Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Lanţul slăbiciunilor

#9
Si in sfarsit am revenit cu capitolul trei. Va multumesc pt comm-uri si sper ca veti urmari la fel de nerabdatori continuarile. :-)

Linda - sper ca de-acum inainte senzatia de repede sa dispara definitiv, am un capitol lung deci sper sa fie ok. ;)
D@n@ - iti multumesc pt comm; nu sunt haotica dupa greseli, dar aia chiar imi scapase :))
JustLove - stiu si eu cum e cu vacanta :P deci nu se pune un comm ratat. Sper sa-ti placa continuarea.
~Marquiza Michele Rosy Uchiha~ Ma bucur ca astepti nerabdatoare continuarile. Sper sa nu dezamagesc. :*
kiss4_sasuke - sper sa-ti placa continuarea la fel ca celelalte, pt ca in cap asta va fi o ocazie speciala, iar personajele, ei bine, vei afla ce caracter au, daca citesti. :D
shantell@ - multumesc pentru comentariu si pt laude. Cat despre descriere, iti pot da un fel de sfat pe care eu il aplic: eu nu ma pun in pielea personajului, eu incerc sa fiu personajul in sine, acolo unde se poate. ;))
Aiysa-chan - imi pare bine ca descrierile mele iti dau posibilitatea sa vizualizezi cu usurinta ceea ce incerc sa va transmit.
Acum nu-mi ramane decat sa va urez lectura placuta si sa comentati cu incredere!

Cap. III – Un cadou neaşteptat

A doua zi s-a dovedit a fi una plină de surprize de tot felul. De dimineaţă, mingea de foc a cerului a început să-şi trimită suliţele de lumină pe pământ, peste sutele de case adormite, prin draperia de la fereastra dormitorului unde dormeam. Într-un târziu, deranjată de lumina puternică, mi-am deschis somnoroasă ochii. Am încercat să mă ridic, dar ceva mă ţinea imobilizată şi acel ceva, sau mai bine zis cineva, nu era nimeni altul decât Sasuke. Brunetul dormea liniştit cu capul pe abdomenul meu şi cu mâna dreaptă pe coapsa mea stângă. Am roşit discret apoi am oftat uşor. Nu ştiam cum a ajuns în pat şi mai ales peste mine, în poziţia aceea. Din nefericire nu eram singura care îi observase poziţia comodă. Instantaneu am dat de privirea amuzată a lui Kakashi-sensei care apăruse ca din neant în faţa patului, citind din eterna sa carte „Vino, vino paradis!”, deşi nu era trecut de opt dimineaţa. Am rămas blocată când şi-a închis cartea şi a început să mă privească insistent. M-am ridicat fulgerător în şezut dărâmându-l pe Sasuke pe pat. Picat ca de la etajul trei, brunetul s-a trezit buimac şi a început să se uite când la mine când la sensei. Într-un final, Kakashi ne-a vorbit:
-Bună dimineaţa, copii!
Mi-am pus mâna la tâmplă încercând să-mi ascund roşeaţa şi râsul care mă bufnea în acel moment. Cel care i-a răspuns a fost colegul meu care se freca încet la ochi pentru a-şi limpezi privirea.
-Ah, Kakashi, nu ştiu de ce o vezi aşa de bună. Nu am dormit prea bine azi-noapte.
-Crede-mă Sasuke, îmi închipui deja ce noapte aţi avut voi, spuse senseiul în timp ce privea atent la mâna pe care brunetul nu şi-o dezlipise niciun moment de pe coapsa mea, de parcă ar fi fost un magnet. Când şi-a dat în sfârşit seama de motivul pentru care Kakashi era aşa pornit asupra noastră, acesta şi-a retras mâna şi s-a dat jos din pat. Apoi, a început să vorbească pe un ton lejer, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, lucru care chiar aşa şi era.
-Bine, deci ce s-a întâmplat sensei? Azi e vineri şi nu avem antrenamente de dimineaţă din câte îmi amintesc.
