07-08-2015, 04:21 PM
Hei ! ^^
Ok,voi incerca sa scurtez din povestioara
.Intr-un fel cred ca este bine ca am trecut prin asa ceva pentru ca mi-am dat seama ca nu mai poti avea incredere nici in rudele tale.Pana la varsta de 15 ani pot spune ca am avut o viata destul de linistita[cu exceptia fazelor cand ma certam cu bunica mea -daca ar fi dupa ea,te-ar tine non-stop in casa in fata calculatorului si cand ai iesi afara te-ar suna non-stop sa stie unde esti,ce faci,cu cine esti.Inteleg ca eram cam mica si na,dar ea era prea de tot] .Intr-o buna zi ,am iesit cu mama si cu o colega de-a ei la KFC .Vorbim noi ce vorbim pana cand ea se hotaraste intr-un final sa imi spuna ca vrea sa divorteze de tata.Am reactionat destul de urat,am plans o zi intreaga ,tot incerca sa imi explice ca nu este cum cred eu,ca nu mai suporta .In sfarsit am inteles,dar nu ma puteam decide cu cine sa raman ,pana cand aud in bucatarie pe mama certandu-se cu tata si atunci si-a dat arama pe fata spunand sa isi ia copilul si sa plece.Atunci mi-am dat seama ca nu sunt dorinta aici si am hotarat sa raman cu mama.Pana atunci credeam ca tata tine mult la mine ,chiar daca era foarte distant cu mine,nu prea ma baga in seama si mai multe.... 
.Dupa cateva luni de judecata ,am plecat si am stat cateva luni in chirie pana cand o suna sora mamei sa ne spuna sa venim la tara ,sa nu ne mai chinuim pe aici si sa plece in strainatate.A acceptat,ea a plecat,eu am mai ramas la o prietena pana la sfarsitul semestrului intai.M-am transferat la liceu in Corabia -.- [regret si acum in mare parte] ,foarte fericita ca in sfarsit voi sta mai mult timp cu verii mei.O luna-2 totul a fost perfect,unul din verii mei fiind de aceasi varsta cu mine ma intelegeam perfect cu el,pana cand unchiul meu incepe sa se certe pe ascuns cu bunica mea ca de ce am venit,cat mai stau,chestii de genul.Adica,frate ma chemi la tine si dupa o luna ti se tresara sa plec??El fiind "bestfriend" cu bautura a inceput rau de tot sa o ia razna ,jignindu-ma mai tot timpul ,cautand mereu scandal,incercand sa faca tot posibilul sa nu am prieteni aici si mai nou sa ii intoarca pe verii mei impotriva mea[ei bine,cu cel mare a reusit ].Dupa ,mai nou a inceput sa dea si in mine ,chiar si in bunica mea ,eu fiind mai tupeista nu puteam sa tac si pana cand nu veneau vecinii sa ne desparta ,nu se termina.Dupa un timp ,ma cam saturasem sa tot fiu cu gura mare[pe dreptate,bineinteles],mai ales ca mai era si varul meu de partea lui,am inceput sa prind foarte mare frica pe el,nu imi mai venea sa vin acasa vinerea,mai multe ... Uitasem sa spun ca mama venise acasa cand inca ne intelegeam bine,dar eu nu am vrut sa ii spun ca a inceput sa se poarte ciudat[bataia si toate cele nu se intamplase ,doar acele vorbe ca de ce am venit si sa plec] .Nu stiu cum a facut ca s-a certat destul de rau si cu mama,ea a plecat la Bucuresti ,la prietenul ei si ma lasati aici[abia incepusem scoala si nu puteam sa ma transfer din nou la Bucuresti] .Am terminat anul scolar,am plecat la Bucuresti ,la tata,certandu-ma si cu el,apoi m-am dus la mama ,ea spunandu-mi sa vin din nou la Bucuresti.Nu am vrut,asa ca am continuat aici,cu scandal [din fericire in weekend pentru ca in timpul saptamanii stateam cu o prietena in chirie],dar stand cu stresul ce se intampla cu bunica mea.In sfarsit ,am terminat liceul,am dat BAC'ul ,nu am reusit la matematica si am venit la mama in Bucuresti ,mi-a gasit de munca ,pana cand le-a venit ideea sa ne mutam la tara[unchiul meu s-a mutat si nu puteam sa o lasam pe bunica mea singura] .Hai ca nu prea am scurtat din ea,dar na
),mai sunt destule de zis,dar poate cu alta ocazie. 
Da,ai dreptate,dar nu poti asculta de toata lumea.Eu una tin cont de parerile parintilor si a unor prieteni si a unor oameni care observ ca au dreptate.Nu am de ce sa ascult sau sa pun la suflet ce imi spun niste persoane care nu ma cunosc sau ma critica din auzite.
Unii chiar merita.Daca am prins ura pe cineva[nu din motive prostesti] nu pot sta vazand cum rade de mine sau cine stie ce.Il "lovesc" cand asteapta mai putin .
^^