Otrava

[AoiButterfly]

I. ...

- Bagajele si biletul, va rog Domnisoara.
- Imediat, ma scuzati.
Biletul asta era pentru mine ca o scapare de aici. Aveam impresia ca porneam in calatoria vietii mele. Totul era nou. Nu mai fusesem niciodata plecata asa departe si in afara de asta, nu cu avionul. Cred ca ar trebui sa ma prezint si sa va prezint si putin situatia si, mai ales cum am ajuns sa calatoresc cu avionul.

Tocmai se terminase anul scolar si era festivitatea. Ca de obicei liceul nostru a avut unul dintre cele mai frumoase spectacole. Terminasem clasa a IX-a cu bine, o medie bunisoara si cu cateva felicitari din partea profesorilor. Cam asta isi poate dori un elev. Inca de la inceputul anului imi pusesem in cap sa plec in vara undeva departe daca aveam sa fiu multumita; atat eu cat si mama si tata, de rezultatele mele la invatatura. Imi aduc aminte foarte clar cum am primit marea veste.
Era 17 iunie. M-am trezit invaluita de o lumina. Prima mea intentie a fost de a ma uita la ceas: 2:00. Credeam ca isi batea cineva joc de mine; cel mai probabil fratemiu. Lumina se stinsese si am simtit cum cineva pune mana pe mine. Era mama.
- Scumpo, haide trezeste-te.
Deschid ochii mai mult ca sa spuna ca m-am trezit. Imi ridic capul si intreb ce s-a intamplat de ma trezeste la ora asta. Imi raspunde doar ca trebuie sa ma trezesc, sa ma spal si apoi sa ma duc la ea in dormitor. Nu aveam ce face asa ca am ascultat-o.
Stateau amandoi, asezati pe pat cu niste fete foarte serioase.
Nu stiam ce exact avea sa se intample. Situatia era destul de ciudata.
Simteam ca inima mai are putin si o sa o ia razna. Fetele acelea serioase ma speriau. Nu i-am mai vazut niciodata asa. Ma facuse curioasa, mai mult decat eram de obicei. Era destul de tarziu si nu cred ca le ardea de glume sau ceva in genul, nu sunt genul de persoane, sau cine stie.
Se ridica usor. Imi arunca o privire rapida si un zambet tolerant. Mergea incet, se vedea cat este de obosit. Pijamalele aratau groaznic, ochii erau rosii si avea niste cearcane imense. Observai destul de usor ca arata ca si cum il trezise cineva foarte recent. Eram foarte aproape unul de altul. Gura i se rasfranse intr-un zambet siret.
- Pleci! Si se intoarse langa mama.
Am ramas uimita. Plecam? Ce se intampla aici? Doamne, glume de la ora 2? Cred...
Un ranjet se ivi in coltul buzelor lui. Dupa cateva moment incepu amandoi sa rada puternic. Se tineau unul de altu de parca o betie nemotivata ii cuprinse.
- Sa-ti fi vazut fata, spuse mama care incepu sa isi stearga lacrimile.
- Foarte ciudata. Si urma un alt val de rasete insa de data asta ceva mai potolite
Situatia era oarecum incomoda asa ca am inceput sa rad si eu.
- Draga mea, imbraca-te pentru ca trebuie sa plecam. Te duci in America, la Matusa.
Nu mai aveam puterea necesara sa mai zic sau sa mai fac ceva. Ramasesem cu gura deschisa, cu o falca atarnata, uimita de spusele ei.
In urmatoarea clipa am tasnit de pe scaun direct spre gaturile lor. Era fericita. In sfarsit aveam sa plec pentru ceva timp, departe, intr-o tara pe care nu o cunosteam.
Am simtit cu chipul tatei se lumineaza puternic. Era fericit pentru mine.
- Haide, lasam imbratisarile pentru mai tarziu. Acum trebuie sa ne apucam de bagajul tau, si incearca sa nu trezesti toata casa, spuse mama razand.
Am iesit din camera sarind dupa un picior pe celalalt. Eram fericita. Speram ca o sa ma distrez si pana la urma va fi o vacanta reusita.
In trei ore am reusit sa facem bagajele. Nu numai ca am trezit toata casa, inclusive cainele cat si cativa vecini care au venit suparati la usa noastra.
