[Yaoi] Cheile Infernului

[Clau~]

'Neata~ Nu e asa ca va era dor de Dante? :)) Well~ He's here~ ^^

Kira's Scarlet: Aw, thanks~ Me bucur ca iti place si mersi pentru tot suportul tau. ^^ Conteaza mult~ Sper sa iti placa in continuare si sa nu te dezamagesc. ^^ * huuug *

Chapter six

Masina alba a doctorului parca in fata casei, pe aleea pietruita. Afara ploua cu stropi mari, dinauntrul masinii lui calde simtind deja frigul ce il avea de indurat pana in casa. Deschise portiera si o inchuie, luand-o in fuga pe alee, pana in fata casei. Urca scarile si dechise usa, tremurand usor. Un val de caldura il izbi din nou si isi simti obrajii din nou calzi. Se descalta si isi lasa haina uda in cuier, apoi inainta spre living, unde nu gasi pe nimeni, intunericul cuprinzand intreaga camera.
- Raven? spuse Aaron pe un ton usor, uitandu-se in continuare dupa sotia lui. In fundal auzi, apoi, o melodie la vechiul patefon si ghici ca bruneta se afla in biblioteca. Asa si era. Raven statea pe canapeaua din fata semineului cu un pahar de vin gol in mana si privea jocul flacarilor ce ardeau in semineu.
- Raven, esti bine? spuse barbatul apropiindu-se de canapea si femeia, parca desprinsa din transa, se uita la el si zambi, punand paharul pe masa. Isi imbratisa sotul scurt si ii sopti, corpul ei imbracat doar intr-un halat de noapte mulandu-se pe corpul lui inca rece:
- Mi-a fost dor... Aaron pufai amuzat si isi stranse nevasta in brate, apoi o saruta pe frunte si spuse, pe un ton preocupat:
- Cu demonii cum a fost? Esti ranita?
- Nu chiar ranita. Parul meu a avut de suferit. Dar cu cateva ore de spalare continua, nu mai am niciun pic de smoala in el, ii spuse cu un zambet dulce pe chip si il mangaie de pe gat pe piept. Aaron zambi si o trase mai aproape, presandu-i corpul cu al lui, apoi o saruta senzual pe buze, aceasta raspunzand avida. O impinse usor si se aseza pe canapea, aceasta asezandu-se in bratele lui, cu picioarele in jurul corpului sau. Aaron incepu sa o mangaie pe spate, trecand cu saruturile pe gat, in timp ce bruneta il strangea in brate si isi musca o buza pofticios. Cu un oftat scurt, Aaron se opri si isi lasa capul pe spatarul canapelei, apoi spuse pe un ton vinovat:
- Nu pot... Bruneta ofta nervoasa si se dadu jos de pe el, asezandu-se alaturi, pe canapea.
- Nu e ca si cum ai incerca, Aaron. Barbatul se uita la sotii-sa si se ridica nervos, ducandu-se spre micul bar pentru a-si turna un pahar din whiskey-ul preferat.
- Incerc! Nu stii cum ma simt eu, spuse barbatul hotarat si Raven se simti prost fiindca ii spusese ca nu incearca. Intr-adevar, nu ar fi vrut sa fie in locul lui, insa simtea ca nu mai suporta situatia aceea. Aaron bau o gura din tarie, strambandu-se usor cand lichidul ii arsese gatul, apoi simti acea caldura a lui in stomac. Instintiv, se aseza pe canapea si inmana paharul brunetei, care bau o gura si il puse pe masa din fata canapelei, alaturi de paharul de vin gol.
