Like always, I have a nice chapter for all of you, so, I need to thank you. <3 I love all my readers. ^.^ You are my inspiration, ca sa stiti. Lectura placuta. *kiss*
Sushi, of course ca te primesc. Cu cea mai mare placere si cu bratele deschise. *hug* So, welcome here, first of all. Si, in al doilea rand, ma bucur din suflet ca iti place ficul. Da, si mie imi place Tim al dracu' de mult. Is my type, for name of Comatose! <3 (nebunii de autor ticnit ^^") Pe scurt, mersi pentru comm si fiindca citesti ceea ce scriu. Kiss-you. ^.^
Nix, oh, my genius and my love~ You know how much I love you, but I'll remind you this: I love you so much, sweety! Thx for your support and for your words wich touched me in the deepest part of my heart. *hug* I'm glad that you like it. <3
Davis se uita prin rafturile anticariatului incercand sa gaseasca cateva relatari din anii precedenti legate de accidentele de la Lake school. Daca era ceva de raportat in legatura cu acea scoala acolo ar fi trebuti sa se afle. Cautase intreaga dupa-amiaza niste indicii dupa care s-ar putea ghida in acest caz; nimic insa nu ii sarise in ochi. Doar niste exmatriculari si cazuri de violenta din partea unor profesori. Nimic altceva; incepuse sa-si piarda increderea si rabdarea. Credea ca se daca ar fi fost ceva acolo care sa fi dat de gol vreun incident ciudat avea sa fie sters din registre si documente la fel cum fusese in cazul lui Tim. Cu toate astea, imaginea barbatului tipand si crizand sub privirea lui il ingrijora si infricosa totodata. Daca ceva il chinuia pe Timy? Ceva poate mai indepartat decat ratiunea lui si puterea sa de a judeca. De aceea trebuia sa afle ce se intamplase in acea zi si din ce motiv Tim fusese victima acelui incident. Se aseza oftand pe un scaun, uitandu-se la ceasul de la mana. E deja sapte seara, gandi el, calculand in acelasi timp orele de cand se afla acolo. Luase pranzul cu Tim, apoi isi lua o cafea si merse pana aici; facand o adunare simpla isi dadu seama ca se afla de peste sase ore acolo. Ofta din nou, ingreunat de oboseala si de situatia jalnica in care se afla, si dadu la o parte un dosar, descoperind un altul plin de praf. Il deschise usor, pentru a nu ridica colbul in aer si vazu deodata niste decupaje dintr-un ziar pe care scriau cu litere ingrosate si mari: "Victima a spiritelor nemultumite de la Rose park school", "Fantomele ataca din nou!", "Rose park school: un loc nesigur pentru copii?". Iar titlurile continuau cu acelasi impact si aceeasi poveste: "Ronald Bucker, elev in clasa a IV-a la scoala elementara Rose park a fost atacat de un asa-zis spirit. Dupa spusele baiatului cat si a parintilor sai acesta se afla in biblioteca si a auzit niste zgomote ciudate... "
- E la fel ca povestea lui Tim... spuse ingandurat Davis, zambind caci in sfarsit avea ceva solid pe care se putea baza. A luat acel dosar, strangand fiecare informatie in parte si, cu una din cele mai implinite simtamanturi, porni spre casa lui Tim. Iesi din anticariat in fuga, vazand ca lumina crepusculara avea sa lase in curand intunericul sa se astearna peste oras, si se urca in masina, pornind in viteza pe strazile abia curatate de zapada.
Cat timp el ajunse in fata blocului lui Tim cerul scutura din nou fulgii lui inghetati si frigul era mai mare, astfel ca atunci cand ajunse in fata usii barbatului, Davis batu repetitiv si grabit, gandindu-se ca daca acesta nu avea sa deschisa usa o va face singur. Tremura usor si auzi de partea cealalta pasii lenti ai satenului. Apoi un val de caldura ii lovi obrajii reci cand acesta deschise usa.
- Hei, buna, pot intra? spuse el rapid, insa nici nu astepta raspunsul ca deja intra in vestibul si se scutura de zapada. Isi dadu jos paltonul, fularul si sacoul si se descalta, intrand in casa.
- Da, cred ca te las sa intri putin, asta ca sa nu digeri pana maine dimineata acolo, raspunse Tim cu o expresie neutra pe chip si se departa de el spre bucatarie unde fierbea niste oua.
