21-06-2010, 10:29 AM
Ieri a fost una din zilele alea care mă dau peste cap. Dar hai să începem cu începutul.
M-am trezit ceva mai târziu ca de obicei, era zece şi ceva şi am făcut ceea ce fac de când s-a terminat şcoala. Din lipsă de ocupaţie, din dorul de a acoperi pierderea suferită, navighez cât e ziua de lungă (şi cât sunt acasă, desigur) pe net. Păcat că doar mă distrage, nu mă face să uit.
Mai târziu m-am lăsat convinsă de mama să merg cu ea şi tata la cumpărături. Mi-am făcut baie şi-am plecat. Arătam tare ciudat
.
L-am întâlnit pe Sebi, colegul Paulei, şi practic ne holbam unul la altul. Mi-a zâmbit, mi-a zâmbit atât de frumos, încât apropare pluteam. Şi-mi pare rău, trebuia să-l iubesc pe Ovidiu... Trebuia să aflu cum e să iubeşti o singură persoană, trebuia. Acum sunt varză din nou, căci ştiu că nu sunt suficient de bună.
Apoi am ieşit cu Denisa. Am pierdut buzu şi am mers pe jos. Am întâlnit doi bikeri care fumau. Semănau mult cu Ovidiu,la vestimentaţie, la părul tuns exagerat de scurt. Mi-a fost dor de el.
Am mers cu Denisa, Marce, Tudor şi Adi pe centru, la o terasă. Mi-am luat îngheţată şi am băut din berea lui Marcel. Ciudat, dar mă simţeam puţin high...prea puţin.
Am mers în Games. A fost trist, am fost tristă amintindu-mi ultima noastră întâlnire. când ne priveam ochi în ochi, parcă împărţeam aceeaşi poveste. Mi-e aşa dor de el!
Am dezbătut mult povestea cu Denisa, cât timp băieţii jucau biliard.
Apoi am plecat, mai tristă ca de obicei. Mi-era dor de el, dor, dor, dor!
Şi mi-a fost toată seara.
M-am trezit ceva mai târziu ca de obicei, era zece şi ceva şi am făcut ceea ce fac de când s-a terminat şcoala. Din lipsă de ocupaţie, din dorul de a acoperi pierderea suferită, navighez cât e ziua de lungă (şi cât sunt acasă, desigur) pe net. Păcat că doar mă distrage, nu mă face să uit.
Mai târziu m-am lăsat convinsă de mama să merg cu ea şi tata la cumpărături. Mi-am făcut baie şi-am plecat. Arătam tare ciudat
.L-am întâlnit pe Sebi, colegul Paulei, şi practic ne holbam unul la altul. Mi-a zâmbit, mi-a zâmbit atât de frumos, încât apropare pluteam. Şi-mi pare rău, trebuia să-l iubesc pe Ovidiu... Trebuia să aflu cum e să iubeşti o singură persoană, trebuia. Acum sunt varză din nou, căci ştiu că nu sunt suficient de bună.
Apoi am ieşit cu Denisa. Am pierdut buzu şi am mers pe jos. Am întâlnit doi bikeri care fumau. Semănau mult cu Ovidiu,la vestimentaţie, la părul tuns exagerat de scurt. Mi-a fost dor de el.
Am mers cu Denisa, Marce, Tudor şi Adi pe centru, la o terasă. Mi-am luat îngheţată şi am băut din berea lui Marcel. Ciudat, dar mă simţeam puţin high...prea puţin.
Am mers în Games. A fost trist, am fost tristă amintindu-mi ultima noastră întâlnire. când ne priveam ochi în ochi, parcă împărţeam aceeaşi poveste. Mi-e aşa dor de el!
Am dezbătut mult povestea cu Denisa, cât timp băieţii jucau biliard.
Apoi am plecat, mai tristă ca de obicei. Mi-era dor de el, dor, dor, dor!
Şi mi-a fost toată seara.