Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

#20
starnight -multumesc inca o data pentru aprecierea ta, mereu comentezi fiecare capitol de'al meu...si ma bucur ca iti place ce scriu*gives her cookies*...intradevar...am facut acel tip sa fie enervant...si imi cer scuze in avans....va trebui sa'l mai suporti^_^
Zambet.cOlOrAt- multumesc si tie foarte mult^_^....uhm....imi pare rau ca lucrurile nu sunt destul de incinse intre cei doi/trei...dar incerc sa urmaresc mai multe planuri si sa dezvolt mai multe situatii, sa arat cat mai multe lucruri...dar promit ca nu te voi dezamagi nici la capitolul asta^_^


[center]Cap. XVI: Un alt fel de parteneriat.[/center]

....întunericul se termină...la capătul lui o luminiţă se zărea...Shidori se grăbi spre ea....mai repede, şi tot mai repede....Ochiul stâng îi fu deschis cu forţă şi o lumină agresivă îi răni pupila. Auzea sunete incoerente. Un fragment dintr-o discuţie totuşi reuşi să înţeleagă:
- ...starea ei e destul de bună, ar trebui să se trezească cât de curând.....
- ...va ramâne cu sechele?
- Teoretic nu. Toate rănile se vor vindeca în timp, chiar şi cea de la mâna stângă.
Shidori încercă să se orienteze mai bine. Clipi des şi repede. Încetul cu încetul imaginea se clarifică. Se afla într-o cameră de spital. Pereţii albi şi mirosul puternic de medicamente îţi dădeau impresia că eşti într-o cutie şi că timpul stagnează. O durere ascuţită îi săgeta mâna stângă. Încercă să-şi mişte corpul, dar nu reuşi, apoi observă că are mijlocul încorsetat, mîna dreaptă în ghips şi cea stângă bandajată, o perfuzie pompându-i sânge la baza antebraţului. Îşi aminti cele întâmplate până la momentul în care şi-a pierdut cunoştinţa. Se întrebă cum de mai este în viaţă.
- S-a trezit, mamă!! ţipă o fată cu păr blond închis.
Imediat se aplecă asupra ei o femeie de vârsta a doua, care o sărută aprig pe frunte. Aceasta plângea iar lacrimile ei udau obrajii lui Shidori. Imediat fata care strigase se aruncă şi ea asupra ei, îmbrăţişând-o. Shidori gemu datorită îmbrăţişării care o duru în zonele lovite.
Era fericită la zărirea familiei ei. Crezuse că nu-i va mai vedea niciodată, dar să-i îmbrăţişeze?
- Lăsaţi-o să se odihnească! Are nevoie de odihnă, veţi avea destul timp să vorbiţi cu ea. interveni un doctor uscăţiv şi zâmbitor.
Shidori încercă să spună ceva însă nu reuşi. Cuvintele parcă fugeau de ea şi nu putea să deschidă gura. Se dădu bătută preferând doar să privească binevoitor la sora şi mama sa. Acestea plecară în câteva momente, lăsând-o pradă gândurilor şi amintirilor. Vroia să ştie cât timp trecuse, ce se întâmplase şi cum a fost salvată. O ipoteză îi veni în minte. Numai o singură persoană putea să o salveze şi aceea era doar Hisashi.
Zări o umbră în colţul ochilor dar nu reuşi să o vadă prea bine. Îşi imagina că este Hisashi şi cu un zâmbet firav reuşi să şoptească:
- Hissssaa.....shiii!
Un râs metalic izbucni în cameră. Zâmbetul fetei dispăru brusc, lăsând loc unei grimase de teroare.
- Nu mă aşteptam să te trezeşti după două zile, credeam că va dura o săptămână cel puţin, sunt surprins trebuie să recunosc. Până la urmă ai ceva putere în tine, nu eşti chiar atât de patetică precum credeam. Şi greşit! Nu sunt spiritul acela bun de nimic. Aşa de drag îţi era? Ahhhh...păcat, probabil că acum este trimis în cazanele iadului! zise el pe un ton ironic.
Shidori începu să respire în ritm alert, o imensă frică cuibărindu-se în suflet. făcând-o să se simtă mai sufocată decât era.
- Nu te speria, draga mea! N-am venit să-ţi fac rău. îi şopti el la ureche. Adică nu-ţi mai fac rău, deocamdată. Totul depinde de tine.
- Dddddeee ccceee mmmm-aaaii llllăsssat...
- Pentru că-mi eşti dragă! râse el. De fapt n-am avut intenţia să te omor nici o clipă. Ci doar să te sperii şi să-ţi demonstrez că n-ai nici o putere în faţa mea. Ştiam că-mi vei urmări câinele după toate incidentele, d-aia ţi-am întins o capcană în care tu ai intrat prosteşte. Mă aşteptam să fie puţin mai dificil, dar a fost floare la ureche, oamenii nu gândesc deloc. Se vede că cel care te-a îndrumat a fost Hisashi, cel mai jalnic spirit din câte sunt. Când l-am prins a fost atât de patetic, mi-a spus tot despre tine. Ce minciuni ţi-a îndrugat. Tipic pentru un hot şi un prefăcut ca el. zise el sarcastic. Acum însă îşi va primi pedeapsa că şi-a bătut joc de o fată aşa de neajutorată ca tine. Sărăcuţa.chicoti el mângâind-o pe păr.
Shidori încercă să-şi mişte capul dar nu putu. Scânci uşor de durere.
- Probabil că doare rău, nu-i aşa? Dar un om nu e patetic, căci el suportă durerea. Nu aşa ai zis, tu? zise el în timp ce-şi coborî mâna pe abdomenul ei încorsetat.
Apăsă uşor şi fata gemu. Un rânjet tâmp se întipări pe faţa băiatului şi o licărire răutăcioasă se văzu în ochii lui albaştri.
- Oricum puteam să te omor cu uşurinţă, n-ai nici o putere minimă să te aperi. Însă am anumite planuri cu tine, dar ţi le spun după ce-ţi revii complet. Acum bucură-te de odihnă. rânji el strângând-o de mâna stângă.
Shidori scânci destul de tare, iar o lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Băiatul o şterse cu arătătorul pe care ş-il băgă apoi în gură.
- Niciodată n-am înţeles de ce plâng oamenii şi de ce lacrimile lor au un gust aşa de ciudat. zise el în timp ce dispăru pe geam.
Fata începu să plângă mai tare. Se simţea deznădăjduită şi foarte curioasă în legătură cu ceea ce vroia spiritul de la ea. Oricum ştia că nu va fi nimic de bine. Ceea ce îi spusese acest tiran despre Hisashi o pusese pe gânduri. Era confuză. Nu ştia ce să mai creadă. Vroia să vină cineva şi să o lămurească, dar ştia că asta nu se va întâmpla. Trebuia să judece singură.