- Imi pare rau... spuse femeia si se intoarse spre Aaron, asezandu-si capul pe umarul lui. Doctorul ofta si o curprinse cu un brat, apoi ii sopti un "nu e nimic" tandru, sarutandu-i urechea. Pentru un moment, in camera se instala o liniste apasatoare, apoi, cu o voce stinsa, Raven spuse:
- De cand nu am mai facut-o?
- Mult timp... Dupa ce ne-am casatorit?
- Chiar e mult timp, nu? spuse din nou femeia si ii zambi lui Aaron, sarutandu-l scurt pe obraz. Cateodata ma intreb de ce ai devenit asa... Stii tu... Impotent. Doctorul privi dincolo de ea, reflectand parca la ceea ce spusese, apoi, pe un ton deznadajduit, pronunta:
- Nu stiu. Dar Dante?
- Nu pot. E cu copilul ala... Aaron o stranse mai tare in brate, parca intuind ceea ce avea sa se intample. Afundandu-si chipul la pieptul sotului ei, bruneta incepu sa planga, suspinand greoi.
- Hei, linisteste-te. Stiu ca iti e dor de el... Dar nu e Jake cel care l-a omorat. Desi si ea stia asta, nu putea sa nu il blameze pe baiat; nu era corect ca unul de-ai lui sa il omoare pe tatal ei si sa nu plateasca. Nu era deloc corect. Pentru asta se antrenase cu parintele Miguel si statuse in Spania inca de la zece ani. Doar pentru a-si razbuna tatal...
- Nu e corect... spuse ea, dupa ce plansul inceta si isi sterse lacrimile repezita. Aaron ii zambi cald si ii lua mainile de pe fata, stergandu-i chipul, apoi o saruta pe frunte protectiv.
- Mai stii ce spunea Lewis?
- Imi amintesc ce spunea tata... Orice spunea el era atat de potrivit si mereu stia cum sa spuna ceva.
- Atunci aminteste-ti de ziua aceea cand am fost toti trei, acum multi, multi ani, inainte ca eu sa stiu ca vei deveni sotia mea. Aveam vreo... Opt ani? Da, vreo opt. Si am mers la pescuit. Si ai prins primul peste si eu am inceput sa ma supar, iar tatal tau a spus ceva de genul: Nu e nimic. Raven il va imparti cu tine, fiindca sunteti meniti sa impartiti totul.
- Unde vrei sa jungi, batrane? spuse Raven zambind amuzata. Aaron zambi la randul lui fericit si tandru si o saruta scurt pe buze, apoi spuse:
- Trebuie sa impartim totul, nu? Fericire, lacrimi, saruturi... Asa ca tristetea ta e jumatate a mea, bine? Nu mai plange, bruneto. Raven zambi fericita si se simti deodata mai bine; indiferent ca nu putea fi fizic langa ea, stia tot timpul ca Aaron va fi acolo, avand cate o vorba sau o amintire dulce pentru ea, care sa o faca sa uite ca este lume exterioara si ca tot universul se rezuma la ei doi, paharul cu vin si caldura semineului.

