Posibile spoilere, cititi pe propria voastra raspundere.
Am vizionat acest film anime anul trecut dupa ce am asistat in cadrul Otaku Festival 2014 la o prezentare in care subiectul de discutie era chiar directorul si scenaristul acestui film, Makoto Shinkai. In timpul prelegerii au fost proiectate si cateva cadre si scene superbe din Garden of Words care m-au fascinat imediat, prin urmare nu a venit ca o surpriza interesul meu de a cauta acest film acasa si a-l urmari.
Recunosc ca am avut asteptari destul de mari de la acesta in momentul vizionarii lui, mai ales ca nu erau putini cei din comunitatea anime care vorbeau in termeni foarte elogiosi despre acesta, dar spre dezamagirea mea dupa terminarea acestuia am ramas cu un gust amar, mai ales datorita finalului care in opinia mea a fost foarte slab si trivial, o melodrama tipica genului shoujo care a venit ca o contradictie totala cu mersul firului narativ de pana atunci, care fusese unul natural si induiasator, marcat prin imagini si teme vizuale extraordinare si o coloana sonora desi subtila, totusi atat de armonioasa cu peisajele si melancolia omniprezenta din anime. Dar toate acestea s-au dus pe apa sambetei la final; unde mai devreme aveai o actiune marcata prin atmosfera si comunicare tacita, cu un dialog simplu, dar care arata mai mult decat spunea, cu doi protagonisti aparent maturi si care impartaseau o iubire platonica admirabila, intr-o clipa toate acestea au fost substituite cu tipete si smiorcaieli insipide si copilaresti care erau parca din alta poveste, pentru ca nah, dragostea neimpartasita fara lacrimi varsate chipurile nu manipuleaza la fel de bine spectatorul. Si macar daca aceasta drama ar fi avut un scop in deznodamantul povestii, dar finalul ar fi ramas la fel si fara respectiva scena, asta ca sa mai subliniez din nou redundanta momentului.
Lasand la o parte finalul, restul filmului este o capodopera: arta vizuala e una inovativa si moderna,felul cum este redata ploaia pur si simplu nu are cum sa nu te hipnotizeze, iar coloana sonora se imbina bine cu motivele si temele din poveste. Personajele, Takao si Yukari, cu toate ca nu ajungi sa le cunosti indeajuns datorita lungimii scurte a filmului (are doar 46 de minute or so) totusi ajungi sa empatizezi cu ele pe parcursul povestii si sa te intereseze soarta finala a acestora, insa nu intr-atat incat sa iti mai aduci aminte de ele dupa cateva saptamani de la terminarea filmului.
Daca povestea si caracterizarea personajelor s-ar fi ridicat la nivelul tehnicii si productiei filmului, acesta cu siguranta ar fi putut ramane in istorie langa capodopere ca Spirited Away sau Akira, dar asa in opinia mea va trebui sa se multumeasca cu mentiunea de a fi doar un spectacol vizual cu o premiza captivanta, dar neconcretizata pana la capat.
Am vizionat acest film anime anul trecut dupa ce am asistat in cadrul Otaku Festival 2014 la o prezentare in care subiectul de discutie era chiar directorul si scenaristul acestui film, Makoto Shinkai. In timpul prelegerii au fost proiectate si cateva cadre si scene superbe din Garden of Words care m-au fascinat imediat, prin urmare nu a venit ca o surpriza interesul meu de a cauta acest film acasa si a-l urmari.
Recunosc ca am avut asteptari destul de mari de la acesta in momentul vizionarii lui, mai ales ca nu erau putini cei din comunitatea anime care vorbeau in termeni foarte elogiosi despre acesta, dar spre dezamagirea mea dupa terminarea acestuia am ramas cu un gust amar, mai ales datorita finalului care in opinia mea a fost foarte slab si trivial, o melodrama tipica genului shoujo care a venit ca o contradictie totala cu mersul firului narativ de pana atunci, care fusese unul natural si induiasator, marcat prin imagini si teme vizuale extraordinare si o coloana sonora desi subtila, totusi atat de armonioasa cu peisajele si melancolia omniprezenta din anime. Dar toate acestea s-au dus pe apa sambetei la final; unde mai devreme aveai o actiune marcata prin atmosfera si comunicare tacita, cu un dialog simplu, dar care arata mai mult decat spunea, cu doi protagonisti aparent maturi si care impartaseau o iubire platonica admirabila, intr-o clipa toate acestea au fost substituite cu tipete si smiorcaieli insipide si copilaresti care erau parca din alta poveste, pentru ca nah, dragostea neimpartasita fara lacrimi varsate chipurile nu manipuleaza la fel de bine spectatorul. Si macar daca aceasta drama ar fi avut un scop in deznodamantul povestii, dar finalul ar fi ramas la fel si fara respectiva scena, asta ca sa mai subliniez din nou redundanta momentului.
Lasand la o parte finalul, restul filmului este o capodopera: arta vizuala e una inovativa si moderna,felul cum este redata ploaia pur si simplu nu are cum sa nu te hipnotizeze, iar coloana sonora se imbina bine cu motivele si temele din poveste. Personajele, Takao si Yukari, cu toate ca nu ajungi sa le cunosti indeajuns datorita lungimii scurte a filmului (are doar 46 de minute or so) totusi ajungi sa empatizezi cu ele pe parcursul povestii si sa te intereseze soarta finala a acestora, insa nu intr-atat incat sa iti mai aduci aminte de ele dupa cateva saptamani de la terminarea filmului.
Daca povestea si caracterizarea personajelor s-ar fi ridicat la nivelul tehnicii si productiei filmului, acesta cu siguranta ar fi putut ramane in istorie langa capodopere ca Spirited Away sau Akira, dar asa in opinia mea va trebui sa se multumeasca cu mentiunea de a fi doar un spectacol vizual cu o premiza captivanta, dar neconcretizata pana la capat.
![[Imagine: tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png]](http://s28.postimg.org/my0sya859/tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png)
"What's wrong isn't me, what's wrong is the world!"