Portretul lui Dorian Gray

[Ayrin Charles]

Aaa! Sweetheart! <3
Am citit cartea acum cateva luni, sau acum un an chiar... timpul e irelevant, nu?E cartea mea favorita, a fost absolut superba, pe fiecare pagina gaseam teme asupra carora sa meditez. A fost cam greu la inceput pentru ca am citit-o in engleza, insa apoi mi-a imprumutat-o o prietena in romana si am inteles mult mai bine imaginile vizuale si trairile personajelor.
Are niste idei fantastice, in special despre fidelitate. M-a amuzat lordul Henry cand spunea ca atunci cand se intalneste cu sotia lui, au multe sa-si spuna.

Basil mi s-a parut cel mai cinstit personaj din carte, modul in care a murit a fost incantator: ucis de propria muza. Intr-adevar, sunt personae care pot acapara personalitatea altora in intregime si ii pot face pe acestia sa renunte la personalitatea lor, la ceea ce inseamna ei cu adevarat. Pasiunea lui pentru Dorian mi s-a parut cel mai sincer si binevoitor sentiment din carte. In timp ce lordul Henry incerca sa-l distruga pe baiat, el incerca sa-l salveze, insa a fost distrus de cel caruia ii voia binele.
Lordul Henry este, dupa parerea mea, cel mai cinic si ironic personaj. Am senzatia totusi ca se teme sa -si dupa la indeplinire teoriile despre viata, despre fidelitate...despre tot ceea ce-l invata pe tanarul si naivul Dorian. Daca el ar fi avut curajul sa o faca, ar fi fost respins de societate in cele din urma, cum ajunge sa se intample uneori cu Dorian. In schimb, ii induce aceste ganduri si, prin faptul ca Dorian le duce la indeplinire, isi vede visele devenind realitate.
Moartea lui Sybill mi s-a parut fara sens. Biata copila prostuta! In schimb motivul evocat de Dorian pentru despartirea lor, a fost de-a dreptul neasteptat.
Dorian ... m-a uimit evolutia lui, curajul lui , spontaninitatea lui, prostia lui mai pe scurt. Mi se pare cel mai putin complex personaj deoarece ideile nu sunt ale lui, ci au fost induse de alte persoane. El nu e nimic mai mult decat umbra lui Henry. Singurul lucru fascinant la el a fost modul in care i se uratea sufletul.

Finalul mi-a dat fiori pe sira spinarii. Cum l-au gasit servitorii si l-au recunoscut dupa inel! Chiar si acum ,cand scriu, retraiesc senzatia de atunci .