***

Stand in patul mare a lui Dante, Jake asculta tunetele de afara, gandindu-se ca brunetul e inca acolo undeva, ratacind prin noapte de unul singur. Ofta posomorat si incerca sa-si indrepte gandurile spre ceva mai pozitiv, cand auzi usa de la intrare sunand. Se indrepta lent spre spre ea, aproape lenes si se pregati sa expedieze pe oricine s-ar fi ivit de dupa usa. Insa, cand o deschise, il vazu pe Dante cu o privire furioasa si sange pe fata, ud leorca.
- Da-te mai repede, spuse brunetul si intra fulgerator in casa, fara ca blondul sa isi dea seama ce se intampla. Aprinse repede lumina, vazandu-l pe Dante aproape gol si intreba pe un ton preocupat:
- Dante, ce s-a intamplat? De ce naiba esti plin de sange? Dante incepu sa respire greoi, apoi cazu in sezut pe pat, privind in gol. Incepu sa tremure si Jake putea jura ca mai are un pic si plange. Baiatul alerga spre el si se uita uimit la acesta, intrebadu-l in repetate ori ce are, ce a patit.
- Parintele Miguel... E...
- Ce e cu el? intreba impacientat Jake si brunetul il trase in bratele sale, ingropandu-si capul la pieptul mic al acestuia. Jake imbratisa corpul rece al lui Dante si sopti pe un ton dulce sa se linisteasca, pentru ca totul va fi bine. Brunetul suspina in bratele lui Jake ceva timp, apoi isi ridica privirea indurerata spre el si spuse pe un ton tremurand:
- Parintele Miguel e mort... L-au omorat nenorocitii de shelti.
- Shelti? Creaturile noptii? Dar ei... Nu ar trebui sa apara acum. Nu au voie decat in serile cu luna plina. Ce cauta acum... spuse Jake pe un ton uimit si incerca sa isi infraneze tremurul nervos. Se uita atent la Dante si vazu ca spranceana ii sangereaza, asa ca se ridica si il trase dupa el la baie, in cautarea unei truse de prim ajutor. Dante, inca tremurand ii arata unde poate gasi dezinfectant si bandaje, iar Jake il obliga sa intre in dus, pentru a se incalzi.
- Vino cu mine, spuse Dante privindu-l neajutorat pe tanar. Jake ofta si isi dadu hainele jos de pe el, apoi intra in dus alaturi de barbat, incercand sa il linisteasca.
- Calmeaza-te, Dante! spuse hotarat blondinul si Dante ofta, iesind din dus. Isi lua un prosop si isi infasura mijlocul cu el, apoi mai lua unul pentru a se sterge pe par. Privindu-se in oglinda, isi aminti cum toti acei demoni shelti navalira in biserica, in timp ce el vorbea cu parintele Miguel. Luptase cu toata forta cu ei, insa, intr-un moment de neatentie, acestia il injungiasera pe parinte si incepura a-i devora carnea. In acel moment nu mai stiu ce sa faca si se prabusi la sol, fara sa mai incerce sa faca ceva. Cand isi reveni din transa era prea tarziu; corpul parintelui Miguel disparuse. Singurul lucru ce mai ramasese fusese rosariul lui sfintit pe care brunetul il lua cu el. Simtea ca isi pierduse tatal, din moment ce crescuse cu parintele inca de cand avea sapte ani si fusese ca si propriul lui tata. Era singura familie pe care o avea, inafara de Raven, pe care o considera o sora. Nu ii mai ramasese decat ea...
- Dante! striga Jake, avand corpul infasurat intr-un prosop mare, in timp ce incerca sa il faca pe barbat sa se ridice de pe gresia unde alunecase. O lacrima mare se prelinse pe obrazul barbatului si, baiatul, oftand ingreunat, il prinse cu bratele sale mici, soptindu-i:
- Hai sa mergem sa iti ingrijesc rana aceea. Apoi poate bei ceva cald, bine? Dante dadu aproape inconstient din cap si il urma pe Jake in camera, imbracandu-se cu niste pantaloni si un tricou, alese la intamplare. Isi lua o patura pe deasupra si il vazu pe Jake cum se schimba si el intr-unul din tricourile lui largi. Cu trusa de prim ajutor in mana, blondul se apropie de barbat si incerca sa ii ingrijeasca rana, insa acesta il opri si ii spuse pe un ton hotarat:
- Pot singur. Jake ingana un "ntz" enervat si se opuse dorintei brunetului de a o face singur, dezinfectand rana. Cand termina, ii zambi cald, apoi se duse sa faca un ceai. Fara sa gandeasca prea mult, Dante se intinse pe pat, uitandu-se la hainele lui ude.
- Rosariul! spuse el dintr-o data, dandu-se repede jos din pat si cautand prin buzunarele pantalonilor sai uzi. Gasi rosariul si il stranse in mainile sale, la piept, sarutandu-l apoi. Se prabusi la loc in pat si, inca strangand rosariul in mana, pronunta in gand rugaciunea preferata a parintelui Miguel, cea dedicata arhanghelului Mihail, adormind cu lacrimi in ochi si amaraciune in suflet.