Dear Diary

[yaoi maniac]

Helllou.

Nimic nou.
De-abia astept vacanta; sper sa se tina de promisiune.
Mi-a lipsit.
Imi e ca o a doua mama. Serios.
Mama mi-a lasat tot ce-i mai bun dupa incetarea ei din viata pe acest pamant.
Nu prea stiu ce sa zic. O iubesc pe doamna Nuti. E o femeie incredibila! Cateodata ma duceam la ea sa mananc. Nu ma trata nu-stiu-cum. Eram libera. Puteam vorbi cu ea libera. De Martisor i-am dat unul.
Dupa multa vreme (nu chiar, cred), incepuse sa-mi dea unele lacrimi + alergam ca vaca prin frig, si asta, dar se pot si emotiile.
Imi aduc aminte cand am fost cu ea, mama, Ioana (fata ei de 21 de ani acum, daca nu ma insel) la Breaza. Nu o sa-l uit pe Robert (stiu ca-i asta numele, DAMN!). Dragut si... dragut. Nu mi-l mai aduc aminte. Trist. Sure.
Mi-a zis ca daca nu ar avea atata treaba atunci mi-ar fi dat meditatii. Din toata inima. Dar a spus ca e prea ocupata... era trista. Am inceput sa zambesc ca o vaca. Doamna Nuti e o femeie incredibila.
De dimineata eram In love with the... guardian (*rolling*), cand am ajuns acasa tata a inceput sa ma scoata din sarite. >.> Starea mea de drool s-a dus. Una de stres a navalit asupra mea. Era sa mi se faca rau la pilaful ala cu ciuperci. Bleah! Trebuia sa stiu ca o sa puna morcovi si alte legume. Inca ma simt rau. T________________________T
O iau pe urmele profesoarei de tehnologie cu hamurgerul.
De-abia astept sa faca sarmale. Sper ca tot vreo douazeci si patru ca data trecuta. Mi s-au parut putine. Bine, bine, vreo patru in fiecare zi (doar eu am mancat cinsprazece-saptispreze sau optispreze sarmale). >.> Dar erau asaaaaaaaa de bune. Damn... .___.'' Sa curga cu sarmale,

Amin!