Trecuse o săptămână şi veni în sfârşit clipa în care va fi externată. Corsetul îi fu scos, coasta fracturată fiind vindecată. Doar bandajul la mâna stângă şi ghipsul la cea dreaptă rămăseseră.
Shidori păşi încrezătoare în lumina soarelui de început de mai. Vizita lui Teruo la spital, îi dădu puteri nebănuite. Acum acesta o aştepta zâmbind alături de Aoki. Când îi văzu, Shidori tresări. Păşi zâmbitoare către ei şi îl apucă pe Teruo de braţ. Aiko îşi mută privirea către ieşire. Două fete veneau în fugă către ei. Erau Tomoko şi Hizumi care aproape că o striviseră pe Shidori sub îmbrăţişarea lor. Cei cinci păşiră veseli pe strada animată de zeci de persoane.
Shidori se simţea plină de speranţă.
Dintr-o dată o adiere rău prevestitoare se porni, agitând nervos părul fetelor. Spiritul cu ochi albaştri apăru brusc lângă Tomoko care râdea cu poftă la unele din glumele vechi ale lui Hizumi. Shidori se cutremură de frică. Faţa ei afişa o grimasă de oroare.
- Shidori ce-ai păţit? Aşa de prost a fost bancul meu?
- Nu! A fost foarte amuzant. zise ea încercând să zâmbească, privind atent spiritul care rânjea la ea.
- Atunci, ce e cu expresia aia de teamă pe faţa ta?
- Nimic....mă doare puţin mâna stângă.....Ia uitaţi, ce măşti frumoase! exclamă ea, arătând spre un mic chioşc umplut cu tot felul de măşti, de la cele groteşti la cele haioase.
Cei patru se năpustiră asupra tarabei, iar Shidori se dădu puţin în spate.
- Trebuie să recunosc că improvizezi foarte bine. Te-a învăţat bine Hisashi să minţi. chicoti el.
- Ce vrei? încercă ea să zică pe un ton cât mai calm.
- Nu aşa se vorbeşte cu mine, ţi-am mai zis!!! tună tânărul pe un ton agresiv, în timp ce o apucă violent de braţul stâng.
Shidori îşi înfrână ţipătul de durere şi înghiţi în sec.
- Diseară vreau să vii la conacul meu! Am anumite lucruri de discutat cu tine. Şi nu e o rugăminte, e un ordin! accentuă el ultimele cuvinte în timp ce strângea mai tare braţul fetei. Şi ar fi bine să vii, asta dacă ţii la prietenii tăi. rânji el diabolic.
Shidori înlemni. Nu se gândise la varianta asta. Acum ştia că spiritul ăsta era în stare de orice, trebuia să se conformeze. Dădu din cap în semn de răspuns afirmativ şi veni lângă prietenii şi sora sa. Îi privi pe toţi cu resemnare şi zâmbi amar. Aiko observă schimbarea sorei sale şi o îmbrăţişă brusc. Shidori începu să se simtă puţin mai încrezătoare. Îl luă de mână pe Teruo şi o luă la fugă, urmată de Tomoko, Hizumi şi Aiko care alerga mai încet. Un băiat ce stătea în vârful unui felinar, privea cu un zâmbet răutăcios pe faţă....