- Tim, Tim, Timy, uite! ii spuse cu expresie entuziasmata si usor copilaroasa Davis barbatului ce tocmai scotea fiecare ou in parte din apa fierbinte. Ofta prelung, gandindu-se cat de infantil si imatur poate fi reporterul, apoi se intoarse si, cu aceeasi expresie deranjata pe chip, ii spuse:
- Ce-i?
- Citeste. Tim apuca dosarele si hartiile decupate din ziar si citi fiecare articol apoi, cu expresia unui om terorizat, scapa dosarele din mana si isi puse mana la gura. Gasi ca suport blatul de buctaraie, in timp ce inca respira sacadat si murmura absent:
- Deci... Au mai fost cazuri...
- Tim, uita-te la mine! ii spuse Davis ingrijorat si ii prinse antebratele zgaltaindu-l usor. Dintr-un impuls aproape inconstient satenul se agata de jurnalist, strangandu-l in brate. Mainile inca reci ale lui Davis trecuta usor pe spatele lui, mangaindu-l protectiv. Cumva, se simtea aparat de acel barbat, ii placea senzatia. Asta pana cand mainile cercetatoare ale brunetului trecura mai jos, pe fesele lui.
- Dave? spuse usor deranjat satenul. Ti-am mai spus sa lasi dracului pornirile astea! Gaseste-ti o femeie, eu nu sunt gay. Mintea. Stia si el prea bine care ii erau orientarile, iar femeile nu reprezentau cine-stie-ce interes pentru el.
- Huh? Cine vrea o femeie? spuse razand reporterul. Esti mult mai bun decat o femeie, ii sopti lasciv la ureche brunetul, strangandu-l in brate mai puternic. Desi nu voia sa recunoasca, Tim se simti usor flatat de cuvintele barbatului si inca nu voia sa se desprinda de imbratisarea aceea. Isi inchise ochii, zambind scurt, si voia sa se bucure de caldura oferita de protectia brunetului, cand Davis se departa de el, interesul fiindu-i atras de oua. Tim ramase aproape supendat, zambind nervos si ofta prelung, chicotind ca pentru el. Frumoasa sincrozniare... Se intoarse inapoi catre jurnalist si ii spuse:
- Hei, lasa-mi si mie oua! In curand camera fu umpluta de rasetele lor, in timp ce cojile de oua zburau din toate partile. Jocul lor infantil reusi sa-i ia gandul lui Tim de la articolele din ziar si, nici el nu stia cum, sfarsi din nou in bratele lui Davis. De fapt, stia cum: brunetul se agatase de el atunci cand voia sa se puna pe canapea, astfel incat ajunse sa stea pe bratele lui.
- Davis... Ia mana de acolo, spuse cu o privire ucigatoare aproape satenul, vazand ca mana reporterului urca fara nici un pic de indiscretie pe piciorul lui. Davis zambi stresat si usor temator si isi lua mana, intinzandu-se pe canapea. Trase corpul satenului peste al sau si incepu sa ii mangaie spatele, vorbind pe un ton jos, aproape soptit:
- Tim, sa stii ca sunt destul de hotarat sa te ajut sa-ti uiti trecutul. Desi nu voia, Tim avea nevoie de reporterul acela. Se simtise singur in tot acel timp, iar acum ca avea pe cineva - chiar daca era vorba de un pervers si un imatur, cum il vedea el - se simtea un pic mai bine. De cand bunicii lui plecara din Salt Lake City se simtise asa tot timpul, insa se concentra asupra muncii vrand sa inlature acel sentiment. Acum era bine; "reporterasul de doi bani" era langa el.
- Mersi... spuse cu o voce stinsa de recunostinta Tim.
- Dar vreau sa stii ca o sa fac putin uz de istorisirea ta. Vreau sa aflu mai multe despre ce s-a intamplat in acea zi. Si ce e cu celelalte atentate.
- De unde stii ca sunt mai multe? Davis se gandi, cautand un motiv pentru care ajunsese la acel raspuns. Apoi isi aminti ca, involuntar, se gandi la asta cand vazu unul din acele titluri: "Fantomele ataca din nou!". Acel "din nou" nu putea insemna decat ca existasera si alte incidente de acest gen in trecut, unele care il asteptau. O noua lume isi deschidea portile prafuite ale trecutului, asteptand sa fie descoperita.