-Aşa e Sakura, nu aveţi. Am venit să vă reamintesc că mâine e Sărbătoarea Cireşilor şi că participarea voastră la festivităţi e obligatorie. Deasemenea, Tsunade-sama a insistat că puteţi veni în ce ţinută vreţi şi opţional, vă puteţi alătura pregătirilor. Hinata, Naruto, Ten Ten, Lee şi mulţi alţi colegi de-ai voştri se întâlnesc azi după-masă. Cam atât pentru voi. Trebuie să plec ... ah, şi să nu uit, dacă nu participi la pregătiri, vreau să vorbim Sasuke.
-Mda, bine.
Brunetul era relaxat în timp ce eu mă abţineam cu greu să nu râd de felul suspicios în care sensei accentuase ultimele sale cuvinte. Nu ştiu de ce, dar presimţeam că discuţia lor avea de-a face cu „apropierea” noastră pe care el a surprins-o. A dispărut într-un nor de fum în timp ce eu am oftat uşurată. Ce bine că fusese el cel care ne găsise aşa şi nu Tsunade, altfel aş fi murit de mult. Fără să ezit m-am întors supărată către brunet.
-Spune-mi doar ce căutai peste mine şi te las în pace!
-Cred că glumeşti! În mod logic mă asiguram că nu încerci să pleci de nebună, ca aseară. Şi nu făceam asta peste tine, ci lângă tine. Nici măcar nu-mi amintesc cum am ajuns aşa.
-Deci, asta înseamnă, apropo de ce a zis sensei, că o să te întâlneşti cu el azi?
În secunda următoare, râsul lui Sasuke a răsunat în întreaga încăpere. Îmi închipuiam motivul, aşa că am încercat din nou să mă potolesc. Dezinvolt din fire, acesta mi-a răspuns în timp ce îşi lua hainele să se schimbe:
-Nu fi naivă, Sakura! Ce te face să crezi că am nevoie să ascult predicile legate de sexualitate ale lui Kakashi?
Am dat dezaprobator din cap în timp ce Sasuke a ieşit pe uşă. M-am ridicat şi, pentru că era o zi în care nu mergeam la antrenamente, mi-am ales din rucsac o bluză roşie pe umeri şi o fustă neagră, scurtă, despicată uşor în partea dreaptă. Îmbrăcat în hainele sale obişnuite, Sasuke a intrat în cameră şi m-a întrebat dacă putem pleca. I-am răspuns afirmativ şi ne-am îndreptat spre centrul satului, care găzduia în fiecare an această sărbătoare. Pe la jumătatea drumului care ne conducea spre parcul central, Parcul Cireşilor, am zărit oameni care scoteau din diverse cutii tot felul de aranjamente, de ghirlande şi de beculeţe, dar mai ales buchete şi ornamente splendide din flori de cireş. Toţi sătenii iubeau această sărbătoare şi se pregăteau intens pentru ea, fiind printre cele mai importante. Curând, am ajuns în Parcul Cireşilor. Acum nu ne mai rămânea decât să-i găsim pe ceilalţi. Aleile largi ale parcului erau acum împânzite de florile rozalii de cireşi ale căror coroane păreau să fie mai bogate şi înmiresmate ca niciodată. Susurul fântânilor din jur şi dansul jucăuş al florilor specifice erau de-a dreptul fermecătoare şi ne-au făcut pentru un moment să ne dezorientăm. I-am spus lui Sasuke că ne va fi greu să-i găsim deoarece parcul se întindea pe o suprafaţă considerabilă. Chiar înainte să-şi activeze Sharinganul, şirul gândurilor ne-a fost întrerupt de ţipătul strident al lui Naruto care perturba liniştea întregului loc.
-Hei, Sakura, Sasuke, aici! Hei!
-Naruto ... am şoptit eu în timp ce eu îmi astupam urechile, iar colegul meu se întorsese cu faţa către el.
-Cred că i-am găsit, zise brunetul iritat de ţipetele insistente ale blondului.
-Sakura-chan ...
-Termină Naruto, i-am zis eu dându-i un pumn în cap.
