Dear Diary

[yaoi maniac]

Hei... sunt chiar asa o persoana ingrozitoare, draga jurnalule? Stiu ca nu sunt perfecta, si ca am mii de defecte, dar de ce... sunt asa de necioplita, nesimtita si toate cele? Unii oameni ca mine n-ar trebui sa traiasca. Si... e ciudat cum... nu apreciez nimic din tot ceea mi-au oferit oamenii. Iar toate lucrurile facute de ei pentru mine, faptul ca m-au crescut, mi-au fost aproape (si nu vorbesc doar de familie...) etc. De ce nu e indeajuns pentru mine? De ce uit si ma comport ca o proasta care n-are sentimente si vrea sa o lase naibii in pace? Sunt chiar foarte proasta. Spun ca vreau sa apreciez, dar pe dracu\\\' daca macar o arat. Stii... imi e asa de dor de mama... M-am intrebat mult timp de ce a luat-o de langa mine... De ce naiba m-a lasat fara mama mea draga... Dar uitam... chiar uitam (trebuia, nu-i asa? altfel cum sa fiu atat de insesibila daca n-as uita bunatatea oamenilor si tot ceea ce au facut pentru mine?)... cum se chinuia... Ii multumesc lui Dumnezeu ca... dupa nasterea mea... tata n-a mai dat in ea. Ii multumesc pentru familia care mi-a daruit-o si pentru... viata oferita. Sansa de a trai si a avea persoane aproape e... unica. Imi e atat de dor de ea... dar... iar uit... Daca plang, nu o s-o doara si pe ea...? Stii... imi aduc aminte venele ei... cum plesneau... si avea pete pe mana. Imi aduc aminte cum tipam la ea... cum am tipat cand mi-a zis ca daca si-ar taia sanul cu care avea probleme (cancer) ar putea ramane alaturi de mine sau ceva in genul... M-a intrebat... mi-a cerut sfatul. De parca daca eu ii ziceam \\\"nu\\\", ea statea cu cancerul si se lupta pentru noi incontinuare... Dar eu \\\"Nu!\\\" De ce sa ma gandesc doar la mine? Am vrut atat de mult dupa moartea ei sa... sa-i fii multumit si sa-i fi cerut iertare pentru tot ceea ce facusem. Sa-i multumesc pentru tot ceea mi-a oferit si ca si in ultima clipa... la mine s-a gandit... Sa-i fi strans mana intra mea si sa-i spun cat de mult o iubesc. Durerea pe care o simt acum in inima... e... dureroasa... N-am mai simtit-o de ceva timp... N-am mai fost la mormant la ea, iar acea perioada in care nu puteam nici macar sa deschid un... am uitat cum se numeste (lacrimile scurse ma innebunesc...), album-foto (a trecut acea perioada, dar inca plang, uneori zambet si plang, atingandu-i chipul din poza si zambindu-i cu lacirmi in ochi)... De ce? Chipul mamei era acolo si... n-am vrut ca nimeni sa ma vada plangand... N-am vrut sa plang... Plangeam noaptea, sub plapuma, si incercam sa nu suspins ca sa nu stie cei din casa ca eu plang ca proasta... Chipul ei... zambetul... Noaptea cand se plangea mut de durere si o priveam din pat, cum sta pe canapea, nu putea sa doarma (nu putea sa manance, ii sa facea rau, varsa, nu putea dormi, o durea...) si stateam... si o priveam... \\\"Daca nu erai tu, as fi murit de mult\\\"... serios? \\\"Mami, promiti ca nu o sa mori? \\\" \\\"Promit...\\\" - serios? \\\"Daca e sa mori, o sa vii sub forma unui inger la mine?