Bic - Meissa: Tavanul alb imaculat, cu model floral cafeniu, era unicul lucru de care parea atrasa in clipa aceea. Stalpii maronii, ce se potriveau cu nuanta modelului respectiv, dadeau un aer luxos incaperii. Privelistea aia neinsemnata parea sa o distraga, iar mirosul proaspat a crini ii imbata incet simturile. Trupul ei plapand, ca al unui obiect extrem de fragil, se foii incet sub cearsaful bej, ce o acoperea. Se ridica incet in picioare, grabindu-se spre fereastra. Perdelele catifelate, de culoarea inchisa, dar nu chiar neagra, fura trase deoparte, iar tanara impinse usor spre usa, pentru a pasi spre balcon. Soarele nu era acolo. Instinctiv, se intoarse inapoi in dormitor, pentru a privi ceasul din perete. 'Ora patru dimineata. Marfa!' Exclama ea, usor ironica. Nu realizase cum noapte a trecut atat de repede, cel putin nu pentru ca a avut de rememorat clipe multe. Chestia asta devenea un obicei, un obicei prost, desigur, caci ii fura somnul. Ofta usor.
Pasi ca prin transa spre salita dezordonata ce ducea spre baie, aruncand priviri din loc in loc. 'De cand tot zic ca reamenzajez' sopti ea, stramband din nas. Isi scoase rapid camasa de noapte sufocanta si intra in cabina de dus. Se straduia sa-si goleasca mintea de griji si vise negre, relaxandu-se pentru circa 15 minute. Apa era aproximativ rece, dar nu o deranja, avand in vedere ca apartamentul ei fusese numit cel mai calduros si primitor posibil - iar asta, la propriu. Mintea ii zbura acum catre vacanta pe care o avuse cu draga ei prietena Sol - de fapt, era si ultima ei vacanta. Isi amintea cu drag de zilele insorite petrecute pe terasa, cu privelistea marii agitate, purtand discutii interesante, ce-i hraneau mintea, curiozitatea, si pofta de cunoastere. Era printre putinele vacante de care avusese parte si, se numara printre cele mai placute.
Opri brusc apa de la dus, acoperindu-se mai apoi cu un prosop. Incerca sa ajunga teafara spre oglinda, desi gresia aluneca incredibil, si nici ea nu simtea sa aiba echilibru. O reflexie trista, lipsita de viata se zarii in sticla de pe peretele visiniu. Ochii ei aveau o culoare ciudata, de un albastru translucid. Isi apasa usor degetele peste ei. 'Chiar trebuie sa scap de obiceiul asta prost cu somnul..' isi zise ea apoi. Isi aranja usor parul ei ciufulit, negru ca abanosul, in timp ce se indeparta, pornind inapoi in dormitor. Isi trase repede o rochita alba, vaporoasa, si se tranti iarasi in pat. Inchise ochii pentru o secunda. Zambi. Intinse mana ei delicata si alba spre noptiera, apucand cu degetele ei lungi si subtiri ecranul digital ce ii mai alina din cand in cand clipele de plictiseala, fie prin documentarele pe care le privea, telefoanele date, sau jocurile puerile. Statu o clipa pe ganduri, apoi zambi larg, asezandu-se in fund in mijlocul patului. 'Sa nu-mi spui ca dormi la ora asta Sol, caci nu te cred' isi spuse.
Cand ecranul se deschise, privirea ii deveni putin ingrijorata, dar incerca sa ignore acest fapt. „Buna, Dr. Thabit, cu ce prilej am onoarea unei convorbiri la patru dimineata?'” - se auzi un glas mormait, dar calm si primitor. Tanara fata stramba din coltul gurii; 'Dr. Thabit, zici, ha? Adica, iar ne spunem adio clipelor in care ne spunem pe nume? Cat de formala si buna ai fost mereu cu mine..' - isi spuse in gand. Rase cu voce tare, plecand capul in jos. Stia ca Sol gacise deja ce vroia sa zica prin acea expresie. Se ghicea dupa expresia ei amuzata. „Ei bine, Dr. Arkab..” - incepu ea cu voce tare „Ma gandeam sa sun sa vad ce mai face prietena mea, nesatula de la atata cunoastere.” Iarasi nu dormi? „” Proiectul nostru merge destul de bine. Te stresezi prea mult. Ia si tu o pauza.." Zambi. Stia ca n-are nici o scuza cand Sol urma sa-i reprosa acelasi lucru. Ei bine.. Sol o stia deja pre bine. Tanara visatoare incurabila. Acum realiza si ea de ce caracterele lor se imbinau atat de bine.
