Dear Diary

[yaoi maniac]

Dear Diary,

Ca intotdeauna, ieri si azi am facut ce-am facut cam toata viata mea (sau macar in ultimii trei ani): am vizionat yaoi. Eram destul de cuprinsa ieri (de la doua pana la zece-noaptea am avut o ocupatie, ca intotdeauna) in cateva videolclipuri, mangauri yaoi (fir-ar ele de romance de care tot dadeam, nimic smut si mature pe care sa nu le fi vizionat *ironia sortii*) si muzica, ce am facut ieri am facut si azi dar fara yaoi, ci doar cautat poze cu cateva trupe K - pop, ascultat muzica J - rock, K - pop si melodia "Seat! Go! Ready!" sau asa ceva de la Tokio Hotel (o trupa care este una dintre preferatele mele, se observa ca am gusturi bune *anyway*), una dintre discutiile in care eu am tipat la tata la lectia pe care a incercat sa mi-o dea despre viata (sau asa cum o percepe el, sper ca nu a-ti crezut ca imi tine vreo morala. El? Doamne fereste! Eu citesc manga in care aia se f*t cu el in spate uitandu-se la televizor *mare scofala), deja aveam nervi, tipam si ma crizam din pat, nu vroiam sa opresc muzica (inca ascultam). Inteleg si eu ca in aia cativa ani de puscartie (cred ca multi, acum numai stiu sigur, dar la scoala de corectie cred a scapat la doisprazece ani sau atunci a "inceput" (?)) poate a invatat sa gandeasca asa, dar acum sa nu vina el ca asa vor muschii lui sa-mi spuna sa fac asa si asa (adica m-ai mult mi-a zis ce-ar fi facut, dar numai conteaza) pentru ca eu voi face numai asa cum voi vrea. Si deja m-am lungit decat stabilisem inainte sa mi se inchinda laptopul asta de rahat a cincea ora pe ziua de azi (sau a sasea?). Oricum, discutie misto pe messenger la ora unsprazece dimineata cand eu muream de somn incerc sa fiu fiu atenta la versurile melodiei (erau cu subtitrare in romana) incepe fara-nume (n-am chef sa-mi fac probleme cu cucubaua aia cand incepe scoala). Cam asta e ce-mi amintesc din discutie.
Ea: Vrei sa iesim sa ne plimbam?
Eu: Pe unde?
Ea: Pe unde ne plimbam in general.
Eu: Adica prin fata casei tale ca sa-i dai de stire mamei tale ca esti teafara, ca nu te-a calcat vrun tranvai sau taxi.
Ea: Atunci nu mai veni. ^^
Eu: Bine (sau i-am zis "Ai dreptate"?).
Ea: Stiu. ^^
Asta i-am zis ca sa scap de ea, zici ca fac ca anul trecut cand incercam sa o evit, dar ce mortii ma-si (nu mortii ei), m-am saturat sa nu o lase mai incolo de casa, sa o cheme din zece-n zece-n minute, sa fugim ca dementele pana nu ne mai simtit picioarele pana la ea acasa ca sa vada maisca-sa ca este vie, sa merg singura acasa doar pentru ca ori n-are chef, ori n-o lasa ma-sa, sa vin la ea acasa si sa plec cand mama ei vine, sa ma intrebe parintii (familia) de ce nu vine si ea la mine, de ce ma duc doar eu, de ce mama-dracu ma duc sa o conduc pana la ea acasa (sau pana la scoala, ca sa faca alea 3-4 minute singura pana acasa) si sa le dau acelasi raspuns si ei "Aaa", sa mi se zica ca ar trebui sa fi ca ea, sa ma duc si sa-i cer sa ma ajute unde nu stiu, bla, bla, bla. Prostii. Dar nu prea mai conteaza. As mai fi zis cum era sa-l imping pe frati-miu in brad si tocul acela de la usa in "joaca" noastra de unde eu mi-am facut nervi si vroiam sa-l arunc pe masa ca sa incep sa-i dau pumni (ca atunci cand aveam 9-10 ani si el 19-20 si se ascundea in camera ca sa numai dau in el, tata ma tinea, iar eu ii dadeam cu pumnii in inima, pana la urma de la atatia nervi *de cand eram mica eram foarte irascibila, iar acum sunt si mai si* am inceput sa plang si sa tip cat timp tata ma tinea si fratimiu iesea din camera), dar m-am rezumat sa rad diabolic (am acel "tic" sa rad ca o crizata, uneori ma fac mova la fata si daca ma apesi pe inima o sa vezi ca respir cu intrerupaturi, ca atunci cand ai o flecma-n gat :]) ca sa ma calmez, si am continuat sa mananc (ce facusem toata ziua, ca intotdeauna), adica sa bag in mine ca sa uit cum tata ma facuse sa plang cu o zi in urma de Craciun.

The End - tare palpitant a fost :]