Anamneza iubirii

[Axxa.No.Way]

Partea a III-a: Invitatie la razboi

Cand m-am trezit de dimineata, am pus sticla cu sapun lichid in ghiozdan, alaturi de celelalte carti si m-am dus jos sa iau micul dejun. Am ramas in pijamale deoarece eram prea neindemanatica incat sa nu vars toata mancarea pe mine, daca as fi purtat uniforma. Un singur lucru imi era total neclar, imi aminteam prea bine faptul ca am incuiat usa de la camera inainte sa adorm, dar cand sa o deschid de dimineata, aceasta nu mai era incuiata. Era cu-adevarat bizar...
Imediat ce-am ajuns in bucatarie, am facut doua portii de cereale cu lapte: una pentru mine si una pentru... tutore. Un castron l-am pus intr-un capat al mesei, iar pe al doilea in celalalt capat, astfel aveam certitudinea ca nu avea sa se mai aseze langa mine. Atunci m-am uitat inspre scari si l-am vazut pe Nye coborandu-le. Catelusul a venit la mine si l-am luat in brate, spunandu-i pe un ton oarecum trist, dar si putin ironic:
-Micut tradator!
Acesta a inceput sa ma linga pe fata, dupa care a inceput brusc sa se agite, dar nu intelegeam de ce. I-am dat drumul si imediat s-a dus catre tanarul tutore din celalalt capat al mesei. Nici macar nu l-am auzit cand a venit. Raiden si-a luat in mana bolul cu cereale si a venit inspre mine, asezandu-se in acelasi loc ca aseara. Eram nervoasa, ceea ce era cam ciudat deoarece niciodata nu am avut motive sa fiu atat de suparata, dar in acelasi timp ma simteam bine pentru faptul ca nu-l agreeam deloc pe blond. Acesta imi arunca cate o privire curioasa la fiecare inghititura, insa s-a oprit din mancat si m-a intrebat serios:
-Ti-ai facut temele?
Atunci m-am inecat si cand sa-mi duc mana catre gura deoarece aproape tuseam, am dat din greseala peste castron si mi l-am varsat in poala. Ma intrebam ce reactie avea intrusul, bineinteles ca orice persoana normala ar fi inceput sa rada la o asemenea demonstratie a neindemanarii cuiva, dar baiatul se multumi sa ofteze. As fi ras daca as fi avut cu cine, si daca m-as fi inteles cu persoana respectiva, dar un asemenea noroc nu era menit persoanelor atat de blegi si visatoare ca mine. M-am ridicat repede de pe scaun si am urcat grabita scarile pana in camera mea: m-am schimbat in uniforma si mi-am pus pijamalele la spalat. In cele din urma, mi-am luat ghiozdanul si m-am incaltat cu tenesii mei preferati, acestia fiind cei din ziua anterioara, dupa care am mers jos pentru a pleca la scoala. Am deschis usa si am incuiat-o in urma mea, dar cand sa ma intorc sa privesc catre drumul pana la liceu, am incremenit deoarece in fata mea era Raiden imbracat in uniforma institutiei de invatamant "Osacashi". Am inghitit in sec si m-am dus catre el, intrebandu-l rece si cu o oarecare uimire in glas:
-Unde mergi?
Bineinteles ca era evident faptul ca acesta mergea la scoala... si tocmai la aceeasi cu mine, mai ales ca era noul meu coleg de clasa. Nu mi-am abtinut curiozitatea si l-am intrebat:
-Ai ramas cumva repetent de ai ajuns in clasa a 9-a?
Acesta mi-a zambit si mi-a raspuns surazandu-mi angelic:
-Pana acum am invatat in strainatate, iar cand am revenit aici, a trebuit sa-mi continui studiile cu doua clase mai jos, asta datorita diferentelor dintre programele de invatamant.

Brusc, mi-am reamintit ca el este inamicul, asa ca am grabit pasul pana la liceu.
Cand am intrat in spatioasa clasa, m-am dus direct catre locul meu, salutandu-le pe Chrissie si pe Chloe. Banca mea era pe randul de langa geam, aceasta fiind penultima. Stateam cu Myra in banca, iar in fata noastra erau Chloe si Chrissie, in timp ce in spatele nostru era o banca libera. Mi-am trantit ghiozdanul pe scaun si mi-am scos caietul de matematica, mergand catre banca fetelor pentru a-mi copia tema, asa cum faceau acestea in acel moment. Myra intotdeauna venea mai tarziu la scoala, dar celelalte doua ajungeau mai devreme la liceu pentru a-si copia temele, in general la: gramatica, franceza, algebra si geometrie.