ooc: Liiiill *hug*
Pasi ca prin transa spre salita dezordonata ce ducea spre baie, aruncand priviri din loc in loc. 'De cand tot zic ca reamenzajez' sopti ea, stramband din nas. Isi scoase rapid camasa de noapte sufocanta si intra in cabina de dus. Se straduia sa-si goleasca mintea de griji si vise negre, relaxandu-se pentru circa 15 minute. Apa era aproximativ rece, dar nu o deranja, avand in vedere ca apartamentul ei fusese numit cel mai calduros si primitor posibil - iar asta, la propriu. Mintea ii zbura acum catre vacanta pe care o avuse cu draga ei prietena Sol - de fapt, era si ultima ei vacanta. Isi amintea cu drag de zilele insorite petrecute pe terasa, cu privelistea marii agitate, purtand discutii interesante, ce-i hraneau mintea, curiozitatea, si pofta de cunoastere. Era printre putinele vacante de care avusese parte si, se numara printre cele mai placute.
Opri brusc apa de la dus, acoperindu-se mai apoi cu un prosop. Incerca sa ajunga teafara spre oglinda, desi gresia aluneca incredibil, si nici ea nu simtea sa aiba echilibru. O reflexie trista, lipsita de viata se zarii in sticla de pe peretele visiniu. Ochii ei aveau o culoare ciudata, de un albastru translucid. Isi apasa usor degetele peste ei. 'Chiar trebuie sa scap de obiceiul asta prost cu somnul..' isi zise ea apoi. Isi aranja usor parul ei ciufulit, negru ca abanosul, in timp ce se indeparta, pornind inapoi in dormitor. Isi trase repede o rochita alba, vaporoasa, si se tranti iarasi in pat. Inchise ochii pentru o secunda. Zambi. Intinse mana ei delicata si alba spre noptiera, apucand cu degetele ei lungi si subtiri ecranul digital ce ii mai alina din cand in cand clipele de plictiseala, fie prin documentarele pe care le privea, telefoanele date, sau jocurile puerile. Statu o clipa pe ganduri, apoi zambi larg, asezandu-se in fund in mijlocul patului. 'Sa nu-mi spui ca dormi la ora asta Sol, caci nu te cred' isi spuse.
Cand ecranul se deschise, privirea ii deveni putin ingrijorata, dar incerca sa ignore acest fapt. „Buna, Dr. Thabit, cu ce prilej am onoarea unei convorbiri la patru dimineata?'” - se auzi un glas mormait, dar calm si primitor. Tanara fata stramba din coltul gurii; 'Dr. Thabit, zici, ha? Adica, iar ne spunem adio clipelor in care ne spunem pe nume? Cat de formala si buna ai fost mereu cu mine..' - isi spuse in gand. Rase cu voce tare, plecand capul in jos. Stia ca Sol gacise deja ce vroia sa zica prin acea expresie. Se ghicea dupa expresia ei amuzata. „Ei bine, Dr. Arkab..” - incepu ea cu voce tare „Ma gandeam sa sun sa vad ce mai face prietena mea, nesatula de la atata cunoastere.” Iarasi nu dormi? „” Proiectul nostru merge destul de bine. Te stresezi prea mult. Ia si tu o pauza.." Zambi. Stia ca n-are nici o scuza cand Sol urma sa-i reprosa acelasi lucru. Ei bine.. Sol o stia deja pre bine. Tanara visatoare incurabila. Acum realiza si ea de ce caracterele lor se imbinau atat de bine.
ooc: Liiiill *hug*
![[Imagine: dh4h3a.png]](http://i47.tinypic.com/dh4h3a.png)
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”