Drumul spre aeroport a fost unul scurt. De fapt, pana acolo fac pe putin 5 ore, insa am stat de vorba cu mama si fratele meu, Andrei. Tata din pacate nu a putut sa ma insoteasca, chiar mi-a parut rau. A trebuit sa imi iau de acasa la revedere de la el. S-a lasat cum lacrimi.
Cand am ajuns in aeroport mai erau doua ore pana cand avionul decola. Eram agitata. Adi nu avea nici un stress, se uita dupa fete si le facea cu ochiul, iar mama ma strangea in brate la fiecare 5 minute si imi spunea sa fiu fata ascultatoare.
Timpul a zburat si trebuia sa plec. Am inceput sa plangem toti trei, insa pana la urma, ultima chemare m-a facut sa tresar. Eram in fata portii incercand sa merg.
Cand m-am vazut in fata monstruozitatii aleia de metal am simtit ca mi se face rau. Mi se facuse frica. Cred ca pana la urma toate filmele acele horror cu avioane aveau efect. Cand am pus piciorul pe prima scara am simtit ca ametesc, noroc ca un domn m-a tinut sa nu cad. Mi-am gasit cu usurinta locul, era chiar langa fereastra. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi pun centura. Inchisesem ochii pentru cateva minute, insa, cand i-am deschis am realizat ca sunt deja in aer. M-am uitat din curiozitate in stanga mea si am vazut ca era un baiat tanar si foarte dragut. Parea absorbit de o carte asa ca nu am indraznit sa il intreb cu cat timp in urma decolase avionul.
Si sa va spun si cate ceva despre rudele la care ma duceam. Eh, sincera sa fiu nu le-am vazut decat o singura data in toamna anului trecut si mi s-au parut foarte simpatici. Erau doi batranei trecuti de varsta a doua insa care stiau sa se mentina. Au plecat in Statele Unite pe timpul comunismului si nu au mai vrut sa se intoarca in tara. Nu ii condam. Acolo le este mult mai bine. Aveau o casa imensa cu o gradina frumoasa si in spate o piscina draguta care avea o forma foarte interesanta. Copii lor erau deja la casele lor la randul lor fiind parinti. Nu aveam sa ma plictisesc de loc acolo.
Dupa ce un timp am ascultat muzica m-am plictisit si am hotarat ca trebuie sa dorm. Faceam aproximativ unsprezece-doisprezece ore asa ca aveam destul timp. Am dormit ca un bebelus, neintoarsa.
Am simtit cum cineva pune mana pe mine. Am tresarit.
- Scuze, nu am vrut sa te sperii. Vroiam doar sa iti spun ca avionul face escala.
- Multumesc.
Era doar el. Nu stiam cum il cheama sau unde merge. Insa a fost dragut. Am coborat amandoi din avion si m-am invitat sa bem o ceasca de cafea. Se vedea pe fata lui ca este obosit. Cearcanele il faceau sa para mai matur, iar ochii aceea dadeau senzatia ca plansese recent.
- Cred ca nu am facut prezentarile. Da-mi voie. Mihai, la dispozitia dumneavoastra.
Tipul era dragut si manierat pe deasupra.
- Maria, incantata.
Dupa ce am facut cunostiinta am purtat o discutie lunga. Timp de 2 ore am stat cu cafeaua in fata discutand despre diverse lucruri. Se parerea ca este in clasa a XI-a si ca mergea la rude, insa vroia sa ramana sa faca un an acolo. Imi spusese si de unde vine si unde trebuie sa ajunga insa nu am fost interesata.
"Toti calatorii zborului 108 sa se prezinte la Poarta 3."
- Se pare ca acesta este semnalul de plecare.
Ne-am ridicat de la masa. Am vrut sa-mi platesc consumatia insa nu m-a lasat. A spus ca data viitoare cand ne intalnim, fac eu cinste. In 15 minute am fost imbarcati si gata de plecare. Nu mai era mult pana la destinatie asa ca am hotarat sa mai dorm putin. M-am scuzat spunand ca sunt foarte obosita, mi-am lasat scaunul pe spate si am adormit imediat.



Acest fic este unul original. Este in stadiu de lucru. Atat personajele cat si ideea imi apartin si va rog sa nu le folositi. De asemenea as dori sa specific ca mai este postat si pe alte site-uri si nu este plagiat.



Ja ne...