După ce blondul s-a potolit, i-am salutat pe Hinata, Ten Ten, Lee, Neji, Shikamaru, chiar şi pe imposibila de Ino, care văzându-mă împreună cu Sasuke a izbucnit de nervi agăţându-se de gâtul acestuia. Am întrebat-o pe Hinata ce trebuie să facem, iar ea mi-a spus că decoraţiunile ne vor fi aduse de Kurenai şi de Kakashi, care trebuie să apară. Minunat! Deja mă vedeam aşteptând încă o oră de-acum înainte fiind vorba de sensei. Spre surprinderea mea, în mai puţin de zece minute cei doi au intrat pe poarta parcului având în mână nişte cutii imense.
-Trebuia să-mi închipui de ce am aşteptat atât, zise Naruto bosumflat.
-Îmi pare rău Naruto, dar cutiile astea nu se cară singure, a spus sensei trântindu-i una din ele în braţe.
-Bine, acum vă vom spune ce aveţi de făcut fiecare.
După ce Kurenai ne-a împărţit responsabilităţile fiecare ne-am văzut de treabă. Am început să împletim coroniţe din ramuri de cireş în centrul cărora am adăugat la sfârşit câte o lumânare parfumată cu o pamblică roşie sau albastră în jur. Aranjamentele erau minunate şi era prima oară când făceam aşa ceva pentru sărbătoare. De altfel, niciuna dintre noi nu avea nici cea mai vagă idee pentru ce sunt. În fond, tot oraşul şi în special centrul său aveau să fie luminate de tot soiul de felinare şi de beculeţe multicolore. La final, bruneta ne-a rugat să le împachetăm în cutiile cu aceleaşi culori ca pamblicile şi să i le lăsăm ei.
De partea cealaltă, băieţii se descurcau minunat la pusul ghirlandelor. Pentru a termina mai repede, Kakashi le-a spus că cine va pune cele mai multe ornamente va primi un premiu. Băieţii au fost încântaţi, iar cel mai nerăbdător era Naruto, care la fel ca şi la antrenamente, avea momente în care se dezechilibra şi cădea în cap stârnind râsul celorlalţi, motiv pentru care nu pusese prea multe decoraţiuni. La sfârşit, când Kurenai ne-a anunţat că putem pleca, băieţii erau aliniaţi de sensei care le-a spus cum s-au descurcat.
-Deci, să vedem: Shikamaru - 15, Lee - 18, Naruto - 10, Neji şi Sasuke – 21.
-Nu-i corect sensei! Tot timpul ai citit din acea carte, iar pentru că Sasuke şi Neji sunt mai buni le-ai dat lor premiul. Cer o renumărare! striga blondul cu toţi plămânii.
-Calmează-te Naruto, nici măcar nu există un premiu! zise Neji calm.
-Adică am muncit degeaba?
-Fraiere ...
-Mulţumim pentru ajutor, a zis într-un final Kurenai. Puteţi merge acasă, iar mâine ne vedem la ora douăsprezece. Spunând acestea ne-am răspândit fiecare în direcţii diferite pentru a merge acasă. Pe drum, Ino ni s-a alăturat enervându-l din ce în ce mai tare pe brunet. Când acesta a auzit însă vocea gravă a lui Kakashi care îl striga. s-a oprit în loc în timp ce blonda a sărit ca arsă. Sensei ne-a ajuns din urmă şi l-a luat pe colegul meu „în primire.” I-a pus mâna pe umăr şi în timp ce eu, Ino, Hinata şi Naruto înaintam, cei doi au rămas în urma noastră.
-Sasuke, parcă trebuia să vorbim.
-Uite ce e, dacă vrei să-mi reproşezi un lucru care nici măcar nu s-a întâmplat, las-o baltă.
-Tocmai asta e. Mă indignă faptul că nu s-a întâmplat.
-Ce?
-Tu crezi că dacă moştenitorul clanului Uchiha e „spitalizat” asta îţi dă dreptul să nu vi la antrenamente?
-Stai aşa, deci nu are legătură cu ... nu contează.
-Nu ştiu care e impresia ta, dar de săptămâna viitoare intrăm în forţă. Cât despre supoziţiile tale ... păi, ştiu şi eu cum sunt femeile. Îţi pot da nişte sfaturi bune despre alte modalităţi de a le impresiona.
