Corupt de viata

[Storymaker]

Masculul Alpha

Este intuneric, iar stelele sunt unica lumina ce mai infrunta intunericul. Alexandru mergea ganditor pe drumul gol si intunecat ce ducea spre casa lui. Imaginatia ii luase razna si depasi limitele realitatii in asa masura incat baiatul crezuse ca totul este real. Dar frigul si linistea noptii, cat si jocul umbrelor ce inghetau inima si celor mai bravi calatori il facura sa isi revina in simtiri. Intelese ca extenuat, a adormit langa copacul din care vara culegea cirese. Zambind, isi continua drumul ce parea fara de sfarsit spre casa. Vantul suiera puternic, izbindu-l in fata si impingandu-l inapoi, dar baiatul isi incorda corpul, astfel infrangand puterea vantului. Intrebari despre viata, sentimente si drumuri de urmat ii coplesira mintea. Se simtea dinnou trist, dar aceasta singuratate ii facea bine, caci nu era nimeni care sa il judece sau supere in vreun fel.
Inspira adanc aerul rece si simti pana in plamani prospetimea sa. Se bucura in sufletul sau ca poate sa inteleaga si sa admire lucrurile pe care altii le ignora atat de usor. Inchise ochii, caci cunostea drumul si merse inainte. Pasii sai , la inceput sovaielnici, se intetira in asa masura incat mergea mai rapid ca inainte, cu mai multa siguranta in suflet si cu un spirit de aventura cum nu a mai simtit vreodata. Ii placea noaptea, ii placea aventura, ii placea aceasta libertate suprema de care se putea bucura. Stiind ca este singur, se uita la luna ce iesise din spatele norilor si rase din toata inima-un raset ce ar fi speriat orice om, dar in acelasi timp, un raset ce exprima bucuria de copil ce o simtea. Rase inca o data din toata inima, iar norii se imprastiara, lasand lumina lunii sa ii mangaie fata. Era fericit, asa cum nu putea fi in preajma oamenilor. Oamenii erau prea corupti si indoctrinati in caile societatii si isi pierdusera copilaria pe veci. Dar el era diferit, el era inca un copil si voia sa protejeze acel copil cu pretul vietii.
Din bezna, se auzi un fasait, iar vantul aduse la urechile lui Alexandru cateva soapte de durere. Baiatul isi deschise ochii si privi in acea directie. Intunericul se risipi, iar o fata grasa se zbatea inconjurata de trei barbati puternici cu cutite in maini, robe lungi si masti pe fata.
Alexandru se uita la ei lung, se gandi un pic, dupa care o intreba pe fata daca are nevoie de ajutor. Ea se uita la el pierduta, nestiind ce sa raspunda. Alexandru nu mai avea nevoie de confirmare-intelese totul. Zambi, caci era un moment bun pentru ca sa moara, dar oare va muri? In multe vise se luptase cu oameni rai, dar niciodata in realitate. Totusi, datoria de om i-o cerea; trebuia sa faca ceea ce este uman.
Ranji, cazu in genunchi si incepu sa rada ca un nebun. Simtea frica cum ii curge prin sange si cum se impleteste cu nebunia. Era disperat, asa ca lasa partea lui animalica sa preia controlul.
Ridicandu-se in picioare, cei trei oameni rai nu putura a vedea nimic asemanator unui om. Intr-adevar avea constitutia unui om, dar ochii -ce ii erau luminati de lumina lunii- erau goi, iar corpul statea teapan si gata de a actiona.
Cei trei lasara fata sa plece, dupa care incepura sa rada asemeni unor bestii ce se simt gata de a devora un mielusel. Lupta ce avea sa inceapa le facea sangele sa clocoteasca, iar adrenalina le alimenta nebunia in mod constant.