-'Neata, chiulangeoaico! mi-a spus Christinne. Aceasta era o fata avand parul blond si putin lung, ochii de-o nuanta deschisa de albastru si destul de glumeata, doar ca aceasta radea cel mai mult la glumele facute pe seama faptului ca era blonda.
-'Neata si tie, blondo! Salut, Chloe! i-am raspuns lui Chrissie. Intodeauna, eu, Myra si Chloe o tachinam pentru faptul ca era blonda, iar aceasta de fiecare data radea si spunea "Merci" sau "Sunt chiar mai blonda decat credeti voi".
Acestea si-au unit scaunele si mi-au facut loc sa ma asez langa ele, cat sa-mi copiez tema. Atunci si-a facut tutorele intrarea in clasa: uniforma ii statea foarte bine, cei doi nasturi de la camasa pe care ii lasase deschisi atrageau foarte mult atentia multor fete din acea incapere, de-asemenea si chipul sau angelic. Insa nu zambea deloc, parea a fi oarecum suparat, era clar ca ceva il deranja. Sincera sa fiu, speram ca eu sa fi fost cea care l-a enervat, iar aceasta dorinta ma incanta atipic de mult. Acesta si-a pus ghiozdanul pe scaunul Myrei. Vazand asta, m-am intors cu fata catre el, acesta fiind in spatele meu si l-am intrebat nedumerita, cu un oarecare ton poruncitor:
-Ala e locul Myrei!
Un zambet care pentru multi ar fi fost aparent fermecator, dar care pentru mine era unul de-o idiotenie enervanta, ii strabatu chipul.
-Ei bine, de-acum nu mai este, imi spuse acesta surazand.
-Chiar imi este foarte greu sa aleg intre tine si una dintre cele mai bune prietene ale mele... hmm, un afurisit insuportabil sau Myra? Cam dificila alegerea, nu crezi?! i-am zis ridicandu-ma in picioare si privindu-l cu dusmanie.
Acesta ma privi oarecum curios, iar zambetul ii disparu in timp ce ma studia atent. M-am mirat ca nu a izbucnit in ras, ma refer la faptul ca eram cea mai calma persoana pe care o stiam si nu-mi statea deloc in fire sa ma contrazic cu cineva astfel, mai ales sa tip, avand in vedere faptul ca puteam sa pariez ca expresia mea era in acel moment total ridicola. Insa am ramas si mai surprinsa de cat de indrazneata am fost, luand ghiozdanul lui Raiden si trantindu-l zgomotos pe unul din scaunele din spatele bancii mele.
Chrissie si Chloe ma priveau uimite si in ochi li se citea clar nedumerirea. Inainte sa-i intorc spatele blondului si sa ma asez intre ele doua pentru a-mi termina de copiat tema, am raspuns cu sarcasm privirilor lor mirate:
-El este tutorele meu, sergent Raiden-sama de pe frontul inamic. Specializat in enervare, scoatere din minti si din pepeni, de-asemenea, acesta sufera de-o idiotenie incurabila si foarte greu de suportat.
Majoritatea celor din clasa au asistat la "micul" nostru conflict, susotind incontinuu si fara sa vreau am auzit vorbe precum Pariez pe Ayame-chan, tipul n-are nici-o sansa sau Doar pentru ca e nou, crede ca se poate pune cu oricine?! Dar cu Ay-chan nu-i merge... ea chiar pare suparata, deci blondul a incurcat-o., insa si unele comentarii din partea fetelor: Ai vazut ce simpatic e nou-venitul? Iar uniforma ii vine atat de bine! sau E atat de dragut blondul. Crezi ca am vreo sansa cu el? si multe alte lucruri.
Tanarul tutore ma privi cu o oarecare ura, spunandu-mi incet, incat sa aud numai eu... si eventual cele doua prietene ale mele care erau de fata si aproape de noi:
-Am incercat sa ma inteleg bine cu tine, Ay, asa ca asta este primul, singurul si ultimul meu avertisment: daca vei continua cu atitudinea asta, voi lua anumite masuri. Nu sunt pur si simplu doar colegul tau de clasa, sunt tutorele tau, de aceea cred ca stii ca sunt o groaza de decizii pe care am dreptul sa le iau pentru tine.
Nu l-am privit in ochi, ci am continuat sa-mi copiez tema la matematica. Imediat ce-am terminat-o, mi-am luat sapunul lichid din ghiozdan si am mers impreuna cu Chloe si Chrissie la baie sa "spalam" buretii. Pe drum ne-am intalnit cu Myra, care se indrepta grabita catre clasa. Am oprit-o din drum si am luat-o cu noi pana la baia fetelor.
-Ai idee cat de tare m-ai speriat ieri?! Cand am vazut ca nu mai apareai la ore am incercat sa te sun, dar aveai mobilul inchis. Pana si Elle m-a sunat sa ma intrebe de ce ai lipsit de la antrenamente si de ce nu raspunzi. Toate patru am fost foate ingrijorate!