Luna îşi arăta frumuseţea printre câţiva nori micuţi. Shidori stătea pe pervaz cum o făcuse de atâtea ori, gândindu-se la o soluţie. O durere de cap apăru în loc de răspuns. Privea luna cu speranţa că poate va fi luminată de o idee salvatoare. Într-un sfârşit îşi luă inima în dinţi şi se hotărî să plece către adăpostul spiritului. Nu avea ce să mai piardă, şi aşa era într-o situaţie destul de delicată. Se îmbrăcă cu grijă şi chemă două spirite să o ajute să coboare. Ştia de la Hisashi că poate folosi spiritele ca să zboare sau să plutească. Coborî uşor pe fereastră, ajutată de fantome, apoi o luă la fugă pe străduţa liniştită. Paşii ei băteau cimentul ca un vechi sunet monoton. Ştia perfect drumul de parcă îl mai parcursese de câteva ori. Când ajunse în faţa portiţei ruginite şi uşor întredeschisă, se opri temătoare. Putea să se întoarcă, însă nu vroia ca prietenii ei să păţească ceva, mai ales Teruo. O împinse încrezătoare cu mâna stângă şi păşi cu siguranţă pe aleea de marmură stacojie. Când intră în marele salon, lumânările de pe masa din centru se aprinseseră, iar câteva spirite apărură aducând cu ele nişte platouri cu prăjituri pe care le aşezară lângă lumânări. Shidori rămase tăcută lângă uşă, privind atent către prăjituri. Nu mai înţelegea nimic. Toată atmosfera era diferită faţă de cea în care fusese ea torturată. Camera nu mai părea sumbră, ci părea calmă, uşor intimă. Totul strălucea de curăţenie şi nu se mai vedeau pânze de păianjen pe la colţuri, iar canapelele erau acoperite cu materiale din mătase.
- Dar, te rog! Îndrăzneşte! Ia loc! se auzi vocea uşor prefăcută a unui tânăr.
Shidori înainta către canapeaua cea mai apropiată de ieşire şi se aşeză cu prudenţă. Spiritul apăru brusc lângă ea, făcând-o să tresară.
- Uimitor ce pot face nişte spirite în câteva zile, nu? Acum toată casa face concurenţă unui palat. Este demnă de un prinţ. Este demnă de mine! se infatuă el.
Shidori ar fi vrut să-i răspundă cu un comentariu sarcastic, dar se gândi mai bine şi îşi dădu seama că nu era situaţia cea mai veselă ca să înceapă să glumească cu el, dar de altfel, nici atmsofera nu era una de tortură.
- Lasă tâmpeniile şi spune-mi de ce m-ai chemat! Nu cred că am venit ca să luăm o cină romantică şi să-mi povesteşti despre realizările tale măreţe. zise ea pe un ton agresiv.
- Ha! Ha! Ha! Nu te schimbi deloc, chiar dacă totul este împotriva ta. rânji el. De data asta te las să-mi vorbeşti aşa. Este ultima oară în care te adresezi mie pe un asemenea ton! continuă el serios.
- De ce nu m-ai omorât atunci?
- Când l-am întâlnit pe Hisashi, mi-a zis că sunteţi parteneri. Eh, eu vreau acelaşi lucru de la tine. Shidori îl privi surprinsă. Vreau să fim parteneri, dar mai mult, eu voi ordona şi tu vei face exact ce poruncesc eu fără să comentezi.
- Asta nu e parteneriat!spuse fata aproape ţipând.
- Nu este în sensul ăla, dar atunci când vei avea probleme te voi ajuta şi eu. Evident nu vreau să păţeşti ceva, mai ales când poţi face atâtea pentru mine.
- Deci, sunt o unealtă sau ce?
- Cam aşa ceva! Te-am torturat atunci ca să-ţi demonstrez că eu sunt cel mai puternic şi că nu e bine să te pui cu mine! Eu voi ordona şi tu vei asculta! Asta am vrut să te anunţ! De azi înainte îmi aparţii mie! Vei fi la dispoziţia mea când vreau şi cum vreau! rânji el satisfăcut.
