Anamneza iubirii

[Axxa.No.Way]

maryx-> Thanks for understanding me >:D< …+ cand incepe scoala sau cand ne mai intalnim la plaja sau la city, tomis sau orice altceva, promit ca iti voi aduce o intreaga cutie cu paracetamol (pentru toata acea descriere ;)) )… but till then I’m sorry for your headache ^^
Roxxi-> I’m going to hide under my desk so you won’t be able to find me and beat me >:) Deci: cand descrierea lasa de dorit, inseamna ca nu e buna, nu ca este prea multa :)) deci data viitoare sa ma certi pentru ca am tendinta de a o folosi in exces… nu pentru ca “lasa de dorit” :P + [i]auzi la tine ceva cu azurul nu siu care`i bolte[/b]. Chestia cu “albastru ca cerul senin” este atat de des folosita(nu numai in ficuri), incat a devenit o expresie oarecum banala :|, de aceea am scris altfel… si am folosit multa descriere deoarece “compunerile(chiar daca asta este un fic:D) fara descriere sunt complet banale”(acum am citat-o pe diriginta din clasa a 5-a)… even so, thanks for your opinion:* si nu ma supar(nici nu am de ce) pentru ca tu ai spus asta ‘cause you are my friend >:D<, de fapt… chiar am ras cand am citit commul ;))(nu facem eu si mary asta de fiecare data cand ne certi=))? )
doar atatea commuri? :cry: mary, oano, pick up ur phones and answer :-w ‘cause I need you to cheer me up :( (just kidding ;)) )


Capitolul IV: O experienta de neuitat: pedeapsa
Partea I

M-am intins pe pat si am incercat sa-mi fac ordine in ganduri: in primul rand, nu era prima oara cand aveam astfel de vise, deci devenise ceva oarecum obisnuit pentru mine; in al doilea rand, era ceva total anormal sa ma visez pe mine insami si totul sa-mi apara atat de clar. Somnul presupune o stare de inconstienta, insa dupa parerea mea, eu am fost cat se poate de constienta de tot ceea ce se intampla in “vis”. Era de parca o alta “eu” din trecut si care totusi traia intr-un univers paralel cu al meu, incerca sa ia legatura cu mine. Am inceput sa rad: cum puteam sa fiu chiar atat de naiva?! Chrissie obisnuia sa zica ca naivitatea mea era una din consecintele faptului ca eram exagerat de visatoare, iar Chloe adauga “si complet neindemanatica”. “O alta eu”… suna pe cat de bine, pe cat de sinistru. Daca ar fi existat cu adevarat asa ceva, atunci m-as fi intrebat pe “mine” ce parere “am” despre mine insami… desi asa ceva era destul de bizar, nu asta le trece prin minte fiecaruia si anume sa afle ceea ce cred despre sine cat mai sincer? Am privit inspre ceas si un nou val de ras m-a cuprins, acesta fiind oprit de multe alte ganduri negre ce m-ar fi tarat cu usurinta in abisul intunecat al propriului meu suflet: tristetea. Era de-abia ora 06:15. Oare cand devenisem ridicol de matinala?
Simteam nevoia sa-mi ocup timpul cu ceva, asa ca m-am dus catre birou si am deschis sertarul in care se afla jurnalul meu. Am ramas uimita cand am vazut ca acesta nu mai era acolo… ceea ce era de necrezut deoarece in fiecare zi aveam obiceiul de a scrie in el si de fiecare data il puneam la locul sau, acesta fiind al doilea sertar al biroului. Desi nu avea nici-un rost sa ma apuc sa-l caut prin camera, am facut asta.