Sushi, of course ca te primesc. Cu cea mai mare placere si cu bratele deschise. *hug* So, welcome here, first of all. Si, in al doilea rand, ma bucur din suflet ca iti place ficul. Da, si mie imi place Tim al dracu' de mult. Is my type, for name of Comatose! <3 (nebunii de autor ticnit ^^") Pe scurt, mersi pentru comm si fiindca citesti ceea ce scriu. Kiss-you. ^.^
Nix, oh, my genius and my love~ You know how much I love you, but I'll remind you this: I love you so much, sweety! Thx for your support and for your words wich touched me in the deepest part of my heart. *hug* I'm glad that you like it. <3
With all of my love, Klau
Chapter V
Davis se uita prin rafturile anticariatului incercand sa gaseasca cateva relatari din anii precedenti legate de accidentele de la Lake school. Daca era ceva de raportat in legatura cu acea scoala acolo ar fi trebuti sa se afle. Cautase intreaga dupa-amiaza niste indicii dupa care s-ar putea ghida in acest caz; nimic insa nu ii sarise in ochi. Doar niste exmatriculari si cazuri de violenta din partea unor profesori. Nimic altceva; incepuse sa-si piarda increderea si rabdarea. Credea ca se daca ar fi fost ceva acolo care sa fi dat de gol vreun incident ciudat avea sa fie sters din registre si documente la fel cum fusese in cazul lui Tim. Cu toate astea, imaginea barbatului tipand si crizand sub privirea lui il ingrijora si infricosa totodata. Daca ceva il chinuia pe Timy? Ceva poate mai indepartat decat ratiunea lui si puterea sa de a judeca. De aceea trebuia sa afle ce se intamplase in acea zi si din ce motiv Tim fusese victima acelui incident. Se aseza oftand pe un scaun, uitandu-se la ceasul de la mana. E deja sapte seara, gandi el, calculand in acelasi timp orele de cand se afla acolo. Luase pranzul cu Tim, apoi isi lua o cafea si merse pana aici; facand o adunare simpla isi dadu seama ca se afla de peste sase ore acolo. Ofta din nou, ingreunat de oboseala si de situatia jalnica in care se afla, si dadu la o parte un dosar, descoperind un altul plin de praf. Il deschise usor, pentru a nu ridica colbul in aer si vazu deodata niste decupaje dintr-un ziar pe care scriau cu litere ingrosate si mari: "Victima a spiritelor nemultumite de la Rose park school", "Fantomele ataca din nou!", "Rose park school: un loc nesigur pentru copii?". Iar titlurile continuau cu acelasi impact si aceeasi poveste: "Ronald Bucker, elev in clasa a IV-a la scoala elementara Rose park a fost atacat de un asa-zis spirit. Dupa spusele baiatului cat si a parintilor sai acesta se afla in biblioteca si a auzit niste zgomote ciudate... "
- E la fel ca povestea lui Tim... spuse ingandurat Davis, zambind caci in sfarsit avea ceva solid pe care se putea baza. A luat acel dosar, strangand fiecare informatie in parte si, cu una din cele mai implinite simtamanturi, porni spre casa lui Tim. Iesi din anticariat in fuga, vazand ca lumina crepusculara avea sa lase in curand intunericul sa se astearna peste oras, si se urca in masina, pornind in viteza pe strazile abia curatate de zapada.
Cat timp el ajunse in fata blocului lui Tim cerul scutura din nou fulgii lui inghetati si frigul era mai mare, astfel ca atunci cand ajunse in fata usii barbatului, Davis batu repetitiv si grabit, gandindu-se ca daca acesta nu avea sa deschisa usa o va face singur. Tremura usor si auzi de partea cealalta pasii lenti ai satenului. Apoi un val de caldura ii lovi obrajii reci cand acesta deschise usa.
- Hei, buna, pot intra? spuse el rapid, insa nici nu astepta raspunsul ca deja intra in vestibul si se scutura de zapada. Isi dadu jos paltonul, fularul si sacoul si se descalta, intrand in casa.
- Da, cred ca te las sa intri putin, asta ca sa nu digeri pana maine dimineata acolo, raspunse Tim cu o expresie neutra pe chip si se departa de el spre bucatarie unde fierbea niste oua.