- La naiba!!!!!!!! ţipă Shidori în timp ce sări în picioare. Eşti nebun dacă crezi că voi accepta asta! Mai bine mor decât să fiu sub comanda ta, un lăudăros maniac! Nu pot să fiu tot timpul la ordinele tale exagerate, înseamnă să renunţ la viaţa mea. De ce nu m-ai omorât, şi aveai spiritele mele şi pe mine ca sclavă? urlă ea cu furie.
Spiritul o apucă brusc de braţ şi o trânti pe canapea, apoi se urcă peste ea ţinând-o strâns de mâna stângă. Shidori urlă de durere.
- Ştiam că nu vei accepta uşor şi că eşti foarte mândră, dar ai o mândrie prostească. Mai ştiu şi că ţii mult la cei dragi şi că eşti dispusă să te sacrifici pentru ei. Aşa că, fie că vrei sau nu, vei fi la ordinele mele dacă nu vrei să le vezi trupurile sfârtecate şi sufletele lor aparţinând mie. Vrei să-i priveşti în timp ce îi torturez cum te-am torturat pe tine sau mai rău? ţipă el în urechea ei. Zi!!! Vrei???
- N-n-nuuuu!!! ţipă Shidori în timp ce începu să plângă.
- Atunci fi fetiţă cuminte şi fă cum îţi spun. Dă-ţi acordul pentru ceea ce ţi-am propus şi nici unul din ei nu va păţi nimic, nici un fir de păr nu li se va clinti. zâmbi el.
- ....bine, bine! O să fim parteneri aşa cum spui! ţipă ea.
- Excelent! zâmbi el şi se dădu la o parte de pe Shidori, lăsând-o să-şi revină din şoc.
- Atât am avut de zis! Te voi căuta eu când am nevoie de tine! Apropo, numele meu e Katsuro . Vreau să mi te adresezi cu Katsuro-sama. Ai înţeles?
Shidori făcu semn în sens afirmativ, în timp ce se ridică cu greu din canapea.
- Poţi pleca! Sau dacă vrei poţi sta. Ia o prăjitură! Sunt cu frişcă, sunt foarte bune, mă fac să mă simt încântat de această lume.
Fata îl privi cu scârbă şi se îndreptă către ieşire. Brusc se opri şi se întoarse spre băiat care o privea atent.
- Şi tot nu mi-ai spus de ce m-ai lăsat în viaţă... zise ea cu o voce slabă.
- Nici n-o să-ţi spun. răspunse el ironic în timp ce înfuleca cu poftă o prăjitură.
Shidori plecă, trântind cu furie uşa masivă. Fugi cât putu de tare, până ce ajunse în cimitir. Privi cu sete cuvintele de pe plăcuţă, citite de atâtea ori şi se aşeză lângă mica piatră. Lacrimile dădură năvală şi sufletul fu acaparat de teroare. Chipul lui Hisashi îi apăru în minte. Îi era dor de glumele lui neamuzante şi de faţa lui mereu zâmbitoare. Doar el o făcea să râdă pentru o clipă, dar şi el o înşelase, iar acum plătea pentru ceea ce făcuse, în iad. Începu să plângă mai tare. Se simţea pierdută, dar nu se putea da bătută. Trebuia să lupte pentru ea, pentru familie, pentru prieteni, pentru Teruo...
[center][Imagine: SOTW2-House.png][/center]
[center]~only God doesn't believe in...God~[/center]


[center][Imagine: 1241698538_scrubs-party.gif][/center]
[center]Trolebuuuuuuuuuuuzzzzzzzzz[/center]


[center]Do you know a woman who hates herself enough to date me?[/center]

[center][Imagine: chibi_2605.gif]
Pompertziu Fulangesh, chibi-ul lui YamaMina
[/center]




Răspunsuri în acest subiect
RE: Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog ^_6) - de YamaMina - 22-07-2009, 11:15 PM

Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Aleea CireÅŸilor chocolate muffin 4 2.392 14-06-2011, 12:12 AM
Ultimul răspuns: Ymequa


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)