Duetul Crepusculului

[Zyspar]

Sper sa va placa. Lectura placuta.

Capitolul 5

Revenirea acelui ceva la care renuntase-m.

In camera mea, soarele se lovea violent de geamul oglinda de la ferestra. Patul era bagat de tot in unbra, datorita draperiilor inchise la culoare ce erau trase. Am decis atunci sa iau o carte, una pe care nu o citisem, singura pe care nu o citisem. Afundat in povestea ei, am uitat de timp, iar cand ceasul a batut ora 12:00 AM, am tresarit simtind parca o sabie rece ca gheata ca imi strapungea inima. Un gong profund se auzea din holul de la parter. Am coborat sa iau o gura de aer si pentru ca am avut o senzatie ciudata ca era cineva afara. Coborand pe scarile ce dadeau in fata usii de sticla, am zarit astfel o silueta inalta umbrind intrarea.
Neincrezator am coborat vijelios si am ajuns la usa intr-o secunda, am deschis-o dar nu era nimic acolo. Era doar noaptea linistita si nimic mai mult. Nedumerit am urcat in camera mea si m-am bagat in pat in speranta ca voi adormi mai repede.

Ziua de 25 iunie ma intampina cu noi decizii.

Trebuia sa fac ceva sa ies din casa, nu mai puteam sta asa tot timpul, trebuie sa ma angajez intr-o activitate, sa ma inscriu la niste cursuri, sa imi iau un job, sa fac orice altceva decat sa stau in casa ce imi parea un cavou rece si pustiu.
M-am ridicat din pat si am pasit sfios catre baie. Acolo m-a intampinat cada ce astepta a fi umpluta cu acel lichid transparent ce ma facea mereu sa ma relaxez. Dupa o baie bine meritata, mi-am facut si restul toaletei de dimineata si am iesit indreptandu-ma cu pasi grabiti catre dulapul cu haine. Am ales ceva comod, o pereche de pantaloni kaki, un tricou alb la baza gatului iar in picioare mi-am pus o pereche de adidasi deasemeni albi. Mi-am aranjat putin parul in oglinda si am iesit hotarat din casa. Voiam sa ma inscriu la un curs de Fizica Bio-Chimica, in primul rand datorita gradului sau de dificultate si deasemenea pentru ca nu erau foarte multi inscrisi si nu aveam de gand sa stau cu toata pustimea pe cap. Ajuns la punctul de studiu, am intrat la secretariat si am cerut un formular de inscriere. Aparatia mea fizica ma ajuta foarte mult, caci trupul meu nu era mai batran de 23 de ani, ceea ce insemna finalizarea unei facultati si a unui master. Eu aveam facultate terminata, ba chiar doua, desi niciodata nu le facusem propriu-zis, asa scria in noile mele acte, in momentul in care am venit in lumea asta, in calitate de om. Una dintre ele era Facultatea de Biologie, iar cealalta, nu avea nici cea mai mica legatura cu prima. A doua facultate era cea de Management-Marketing. La acesta din urma nu aveam nici o informatie decat ce citisem fugar din cartile din noua mea casa.
Dupa ce am terminat formularul de completat, l-am inmanat doamnei de la birou iar acesta mi-a spus sa astept cateva minute pana ma baga in baza de date. Dupa jumatate de ora totul era gata, iar acesta mi-a inmanat carnetul de student, semna si stampilat, o foaie cu orarul si o alta, unde aveau sa semneze pe rand toti profesorii mei ca au luat la cunostinta. Am iesit din biroul stramt in holul imens al institutului. Cursurile incepeau in octombrie asa ca mai aveam 3 luni de stat in singuratate.

Drumul de intoarcere era apasator, stiam ca aveam sa intru iar in acel cavou rece. Ajuns in fata casei, am observat o silueta langa pragul usii, asteptandu-ma. O statura impunatoare, cam de 1,95 m, ochii foarte intunecati, privirea lui ma sagetau continuu iar parul lui era asezat neglijent, culoarea aramie dandu-I senzatia de valvoi. M-am apropiat de acesta si m-am adresat foarte politicos in ciuda sentimentelor vulcanice ce le aveam.

