[Yaoi] Clover

[Kimera]

Heya! Multumesc de comentariu, VandaQ si nu, nu ai nimerit in serial hetero. Atentie doar la capitole, o sa se lege in curand. Capitolul asta are muult dialog, dar sper totusi sa va placa. Spor la citit!

Capitolul 5

Ren P.O.V.:
- La dracu, esti macar atent?
Mi-am ridicat privirea de pe sageata de darts din mana mea, privindu-l pe Dante. Desii ma aflam la el in casa, eu ma simteam de parca incaperea imi apartine; stand cu picioarele pe birou incepusem sa-l scot din sarite cand in loc sa-i raspund la intrebari agitam aiurea o sageata de la jocul agatat pe perete.
- Crezi ca jucam mai tarziu? Am putea face si pariuri pe chestia asta. Am spus absent, de parca nu tipase la mine cu doar cateva momente in urma.
- Tu esti surd sau ce? Si jos picioarele de pe mobila! Imi raspunse in acelasi mod iritat de parca cine stie ce crima savarseam chiar acum.
- Ho, mai, parca mi-ai fi sotie si mai multe nu. Tonul meu era la fel de plictisit si nu ii dadusem ascultare "sfatului" sau. Plimbandu-mi ochii prin camera am realizat pe birou un tablou cu un pusti de cel mult cinci ani, saten si cu ochii de un albrastru-azuriu. Chipul sau oval si usor bronzat reflecta o fericire rar intalnita. Imi parea atat de cunoscut...
- Asta e frati-tu? Am intrebat suspicios, fixandu-l iar cu privirea pe Dante.
- Da, avea parul saten, dar din cate ai vazut s-a vopsit albastru. De ce esti asa curios?
- Mi s-a parut dragutel... Nu am fost lasat sa-mi continui propozitia, caci Dante isi schimbase culoarea la fata si imi spuse calm, pe un ton destul de autoritar si rece:
- Nici prin cap sa nu-ti treaca sa te apropii de el, Ren. Vezi-ti de curvele pe care le ai in apartament, nu sari gardu prin alte parti.
- Ce? Te temi sa nu i-o trag asa bine cum ti-am tras-o tie? Am rostit arogant si plin de mine, privindu-l superior. Se vedea ca am lovit un punct sensibil, lucru ce pe mine unul ma amuza peste masura.
- Eram amandoi beti crita de nici numele nu ni-l mai stiam! Ai jurat ca-ti tii gura in legatura cu asta!
- Beat, beat, dar tot ai stiut sa mi-o sugi ca pe acadea si sa tipi de placere sub mine. Sincer, daca nu imi erai amic de o viata sigur te luam pe post de curvulita in locul lui Takashi. Oricum pustanul a inceput sa-si ia nasul la purtare, cred ca tu ai fi facut o treaba mai buna.
Cred ca sarisem calul cu ultima replica- nu ca mi-ar fi pasat in adevaratul sens al cuvantului- deoarece isi scosese pistolul din sertarul unui fel de dulap, indreptandu-l spre mine. Am inceput sa rad ca nebunul privindu-i fata serioasa- mie unul imi dadea impresia unei fete de impins vagoane.
- Fii serios, Dante! Acum te comporti ca o tipa din telenovele. Ce urmeaza sa faci? Sa-mi zici o declaratie de dragoste si sa imi dai un ultim glont cu lacrimile curgandu-ti siroaie? Stii prea bine ca nu ai ce sa-mi faci cu un pistol, sunt demon. Se lasa o tacere ca de mormant pentru cateva momente, in care pistolul din mana lui isi indrepta tinta spre podea.
- Apropo de asta, fratele tau e tot anodian? Cand arma din mana lui se indrepta din nou spre mine, am continuat propozitia: Stii ce? Mai bine las-o balta.
Sageata din mana mea zbura catre tinta, nimerind mijlocul din prima. Se pare ca ma pricepeam la Darts, desii nu jucasem in viata mea, doar ii urmarisem pe altii- eh, sunt bun ce sa mai... Si nu numai la acest joc. Un ciocanit ne atrase atentia amandurora si-l facu pe Dante sa lase arma in sertar, dupa care rostise serios un "Intra". In pragul usii isi facuse aparitia Ryou insotit de un tanar cam la fel de inalt, cu parul negru ca smoala, contrastand cu pielea-i alba de var. Ochii verzi ne priveau atent din spatele ochelarilor, cerand intr-un fel permisiunea de a intra.
- El cine e? Intreba Dante suspicios, banuind ca eu eram cel care l-a invitat aici pe tanar.
- Allen. Intra odata ca avem de discutat. Tonul vocii mi se schimbase intr-unul calm si rece. Era timpul sa las pentru putin gluma deoparte.
Brunetul inchise usa in urma lui si se aseza pe un scaun, in fata biroului langa Dante. Acesta ii prinse mana intr-o strangere usoara in semn de salut, iar apoi am inceput sa vorbesc:
- Ai adus datele despre Noctis Kazumi? incepusem sa bat cu degetele in masa, aratand ca imi pierdeam usor rabdarea cand venea vorba de un raspuns serios.
- Da, aici am documentele cu privire la el. Replica Allen, asezand un dosar pe birou, langa picioarele mele ce nu se miscasera de pe acesta.
- Foarte bine, se vede ca esti punctual cand vine vorba de lucru. Dante, diseara o sa primesti o fotografie din partea mea pe care i-o trimiti lui Fei Long cu dedicatie si ii spui ca daca incerce sa spuna si un singur "A" despre compania mea voi merge mai departe de atat.
- Ai de gand sa-i ucizi fiul nelegitim? Fii serios! Ce poate insemna mai mult de atat?
- Dante, Dante, Dante... Cine a pomenit ceva despre ucis? Eu nu tin minte sa fi rostit asa ceva.
Am zambit larg, privirea plina de sine revenindu-mi si asteptand ca el sa-si dea seama de ce aveam in cap. Nu era atat de greu daca punea putin in balanta firea mea delasatoare.
- Doar nu... Ai innebunit? Trebuie sa fi tampit!
- Cand am fost vreodata normal? Eu nu tin minte de asa ceva.
Cu un ultim zambet aruncat celor doi am luat dosarul de pe masa si m-am ridicat in picioare. Am luat servieta cu care venisem si l-am asezat acolo, urmand sa plec. Abia astept sa dau ochii cu Noctis...