-Uită!
Amuzat de situaţie, Kakashi a dispărut subit în vreme ce brunetul ni s-a alăturat. Până ne-am despărţit de Hinata, eu nu am încetat să-i arunc priviri nedumerite colegului meu, care mergea calm şi relaxat, cu mâinile în buzunar. La scurt timp ne-am despărţit de Naruto şi Ino şi ne-am apropiat de casă sub privirea dezamăgită a blondei. Seara s-a lăsat repede şi pentru că deja trecusem prin cea mai penibilă situaţie din viaţa mea, i-am spus că poate să doarmă în pat, fiecare la o margine, asta după ce l-am lămurit că ieri nu m-am simţit bine.
A doua zi era ziua cea mare, când sărbătoarea mult aşteptată avea să iasă la iveală cu multe surprize, care mai de care mai surprinzătoare şi decisive pentru mine. M-am trezit dis-de-dimineaţă pentru a merge acasă şi a mă pregăti. M-am sculat repede din pat însă la fel de repede, Sasuke s-a trezit şi el şi mi-a prins mâna.
-Ai avut antrenament pentru asta? I-am zâmbit în mod ironic şi i-am spus că plec acasă să mă pregătesc cu fetele de petrecere. A dat afirmativ din cap şi m-a lăsat să plec. Am ajuns în timp record, gândindu-mă la felul în care voi arăta de ziua mea, de care culmea, Sasuke nici nu-şi amintise de dimineaţă. Am zărit pe măsuţa din living o cutie voluminoasă cu un scurt bilet de la părinţii mei.

„Dragă Sakura,
Eu şi tatăl tău mai avem de rezolvat câte ceva în Tărâmul Apelor aşa că ne vom întoarce abia peste două zile. Pentru că nu am uitat de ziua ta onomastică ţi-am trimis un cadou pe care l-am ales gândindu-ne la tine şi la gusturile tale. Deşi nu va compensa prezenţa noastră sper să te ajute la petrecere.
Avem încredere că ai rămas pe mâini bune alături de Tsunade-sama şi de prietenii tăi şi facem tot posibilul să ne întoarcem puţin mai devreme. La mulţi ani!”

Am deschis cutia şi am văzut înauntru o rochie superbă care mă scăpase deja de toate grijile. Am dus-o sus şi am probat-o, iar spre surprinderea mea îmi venea perfect. Am pus-o înapoi şi am aşteptat venirea fetelor. După o jumătate de oră au apărut şi ele încărcate cu o mulţime de pungi multicolore. Le-am deschis uşa şi înainte să le poftesc înauntru le-am auzind spunându-mi la unison „La mulţi ani, Sakura!” şi felicitându-mă. Fiecare mi-a oferit câte un cadou deosebit: Hinata mi-a dăruit un lănţişor cu iniţiala „S”, iar Ten Ten parfumul meu preferat. Le-am mulţumit pentru cadouri şi am urcat sus să ne pregătim.
În două ore eram gata, la fix pentru musafiri de altfel. La ora unsprezece şi jumătate Kakashi-sensei, Naruto şi Neji erau deja în sufragerie aşteptându-ne să coborâm. Fireşte că asta avea să fie cea mai dificilă parte de până acum pentru că auzind de Neji şi de Naruto, lui Ten Ten i-a fost teamă să coboare crezând că nu arată bine, iar Hinata se înroşise în ultimul hal. Într-un final, le-am făcut să coboare, dar când au întâlnit privirile băieţilor s-au oprit în mijlocul scărilor neştiind ce să facă. S-au întors spre capătul treptelor crezând că sunt acolo, dar pentru că uitasem să-mi pun lănţişorul primit mă întorsesem înapoi. Pun pariu că fetele şi-ar fi dorit să fugă sau măcar să se ascundă în acel moment, însă nu au avut nici cea mai mică şansă pentru că imediat am coborât şi eu.