- Buna ziua! Va pot ajuta cu ceva?

- Buna ziua! Defapt, chiar puteti.

- Va ascult atunci.

- Avem multe de discutat, nu ma invitati inauntru? Nu de alta dar soarele acesta parca ma topeste ca pe un cub de gheata. Ranji sinistru la mine si isi indrepta privirea spre casa.

- Desigur, imi cer scuze de nepolitete, va rog, itrati.

- Multumesc frumos!
Odata intrati, acesta si-a lasat pardesiul pe umerasul de langa usa, lasand sa se vada postura eleganta si costumul de in negru, bine calcat si asezat la dunga. L-am invitat in living si i-am oferit ceva de baut. Fiind destul de dimineata a acceptat o cafea, din politete si nu neaparat pentru ca ar fi avut nevoie.

- Deci? Despre ce anume vreti sa vorbim?

- Despre cele intamplate acum 2 seri. Vocea lui era inspaimantator de vesela.

- La ce anume va referiti? Aduceti-mi aminte caci sincer nu stiu sa fi luat vre-un contact cu dumneavostra pana acum.

- Intradevar, nu cu mine. Dar data tot a venit vorba, permiteti-mi sa ma prezint. Eu sunt Serath Nephys.

- Incantat, eu sunt Neithis Lhuar.

- Placerea este de partea mea domnule Neithis. Acum sa revenim la problemele noastre.

- Despre ce este vorba? Cu ce as putea eu sa va ajut?

- Acum doua seri, ati ajutat o fata ce era foarte ranita, in parcul de langa padurea orasului.

- Da, imi aduc aminte. Era terifiata, ranile erau foarte adanci si din cate am inteles eu din delirul ei, a fost atacata de un animal salbatic.

- Serios? Si credeti dumneavostra oare ca o fata de numai 17 ani, se poate lupta cu un lup, cat ea de mare si mai ales flamand? Si dupa toate acestea sa iasa doar cu cateva rani superficiale?

- Nu stiu ce sa zic, nu mi s-a parut nimic suspect, m-a socat foarte tare privirea ei, era pur si simplu pierduta si terifiata, parca ar fi vazut iadul pe pamant.

- Poate ca l-a vazut, dar poate ca ea la ridicat… vocea lui deveni brusc calma, morbid de calma, parca intrand intr-un tumel al timpului, incercand sa mearga la momentul celor intamplate si incercand sa obtina toate detaliile posibile. Poate ca ea a dorit sa vada toate acestea, domnule Neithis.

- De ce ar face acest lucru daca ar sti ca apoi va suferi?

- Dar nu stia, vocea lui vesela reveni si privirea sa copilareasca deasemenea. Dumneavoastra chiar nu ati observat nimic? Ceva, orice?

- Sincer nu, v-am spus ce am vazut si am facut eu, asa ca mai multe detalii nu va pot da, dar cred totusi, ca a venit momentul sa imi explicati despre ce este vorba.

- Intradevar. Va voi spune. Domnule Neithis, dumneavoastra ati renuntat, printr-un blestem, la nemurire, adevarat?

- Da, asta este, dar ce legatura are asta cu ce discutam noi?

- Una inca foarte mare. Nu foarte multi sunt cei ce au ales calea aceasta, involutia este poate cel mai bun mod de a scapa de cosmarurile eternitatii. Este doar ceva foarte ciudat. De obicei, daca renunti la nemurire, automat intri in calitatea speciei din care ai evoluat, in cazul dumneavoastra, in om. Normal nu ar trebui sa mai aveti nici cea mai mica legatura cu ceea ce ati fost inainte, nici amintiri, nici senzatii si mai ales niciodata simtul sangelui.

- Vreti sa spuneti ca eu nu sunt in totalitate om?

- Am o veste foarte proasta pentru dumneavoastra…

- Inca una?