Primul iesi in fata cu un pumnal. Ceilalti doi se dadura inapoi si asteptara sa vada cum decurge lupta. Sub masti se auzeau rasete pline de nebunie, care cereau sange-fie ca era sangele camaradului lor, sau sangele inamicului.
Alexandru nu se mai simtea om. Reusise sa isi opreasca orice sentiment si senzatie; era o masina ce asculta de vointa sa. Se repezi catre oponent, iar vantul ce altadata ii mangaia fata, acum ii cuprinse corpul, ajutandu-l sa execute dansul razboiului.
Inamicul, rase din toata inima si se arunca cu cele doua cutite asupra lui. Ajuns la distanta optima, incerce sa-l injunghie, folosindu-si mana dreapta, dar Alexandru, ii prinse mana din lateral, si i-o impinse intr-o parte, ferindu-si pieptul de lovitura. Adversarul se roti, aruncandu-se in aer, si incerca sa loveasca din lateral cu cutitul din mana stanga, dar si de aceasta data, baiatul se arata mai experiementat, si impingandu-se in pieptul oponentului, ii nulifica miscarea. Apoi, cei doi se dadura inapoi cativa pasi. Cei doi spectatori rasera din toata inima, considerand tot acel "dans al razboiului" nemaipomenit de haios.
Alexandru isi privi oponentul si se avanta spre el prinzandu-l de maini. Adversarului ii cazu masca, iar o fata insetata de sange si adrenalina, completata de niste ochi de pradator, iesi la iveala. Baiatul nu se sinchisi de aceasta panorama si sarind la gatul adversarului il musca intr-atat de tare de gat incat sangele incepu sa zvacneasca cu repeziciune.
Adversarul cazu la pamant, astupandu-si rana.
Alexandru nu se sinchisi de el, ii lua pumnalele-stia ca nu o sa moara daca il lasa acolo- si se avanta catre cei doi.
Oponentii sarira in aer un metru, isi stransera mainile cat mai aproape de piept si isi provocara o producere uriasa de adrenalina. Aterizand pe pamant, se avantara asupra baiatului cu o privire de ucigasi, dar si cu un ranjet pe buze ce ar fi facut pe oricine sa tresara.
Alexandru nu schita nici un gest-isi asteptase moartea mult prea mult timp, iar acum era momentul. Lasa cele doua cutite sa-i cada din mana si privi cerul instelat. Viata ii decurse cu repeziciune prin fata ochilor, iar picaturi de ploaie incepura a cadea pe pamant, prevestind caderea unui alt razboinic. Baiatul zambi-era liber; nici nu simti cum pumnalele ii penetrau stomacul si cutia toracica. Picioarele nu mai putura tine corpul si se arcuira. Alexandru cazu in genunchi, iar sangele ii curgea neincetat. Era bucuros de viata ce a dus-o si de cum va muri. Inchise ochii si zambi. Ploaia isi inteti ritmul, iar in curand strada cea intunecata se inunda, ducand corpul slabit al curajosului copil inspre casa mamei sale.
Norii impanzisera cerul, iar luna si stelele nu-si mai aratasera fata. Totul pieri in intuneric, iar cei trei criminali revenira la forma de umbre. Un inger le vazuse fapta si hotarand a-i pedepsi, dadu inspiratie unei patrule de politie sa verifice zona repsctiva. Cei trei fura incarcerati pentru jafuri si talharii, dar nu pentru crima, caci-vedeti voi, inainte sa moara, Alexandru si-a dorit ca acei trei oameni sa mai aiba o sansa.
Noaptea a trecut repede, norii au lasat loc soarelui, natura s-a trezit la viata, dar o mama nu si-a mai vazut baiatul visator vreodata. Dar, cateodata, cand se uita la nori cu lacrimi in ochi si adormea cu inima obosita, il visa pe micul ei printisor caruia ii cumparase atatea carti de aventura in tinerete. Tresarea si un zambet ii lumina fata. In acele momente, nu exista o femeie mai frumoasa ca ea in intreaga lume, dar ea nu stia asta; ea era fericita langa puiul ei in noapte.


Sfarsit.