Silencia

[Kira's Scarlet]

@Bishop iti multumesc mult pentru incurajare. Cuvintele tale mi-au facut inima sa-mi tresara de bucurie. O sa incerc sa am mai multa grija pe viitor. Nu mi-am dat seama ca am folosit semnul exclamarii in exces pentru ca nu am apucat sa citesc capitolul dupa ce l-am postat.
@Pumpkin pie multumesc pentru critica. Nu ai fost rautacioasa. Chiar ma ajutat crtica ta si nu, nu a fost rautacioasa. Va pup dulce pe amandoua. O sa incerc sa tin cont de sfaturile voastre. Mikky draga mea multumesc din suflet. Apreciez foarte mult comul tau. Nu te-am mai sunat. Sper ca nu te-ai suparat pe mine. Pup dulce

Capitolul 3
Mark p.o.v

Ce e cu pustiul asta? Are ceva interesant. Chiar daca a reusit sa ma arda la mana. Cum e posibil asa ceva? Ce e el? Vrajitor? Chiar si asa, nu-mi pot lua gandul de la el. Ochii aceia albastri asemeni unui ocean te fac sa te pierzi in ei, buzele rozali parca cereau a fii alintate. Ah! Trebuie sa-l am. Ma ridic din pat si merg la dus. Apa calda imi face trupul sa tremure de placere. Fiecare particica era strabatuta de fiori. Am sa fac orice doar ca sa-l revad si nu doar atat. Nu o sa am liniste pana nu-l fac al meu. Ies din dus si ma indrept spre dulapul mare din lemn de eucalipt cu printuri negre. Scot o pereche de blugi albastri taiati si un tricou rosu, scris cu alb ,,Ecstasy''. Nu puteam deloc sa stau locului. Aveam nevoie de aer asa ca mi-am luat telefonul si am inchis usa de la apartament indreptandu-ma spre...Nici eu nu stiu. La iesirea din apartament, toti golanii pe langa care am trecut intorceau capul dupa mine. Unii imi faceau cu ochiul sau ma fluierau, altii in schimb, ma priveau cu ura sau chiar cu teama pentruintre toate gastile, a mea e cea mai puternica.Toti stiu de ce sunt in stare si ca nu ma tem de nimeni si nimic. Pe trotuar se mai plimbau diferite parasute care imi aminteau de toate aventurile avute in ultima vreme. Nu ma prea dau in vant dupa fete. Cel mai mult imi plac baietii. Cu cat sunt mai tineri cu atat mai bine. De ce spun asta? Pentru ca m-am saturat de baietii de varsta mea, majori, care chiar nu au minte in cap. Pe cand, pustanii sunt de-a dreptul deliciosi. Practic ma invarteam in cerc. Mergem pe langa cofetarie apoi intorceam coltul spre bar. Nu stiam pe unde sa mai merg. M-am plictisit cam de toate locurile din orasul asta, inafara de depozit. Acela e vizuina mea si a gastii. POate ca baietii sunt si ei acolo? Asa nu o sa ma plictisesc singur. Ma indrept cu pasi lenti spre locul acela despre care se spunea ca e blestemat. Tata mi-a spus mai demult ca in locul acelui depozit era de fapt casa unei vrajitoare, acum foarte multi ani, cand era bunicul copil. Era o batrana care avea o gradina extrem de frumoasa. Floriile ei nu se uscau si nu mureau. Erau mereu acolo...Si iarna si vara. Satenii spuneau ca baba omora copii de doi ani si facea magie neagra. Stropea florile cu sangele vrajit ca floriile ei sa fie nemuritoare. Intr-o zi, un batran mai nebun s-a hotarat sa scape de ea asa ca la miezul noptii a intrat in casa ei si i-a dat foc, punandu-si el viata in joc. Inainte sa moara, batrana a blestemat locul. De aceea, pe timpul cand erau muncitori aici se intamplau diferite accidente. Cand aveam cinci ani m-am dus intr-o noapte la un prieten de-al tatalui meu si atunci am vazut cum un om a fost omorat de un bloc de ciment, venit de nicaieri. Si tot nu m-am invatat minte. In timp ce ma gandeam la toate astea am ajuns in dreptul depozitului si ce sa vezi? Dulceata cu ochi albastri. De data asta nu mai scapa. M-am apropiat de o cutie si am scos o carpa pe care am imbibat-o in somnifer. Am tot timpul asa ceva la mine in caz de urgenta. M-am furisat usor in spatele lui i-am pus carpa la gura. In cateva minute mi-a cazut in brate. Chipul sau era luminat de razele soarelui care il faceau sa arate asemeni unui inger. Parul argintiu era tuns putin ciudat, doua fire groase lungi in fata, iar in spate era putin mai scurt de umeri, in forma de tepi si filat. Cu toate astea inca arata ca un zeu. L-am dus repede in depozit si l-am legat in lanturi, rezemat de un perete. Mi-am apropiat putin fata de a lui, atingandu-i cu degetul buzele si apoi ducandu-l pe propriile buze. Inima mea a inceput sa bata cu putere. Ce se intampla cu mine? M-am asezat pe una din lazile de lemn si am asteptat sa se trezeasca. Nu ma saturam sa-l privesc. Puteam sa stau asa ore in sir, insa singura problema era ca incepeam sa ma infierbant cand ii admiram formele. Minutele treceau atat de greu asemeni orelor. Imi mut atentia spre telefonul mobil. Trimit cateva mesaje pentru a-i anunta pe baieti ca sunt ocupat si sa nu vina la depozit. Stateam cu capul plecat si brusc am auzit un sunet. Ah! S-a trezit printesa. M-am apropiat de el si l-am privit. Inca era confuz si nu stia pe ce lume este. Surprinzator, chiar si cand m-a vazut nu era deloc speriat. Asemeni unei feline mi-am plimbat mainile pe corpului lui, voind sa-i vad reactia. Nici frica, nici placere...Nimic. Cum se face ca nu e speriat de mine? Poate si el ma doreste?