16-09-2012, 02:03 PM
Ma credeti sau nu am rasfoit toate cele sapte pagini ale thread-ului si am citit toate posturile. Eram curioasa sa descopar cum privesc si alte persoane o posibila cariera de viitor. Apoi mi-am dat seama ca doar cu putini utilizatori ma aseman in aceasta privinta.
Dar sa o luam cu inceputul. Cand eram micuta adoram sa desenez sau sa pictez. Parintii si cei apropiati mi-au spus ca rar intalnesti copii cu un asemenea talent. Mi-as putea cladi armonios o cariera in pictura. Insa, chiar si la acea varsta mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult decat talent pentru a duce un trai cat de cat decent, din pictura. Cu timpul, m-am delasat. Iar acest lucru se vede chiar si in ziua de astazi. Nu prea imi mai ocup timpul desenand, asadar mi-am cam iesit din mana. Cu toate acestea, mama imi bagase in cap, la acea vreme, ideea de a devenii designer vestimentar. Dar nu era de mine. Si, sincer, eu nu prea le am cu moda.
Desigur, in clasele primare, imi suradea ideea de a fii profesoara sau educatoare. Asta deoarece simteam un profund atasament fata de vechea mea profesoara. Ma imaginam in ipostaza dansei, predandu-le elevilor si iubindu-i ca pe proprii mei copii. In generala, mi-am luat gandul si de la aceasta meserie.
Desi sunt genul de persoana careia nu-i place sa i se faca poze, imi place sa fotografiez. So, m-am gandit sa muncesc din greu, sa ma perfectionez si poate, poate fac ceva. Dar, mi-a trecut la fel de repede precum mi-a venit.
Recent, unchiul meu, care tocmai isi trecuse privirea peste dosarul meu Full de desene, mi-a spus ca n-ar fi o idee rea daca m-as axa pe arhitectura. Am imaginatie berechet, talent, dar matematica imi este vesnic dusman. Deci, nu! Aceasta idee a fost respinsa din start.
In acest prim an de liceu, mi-am dat seama ca sunt al naibii de atrasa de limbile straine. Si, daca tot sunt asa de buna, m-am gandit ca in facultate as putea aplica la Universitatea de Limbi si Literaturi Straine din Bucuresti. Singura problema este aceea ca dupa terminarea facultatii cu profil uman, nu exista o gama atat de variata de optiuni pentru viitor.
Dar voi incerca sa nu imi mai bat capul si sa las soarta sa decida pentru mine. Pana atunci, insa, voi face ceea ce imi place.
Dar sa o luam cu inceputul. Cand eram micuta adoram sa desenez sau sa pictez. Parintii si cei apropiati mi-au spus ca rar intalnesti copii cu un asemenea talent. Mi-as putea cladi armonios o cariera in pictura. Insa, chiar si la acea varsta mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult decat talent pentru a duce un trai cat de cat decent, din pictura. Cu timpul, m-am delasat. Iar acest lucru se vede chiar si in ziua de astazi. Nu prea imi mai ocup timpul desenand, asadar mi-am cam iesit din mana. Cu toate acestea, mama imi bagase in cap, la acea vreme, ideea de a devenii designer vestimentar. Dar nu era de mine. Si, sincer, eu nu prea le am cu moda.
Desigur, in clasele primare, imi suradea ideea de a fii profesoara sau educatoare. Asta deoarece simteam un profund atasament fata de vechea mea profesoara. Ma imaginam in ipostaza dansei, predandu-le elevilor si iubindu-i ca pe proprii mei copii. In generala, mi-am luat gandul si de la aceasta meserie.
Desi sunt genul de persoana careia nu-i place sa i se faca poze, imi place sa fotografiez. So, m-am gandit sa muncesc din greu, sa ma perfectionez si poate, poate fac ceva. Dar, mi-a trecut la fel de repede precum mi-a venit.
Recent, unchiul meu, care tocmai isi trecuse privirea peste dosarul meu Full de desene, mi-a spus ca n-ar fi o idee rea daca m-as axa pe arhitectura. Am imaginatie berechet, talent, dar matematica imi este vesnic dusman. Deci, nu! Aceasta idee a fost respinsa din start.
In acest prim an de liceu, mi-am dat seama ca sunt al naibii de atrasa de limbile straine. Si, daca tot sunt asa de buna, m-am gandit ca in facultate as putea aplica la Universitatea de Limbi si Literaturi Straine din Bucuresti. Singura problema este aceea ca dupa terminarea facultatii cu profil uman, nu exista o gama atat de variata de optiuni pentru viitor.
Dar voi incerca sa nu imi mai bat capul si sa las soarta sa decida pentru mine. Pana atunci, insa, voi face ceea ce imi place.
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::