\\\" \\\"Da\\\" (sau cam asa ceva) - serios? Plang si iar plang... altceva mai bun nu am ce sa fac... Sunt inutila... Spun ca o sa lupt pentru visurile mele, dar cand venea vorba ca cineva sa ma apare, intotdeauna... intotdeauna exista cineva. Iar eu... eu stateam retrasa in spate si doar priveam. Daca se intampla ceva cu ele... eu nu puteam face nimic... Doar ma uitam. Nefolositor! Ce copil sunt! Uneori imi e dor sa plang ca acum... cu acele lacrimi de copil... Sa simt ca traiesc, ca inca n-am murit. Ca acele amintiri inca exista... undeva in inima mea. Stii... draga jurnalule... Tu n-ai vazut, dar eu am vazut cand mama dormea pe sezlong afara, invelita intr-o plapuma... Eu am vazut cand mi-a zambit in acea zi... cand am intrant pe usa camerei ei de spital... Imi aduc aminte cand mi-a dat bani sa-mi cumpar pufuleti si imi dadea din mancarea ei... Imi aduc aminte ce copil groaznic am fost cand i-am zis lui tata ca sper sa nu aiba acele... am uitat... chestiile alea, acelea alea infipte in vene... ca mi-ar fi... teama sau... scarba... sau cumva. Dupa moartea ei am gasit un carnet, pe care si l-a luat in spital... cand s-a internat... Scria ce aveam nevoie pentru scoala... In acea seara... am stat cu capul in plapuma si am plans... A venit frati-miu si m-a alinat... Probleme cu inima, cancer, ulcer... Ce probleme n-a avut mama! Dea bea dupa ceva timp am realizat, poate mi-a mai fost spus, dar n-am dat importanta, ca mama se tratase de cancer, iar eu le zisesem la toti ca de aceea a murit - bakaaa! A avut problema cu o artera... a murit de inima... Fir-ar ele de artere! Mi-au luat-o pe mama! Dar... mai bine ii e sus... nesuferind si... veghindu-ne. N-am mai vrut sa pacatuiesc. Sa o fac sa se intristeze... N-am mai vrut, dar uite ca o fac iar si iar. Dupa ce a murit, am avut mai multa credinta in Dumnezeu. Stiu ca el exista, iar mama este in Rai... Fiind fericita si... Mi-a fost frica sa nu ma uite dupa moartea ei! Mi-a fost frica... n-am vrut s-o uit, dar nici ea sa ma uite... Ce minte de copil aveam atunci... Cat aveam... 10 poate unsprazece ani (dar nu cred)? Ea vrea sa-mi traiesc viata, si sunt fericita... Mi-a dat viata, mi-a dat putere, m-a calauzit si... dupa moartea ei, am vrut sa fiu ca ea! Sa ajut, sa ii fac pe ceilalti fericiti si... sa fiu ea! Dar oare era posibil? Acum... ajut... dar... uneori... ignoranta si insesibilitatea... Sunt rea... \\\"bad woman\\\" nu Honk Gi? Dar... o sa ascult incontinuare melodia Rozz Williams - Memorial Flowers pe care am plans, dand ripley, si scriind aceste lucruri... Am spus, si am petcetluit asta in inima, ca nu o sa fumez! N-am vrut ca si copii mei sa sufere asa cum si eu am suferit... Acum... o sa ma scunfund in melodie... Imi e dor de chipul ei care se intetoseaza parca pe zi ce trece! Doar in poze... o pot vedea si nici macar... nu o pot atinge. Cati oameni norosi ca au o mama si nici macar nu o aprecieza... Cand vedeam ca un copil are o mama, ma simteam geloasa, poate si ma durea putin. Eu nemaiavand. Dar cum i-am spus lui Andreea: ea va trai vesnic in inima mea (!) Altii nu inteleg, dar, atunci cand pierd ceva, realizeaza defapt ce au pierdut. E greu sa apreciezi ceva cand nu il mai ai, realizezi peorma. N-am sa fie asa si in cazul altor lucruri, persoane, dar cum sa le multumesc mai bine decat purtandu-ma ca o fetita cu sclifose si rasfatata? As avea atatea de zis... Dar... n-o sa mai scriu. Pana nu ma emotioneaza o manga sau un anime (cred ca manga, adica), nu o sa mai scriu ceva in genul. ^^ Bucurati-va ca aveti o mama, o familie, ca traiti! ^^ O zi buna, userilor si... dragule jurnalule! Multumesc ca m-ai ascultat, sper ca tu sa ma accepti asa cu sunt [...]!