac... Cainele femeii aceleia a murit. Riki era dragut. Chiar era. Desi imi era frica de el... (am o trauma din copilarie cu cainii, dar tot ii ador, desi latru la ei si imi vine sa le dau picioare si sa le sucesc labele cateodata *rolling on the floor*). Mi-am amintit moartea doamnei Paulei... Era o persoana buna... Ma considera ca si fiica ei, la fel si mamaia ma considera... si... *sigh* Oriiiicum... Nu am bunici. De nici un fel. Ultimii care mai ramasesera au murit dupa un an si ceva, jumatate (cred), dupa moartea altei persoane dragi mie. Si Piciorus (cainele care ma alerga toata strada cand ieseam din casa si ma musca fara pic de mila de picior si trebuia ca sora mea mai mare sa imi dea cu spirt si tipam). Imi aduc aminte... T________T Bietul de el. Vreau sa il revad pe Grasu'. Inca nu pot uita cum ma punea sa jucam basket si facea atatea chestii si eu fiind scunda nici nu ajungeam sa bag minea in cos. ._.'' Dar il iubesc. Multe persoane au facut parte din viata mea. Unele m-au hranit si au incercat sa vorbeasca cu mine despre cele ce s-au mai intamplat... Acum ca vine vorba... gandindu-ma la perioada aceea in care mancam doar oua... incepe sa mi se faca greata. Multa vorbarie, nu? Si da, am o problema sa incep de la capat. Nu ma judecati.
Si inca ma "uit" la remake... defapt am pus pauza si am facut toate lucrurile "posibile". Mancat, dat cu aspiratorul, patul, ore de DJ, discutii pe messenger, o manga, alte DJ-uri, muzica... Ce sa mai fac... Cainele femeii aceleia a murit. Riki era dragut. Chiar era. Desi imi era frica de el... (am o trauma din copilarie cu cainii, dar tot ii ador, desi latru la ei si imi vine sa le dau picioare si sa le sucesc labele cateodata *rolling on the floor*). Mi-am amintit moartea doamnei Paulei... Era o persoana buna... Ma considera ca si fiica ei, la fel si mamaia ma considera... si... *sigh* Oriiiicum... Nu am bunici. De nici un fel. Ultimii care mai ramasesera au murit dupa un an si ceva, jumatate (cred), dupa moartea altei persoane dragi mie. Si Piciorus (cainele care ma alerga toata strada cand ieseam din casa si ma musca fara pic de mila de picior si trebuia ca sora mea mai mare sa imi dea cu spirt si tipam). Imi aduc aminte... T________T Bietul de el. Vreau sa il revad pe Grasu'. Inca nu pot uita cum ma punea sa jucam basket si facea atatea chestii si eu fiind scunda nici nu ajungeam sa bag minea in cos. ._.'' Dar il iubesc. Multe persoane au facut parte din viata mea. Unele m-au hranit si au incercat sa vorbeasca cu mine despre cele ce s-au mai intamplat... Acum ca vine vorba... gandindu-ma la perioada aceea in care mancam doar oua... incepe sa mi se faca greata. Multa vorbarie, nu? Si da, am o problema sa incep de la capat. Nu ma judecati.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2