Stăteam toate trei pe treptele scării şi ne uitam la băieţi care ne sorbeau pur şi simplu din priviri, inclusiv sensei. Singurul care şi-a mascat uimirea printr-un zâmbet şmecher în colţul gurii a fost Neji; în fond arătam ca nişte prinţese. Hinata avea un kimono alb cu mâneci, cu un imprimeu splendid evidenţiând nişte frunze aurii de toamnă. Ten Ten purta un kimono simplu, fără mâneci, de un verde crud foarte plăcut şi care avea deasemenea o crăpătură adâncă pe piciorul stâng. Eu aveam un kimono alb, scurt până deasupra genunchilor, cu mâneci albe ce se terminau cu un colorit mov strălucitor la fel ca şi kimono-ul. Ajunse în final în living, i-am salutat pe băieţi care s-au îngrămădit să-mi ureze la mulţi ani şi să-mi ofere cadourile. Neji şi Kakashi-sensei mi-au oferit două buchete imense de trandafiri roşii în timp ce Naruto mi-a pus în braţe un urs imens de pluş, din partea echipei.
-Apropo de echipă, unde e Sasuke?
-Haide, doar n-ai crezut că am uitat că e şi ziua ta!
De după scări şi-a făcut apariţia şi brunetul care avea acelaşi zâmbet şmecher ca Neji. S-a apropiat de mine întinzându-mi o cutie micuţă cu o fundă roz deasupra. Am desfăcut-o şi am luat din înterior o brăţară superbă cu inimioare de diferite mărimi. Mi-am pus-o la mână, iar după ce l-am sărutat pe obraz am plecat spre parc.
Drumul era împânzit de flori, iar casele îşi etalau mândre ornamentele lor sofisticate, precum şi felinarele cu diverse modele. Ajunşi în Parcul Cireşilor, fiecare ne-am răspândit la numeroasele standuri. Naruto se pare că renunţase la prostia lui obişnuită şi o invitase pe Hinata la un stand cu dulciuri, pe când noi ceilalţi am mers la teatrul în aer liber unde domnul Yamamoto îşi începuse deja reprezentaţia. În fiecare an, acesta ne pregătea piese de teatru care aveau legătură cu istoria satului nostru. De această dată, piesa s-a numit „Dragonii Hannei”, iar subiectul acesteia a reprezentat una din virtuţile unui ninja, nobleţea, transformată într-o tehnică rară pe care doar bătrânii şi înţelepţii satului o mai cunosc.
„-Se spune că într-o zi, o tânără pe nume Hanna a plecat din Satul Frunză, spre celelalte ţinuturi pentru a obţine o putere nemaiîntâlnită cu care să-şi protejeze satul aflat atunci în prag de război. Aceasta se număra printre cei mai buni chunini cu care satul se mândrea şi caruia îi era indispensabil, însă tânăra a trecut peste sfaturile celorlalţi şi a plecat în căutarea celor cinci dragoni.
Aflând de fapta ei, primul hokage i-a trimis o viziune prin care îi spunea că ambiţia şi curajul nu sunt suficiente pentru ceea ce ea dorea să facă. I-a spus că trebuie să ai un suflet curat şi să devii una cu cei pe care îi conduci, aşa că dacă nu va fi în stare să-şi ducă propria misiune la capăt, atunci să nu se mai întoarcă în sat. Fata şi-a acceptat destinul şi a călătorit în toate ţinuturile. Dragonii erau fiinţe mistice şi se spunea că trăiesc în cei mai înalţi munţi sub forma elementelor care îi reprezintă. După ce şi-a supus dragonii de foc, apă, pământ şi aer, Hanna a continuat în Ţinutul Luminii, pe muntele Kasai, unde trăia fiinţa supremă: Dragonul de lumină. După trei zile pierdute fără să găsească adevăratul element al dragonului, Hanna a decis să renunţe, dar, în timp ce cobora muntele într-o dimineaţă, soarele a răsărit desprinzându-se parcă de pământ şi luminând fiecare colţ al ţinutului, devenind una cu el.”
După spectacol am decis să mergem la diverse standuri şi să ne distrăm. În timp ce discutam şi-a făcut apariţia Ino care, după veşnica ei obişnuinţă, i-a sărit în braţe lui Sasuke, deja iritat că nu ştia cum să mai scape de ea. M-am întors nepăsătoare spre ceilalţi şi am constatat că rămăsesem doar cu Neji, pentru că Ten Ten a mers să-şi cumpere un suc.