-La naiba! am spus aproape tipand, dupa vre-o jumatate de ora de rascolit intreaga camera, inclusiv baia. Mi-am incalcat obiceiul si m-am schimbat in uniforma de la scoala si am facut inca o abatere de la ceea ce obisnuiam sa fac, punandu-mi in loc de camasa, tricoul pe care ramasese scris “Imi urasc tutorele”, avand scrisul reinnoit dupa bataia cu apa din pauza mare. Am coborat grabita scarile, nici eu nu stiam de ce si m-am oprit exact la ultima treapta, simtind dulcele miros ce venea din bucatarie. Am mers acolo si am ramas placut surprinsa cand am vazut pe masa felul meu preferat de mancare pentru micul-dejun si anume omleta cu cascaval si branza in interiorul sau si bucati de rosii aranjate intr-un mod haios in farfurie, impreuna cu omleta dand impresia unei fete destul de amuzante. Pentru un moment, am crezut ca tot ceea ce traisem in ultimele cateva zile a fost doar un cosmar si tatal meu nu murise, ci era acolo, in bucatarie, mandru de faptul ca mi-a pregatit mancarea de dimineata favorita… macar de-ar fi fost asa. Insa autorul acelei “surprize” a facut din acea zi, una ingrozitoare prin simpla sa prezenta si atentul sau gest care devenise ceva complet deranjant. M-am uitat mai bine si am vazut ca erau doua farfurii, amandoua fiind puse in dreptul unor scaune alaturate, singura diferenta era ca numai una dintre ele semana cu un chip, in timp ce cealalta era simplu decorata. L-am privit nedumerita pe Raiden si inainte sa-l intreb taios ce vroia, acesta mi-a spus dur:
-Noaptea trecuta ai facut baie si nici macar nu ti-ai uscat parul, ai adormit cu el ud. Esti atat de inconstienta si de copilaroasa, nici macar nu stii sa ai grija de tine insati! Ai vre-o idee cat de repede poti raci toamna din cauza unei astfel de prostii?! De-asemenea, in utima vreme nu te-ai hranit destul de bine, parca ai fi anemica… de fapt, te joci cu sanatatea ta si nici macar nu-ti pasa. Acum stai jos si mananca-ti micul-dejun!
Am ramas complet uimita: persoana mai tot timpul calma si linistita care pana acum cateva ore nu facea nimic atlceva decat sa ma tachineze… si totusi sa imi vorbeasac pe un ton enervant de cald, statea in fata mea si ma certa de parca as fi fost un copil prostut care nu stia decat sa se puna pe sine insasi in pericol. Eram sigura ca atitudinea sa mi s-ar fi parut complet ridicola daca expresia de pe chipul sau nu ar fi fost atat de serioasa si de lipsita de orice farama de parere de rau pentru faptul ca mi-a vorbit astfel. Daca as fi fost de cel mult sase-sapte ani, probabil ca as fi inceput sa plang, speriata de felul in care imi spusese toate acele lucruri. Furia clocotea in mine si m-am oprit brusc din gandit, iar gura m-a luat pe dinainte… desi n-am avut nici-un regret in aceasta privinta:
-“In ultima vreme”? Esti aici de nici macar trei zile si doar din cauza unei hartii prostesti semnata de tatal meu te crezi mare-si-tare si ai impresia ca ai autoritate asupra mea… esti atat de idiot incat sa crezi ca imi pasa ceea ce zici sau sa te ascult?!
A inceput sa paseasca usor si gratios catre mine, iar cand chipul sau era la doar cativa centimetri de al meu, mi-a spus incet si cat se poate de calm, un suras invaluindu-i fata atipic de frumoasa:
-Acea “hartie prosteasca” imi da multe drepturi asupra ta.
Dupa care s-a asezat la masa si m-a asteptat si pe mine sa ma asez langa el si sa mananc. Nu a luat nici-o imbucatura pana cand eu nu am gustat din omleta mea.
-Cum este? m-a intrebat cald, de parca nici nu ar fi fost atat de dur cu mine ceva mai inainte.
Atunci m-am inecat cu bucata pe care o aveam in gura: mancarea era oribila, a pus atat de multa sare incat aveam impresia ca gura mea a devenit o intreaga salina si asta doar de la o singura imbucatura. L-am injurat in gand… si pe el si mancarea si am luat repede un pahar cu apa pe care l-am dat pe gat indata. M-am uitat suparata la el si m-a uimit dezamagirea care i se citea cat de cat pe chip.
-Incerci sa ma otravesti? l-am intrebat in timp ce-l priveam incruntata.
-Nu, insa asta a fost prima oara cand am gatit ceva… mi-a raspuns sincer, evitandu-mi privirea.