- Haios, acesta chicoti, lasand un zambet deschis pe fata rigida, poate ca nu este una chiar asa rea, depinde din ce punct de vedere o priviti.

- Revenirea nemuririi si a cosmarului de care am fugit, vi se pare ca as putea sa le iau ca un lucru foarte bine venit? De dorit?

- Domnule Neithis, nu a zis nimeni ca totul in viata este usor. Dumneavoastra sunteti un caz foarte ciudat. Nu numai ca nu vi s-au putut sterge amintirile dar mai ales v-a revenit mirosul acut, daca ii pot spune asa.

- Asta insemna ce? Nu mai ocoliti atat, ce se intampla? Cine sunteti dumneavostra? De ce ati venit aici pana la urma?

- Sa le luam pe rand. Toate acestea inseamna ca procesul dumneavoastra de involutie nu s-a putut finaliza. Ce inseamna asta? Pai sa vedem; Ati invatat aproape totul despre oameni, foarte folositor si extraordinar pentru cineva ca noi… dar ati gresit undeva… nu ati pus nimic in practica. Trebuia sa traiti, sa socializati nu sa va inchideti 10 luni intr-o casa… daca vroiati sa invatati, o faceati pe parcurs.

- Vreti sa spuneti ca sunt un inadaptat? Nu imi pot gasi loc aici? Uitandu-ma tinta la domnul Serath, ochii imi fierbeau de furie.

- Cam asa ceva. A fost chiar usor, mi s-a spus ca va prindeti repede, dar nu ma asteptam sa fiti asa receptiv. In fine, sa trecem peste toate acestea. Deci da, sunteti un inadaptat. Si acum celelalte intrebari. Dupa cum vi-am spus numele meu este Serath… dar nu apuca sa termine ca am izbucnit furios.

- Nu ma intereseaza sa imi repetati numele dumneavoastra, l-am retinut, ma intereseaza cine sunteti defapt, cine va trimis si cu ce scop. Daca aveti de gand sa mai ocoliti mult raspunsurile eu zic ca usa este deschisa.

- Domnule Neithis, va rog mult, calmati-va, o sa va explic totul amanunt cu amanunt.
Vocea lui morbida reveni si ma scotea din sarite. Dupa cat ma chinuisem sa supravietuiesc in acesta lume, sa ma acomodez si exact acum cand am decis sa merg la cursuri, sa socializez, apare el si imi spune ca sunt un inadaptat… cretinul… habar nu are cat de greu este sa fi om.
In acel momentul, statura aceea inpunatoare se ridica de pe canapeaua alba si se indrepta catre semineul cu foc artificial. Parea destul de atras de culorile violet-albastrui ce imitau flacarile si apropiidu-si mainile de acesta, in speranta de a gasi putina caldura, ramase socat si intepenit la atingerea geamului de protectie. Era rece ca gheata, acel foc nu era altceva decat vapori de nitrogen in lupta lor cu focul mocnit. La o scara asa de mica nu exista nici un pericol, atata timp cat era tinut sigilat. Acel semineu era “aerul conditionat” al casei si era o senzatie de aer pur. Un zambet jucaus ii aparu pe fata apoi incepu a-mi explica de ce era aici. A fost trimis dupa mine. Nu am reusit sa ma adaptez, asa ca au trimis sa ma ia inapoi, doar ca acum era o mica problema. Eu nu mai vroiam sa merg inapoi, vroiam sa raman aici unde aveam o casa, urma sa fac niste cursuri, apoi probabil sa ma angajez, iar asta insemna pentru mine un nou inceput care imi placea foarte mult. Nu puteam insa ramane aici, atata timp cat aveam inca acele calitati naucitoare de vampiri si setea mea de sange era din ce in ce mai greu de stavilit. Dar eu chiar puteam sa ma abtin, am reusit odata, cu sangele langa mine, am reusit sa rezist, asa ca o puteam face si in continuare.
Dezacordul lui Serath se citea strident pe fata si in gesturile lui. Vazand totusi ca nu o poate scoate la capat cu mine s-a angajat a-mi explica ce se intamplase defapt acum doua seri.