-A fost un spectacol foarte reuşit şi povestea a fost chiar foarte bună. Se potriveşte cu momentele pe care le trăim.
-Într-adevăr, e o poveste frumoasă, dar nimic nu e imposibil. Oricine controlează cele cinci elemente poate invoca oricând acei dragoni.
-Mie una mi-ar plăcea să încerc. E o tehnică care cere multă ambiţie şi stăpânire de sine şi aş putea demonstra asta dacă ar mai exista cineva care să cunoască tehnica.
-Poate te-aş putea ajuta. De când mă antrenez cu lordul Hyashi am învăţat foarte multe lucruri. Trebuie să recunosc că e un profesor bun.
-Mi-ar plăcea, asta dacă nu-ţi fac probleme cu el.
-Atunci ne vedem luni la locul de antrenament.
Mă bucuram enorm că în sfârşit unul din visele mele avea să devină realitate. Aveam să le demonstrez tuturor că Sakura cea veche s-a dus de mult şi că a lăsat în urmă una plină de surprize. Eram mai mult decât mulţumită: aveam doi profesori care mă puteau ajuta să controlez parte din tehnică fără să am vreun kekke genkai ca al lor.
Până seara târziu ne-am distrat cu toţii la miile de standuri din parc de unde am câştigat fel de fel de premii. Înainte să ne întoarcem în centrul parcului, ne-am oprit la unul numit „Jutsul tău secret.” Ne-am ales câte un răvaş, apoi am plecat.
Aproape de miezul nopţii, distracţia a fost întreruptă de Kurenai, care ne-a anunţat că sărbătoarea va continua pentru o perioadă scurtă de timp lângă lacul de la marginea pădurii. Ne-am conformat cu spusele brunetei şi ne-am îndreptat cu toţii spre locul indicat. Când am ajuns am fost întâmpinaţi de o privelişte superbă: întreg spaţiul era împânzit de torţe, iar lacul se scălda în flori de cireş, contopindu-se cu luna plină care se oglindea mândră. În coroanele cireşilor de la marginea lacului, scânteiau asemeni unor stele, mici felinare roşii, iar la bazele lor se odihneau cutiile pe care le pregătisem împreună cu fetele ieri. Kurenai ne-a spus să luăm fiecare câte o cutie, în funcţie de culoare: roşu pentru fete, albastru pentru băieţi şi să le desfacem. Le-am deschis şi dinauntrul lor am luat aranjamentele făcute. Cu aceleaşi culori ne-a rugat să ne scriem numele pe pamblici. La miezul nopţii, când luna era deasupra lacului, am aprins fiecare lumânarea de pe coroniţă, iar la îndrumarea senseilor noştri ne-am pus o dorinţă şi le-am dat drumul pe lac. În scurt timp, acesta s-a umplut de scântei plăpânde ce pluteau lin şi se îndepărtau de mal din ce în ce mai mult.
Am rămas acolo, sub coroana parfumată a unui arbore până când luminiţele s-au îndepartat de tot de mal. M-am ridicat să plec, dar din buzunar mi-a căzut prăjitura nedesfăcută de mai devreme. Am rupt-o în două şi am scos răvaşul afară.
-Convocarea jutsu! Şi când te gândeşti că nici măcar nu am încercat-o vreodată.
-De ce nu o încerci acum?