-Data viitoare lasa pe cineva mai experimentat sa pregateasca mancarea. Spre exemplu, “inconstienta” de mine.
In acea clipa mi-a venit in minte unul dintre multele lucruri care ma framantau de cand acesta a venit la mine in casa sau ma bine zis, in casa care a devenit a lui si anume: alocatia mea saptamanala. Imediat, am schimbat tonul rece pe care ii vorbisem mai inainte intr-unul foarte cald, dulce si calm:
-Ma gandeam sa facem un fel de intelegere… adica eu sa gatesc, iar tu doar sa-mi dai alocatia saptamanala. Este o idee cat se poate de buna, nu? i-am spus zambindu-i angelic.
S-a ridicat de la masa si atunci am observat ca nici macar nu s-a atins de portia sa de mancare. A venit catre mine si mi-a zis indiferent:
-Daca mai stam mult, o sa ajungem tarziu la liceu… asa ca grabeste-te!
Am ramas surprinsa si in loc sa fac ceea ce spunea ca o fetita “cuminte” ce eram, i-am spus cat de cat sarcastica:
-Deci daca ideea mea nu este “buna”, asta inseamna ca este brilianta… nu?
Era deja in drum catre usa, asa ca brusc s-a intors catre mine, privindu-ma cat se poate de rece, de parca s-ar fi asteptat ca sa inghet de frica numai uitandu-ma in ochii sai, insa in loc sa imi ocup postul de “domnisoara tremurand de frica”, i-am scos limba si am iesit inaintea sa pe usa, plecand direct catre scoala. Desi m-am uitat in spate dupa ce am iesit din casa, acesta nu era in urma mea. Din fericire, autobuzul tocmai ce sosise in statie, asa ca m-am urcat grabita in el pentru a ajunga inaintea sa la scoala.
Dupa un sfert de ora, eram deja in clasa, iar el nici macar nu ajunsese. Myra, ca de-obicei, venea mai tarziu, iar Chloe si Crissie erau in bancile lor, copiandu-si tema la fizica. Le-am salutat si ele la randul lor pe mine, pe urma m-am asezat in banca mea, fiind extrem de suparata deoarece ieri, Raiden a vorbit cu diriginta sa-l mute langa mine, iar pe Myra a mutat-o in banca libera din spatele meu. Am tresarit cand am auzit un tipat:
-Fetelor, ghiciti ce s-a intamplat! tipase Myrabelle indeajuns de tare pentru ca vocea ei sa strabata intregul liceu.
Imediat, eu, Christinne si Chloe am trecut la posturi: Chrissie i-a facut semn Myrei sa taca si sa vina catre noi, bruneta grupului a scos un marker negru din penar si mi l-a dat mie, dupa care prietena noastra a venit catre noi.
-Acum spune! i-a zis blonda pe un ton indiferent.
-M-am indragostit! a excmamat aceasta exuberanta, in timp ce Chrissie o filma spunand magicele si obisnuitele cuvinte. Eu am barat o alta serie de linii verticale, aflate pe partea de perete de sub geamul din dreptul meu.
-Douazeci si trei, am spus cascand… eram destul de obosita.
Mai in fiecare dimineata era asa sau chiar de doua ori pe zi: cum vedea un baiat ceva mai dragut, Myra venea topaind catre noi si toate trei hotarasem sa tinem evidenta tuturor datilor cand spunea din nou ca este “indragostita”. Eu notam pe perete asemenea unui puscarias care tinea evidenta zilelor de cand era inchis, Chloe intotdeauna era pregatita si avea marker-ul negru la ea, iar Chrissie o filma cand afirma ca iar avea “fluturasi in stomac”. Am incercat de foarte multe ori sa-i spuneam ca va veni si ziua in care ii va place un baiat cu-adevarat si bineinteles ca atunci cand avea sa vina acea zi, noi aveam sa ii aratam toate filmarile cu ea spuanand acelasi lucru… si toate astea doar pentru a tine minte cat de prostute, copilaroase si partial nebune eram toate patru. Myra si-a pus ghiozdanul pe scaunul din spatele meu si imediat dupa, tiranul meu tutore si-a facut aparitia in clasa. Prima ora a fost extrem de plictisitoare, insa pauza asemenea unei binecuvantari ceresti a venit in cele din urma. Ciudat era ca indata ce a fost anuntat sfarsitul orei, Raiden a iesit grabit din clasa, lasandu-si sacoul de la uniforma pe spatarul scaunului sau. Ca sa nu atrag atentia prin faptul ca ii umblam in haina, i-am daramat “din greseala” scaunul pe jos si cand sa-l ridic, am inceput sa-i umblu prin buzunarele de la sacou… trebuia sa fie acolo deoarece nu avea cum sa lase ceva atat de important acasa.