Nestiind ce sa spun, m-am uitat catre celelalte doua, insa acestea dadeau aprobator din cap.
-Imi pare rau ca nu am luat legatura cu voi, dar ieri s-au intamplat prea multe... nu stiam ce sa fac, aveam nevoie de timp sa ma gandesc, le-am spus facand pauze destul de lungi intre cuvinte.
In timp ce puneam cat mai mult sapun lichid pe bureti si niste lapte adus de Chloe, le-am povestit totul, fara a omite aproape nici-un detaliu, in afara de visul ce l-am avut in urma cu doua nopti. Ma hotarasem sa nu ma amagesc mai mult decat o faceam deja, aveam nevoie sa raman cu picioarele pe pamant, dar mereu am fost o visatoare, niciodata nu am incetat sa sper ca pana si cele mai desarte iluzii ale mele vor deveni realitate. Acela era motivul pentru care m-am decis ca ciudatul meu vis sa ramana secret... secretul meu si doar al meu.
Imediat ce am ajuns inapoi in clasa, am spalat tabla cu lapte si sapun, ceea ce insemna un singur lucru: gata cu ora de matematica deoarece nu mai puteam sa scriem pe tabla. O smecherie destul de invechita, dar care functiona mai mereu. Cand ne-am intors in clasa, am observat ca tutorele se asezase pe scaunul din spatele meu, asa ca un zambet triumfator imi acoperi chipul. Myra si-a pus ghiozdanul pe locul ei si imediat dupa, a intrat profesoara de matematica in clasa. Cu totii ne-am asezat in banci, insa majoritatea susoteau si chicoteau cand priveau tabla. Nu era persoana in clasa care sa nu stie de planul nostru si care sa nu ne sustina... sau cel putin asa credeam pana atunci.
Doamna in varsta de vreo treizeci si opt de ani isi puse imensa geanta pe catedra, trantind-o plictisita, era clar ca nu ii facea placere sa predea clasei noastre. In generala, trei profesori de matematica ne-au lasat clasa, spunand ca Astfel de copii sunt imposibil de educat. Ma entuziasma acest gand atat de mult, incat un suras misel imi aparu pe fata, eram mandra de mine si de colegii mei... de colectivul nostru.
Vocea pitigaiata a profesoarei ma trezi la realitate:
-Ce-ati patit?! V-a inghitit extemporalul limba de tot ce faceti este sa radeti pe la spate?!
Crizele ei erau oarecum amuzante, astfel orele erau din ce in ce mai interesante pe masura ce ne veneau noi idei, complet nebunesti si copilaresti, dar eficienta lor era incontestabila.
In urmatoarea clipa, profesoara ne-a spus pe un ton serios sa ne deschidem caietele si sa incepem sa scriem, dupa care, aceasta lua o bucata de creta si incepu sa scrie pe tabla sau mai bine zis, sa incerce. Suparata, s-a intors catre noi si a spus aproape tipand:
-Cine a facut asta?
Toti o priveam mirata, desi stiam la ce se referea. Aceasta a continuat pe acelasi ton ca mai devreme:
-Cineva a spalat tabla cu ceva... nu stiu exact cu ce, dar miroase puternic a capsuni!
Am inceput sa rad, de fapt cu totii am ras, insa galagia a fost intrerupta de gestul bizar al lui Raiden: acesta se ridica de pe scaunul "sau" si in acea clipa, profesoara de matematica incremeni.
-Ayame Oujikau a spalat tabla cu sapun si lapte, de aceea nu puteti scrie pe ea, a raspuns acesta pe un ton indiferent, privind-o pe doamna din fata clasei.
Aceasta se uita destul de ciudat la mine, dupa care continua:
-Deci, domnisoara, vei spala tabla cu otet in aceasta dupa-amiaza, dupa ore. Si ma astept ca bunicul tau sa ia masuri in legatura cu comportamentul tau.
In urmatoarea clipa, aceasta si-a dat seama de greseala facuta si a continuat:
-Imi cer scuze, am vrut sa spun "tutorele tau" si ii arunca o privire discreta lui Raiden.
Cum de aceasta stia ca el era tutorele meu?! "Micuta" de mine era ultima care afla totul in legatura cu... mine. Parca eram un copil considerat incapabil sa inteleaga cu-adevarat viata, dar nu aveau dreptate. Totusi, ma multumisem ca eu si prietenele mele stiam asta, era indeajuns pentru mine... insa tot ma deranja asta.
-Nu este adevarat, spuse Clay, unul din colegii mei de clasa.