Sasuke mi-a aruncat în mână un pergament fără ca măcar să-mi dea ocazia să ripostez. Mi-a explicat că pe acel pergament trebuie să scriu cu sângele meu animalul pe care vreau să-l convoc. M-a învăţat semnele pe care trebuie să le fac înainte de convocare şi, deasemenea, mi-a spus că nu trebuie să mă îngrijorez dacă nu-mi iese din prima. I-am ascultat sfatul şi am scris pe acel pergament animalul pe care mi-l doream. Am făcut semnele şi mi-am canalizat în palmă toată chakra de care eram în stare, apoi am izbit pământul spunând numele tehnicii. Cred că nu trebuie să insist asupra faptului că, într-adevăr, nu-mi ieşise din prima. Tot ce rămăsese în urma încercării mele fusese doar un nor dens de fum. Am încercat şi a doua oară şi spre surprinderea mea am reuşit să creez un ghemotoc alb de blană cu o privire plictisită. Eram de-a dreptul nervoasă şi am vrut să renunţ, dar chiar înainte să scot vreun cuvânt, Sasuke mi-a aruncat o privire care parcă-mi zicea „A treia e cu noroc, încearcă din nou!” Am oftat resemnată la ideea că s-ar putea să nu plec prea curând de acolo şi mi-am canalizat din nou chakra în palmă, de data asta cu mai multă putere. M-am concentrat din răsputeri la ceea ce vroiam să iasă, în vreme ce prin minte mi se perinda numele tehnicii. Am izbit pământul cu o forţă şi o hotărâre de mii de ori mai mare ca prima dată, rostind totodată numele tehnicii.
-Convocarea jutsu! În secunda următoare ne-a apărut în faţă un pui de tigru alb, cu ochii negri ca onyxul. Avea urechile ciulite şi era extrem de frumos şi de caraghios, mai ales atunci când ne studia pe rând, când pe mine când pe Sasuke. Era aşa cum îmi dorisem să fie, era rupt ca dintr-un vis aşa că l-am numit Yume.
-La asta te-ai gândit?
-ÃŽÅ£i place?
-Nu mă gândeam că o să fie atât de mic, dar crede-mă că e foarte special. Peste un timp vei vedea de ce.
-Mulţumesc, Sasuke-kun! I-am zâmbit şi ne-am întors împreună la petrecere, ţinându-mi mica comoară în braţe. La un moment dat, m-am oprit la un stand de unde i-am luat tigrişorului meu o brăţară cu pietricele pe care i-am pus-o la gât. Era atât de mic încât toţi l-au crezut o jucărie. Când am ajuns la ceilalţi, fetele s-au apropiat de el, dar puiul meu le-a răspuns ostentativ cu o privire care se schimbase. Avea ochii roşii ca focul şi se pare că devenise foarte protector. Am rămas uimiţi de cele petrecute, mai ales eu care nu-mi imaginam că are o asemenea abilitate. Simţind că nu este niciun fel de pericol, şi-a revenit la normal şi s-a jucat cu fetele. Când Naruto s-a apropiat de el însă, l-a muşcat de mână, făcându-l pe blond să sară trei metri în spate.
-Mamă ce caracter! Zici că e făcut de Sasuke.
Brunetul i-a aruncat o privire fulgerătoare după care şi-a întors privirea spre Neji care a dat din cap dezaprobator. Am rămas profund surprinsă de puterea pe care Yume o deţinea, dar luând în calcul spusele lui Sasuke, chiar avea să fie un animal special.

Galeria va veni putin mai tarziu sper. Lectura placuta!



Răspunsuri în acest subiect
RE: Naruto: Lantul slabiciunilor - de Linda - 20-07-2009, 12:52 PM
RE: Naruto: Lantul slabiciunilor - de Eve. - 20-07-2009, 08:33 PM
RE: Naruto: Lantul slabiciunilor - de Linda - 24-07-2009, 10:53 AM
RE: Naruto: Lantul slabiciunilor - de D@n@ - 24-07-2009, 12:12 PM
RE: Naruto: Lantul slabiciunilor - de nimeni - 27-07-2009, 02:28 PM
RE: [naruto]Lantul slabiciunilor - de Dark~Melody - 28-07-2009, 12:27 PM
RE: [naruto]Lantul slabiciunilor - de uchiha_blood_angel - 28-07-2009, 02:04 PM
RE: [naruto]Lantul slabiciunilor - de nimeni - 28-07-2009, 03:54 PM
RE: [naruto]Lanţul slăbiciunilor - de ***candy bar*** - 01-08-2009, 01:08 AM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Lanturi sickness 1 2.004 04-08-2012, 03:06 PM
Ultimul răspuns: Rain


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)