-L-am gasit! am exclamat multumita si atunci mi-am dat seama ca gandisem cu voce tare, insa bine ca singurele care m-au auzit au fost prietenele mele care isi repetau la matematica, aceasta fiind ora ce avea sa urmeze.
-Ce-ai gasit? m-a intrebat plictisita Chloe.
-Biletul meu catre libertate… atata tot, i-am raspuns zambind.
-Nu iti inveti? m-a certat Myra, ea fiind singura si cea mai mare fana a matematicii din clasa.
-Ora asta vreau sa-mi sarbatoresc eliberarea de tirania acelui ticalos, asa ca o sa chiulesc! i-am raspuns facandu-le cu ochiul.
-Perfect, venim si noi!a spus Chrissie incantata.
-Dar mai intai trebuie sa fac ceva, le-am zis incercand sa par cat mai serioasa, desi simteam bucuria cum imi invada trupul, de parca as fi avut mai multa fericire in mine decat sange… si asta doar pentru ca aveam in mana foaia care dovedea ca Raiden era tutorele meu si odata ce as fi scapat de ea, el nu ar ai fi avut nici-un drept asupra mea si asupra bunurilor tatalui meu… sau cel putin asa credeam eu.
Deoarece stateam langa geam, l-am deschis repede si am privit afara, adulmecand edenicul parfum al florilor de toamna, mireasma ce parca se contopea cu bucuria pe care o simteam. Am intins mana in care aveam foaia pe geam si ma uitam la vantul care parca ar fi vrut sa mi-o smulga din mana… i-am dat drumul.
Exact in acea clipa am simtit o mana in jurul taliei mele si am privit alarmata in spatele meu, dupa care catre documentul ce se presupunea ca a zburat, insa nu era asa deoarece cand i-am dat drumul, intr-o fractiune de secunda, Raiden il prinsese.
-Esti pedepsita, mi-a soptit, dupa care mi-a dat drumul si tocmai atunci intra in clasa profesoara de matematica.
Prietenele mele erau deja la locurile lor si pe chipuri li se citea cumplitul regret pentru faptul ca nu mai aveam timp sa scapam de acea ora ingrozitor de plictisitoare. Mi-am luat inima in dinti si i-am smuls tutorelui meu documentul din mana, din pacate fara a-l rupe pentru ca nu il tinea strans deloc si sarind peste scaunul lui indeajus de repede incat sa nu aiba timp sa reactioneze… cred ca mai mult pentru ca nu se astepta sa fiu chiar atat de nesabuita si am luat-o la fuga din clasa fara macar a inchide usa in urma mea… bineinteles. Tot ceea ce am putut sa aud au fost numeroasele aplauze ce veneau din interioul clasei, acestea fiind cu siguranta potolite in cele din urma de tipetele profesoarei. Am ras in sinea mea si am fugit si mai repede, destinatia fiind parcul de langa liceu, care era si locul preferat al chiulangiilor precum eu. Am tresarit cand mi-am dat seama ca auzeam o pereche de pasi in urma mea, aproape m-am impiedicat, insa se parea ca neindemanarea mea avea de gand sa fie mai indulgenta cu mine in acea zi. Daca as fi stiut ca totul avea sa se termine dezastruos de rau pentru mine, probabil ca nu as fi fugit si m-as fi multumit numai sa ma stramb la el in timpul orelor, dar soarta s-a aratat a-mi fi mult mai dura in acea zi decat neindemanarea… totusi, am continuat sa alerg cat de repede am putut, Raiden fiind in urma mea.


Hope you like it and I’m waiting for your opinions^^