Nu prea mi-a placut faptul ca acesta mi-a luat apararea deoarece stiam ca acesta ma placea, insa eu nu simteam nimic pentru el, era un simplu coleg sau mai bine zis unul din camarazii mei de nazbatii.
Am ramas uimita cand mai multi din clasa au fost de accord cu el:
-Haideti, doamna profesoara! Ayame-chan nu ar fi facut ceva atat de prostesc. Stiti prea bine ca daca ar fi fost ea, atunci pagubele ar fi fost mult mai mari si totul s-ar fi terminat dezastruos! a spus Joseph(Joss). Acesta era persoana cea mai certareata si tupeista din clasa, certurile sale cu altii deveneau in numai cateva secunde scandaluri si asta era ceva ce nu putea fi ratat.
-In plus nu este nici-o dovada ca este vina lui Ay! zise Chrissie, aceasta fiind aprobata de catre Myra si Chloe.
-E nevinovata! adaugara mai multi.
Gestul lor m-a surprins si incantat destul de mult, insa pentru a-i nu da de banuit profesoarei, am ramas calma si am spus:
-Nu este vina mea.
Atunci am auzit scartaitul unui scaun si am privit brusc in spate, vazandu-l pe Raiden ridicandu-se si apropiindu-se de banca mea. Acesta mi-a luat ghiozdanul care era pus pe scaun, eu stand in picioare pentru ca ma adresam profesoarei de matematica, prin acest simplu gest aratandu-i "respectul" meu. Cum l-a deschis, am inghitit in sec si in gand ma rugam sa nu gaseasca sapunul lichid� dar acesta il gasise si i-l aratase doamnei, spunandu-i:
-Miroase a capsuni.
Restul "discutiei" a fost una complet plictisitoare, de aceea nu are rost sa o descriu. Insa totul s-a terminat destul de tragic, eu trebuind sa raman dupa ore si sa spal tabla cu otet, in ciuda numeroaselor proteste din partea colegilor mei. Myra, Chloe, Joss si Chrissie s-au oferit sa ma ajute, insa i-am refuzat, dar au fost indeajuns de insistenti incat sa ramana cu mine.
Cand am ajuns acasa, am intrat asemenea unei furtuni pe usa si am mers in ritm alert spre scari, dar pe la jumatatea lor m-a oprit o voce respingator de calma:
-Nu ma saluti? ma intreba tutorele pe un ton ce emana o inocenta desavarsita.
M-am intors cu fata catre el si am coborat treptele alene cu miscari anormal de gratioase pentru neindemanarea mea neobisnuita. Insa privirea mea era una de gheata.
-De ce m-ai parat? i-am spus privindu-l patrunzator si cu ura.
-Trebuie sa inveti sa suporti consecintele faptelor tale. Esti prea mare pentru a continua sa te porti ca o fetita razgaiata ce cauta atentie.
I-am scos limba si i-am intors spatele, urcand grabita scarile, zicandu-i:
-Paraciosule!
Cand am ajuns la ultima treapta, acesta imi spuse la fel de calm ca mai inainte:
-Crede-ma ca este spre binele tau!
Exasperata, m-am intors din nou catre el si i-am zis sarcastica:
-Prostuta de mine nu intelege asta, neuronii si constiinta nu mi s-au mai dezvoltat de cand aveam doi ani. Evident, nu?
M-a privit curios pentru cateva momente, dupa care zambi si imi spuse:
-Mirosi a otet.
Era ridicol, complet ridicol. Cum putea sa-si dea seama cum miroseam, cand eu eram pe scari, iar acesta pe canapeaua din living, la cel putin doisprezece metrii distanta de mine?! L-am privit sfidator, centralizandu-mi toata furia in ochii de-o nuanta angelica de maro, care in acea clipa emanau un dispret nemarginit si o repulsie atipica.
Mi-am continuat drumul catre camera mea, de aceasta data fara a ma opri. Totusi, era ceva ce ma nedumerea: cine castigase aceasta lupta? Eu sau el? Un gand imi dadea o dulce speranta ce-mi facea privirile sa straluceasca asemena unei copile care tocmai ce a descoperit un nou joc: razboiul nu se terminase, asta era sigur. Eu nu aveam sa renunt, lucru la fel de incontestabil ca ceea ce tocmai am spus. Da, furia si dispretul nu ma schimbasera deloc... eram tot eu, aceeasi ca intotdeauna: fiinta visatoare ce se agata de orice speranta ca si cum ar fi fost ultima, dar in loc sa fie trista, aceasta zambea. Am inchis ochii pentru o clipa si am tras in piept parfumul edenic al victoriei. Castigasem pentru ca in ciuda urii si a multor alte sentimente precum: dispret, dusmanie si repulsie, ramasesem eu. Am zambit...

hope you like it:D