- Tim, Tim, Timy, uite! ii spuse cu expresie entuziasmata si usor copilaroasa Davis barbatului ce tocmai scotea fiecare ou in parte din apa fierbinte. Ofta prelung, gandindu-se cat de infantil si imatur poate fi reporterul, apoi se intoarse si, cu aceeasi expresie deranjata pe chip, ii spuse:
- Ce-i?
- Citeste. Tim apuca dosarele si hartiile decupate din ziar si citi fiecare articol apoi, cu expresia unui om terorizat, scapa dosarele din mana si isi puse mana la gura. Gasi ca suport blatul de buctaraie, in timp ce inca respira sacadat si murmura absent:
- Deci... Au mai fost cazuri...
- Tim, uita-te la mine! ii spuse Davis ingrijorat si ii prinse antebratele zgaltaindu-l usor. Dintr-un impuls aproape inconstient satenul se agata de jurnalist, strangandu-l in brate. Mainile inca reci ale lui Davis trecuta usor pe spatele lui, mangaindu-l protectiv. Cumva, se simtea aparat de acel barbat, ii placea senzatia. Asta pana cand mainile cercetatoare ale brunetului trecura mai jos, pe fesele lui.
- Dave? spuse usor deranjat satenul. Ti-am mai spus sa lasi dracului pornirile astea! Gaseste-ti o femeie, eu nu sunt gay. Mintea. Stia si el prea bine care ii erau orientarile, iar femeile nu reprezentau cine-stie-ce interes pentru el.
- Huh? Cine vrea o femeie? spuse razand reporterul. Esti mult mai bun decat o femeie, ii sopti lasciv la ureche brunetul, strangandu-l in brate mai puternic. Desi nu voia sa recunoasca, Tim se simti usor flatat de cuvintele barbatului si inca nu voia sa se desprinda de imbratisarea aceea. Isi inchise ochii, zambind scurt, si voia sa se bucure de caldura oferita de protectia brunetului, cand Davis se departa de el, interesul fiindu-i atras de oua. Tim ramase aproape supendat, zambind nervos si ofta prelung, chicotind ca pentru el. Frumoasa sincrozniare... Se intoarse inapoi catre jurnalist si ii spuse:
- Hei, lasa-mi si mie oua! In curand camera fu umpluta de rasetele lor, in timp ce cojile de oua zburau din toate partile. Jocul lor infantil reusi sa-i ia gandul lui Tim de la articolele din ziar si, nici el nu stia cum, sfarsi din nou in bratele lui Davis. De fapt, stia cum: brunetul se agatase de el atunci cand voia sa se puna pe canapea, astfel incat ajunse sa stea pe bratele lui.
- Davis... Ia mana de acolo, spuse cu o privire ucigatoare aproape satenul, vazand ca mana reporterului urca fara nici un pic de indiscretie pe piciorul lui. Davis zambi stresat si usor temator si isi lua mana, intinzandu-se pe canapea. Trase corpul satenului peste al sau si incepu sa ii mangaie spatele, vorbind pe un ton jos, aproape soptit:
- Tim, sa stii ca sunt destul de hotarat sa te ajut sa-ti uiti trecutul. Desi nu voia, Tim avea nevoie de reporterul acela. Se simtise singur in tot acel timp, iar acum ca avea pe cineva - chiar daca era vorba de un pervers si un imatur, cum il vedea el - se simtea un pic mai bine. De cand bunicii lui plecara din Salt Lake City se simtise asa tot timpul, insa se concentra asupra muncii vrand sa inlature acel sentiment. Acum era bine; "reporterasul de doi bani" era langa el.
- Mersi... spuse cu o voce stinsa de recunostinta Tim.
- Dar vreau sa stii ca o sa fac putin uz de istorisirea ta. Vreau sa aflu mai multe despre ce s-a intamplat in acea zi. Si ce e cu celelalte atentate.
- De unde stii ca sunt mai multe? Davis se gandi, cautand un motiv pentru care ajunsese la acel raspuns. Apoi isi aminti ca, involuntar, se gandi la asta cand vazu unul din acele titluri: "Fantomele ataca din nou!". Acel "din nou" nu putea insemna decat ca existasera si alte incidente de acest gen in trecut, unele care il asteptau. O noua lume isi deschidea portile prafuite ale trecutului, asteptand sa fie descoperita.
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you