RenaÅŸterea lumii

[Mitsukai Yoru]

Nu mai e mult timp pana ce intunericul va cuprinde valea. Alerga prin padure, incercand sa gaseasca un loc in care va putea innopta. Probabil ca pericolele nu vor intarzia sa apara, asa ca avea nevoie de o ascunzatoare sigura, de unde sa poata oberva intreaga padure. Era liniste, si fiecare pas ce il facea aducea amintiri. Amintiri de care vroia sa scape, ajunsese sa se simta neputincios in fata trecutul.
Cuvintele jucau feste in capul lui, alergand haotic, fara insa a-si putea da seama cand sa le pronunte. Ii era teama, si totusi acest sentiment nu ar fi trebuit sa existe in inima lui. A trait intr-o lume falsa, creata din minciuni si prada solitudinii si asta l-a facut sa invete sa fie persuasiv.
De data asta insa, a devenit din pradator, prada propriei plase. Ajunsese sa fie urmarit de persoanele care ii distrusesera viata. Nu stia cu ce a gresit, vroia ca toti sa il accepte, a vrut, insa acum i se pare absurd sa caute o poarta de scapare, e inutil. Fragmente din copilaria sa ii reveneau in minte sub forma unor imagini sepia si il raneau. Durea, era insuportabil, insa era necesar. De ce le accepta, nu era vorba de masochism, le revedea, le simtea, le renega, si deveneau din ce in ce mai puternice.
Isi scutura capul, incruntandu-se cu sprancele unite, intr-o expresie de iritare sau de concentrare maxima.
Auzi un zgomot, asa ca se opri, ascultand cu atentie ce fel de zgomot era. Isi scoase cate cinci cutie si le arunca in dreapta sa, privind locul in care tocmai explodase ceva. Sari in copac si se ascunse printre niste crengi. Din padure iesira cativa roboti, ce il observasera. Sari de pe unul pe altul si apoi iar disparu in padure, alergand pana ce zgomotul paru a se stinge usor Apoi arunca din nou cutite, auzindu-se o explozie la un kiilometru departare de el.
" Ce naiba se intampla? Unde am nimerit? Nu e de bine."
Auzi un sunet venind din spatele sau si intoarse capul brusc, ramanand cu ochii atintiti asupra locului de unde venise zgomotul.