Pagini de jurnal

[Nero19]

23 August 1583


Florenta

Lumini. Sunete de petrecere. Chiote si urale pentru cei doi oameni care tocmai se casatorisera. Toti erau fericiti deoarece toata lumea credea ca cei doi nuntasi erau facuti unul pentru celalalt. Toti cu exceptia mea si a lui Francesco, prietenul meu din copilarie. Doar noi doi stiam ca mirele nu era tocmai un...om in toata firea. Doar noi doi stiam foarte bine ca Vittorio era de fapt un vampir, iar singurul lucru care ne oprise din a fugi din Florenta era faptul ca el nu avea habar ca il vazusem cum bause sangele unei femei nevinovate. Nici acum nu pot uita felul in care si-a apropiat buzele de gatul femeii cu par blond si carliontat si imbracata intr-o rochie de bal de culoarea unui albastru stralucitor. Sunetul care se auzi in acea seara ma facu sa il privesc cu totul alti ochi. In linistea aceea eu si cu Francesco am auzit cum Vittorio bau incet tot sangele femeii, dupa care ii puse cu grija cadavrul langa un zid, nemaivazand-o nimeni din acea seara.
Eu si Francesco ne decisesem dupa o saptamana plina de certuri sa parasim Florenta, crezand ca am fost descoperiti, dar chiar in acea seara Vittorio veni la noi sa ne invite la nunta lui. De teama de a nu fi omorati am spus amandoi in graba da si i-am cerut detalii legate de petrecere.
-Pe scurt nu va stresati cu cadouri de nunta, ne spuse el uitandu-se dintr-o data la mine si incepand sa zambeasca ciudat. O sa fie un festin pe cinste. Doar sa veniti costumati specific unui bal mascat.
Replica lui ma lasa rece. Oare isi daduse seama de ce puneam la cale? Speram ca nu, dar deja fusese prea tarziu inca din momentul in care Vittorio aparuse la usa casei mele.
Si uite asa m-am pomenit la nunta vampirului Vittorio imbracat in straiele unui bufon cu o bluza amuzanta pe mine si plina de modele haioase si cu pantaloni foarte stramti si colorati in carouri pe care cu greu ii puteam numi izmene. Pe cap purtam palaria clasica de bufon cu trei alungiri colorata in mov si rosu si terminandu-se cu cate un clopotel la fiecare capat al acelor alungiri, iar fata mea fusese pictata de catre Francesco cu alb, negru si rosu. Francesco in schimb venise imbracat intr-un vrajitor mai sinistru fiind imbracat cu o camasa alba acoperita de o vesta neagra si cu pantaloni la fel de negrii. In jurul gatului camasii era prinsa o funda rosie, iar in jurul gatului celui mai bun prieten al meu era prinsa o mantie. Pe cap avea o palarie tuguiata si foarte jerpelita. Cerul era chiar senin in seara aceea si plin de stele, iar lumina lunii era atat de fermecatoare incat mai cu greu imi puteam dezlipi ochii de la ea
-Deci ce crezi? Ma intreba el dintr-o data facandu-mi sa imi iau ochii de la luna si sa ma uit in ochii maronii ai companionului meu
-Din punctul meu de vedere arati mult mai bine decat mine, i-am raspuns rapid facandu-l sa rada in momentul in care ma intreba daca alti pantaloni mai buni ca aia nu puteam.
-Unde crezi ca e el? Intreba Francesco dupa cateva minute uitandu-se in jur dupa cineva anume.
-Nu cred ca vreau sa stiu deloc. Am face bine sa plecam inainte de a...
-Ma scuzati o secunda, imi intrerupse Vittorio propozitia ca sa faca un anunt important. Vreau sa va multumesc ca ati venit in aceasta seara speciala pentru mine in care ma casatoresc cu frumoasa fata a lui Giovanni. Ceea ce vreau sa va spun de fapt este faptul ca festinul pe care l-am pregatit nu este unul oarecare. Ci pregatit chiar din cele mai alese bucate din toata Florenta.
Toata lumea incepea sa se mire cand a auzit asa ceva. Toata lumea cu exceptia mea. Chiar si Francesco care era langa mine devenise fermecat de cuvintele acelui vampir.
-Si acestea fiind spuse va urez pofta buna copiii mei, continua acesta cu un zambet voios in glas.
In urmatoarea secunda se petrecura mai multe lucruri in acelasi timp. In primul rand Vittorio se uita la mine cand zisese chestia aceea cu copiii. Apoi din spatele lui sarira multe creaturi la gaturile musafirilor. Si nu in cele din urma cand am incercat sa fug am vazut ca nu o puteam face. Ceva ma tinea de mana. Era Francesco. Uitandu-ma la fata lui mi-am dat seama de ce ne-am certat o saptamana intreaga ce sa facem, daca sa plecam din Florenta sau nu. Francesco al meu nu mai era om. Era unul de-al lui acum. Era un vampir. Si exact in seara in care muream mi-am dat seama de asta. In urmatoarea clipa dintii lui se infipsesera in partea stanga a gatului facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai epuizat pe masura ce acesta imi fura din sange.
-Fran...ce...sco, am reusit sa spun inainte de a mi se opri bataile inimii si singurul lucru pe care mi-l amintesc foarte clar era faptul ca acesta imi saruta buzele pentru ultima oara ca fiinta umana.