Surrounded

[Corina.]

Surrounded

Capitolul 1.
O ciudatenie...

Nu sunt o persona la fel ca oricare alta,sunt fata ciudata a clasei,ciudata care asculta rock,care isi varsa lacrimile numai in muzica,care sufera de singuratate si nu vorbeste cu nimeni inafara de prietena ei Mia,o fata satena,cu simtul umorului,care niciodata nu mi-a zis ca s-a saturat de mine si de felul meu de a fi,niciodata nu mi-a criticat gusturile mele ciudate in muzica si in vestimentatie,ce pot zice sunt o ciudatenie a lumii urbane.

‘Sarah,Sarah ,ai auzit o sa avem un coleg nou din America,si ghici cine e?Varul meu de care ti-am povestit!’spune Mia plina de entuziasm.O inteleg deoarece il iubea mult pe varul sau pe care il chema Dion,daca nu ma insel;mda si creca va intrebati cum o singuratica poate sa aiba o prietena asa de zambareata si fericita;ei bine pe mine Mia ma face sa zambesc mereu,iar dupa cum v-ati dat seama numele meu este Sarah. Urat nume,nu?Parintii mei dragi,care m-au dat in grija bunicilor,locuind intr-o vila gigantica cu trei etaje,care pentru mine nu e deloc interesanta,si s-a dus fiecare cu treaba lui.Tata cu afacerile lui in lume,iar mama cu actoria ei in Japonia,si m-au lasat aici singura in Anglia,fara nimeni care sa ma iubesca asa cum ar putea-o face singuri.Ei au hotarat sa imi de-a acest nume,care dupa parerea lor ‘’Sarah,, inseamna speranta;daaa numai a speranta arat eu pentru ceilalti!

‘Foarte interesant!’ii raspund eu Miei,cu jumate de gura,putin enervate ca m-a distras din concentrarea mea pentru muzica ciudata pe care o ascultam.Mereu m-a sfatuit sa ma duc la un casting pentru tinerele
talente,dar eu mereu am refuzat fiind prea timida pentru asta.

‘Iar esti morocanoasa?’spuse Mia cu o fata exasperate care ma facu’ sa zambesc instantaneau.

‘Nu sunt morocanoasa,nu sunt deoarece nu ma intereseaza!’ii raspund eu,dar dabea dupa ce am zis am observant ca Mia s-a intristat.

‘Oh,fii serioasa,cu parul asta brunet al tau,si ochii astia albastrii ca strafundurile ocenului si comportamentul tau atipic,sigur iti v-a cadea la picioare!’exclama acesta cu mult entuziasm in voce,dar eu nu imi doream asta,nu am nevoie de vreo pacoste in plus.

‘Buna ziua,copii!’spuse o voce a unei femei in jurul varstei de patruzeci de ani,care incerca sa acopere zgomotul facut de copii care se grabeau disperati sa se aseze in bancile lor.

‘Dupa cum a-ti observant aveti un coleg nou!’acesta era pusti in jurul varstei de optsprezece ani,cu un par roscat ca baza focului si rasfirat rebel pe cap,iar niste ochi pe care ii vazusem undeva,ii mai vazusem ,la mine.Ochii aceia exprimau goliciune,ca si a-i mei,goliciune si tristete,pe care o puteam observa si dintr-un avion.

Pozele:

Sarah:

Mia:

Dion:

Sper sa va placa,comentati,NU SPAMATI!