- Bun, vad ca esti foarte incapatanat. Am sa iti spun ce s-a intamplat, ce ai putea sa patesti si apoi ramane sa iei tu o decizie.

- Ma bucur pentru oportunitate. Va rog incepeti.

- Cum spuneti domneavoastra, domnule Neithis. Acea fata pe care dumneavoastra a-ti salvat-o si ingrijit-o, nu era altceva decat o creatura anosta ce stie de existenta noastra si de cea a varcolacilor si a strigoilor deasemenea. Aceasta fata are un tel foarte mare. Sa distruga vampirii si varcolacii lasand apoi strigoi sa dispara pur si simplu, probabil prin alte metode. Aceasta a mers in padure pentru a se intalni cu oamenii-lup si a le spune locatia vampirilor solitari, astfel, varcolacii atacand si omorandu-I pe acestia, ceilalti vampiri ce sunt in grupuri vor ataca tinutul oamenilor-lup, ajungandu-se la exterminarea celor 2 specii. Nu stiu de ce face asta, poate doar ura ei pentru creaturi ca noi este mult prea mare si nu ii da voie sa traiasca cu noi pe cap.

- Atunci mie de c enu mi-a facut nimic? S-a purtat ca un om normal, nici cea mai mica intentie de a-mi face rau sau macar de a ma privi cu raceala.

- Pentru ca dumneavoastra sunteti special domnule Neithis, cum am spus si mai devreme. Dumneavoastra nu mai puteti fi vazut de vampiri ca un vampir, nici de un om si nici de varcalaci. In ochii acestor 3 specii dumneavoastra sunteti om. Dar defapt, la momentul acesta sunteti cel mai evoluat vampir. Cumva anume, oamenii-lup va vor gasi si va vor omora. Nu exista nici un dubiu, asa se va intampla daca nu va intoarceti in glupul nostru.

- Nu ma intereseaza sa ma intorc. Imi asum acest risc.

- Dar noi nu! Vocea lui devini brusc violenta. Va ganditi doar la dumneavoastra dar nu va ganditi si ca daca ceva vi se intampla noi vom fi obligati sa intram in razboi cu varcolacii si astfel… dar nu l-am lasat sa termine si am intervenit la fel de nervos.

- Asta se rezolva foarte usor. Renunt la calitatea oficiala de vampir. Am sa fiu doar un rebel distrugand orice fel de legatura cu voi.

- Esti nebun! Nu ai cum sa faci asta…

- Eu nu, dar voi puteti. Pur si simplu alungati-ma. Nu este asa de dificil. Eu nu am sa ma intorc niciodata, raman aici pentru ca asta este casa mea. Si asa cum orice om are uneori ghinion si este omorat de un criminal, asa si eu pot avea un ghinion si voi fi omorat de un varcolac… este acelasi dozaj de risc. Asa ca acesta este raspunsul meu definitiv.

- Sa inteleg ca renunti la noi si nu te intereseaza ca vei fi anungat pentru totdeauna?

- DA renunt si NU ma intereseaza sa fiu alungat.

- Foarte bine, daca asta este decizia dumneavoastra, suntem nevoiti sa o respectam. De maine dimineata, odata cu rasaritul soarelui si odata cu inceperea unei noi zile, veti inceta a mai fi oficial un vampir. Veti fi ce doriti dumneavoastra.

- Voi fi un vampir rebel, singuratic.

- Cum doriti. Acestea fiind spune, eu ma retrag! O zi buna in continuare domnule Neithis Lhuar si mult succes!

- Multumesc frumos domnule Serath Nephys! La fel si dumneavoastra.

Acesta fiind spuse, barbatul se indrepta catre usa, luandu-si pardesiul din cuier, iesi din casa si se facu imediat nevazut, lasandu-ma pe mine in fata semineului cu cel mai minunat sentiment pe care l-am avut vreodata… LIBERTATE.